ALIMENTAŢIA MIXTĂ

Definiţie: Alimentaţia mixtă este alimentaţia sugarului din primele

patru luni de viaţă cu lapte uman şi cu un alt fel de lapte.
Indicaţiile alimentaţiei mixte sunt: hipogalactia mamei (verificată
prin proba suptului pe 24 ore), lipsa mamei de la unele supturi prin reluarea
activităţii profesionale.

TEHNICA ALIMENTAŢIEI MIXTE cuprinde două procedee:

1) Metoda complementară practicată în cazul mamelor cu

hipogalactie. Ea constă în administrarea întâi a laptelui uman prin punerea
copilului la supt la ambii sâni, după care se completează cu un preparat de
lapte până la acoperirea raţiei alimentare pe masă.
Metoda este fiziologică, menţine secreţia lactată prin suptul regulat
cu evacuarea completă a sânilor şi oferă ameliorarea digestiei laptelui de
vacă prin aportul de enzime din laptele uman (în special de lipază).

2) Metoda alternativă se foloseşte la sugarii a căror mame lipsesc o

perioadă a zilei de acasă. Prânzurile complete de lapte uman alternează cu
prânzuri complete dintr-un alt preparat de lapte.

Exemplu:
Pentru un sugar în luna a III-a de viaţă raţia alimentară
este de 6 prânzuri x 130(140) ml. Mama lipseşte de acasă de la

90
 ora 7ºº până la ora 15ºº, deci poate oferi copilului prânzurile de
la ora 6ºº, 18ºº şi 21ºº. Sugarul va primi :
3 prânzuri x 130(140) ml l.u. şi
3 prânzuri x 130(140) ml Humana 1, sau Milumil 1 sau
NAN 1 sau l.p. 10% în m.o. 3% + 5% zahăr, l.v. dil.2/3 cu m.o.
3% + 5% zahăr sau alt preparat de lapte folosit la această
vârstă.

Metoda are dezavantajul realizării unor distanţe mari între supturi

care determină stagnarea laptelui în glanda mamară şi ca urmare
diminuarea secreţiei lactate printr-un mecanism de feed-back.
Raţia alimentară în cadrul alimentaţiei mixte trebuie să asigure
nevoile de lichide şi energetice, iar preparatul de lapte să fie în concentraţie
corespunzătoare vârstei. Laptele de vacă se administrează cu linguriţa
numai după ce copilul a supt la sân, pentru a nu se înţărca spontan.

Rezultatele alimentaţiei mixte sunt superioare alimentaţiei

artificiale şi apropiate de cele ale alimentaţiei naturale. Ele sunt dependente
de ponderea laptelui uman în cadrul raţiei. O creştere bună se obţine dacă
preparatul de lapte introdus reprezintă cel mult 1/3 din raţie.

91
 ALIMENTAŢIA DIVERSIFICATĂ

Definiţie: Alimentaţia diversificată este alimentaţia copilului după

vârsta de 4 luni cu alte alimente pe lângă lapte.
Momentul optim al începerii diversificării se situiază în limitele
vârstei de 4-6 luni (opinia majorităţii pediatrilor, acceptată de OMS). La
sugarul alimentat artificial diversificarea va fi începută la această vârstă, la
cel alimentat natural se poate amâna până la vârsta de 6 luni, dacă secreţia
lactată a mamei este suficientă şi dezvoltarea staturo-ponderală a sugarului
este corespunzătoare. După vârsta de 4-6 luni pot fi adăugate în alimentaţie
cereale, fructe-piure, legume, carne.
Diversificarea este un proces progresiv care durează câteva luni şi
are ca scop suplimentarea alimentaţiei (caloric şi calitativ) într-un moment
în care alimentaţia lactată exclusivă nu mai acoperă nevoile energetice şi
plastice ale sugarului din al doilea semestru de viaţă. Diversificarea face
astfel trecerea de la sucţiune la masticaţie, pregătind trecerea la alimentaţia
asemănătoare alimentaţiei adultului.
Diversificarea alimentaţiei se face cu respectarea următoarelor
reguli:
¾ dieta trebuie să fie echilibrată şi raţională;
¾ introducerea unui aliment nou se va face numai când sugarul
este sănătos;
¾ alegerea primului aliment de diversificare se individualizează
în funcţie de particularităţile de dezvoltare ale sugarului. La cei cu o
dezvoltare ponderală corespunzătoare se începe cu supa de legume sau
piureul de fructe. La sugarii cu deficit ponderal, aceste alimente se vor
îmbogăţi mai repede cu proteine;

92
 ¾ valoarea calorică a alimentului nou introdus (prânzului)
trebuie să fie mai mare decât a celui care este scos din alimentaţie;
¾ introducerea alimentului nou se va face progresiv – câte 20-
30g/zi la o masă de lapte, reducând cu aceeaşi cantitate laptele, până la
înlocuirea completă a prânzului de lapte cu noul aliment;
¾ administrarea alimentelor nou introduse se va face cu
linguriţa;
¾ se recomandă introducerea unui singur aliment nou pe
săptămână – la aceeaşi masă se pot combina mai multe alimente dar numai
după ce s-a testat toleranţa fiecăruia în parte;
¾ la apariţia unor tulburări digestive (vărsături şi/sau diaree) se
întrerupe diversificarea şi se reia după cîteva zile de la normalizarea
tranzitului intestinal;
¾ nu se va forţa copilul să consume întreaga raţie oferită (risc de
anorexie, de „opoziţie”);
¾ preparatele de lapte recomandate sunt cele pentru vârsta a
doua;
¾ se recomandă introducerea în dietă a polizaharidelor (amidon)
cu prioritate faţă de zahăr;
¾ se vor evita prânzurile rare şi abundente care cresc sinteza
lipidelor din glucide (hiperlipogeneză adaptativă), cresc depunerea de
lipide, măresc biosinteza colesterolului şi trigliceridelor, determină
hipertrofie gastrică, măresc suprafaţa de absorbţie intestinală şi determină
modificări enzimatice hepatice;
¾ Până la vârsta de 6-7 luni nu se vor oferi copilului făinoase cu
gluten ci doar cele de orez, porumb şi tapioca;
¾ numărul de prânzuri administrate pe zi în alimentaţia
diversificată se va stabili în funcţie de vârstă, senzaţia de foame-saţietate şi
greutatea copilului. Alimentul nou trebuie propus şi nu impus;

93
 ¾ înlocuirea meselor de lapte cuprinde schematic:
♦ introducerea mesei de supă de legume şi apoi de carne,
piure de legume, carne mixată, gălbenuş de ou, pâine, etc. la
masa de prânz;
♦ introducerea unei mese de fructe la ora 9-10, cu făină de
biscuit, cereale fără gluten şi/sau brânză de vaci;
♦ introducerea unei mese de făinos cu lapte sau orez pasat
cu brânză de vaci sau de iaurt cu biscuiţi la ora 17;
♦ masă de lapte cu făinos dimineaţa şi seara (orele 7
respectiv 21-22);
♦ păstrarea în alimentaţia sugarului pănă la vârsta de 1 an
a unei cantităţi de 500 ml lapte /zi (necesar acoperirii
nevoilor de proteine şi calciu);
¾ generalizarea unui aliment care este primit cu plăcere (de
exemplu făinosul cu lapte) la toate mesele constituie o greşeală care
perturbă echilibrul nutriţional al sugarului;
¾ hidratarea între mese se face cu lichide neîndulcite (ceai, apă
fiartă şi răcită);
¾ în alimentaţia diversificată a sugarilor nu este necesară
suplimentarea dietei cu vitamine;
¾ trebuie încurajată încă de la vârsta de 7-8 luni autoalimentarea
– stângăciile incipente ale sugarului sau murdăria care o produce nu trebuie
pedepsite, ele reprezentând etape în dezvoltarea autonomiei sale;
¾ alimentele noi vor fi pasate până la apariţia primilor dinţi, apoi
zdrobite;
¾ cel mai bun criteriu al succesului alimentaţiei diversificate la
sugar este urmărirea curbelor de creştere şi dezvoltare şi încadrarea lor în
parametrii normali.

94
 Alimentele folosite în diversificarea alimentaţiei

Legumele sunt alimente vegetale hipocalorice cu conţinut mic de

proteine şi lipide, dar bogate în fibre alimentare, săruri, vitamine.
Cele mai întrebuinţate legume în alimentaţia sugarului sunt: morcovii,
cartofii, pătrunjelul, spanacul, salata, dovleceii, roşiile, ardeii graşi şi
fasolea verde. Ele se administrează în alimentaţia sugarului sub formă de
supe şi piureuri.

Produsele industriale de legume simple sau legume cu adaos de

făinoase, carne sau peşte se pot utiliza după vârsta de 6 luni, în funcţie de
compoziţie. Datorită riscului de contaminare (agricolă sau industrială) se va
evita introducerea precoce şi utilizarea prelungită a acestora la sugari. Sunt
de preferat alimentele preparate la domiciliu din legume proaspete care sunt
mai bogate în oligoelemente şi vitamine.

Făinoasele au valoare energetică mare, fiind bogate în amidon şi

unele vitamine, dar o alimentaţie cu făinoase în exces predispune copilul la
rahitism şi anemie.
Preparatele de făinos se introduc în lapte de la vârsta de 4-6 luni.
Produsele industriale comerciale de făinuri care se prepară instant, simple
sau complexe se resuspendă în apă sau lapte, se digeră uşor iar
concentraţiile utilizate sunt în funcţie de compoziţia produselor şi sunt
precizate de firma producătoare. Aceste produse sunt destinate sugarului şi
ulterior copilului mare şi constituie o alternativă de preferat în alimentaţia
diversificată deoarece sunt sursă importantă de calorii şi fibre pentru
reglarea tranzitului intestinal, sunt cu adaos de vitamine, Ca şi Fe şi sunt
securizate bacteriologic. Aceste preparate pot înlocui făinoasele clasice
(orez pasat cu brânză de vaci, măr cu biscuiţi).
Exemple de cereale pentru sugari :

95
 - fără gluten pentru sugari cu vârsta între 4-6 luni : Milubrei banane
(cereale cu lapte, orez şi banane), Milubrei cu măr şi morcov
(cereale cu lapte orez, măr şi morcov), Miluvit "mit" (cereale cu
lapte, orez şi porumb), Nestle orez, Nestle orez şi roşcove ;
- cu gluten pentru sugari cu vârsta mai mare de 6 luni : Milubrei
fructe (cereale cu lapte, orez, griş şi fructe), Milubrei biscuiţi
(cereale cu lapte, orez, griş şi biscuiţi), Milubrei 7 cereale, Nestle
orez cu 5 fructe, Nestle 5 cereale, ş.a.
Biscuiţii se administrează sfărâmaţi după vârsta de 6 luni în asociere
cu piureul de fructe. Pâinea albă se poate administra de la vârsta de 8 luni
dacă masticaţia o permite, iar pastele făinoase se recomandă sub formă de
fidea fierte în supă începând cu vârsta de 8 luni.
Fructele sunt bogate în vitamine şi săruri minerale, au o valoare
energetică mică dar un conţinut hidric mare.
Fructele se administrează sugarului sub formă de sucuri, piureuri şi
compoturi. În funcţie de sezon piureul de mere se alternează cu cel de
piersici sau de banane. Bananele sunt bine tolerate şi au un conţinut mare
de amidon şi de vitamina C. Nu se vor da copilului sub 1 an zmeură,
căpşuni, fragi, care au acţiune puternic alergizantă.
Brânza de vaci se administrează zilnic după luna a-V-a de viaţă. Se
pasează, pentru a o sfărâma cât mai fin şi se amestecă cu orez pasat, în supa
sau piureul de legume câte 20-30g la un prânz. Se preferă brânza preparată
în casă.
Brânza telemea de vacă, desărată ca şi brânza proaspătă în amestec
cu mămăligă sau cu paste făinoase sub formă de budinci se poate
administra de la vârsta de 8-9 luni. Brânzeturile fermentate se recomandă
după vârsta de 1 an.
Oul se fierbe 5-10 minute. Albuşul se aruncă. Gălbenuşul se împarte
în 4 şi se începe cu un sfert de gălbenuş care se pasează şi se pune în supa

96
de legume sau inclus în piure. Gălbenuşul nu se dă sugarului zilnic ci
numai de 2-3 ori /săptămână după vârsta de 4-5 luni.
Ficatul de pasăre sau de vită fiert, se dă prin maşina de tocat sau
mixer şi se adaugă 20-30g în supa de zarzavat sau în piure în zilele când nu
primeşte gălbenuş sau carne. Ficatul se administrează din luna a-VII-a de
viaţă.
Carnea de pasăre sau de vită, fiartă, tocată foarte bine, cu mixer sau
maşină de tocat, se pune în supa de zarzavat sau cu piure în cantitate de 20-
30g, după luna a-V-a de viaţă. Faţă de carnea de vită, cea de pasăre şi peşte
are un raport echilibrat între acizi graşi saturaţi şi nesaturaţi. Carnea tocată
se administrează de la vârsta de 8 luni când sugarul efectuează masticaţia.
Şunca presată se poate administra de la vârsta de 9-10 luni.
Iaurtul (preparat în casă, din lapte de vacă) se recomandă de la
vârsta de 7 luni cu adaos de zahăr 5% sau biscuiţi sfărâmaţi.
Smântâna poate fi administrată sugarului de la vârsta de 7-8 luni.
Un regim bogat în acizi graşi saturaţi şi colesterol predispune la
ateromatoză, iniţiată în perioada copilăriei, de aceea nu se recomandă
folosirea în exces a unor alimente bogate în colesterol ca: gălbenuşul de ou,
untul, creierul, viscerele.

97