RUJEOLA 1

1. DEFINIŢIE:
Rujeola este o boala acută infectioasă şi extrem de contagioasă, uneori severă, provocata de virusul rujeolic, caracterizată clinic prin manifestari catarale respiratorii, un enantem bucal particular, urmate de o erupţie caracteristică şi insoţită de variate complicaţii bacteriene. Rujeola este o boala extrem de raspândită (peste 90% dintr-o populaţie nevaccinată face boala până la varsta adultă). În ţarile în curs de dezvoltare (nivel de viaţa scăzut şi igienă deficitară ), rujeola se insoţeşte de o mortalitate ridicată ( 12% sau şi mai mult ); în celelalte ţari, acest risc este mult mai redus ( mortalitate 0,02- 0,1%). Complicaţiile pulmonare şi nervoase contribuie la gravitatea bolii prin mortalitate şi sechele. Se apreciaza că peste 1.500.000 de copii mor anual pe glob din cauza rujeolei. Considerând marea morbiditate a rujeolei, complicaţiile şi mortalitatea, rujeola se numară, în cadrul bolilor infecţioase, printre problemele mari de sanatate publică. Prin generalizarea vaccinării antirujeolice, se speră să se obţină eradicarea bolii, în ultimii ani.

2. ETIOLOGIE
Virusul rujeolic este agentul causal. El este prezent la omul bolnav în sânge, în secreţiile nazofaringiene şi respiratorii, în elementele eruptive cutanate. Virusul nu se intalneşte la persone sănătoase, deoarece nu există purtatori de virus rujeolic. Izolarea virusului rujeolic s-a făcut pe culturi de ţesuturi ( rinichi uman, sau de maimuţă ), utilizând sânge, sau spălăturile faringiene de la bolnavii de rujeolă. Morfologie- virusul rujeolic este o particulă sferică de 120- 128μm în diametru, cu mici proiecţii aciculare de suprafaţă. Structural, conţine o nucleocapsidă, cu A.R.N şi un înveliş exterior constituit din lipide, glicoproteine şi polipeptide. Infectivitatea este legată de acest înveliş ca şi de proprietăţile de hemaglutinare şi hemoliză. Antigenul pentru reacţia de fixare a complementului este prezent in nucleocapsidă, iar anumite specificitaţi sunt date de inveliş. Spre deosebire de alte virusuri înrudite, virusul rujeolic nu posedă neuraminidază. Există un singur tip antigenic. Rezistenţa în mediu extern şi la factorii fizici- virusul rujeolic este puţin rezistent în mediul extern, mai ales la temperaturi ridicate. Rezistă câteva saptămâni la frigider şi mai multe luni în stare ingheţată la –150 sau- 790 C. La 370C îşi pierde jumatate din infecţiozitate în 2 ore. La temperatura camerei şi la umiditate scăzută, rezistă mai bine dar, pierde 50-70% Cocirta Eduard Cls. a 7-a C

Rujeola gravă care apare frecvent la tropice. ceea ce ar favoriza proliferarea virală şi gravitatea bolii.) Perioada de invazie ( stadiul preeruptiv. la copiii cu malnutriţie. 4. se produc şi alte modificari imunologice şi metabolice. virusul rujeolic este localizat îndeosebi în leucocite. a. care acopereau întreaga regiune orbitală sau dacă li s-a instilat ser de convalescent în sacul conjunctival ). puşi în contact cu bolnavii de rujeolă.RUJEOLA 2 din infecţiozitate. Este distrus repede de ultraviolete. a 7-a C . Cocirta Eduard Cls. Astfel. timp de 4 zile la 370. Unii autori au susţinut că poarta de intrare a virusului ar fi numai mucoasa conjunctivală ( copii receptivi la rujeolă. În sânge. TABLOUL CLINIC Incubaţia în medii este de 10 zile (cu variaţii între 8 şi 11 zile). 3. perioada catarală ). După patrunderea prin mucoasă virusul ajunge în ţesuturile linfoide. unde se multiplică ( perioada de incubaţie ). acesta invadează sângele şi organele. În rujeolă. dacă li s-au aplicat ochelari. în această perioadă. PATOGENIE Poarta de intrare a virusului rujeolic este mucoasa nazofaringiană şi conjunctivală. duce la inactivarea virusului (pierderea completă a infecţiozitaţii). în conditii de umiditate crescută. la maimuţe. Se consideră că acest aspect revelator de gravitate se datorerşte unei puternice deprimari a imunitaţii celulare. dacă în cursul acestei perioade s-a administrat gammaglobulină. provocând primele manifestari ale bolii. nu au facut boala. Virusul rujeolic nu este sensibil la nici un antibiotic. fiind una din perioadele de incubaţie cele mai fixe. în care se şi multiplică ( ceea ce ar explica leucopenia şi modificările cromozonice fregvente din rujeolă ). Virusul rujeolic se izolează în această perioada din sânge. faţă de o durată medie de 6 zile în rujeola obisnuită. Acţiunea formolului (1/4000). din secreţii nazofaringiene şi din urină. Când s-a realizat o multiplicare maximă a virusului. Virusul a putut fi izolat din sânge. demonstrează printr-o scădere a numărului de linfocite T. Poate fi prelungită pănă la 21-28 de zile. se insoţeşte de o eliminare mai prelungită a virusului rujeolic şi de prezenţa prelungită a celulei gigante (8-29 zile). în formele severe de rujeolă s-a constatat o imunosupresie inportantă ( mai ales a imunitaţii celulare ). şi scăderea rezistenţei la infecţii bacteriene.

Ele au fost comparate cu grăunţele de griş sau cu mici stropituri de var. Debutul este gradat (şi nu brusc ca în scarlatină ). cuprinzând şi 2-3 zile din perioada eruptivă. care irită narinele. modificare caracteristică rujeolei în această perioadă. creşte din nou şi mai mult. luând aspectul unei laringite obstruante (crup rujeolic).rest de Koplik”). Pe acest fond hiperemiat. cu febră care creşte treptat la 380-390C. Examene radiologice efectuate sistematic în această perioadă pun în evidenţă. izolate sau în mici grupuri. aşezate pe o zona roşie. sunt usor măriti. este constituit din căteva (uneori numeroase) micropapule albe sau de culoare albastru deschis. putând fi considerat chiar patognomonic pentru această boală. dar roşie pe margini cu tendinţe de descuamare în zilele următoare Semnul Koplik. fiind destul de aderente de mucoasă. de obicei in a 2-a zi şi persistă câteva zile. abundentă. Catarul laringean poate fi mai accentuat. catarul se extinde descendent sub forma unei traheobronşite acute. Caterul conjunctival este exprimat prin : conjunctivite roşii. pleoape umflate. Către sfârşitul perioadei de invazie. Bolnavul strănută şi prezintă o secreţie nazală. care la sfârşitul perioadei de invazie avusese o tendinţă de scădere. Cavitatea bucală . Catarul se extinde apoi la laringe. insoţită de cefalee. Petele sunt de dimensiuni mici (3-5 mm în diametru). insoţită uneori de epistaxis. uneori chiar hemoragice. fiind fregvente pe vălul palatin şi în fundul gâtului. indispoziţie şi de fenomene catarale conjunctivale şi ale căilor respiratorii superioare. mucoasa bucală este congestionată. în peste jumatate din cazuri. imagini de pneumonie interstiţială. instalându-se laringita exprimată prin voce aspră. Cocirta Eduard Cls. Ganglionii limfatici. în şanţul jugomaxilar şi excepţional în alte părţi (mucoasa nazală). răguşită. care lasă în loc un punct hemoragic pe o areolă congestivă (. Limba este saburală. Catarul ocular şi nazal dau feţei bolnavului un “facies de copil plâns”. cu contur neregulat. seromucoasă sau mucopurulentă. mai ales în fundul gurii. a 7-a C . lângă ultimii molari. Semnul Koplik are o mare valoare în diagnosticul precoce al rujeolei. Din primele zile de boală. b.este insoţit adesea de fotofobie. Catarul căilor respiratorii este localizat iniţial la nazofaringe şi laringe. apoi dispar începând cu punctele albicioase. Aceste puncte reliefate se datoresc unor îngroşări epiteliale.RUJEOLA 3 Această perioadă durează 3-4 zile. Febra. Semnul Koplik apare din perioada de invazie. ochi lacramoşi. tuse uscată supărătoare. asemănătoare cu aceea din alte boli virale (gripă. mai rar pe gingii. pănă la apariţia erupţiei. mai ales cei cervicali. se observă pete intens congestive. cu un diametru de câţiva milimetri. presărate pe o suprafaţă congestionată. Aceste micropapule sunt situate pe mucoasa jugală. realizând astfelo curbă febrilă cu aspect difazic. poliomelită).)Perioada eruptivă..

iar bolnavul îşi recapătă treptat starea anterioară. furfuracee. Complicaţii mai frecvente. Erupţia rujeolică apare.urechea Cocirta Eduard Cls. a 7-a C . ca niste insule cu contur neregulat. de obicei. odată cu pălirea şi ştergerea elementelor eruptive. agitaţie. erupţia . când eruptia a fost hemoragică. în ordinea în care au apărut. Acest aspect residual este mai intens. la copii sub 2 ani. Acest aspect este vizibil mai ales pe fese. la distrofici. Erupţia poate fi uşor pruriginoasă.iese” mai greu. timp de câteva zile. De obicei. Erupţia rujeolică este constituită din macule congestive (dispar la presiune). să cuprinda în întregime trunchiul şi extremitătile membrelor. pe frunte şi obraji. În epidemii mari. În general. (mult pigment sanguine extravazat). generalizarea fiind desăvârşită de obicei în a 3-a zi. convalescentul este expus la variate complicaţii bacteriene. de culoare roz. la început mici ( diamedrul de câţiva mm) putând rămăne ca atare (erupţie micromaculoasă) sau crescând în suprafaţă ( de 1-3 cm în diametru ). Petele uşor reliefate si catifelate la pipăit sunt isolate. insomnie. Erupţia are deci un caracter descendent şi centrifug. decurgând fără. pielea capătă un aspect pătat. Etiopatogenia complicatiilor este complexă. sau la cei cu focare infecţioase preexistente. Peste 90% din cazurile mortale de rujeolă sunt datorate complicaţiilor. elementele eruptive pălesc şi dispar. erupţia se extinde pe torace şi pe pădăcina membrelor. mai ales la copii în stare de nutriţie normală şi în condiţii de bună îngrijire. pete gălbui.RUJEOLA 4 Simptome generale şi nervoase. cu valoare diagnostică retrospectivă. În această perioadă. ca şi cum ar fi stropită cu o culoare roşie. coborând spre gât. mai ales în regiunile cu populaţie subnutrită şi cu rezistenţă scăzută. lăsând in urma lor. lăsând pe alocuri porţiuni de piele sănătoasă.. chiar în cazul unei erupţii intens confluiente. dar de obicei confluiază. c) Perioada posteruptivă (convalescenţa). cu margini neregulate.indispoziţie. dar deseori către sfârşitul acesteia şi în convalescenţă. rujeola se îndrăţeşte de complicaţii. Evoluţia rujeolei este de obicei benignă. urmează o descuamaţie fină. la rahitici. Primele pete apar înapoia urechilor şi pe ceafă. unde erupţia este mai puţin accentuată. se accentuează. astfel încât este descoperită dimineaţa. apar nu numai în cursul bolii. Erupţia apare concomitent cu această exacerbare a simtomatologiei generale. contribuind îndeosebi la scăderea rezistenţei generale (anergia rujeotică) şi a celei locale (mucoasa respirator şi a cavităţilor adiacente respiratorii. generalizându-se în 4-5 zile .cafenii. sau cu puţine complicaţii. temperatura revine la normal. sau uşor dinţate ( erupţia macromaculoasă). Uneori. Dupa 2-3 zile. A 2-a zi. În rujeola necomplicată. chiar delir. în cursul nopţii. pentru ca in a 3-a zi.

4. inconştienţă. Pneumonia cu celule gigante este severă. convulsii.000. Debutul este brusc. Se deschid. de asemenea. 5. mai frecvente la începutul erupţiei . Bronşita capilară (“catarul sufocant”). Aparatul respirator prezintă cele mai frecvente complicaţii in rujeolă: 1. prin tratamente prelungite cu imunosupresive. Riscul Cocirta Eduard Cls. prin suprainfecţie bacteriană. au un caracter trenant. manifestate cu dispnee. Este cea mai gravă complicaţie a rujeolei. pneumococ. cel mai adesea sunt pneumonii mixte. Unele complicaţii sunt determinate chiar de virusul rujeolic (laringita. Panencefalita subacută sclerozantă (P.E.S. Pneumonia interstiţială rujeolică poate fi pusă în evidentă chiar din perioada prodromală. delir. 6. Este o complicaţie rară (frecvenţe de 1/1000 de cazuri de rujeolă).). îngrijiri insuficiente). mult mai fregventă decât o arată manifestările clinice 2. sau la suferinzi de leucoze. Complicaţii ale aparatului respirator. Majoritatea complicaţiilor sunt deci bacteriene. Complicaţii ale sistemului nervos . Deseori. probabil din cauza componenţei virale subdiacente. prin leziunile inflamatorii provocate de virusul rujeolic. sinusuri). encefalita. apare la copii mici. Encefalita rujeolică.Crupul rujeolic poate fi adesea mixt. când se prezintă sub forma difuză şi bilaterală. 2.000 de cazuri de rujeolă. cianoză şi evoluând de obicei spre moarte. cu simtome funcţionale severe (dispnee şi cianoză ) şi evoluţie gravă. cu modificări neuropsihice.RUJEOLA 5 medie. la copii cu imunitate alterată. Ele pot fi favorizate de factori de mediu externi (spitalizare în saloane commune. pneumonia interstiţială. etc. către sfârşitul perioadei eruptive sau la începutul convalescenţei. Apare. survenind pe un teren preparat de acţiunea virusului rujeolic. Modificările electroencefalografice: par să fie comune in cursul rujeolei. Pneumonia şi bronchopneumonia prin suprainfecţie bacteriană (stafilococ.S. astfel numeroase porţi de intrare pentru suprainfecţii bacteriene. 3. 3. a 7-a C . Se apreciază că această boală apare cu o frecvenţă de 5-10 cazuri pentru fiecare 1. Acestă pneumonie este de o deosebită gravitate la copii sub 2 ani. comă. Apare de obicei târziu.Aceste modificari indică o afectare tranzitorie a encefalului. 1. Abcesul pulmonar şi pleurezia purulentă pot să apară uneori. bacil gramnegativ) sunt frecvente (7-50% din cazuri). Sistemul nervos poate fi sediul unor importante complicaţii. dar de o mare gravitate prin evoluţia letală posibilă şi prin sechelele neuropsihice pe care le lasă.

a 7-a C . panoftalmie 2. scăzând apoi în lunile următoare. Apare în circa 10% din cazuri fiind urmată adesea de mastoidită. denutriţi.de care trebuie diferenţiată prin anamneză epidemiologică. Miocardita. tranzitorii . sau micotică). amigdalită. Cocirta Eduard Cls. care se constată în 0. 5. are valoare diagnostică mai ales în perioada prodromală a bolii. Complicaţii bucale (mai ales la copii distrofici. enantem bucal. facies plângător. care permit un diagnostic sigur. Diagnosticul diferenţial. Examenul citologic al secreţiei nazale prin care se pun în evidenţă celulele gigante. 5. DIAGNOSTICUL POZITIV SI CEL DIFERENŢIAL Diagnosticul pozitiv al rujeolei este. sunt următoarele: reacţia de hemaglutinoinhibare. Complicaţii oculare: conjunctivite purulente. reacţia de neutralizare. reacţia de fixare a complementului. 4. rujeola poate fi confundată cu variate viroze respiratorii ( gripă. apărută în primele trei luni de sarcină. contact infecţios cu 10 –12 zile înainte ). Rujeola şi sarcina: rujeola. uşor.5 –33% din cazuri. sau redeşteptarea unei infecţii dizinterice prezentă până atunci sub fomă latentă sau ca stare de purtător ). cu rezistenţă scăzută): stomatită (bacteriană. Alte complicaţii: 1. Reacţiile serologice. În stadiul preeruptiv.RUJEOLA 6 apariţiei acestei panencefalite după vaccinarea cu vaccin rujeolic viu atenuat este practice neglijabilă. ulcer corneeană. Riscul de malformaţii se apreciază la 50% pentru rujeola apărută în prima lună de sarcină. punând în evidenţă prezenţa şi tritrul anticorpilor. erupţie caracteristică) şi date de laborator ( leucopenie). adenoviroze. semnul Koplik. Complicaţii digestive : gastroenteritele ( enantemul rujeolic al mucoasei digestive favorizează dezvoltarea unor infecţii bacteriene . enantemul bucal şi semnul Koplik. Este exprimată prin modificări EKG. Izolarea virusului rujeolic nu constituie o metodă uzuală de diagnostic. semne clinice ( catar oculo-respirator intens. în general. poate provoca malformaţii congenitale la făt. multinucleate. Moartea fetală şi naşterile premature rămân pe primul plan în lunile următoare. Pentru aceasta se folosesc date epidemiologice ( lipsa rujeolei din antecedente. 3. caracteristice rujeolei. guturai). Otita medie supurată.

Rujeola la copii malnutriţi ( rujeola tropicală ). simptomele catarale pot lipsi. . evoluţie uşoară ) . 7. în urma unei alte boli infecţioase. paloare circumorală) . s-a constatat apariţia. topografia şi caracterul sunt deosebite. ceea ce a condos la renunţarea la acest vaccin. 6. Rujeola cu erupţie buloasă. la câţiva ani după vaccinare. 2. lipsind unele simtome. La copiii astfel vaccinaţi. Rujeola fără erupţie apare la vaccinaţi sau la cei care au primit un material de imunizare pasivă. epidemiologice După intensitatea simtomatologiei: 1. Rujeola atipică la imunizaţi cu vaccin inactivat. absenţa catarului respirator. Rujeola cu erupţie miliară. FORME CLINICE După aspectul erupţiei: 1. iar erupţia constă dintr-un număr redus de pete risipite pe corp. 2. 3. la sugarii care mai deţin un rest de imunitate maternă. a unei rujeole atipice şi severe ( datorată sensibilizării ). 6.In limfocite. semnul Koplik apare tardiv. sau prin unele tratamente medicamentoase administrate la începutul bolii).varicela ( caracterul veziculos al erupţiei ). La aceştia viremia este persistentă. această formă poate apărea la 3-5 luni de la naştere. concomitent cu erupţia ( probabil prin modificarea reactivităţii organismului. evoluţia rujeolii este deosebit de severă. cu frecvente complicaţii şi mortalitate mare ( până la 50% ). La copii subnutriţi ( în special în regiunile tropicale din ţările în curs de dezvoltare ). a 7-a C . Rujeola cu erupţie purpurică. Rujeola cu erupţie confluentă. se găsesc cantităţi Cocirta Eduard Cls. 3.RUJEOLA 7 În stadiul eruptiv diagnosticul diferenţial se face cu următoarele boli : . virusul rujeolic putând fi izolat până la a 13-a zi. Rujeola cu erupţie reliefată. sau apărând într-o formă discretă. . 5. Rujeola atipică are o perioadă de invazie mai lungă ( 5-7 zile) sau mai scurtă (1 zi). adenopatii evidente. frust. 4. Rujeola modificată sau mitigată ( după administrare de gammaglobuline în perioada de incubaţie) are aspect atipic.scarlatina (angină. această formă trebuie diagnosticată însă pe baze sigure : clinice.rubeola ( erupţia este roz şi de scurtă durată.

rujeola prezintă aspecte atipice (eruptie discretă şi de scurtă durată.3 % (1945-1959) şi la 0. Prognosticul este influenţat de vârstă ( boală mai gravă la copii sub 2 ani ). pe cazurile spitalizate. febră mică. adesea mortal.8% (1939-1944). mai ales la copii cu stare de nutriţie normală şi în condiţiile actuale de îngrijire. În Africa mortalitatea prin rujeolă în spitale este de 6-12 %. de la 8. care dau 25% mortalitate şi encefalita rujeolică ). Rujeola hemoragică.2% (faţă de 0. prognosticul rujeolei este favorabil. După Cocirta Eduard Cls.sufocantă”).RUJEOLA 8 mari de antigen viral. 4. forme hipertoxice mai frecvente). dispnee accentuată. La sugari uneori mai ales în primele 6 luni. erupţie hemoragică. etc. encefalite. a 7-a C . precum şi printr-o evoluţie mai severă (forme hemoragice. 8. apare la copii mici sub 2 ani. insuficienţă circulatorie. epistaxis. de sarcină şi în general. Nu există nici un mijloc de tratament specific. metroragii. EVOLUŢIE ŞI PROGNOSTIC În general. tuberculoză ). se manifestă cu febră mare. la 2. laringite. faţă de copii mari (12%).5-1% (după 1960 ). După vârstă : Rujeola este mult mai severă la copilul mic. rahitism) şi de unele asocieri morbide ( scorlatină. Astfel letalitatea a scăzut în spitalul clinic de boli infecţioase Colentina. iar anticorpii hemaglutinanţi şi neutralizanţi sunt în titru foarte coborât în sânge. Gammaglobulinele au numai o valoare preventivă şi nu curativă. din cauza unui catar bronşic intens (bronşiolită capilară sau rujeolă .de peste 7ori prin frecvenţa mai mare a complicaţiilor. suprainfecţii bacteriene sistemice). gingivorogii. absenţa semnului Koplik ) Adulţii fac o rujeolă intensă şi suportă greu boala.. prin frecvenţa mai mare a complicaţiilor.9%). de complicaţii ( îndeosebi pneumonii. Rujeola hipertoxică. cutrombocitopenie. de peste 7 ori mai frecvente (87. cianoză. 5.evoluează grav.4 la copii mari).. TRATAMENT Tratamentul rujeolei este simtomatic şi de susţinere. cu o letalitate de 2. mai acelor grave (bronhopneumonii. 7. de starea de nutritie ( distrofie.

Paracetamol comprimate şi supozitoare . Nimic nu justifică folosirea de rutină a substanţelor antimicrobiene în tratamentul rujeolei. medicaţie cât mai simplă). Ulterior. necesită o hidratare pe cale parenterală.RUJEOLA 9 unii administrarea de gammaglobuline în stadiul prodromal ar scădea frecvenţa complicaţiilor şi întrucâtva gravitatea bolii. limonadă. Tusea iritativă supărătoare se tratează cu antitusive (Calmotusin. Îngrijirea mucoaselor necesită multă atenţie. Vitaminele sunt indicate numai la cei cu carenţe anterioare(denutriţi. iar narinele se ung cu o cremă simplă. administrate cu stăruinţă şi grijă. sau cu tuberculoză. Vărsăturile repetate. Secreţiile se îndepărtează. iar uscăciunea mucoasei se combate printr-o hidratare adecvată şi prin aplicări de comprese umede. prin selectarea unei flore rezistente şi apariţia de complicaţii mai fregvente şi mai grave (la un grup de bolnavi Cocirta Eduard Cls. Imediat ce toleranţa gastrică permite. Cavitatile nazale se curăţă de secreţii. dă rezultate nefavorabile.ca şi dezinfecţia continuă şi cea terminală. Rujeola necomplicată se tratează la domiciliu (îngrijiri. în funcţie de toleranţa gastrică. dietă. igienă. Laringita poate fi calmată cu comprese umede şi calde. excluzându-se ori ce vizită. evitându-se contactul cu bolnavi cu leziuni supurative. Urechile şi mastoidele se controlează atent zilnic. apă minerală.Cavitatea bucală trebuie curat întreţinută (gargară cu ceai de muşeţel . Codenal ). se pot da ceaiuri sau siropuri expectorante. inhalaţii şi umidificarea aerului. Tehnica aseptică este obligatorie. se poate recurge la doze mici de antihistaminice hipnotice (Romergan). Acalor supozitoare) şi cu împachetări umede. izolarea se face întro cameră individuală sau de cel mult 2-3 paturi. dieta se îmbogăţeşte treptat. În caz de agitaţie. urmate de deshidratare. etc). Împotriva vărsăturilor. În spital. sifon. Izolarea va fi individuală. Folosirea acestora în scop “profilactic”. distrofici). sau în situaţii de necessitate. sau antiseptice (Emetiral). apă de gură). cu germeni piogeni. Ochii trebuie protejaţi de acţiunea iritativă a luminii şi ţinuţi curaţi prin spălături zilnice cu ceai de muşeţel călduţ. din lichide (supe. Aminofenazonă. spitalizarea este indicată numai pentru formele severe complicate. pentru prevenirea complicaţiilor bacteriene. pe cât posibil. a 7-a C . cu complicaţii pulmonare. care se pare că au şi efectul de a atenua erupţia. în perioada febrilă. lapte. Indicaţiile antibioticelor şi sulfamidelor. ceaiuri. se dau poţiuni calmante (cu novocaină). Îngrijirea tegumentelor se face cu loţiuni cu apă alcoolizată (baia este permisă în convalescenţă). Dieta constă. sucuri de fructe. AminofenazonăL supozitoare. devenind completă în convalescenţă (fără nici o restricţie ). Repaosul la pat este indicat pentru toată perioada febrilă şi câteva zile după aceea. Febra se combate cu medicamente antiseptice (Acid acetilsalicilic.

mai ales la copii distrofici sau cu diateză exudativă (copii “catarali”) şi la convalescenţii de la alte boli infecţioase. cu aer umidificat. imediat ce a apărut. în funcţie de bacteria cauzală şi de sensibilitatea ei la antibiotice. se adaugă tratamentul simtomatic şi de susţinere (oxygen. Rujeola afectează pănă la 99. au apărut în numai 14% din cazuri). boala apare endemo-epidemic. Pneumoniile şi bronhopneumoniile se tratează cu antibiotice în doze mari. aspiraţia secreţiilor. etc). Rujeola este o boală infecţioasă de mare răspândire universală. soluţii hipertonice intravenoase de glucoză. a 7-a C . Aspectul clinic al epidemiilor s-a păstrat în general acelaşi. în formele uşoare. cardiovasculare. aplicarea intravenoasă precoce şi în doze mari de corticosteroizi (hidrocortizon. pentru acţiunea lor antiinflamatoare (hidrocortizon. în zonele rurale. antipiretice. oxigenoterapie. mai ales în ţările dezvoltate cu nivel crescut de nutriţie şi igienă şi accesibilitatea la înjrijirile medicale moderne. Bineânteles. analeptice. cloranfenicol. la intervale mari. Crupul rujeolic se tratează. Encefalita (encefalomielita) rujeolică se tratează cu sedative. timp de 2-3 zile). în comparaţie cu cei trataţi fără corectarea dezechilibrului hidroelectrolitic etc. hemisuccinat. 9. antibiotice (de obicei. soluţie de sulfat de magneziu. eritromicină.9% din populaţie. vitamine din grupul B şi mai ales. dar severitatea lor a scăzut mult în ultimele decenii. tetraciclină. au apărut complicaţii bacteriene în 28% din cazuri. Antibioticele vor fi folosite. apărând în toate continentele şi ţările. la orice latitudine. peniciline semisintetice). cu valuri epidemice la 2-3 ani.100 mg x 3/zi. În cazurile severe.EPIDEMIOLOGIA BOLII Caractere generale. sau se suspectează o complicaţie bacteriană. În populaţia urbană. comprese calde şi sedative (luminal. folosirea profilactică a antibioticelor în formele severe de rujeolă. hemisuccinat: 200 -600 mg/zi). Rujeola complicată. Se mai administrează după nevoie.RUJEOLA 10 trataţi “profilactic” astfel. prişniţe toracice. totuşi. urmată urmată de corticoterapie orală (prednison). Unii autori recomandă. inhalaţii. antihistaminice). apare sporadic sau în epidemii extinse. există suprainfecţie bacteriană) şi eventual traheostomie. Corticoterapia dă rezultate excelente.(la nevoie). receptivitatea fiind generală(într-o populaţie nevaccinată). se recurge la corticosteroizi. folosinduse antibiotice diferite (penicilină G. în timp ce la grupul netratat. Gravitatea rujeolei în unele ţări din Africa şi Cocirta Eduard Cls.

în special în insule rujeola apare la intervale mari. sau sute de cazuri pe an). prin acumularea de noi generaţii receptive care apar. între 300 şi 800 de cazuri la 100. de zeci de ani. Şcolile nu se inchid. Măsuri la ivirea unui caz. morbiditatea a fost de 370. a 7-a C . 10. aceste croşete survin pe un fond mai crescut endemic. Apărând astfel în ţinuturile virgine. deşi dificil de realizat în practică. însă copiii sunt supuşi unui control medical zilnic. asfel că adulţii sunt imuni. la care se cunoaşte data precisă a Cocirta Eduard Cls. PROFILAXIE SI COMBATERE Faţă de marea ei răspândire. inclusive pe bătrâni.000 de locuitori. unde s-a ivit un caz. În ultimii ani. Reapariţia pe grupe de vârstă arată că imensa majoritate a populaţiei se îmbolnăveşte în copilărie (mai ales în oraşe). Carantina contacţilor este necesară. prevenirea rujeolei constituie o problemă însemnată. prin interzicerea intrării de noi copii receptivi şi de vizitatori. Deoarece măsurile de izolare nu pot împiedica răspândirea bolii. pe imunizarea activă. profilaxia rujeolei se bazează pe imunizarea pasivă şi mai ales. 80% din cazuri au apărut între 1 şi 9 ani şi numai 1% din cazuri peste vârsta de 15 ani. Curba lunară şi sezonieră a incidenţei rujeolei arată umaximum în lunile de primăvară (aprilie-mai) şi un minimum in august şi septembrie. Izolarea (la domiciliu sau la spital ) se face de la primele semne de boală până la 6 zile după apariţia erupţiei. Dezinfecţia continuă. în ţările în care s-a aplicat programul de vaccinare antirujeolică a copiilor. În curba multianuală a morbidităţii. În regiuni cu totul isolate.000 de locuitori. Copiii-contacţi. Amploarea acestor variaţii epidemice ţine de masa receptivă cuprinsă. epidemiile de rujeolă sunt mai severe. În mediul urban. a camerei bolnavului sunt necesare. În ţara noastră. Se aplică în colectivităţile de copii. Suspecţii sunt izolaţi până la precizarea diagnosticului. se remarcă o periodicitate a croşetelor epidemice la intervale de 2-4 ani. în 1964.1/100. În ţara noastră.RUJEOLA 11 Asia se explică prin îmbolnăvirea predominantă a copiilor la vârstă mică (sub 3 ani) şi prin malnutriţia acestora. şi cea terminală. în funcţie de nivelul endemic şi de apariţia de epidemii. Morbiditatea prin rujeolă variază annual. cu rezistenţă scăzută faţă de evoluţia bolii şi apariţia de complicaţii. cu ocazia importului unui caz contagios şi atunci cuprinde toată populaţia receptivă expusă. morbiditatea a scăzut considerabil (la câteva zeci.

Vârsta de vaccinare. Protecţia receptivilor se poate realiza prin măsuri de profilaxie specifică (pasivă sau activă) A.RUJEOLA 12 contactului. În mod usual. Copiii mai mari şi adolescenţii se vaccinează dacă sunt receptivi. se începe de la vârstade 12 luni (chiar 15 luni după unii autori) âşi ulterior se face la orice vârstă. B. este însă necesar să se repete vaccinarea la vârsta de 15 luni. Se va evita contactul direct al celor receptivi cu cei bolnavi. etc) primesc imonoglobuline “standard” ( gammaglobulină 10% sau 16%) în doză de 0. asigurată prin imunizarea în masă cu vaccinul cu virus rujeolic viu atenuat. Depistarea bolnavilor trebuie făcută cât mai precoce. Protecţia prin imunizare activă. ca şi izolarea lor (4 zile înainte şi 6 zile după apariţia erupţiei). din cauza persistenţei mai prelungite a anticorpilor transmişi de la mamă.3 ml/kg corp . cu success. de la 400. transmitere aerogenă). din concentratia de 16% (imunizare pasivă). În locul gammaglobulinei “standard”. Introdus în 1963. dacă se administrează în primele 5 zile de la contact şi cu efect de atenuare. doză de 0. după care este recomandabil să fie izolaţi la domiciliu. morbiditate mare la vârstă mică) este indicat să se facă vaccinarea de la vârsta de şase luni. efectul preventiv al gammaglobulinei este sigur. Secţiile de rujeolă din spitale vor fi cât mai riguros separate (conagiozitate mare. Experienţa a arătat că efectuarea sub vârsta de 12 luni poate reduce şansa şi gradul seroconversiunii. convalescenţii după alte boli infecţioase. cu cât administrarea gammaglobulinei s-a făcut în ultimile zile de incubaţie. acest vaccin a arătat o înaltă eficacitate.000 de cazuri pe an. la mai puţin de 3000 de cazuri in 1984). Măsuri de prevenire şi combatere permanente. cu efect de protecţie. a 7-a C . Durata de protecţie se extinde la 3 săptămâni. se pot folosi imunoglobuline specifice (imunoglobuline umane specifice anti-rujeolă). pentru o protecţie completă (sub 12 luni protecţia este de numai 67%). prevenirea rujeolei. copiii cu boli debilitare. determinând o imunitate protectivă în circa 95% din cazuri. Protecţia prin imunizare pasivă se face cu gammaglobuline”standard” sau specifice.2-0. pot fi lăsaţi la şcoală primele zile de incubaţie. Durata protecţiei este de 3 săptămâni. Cocirta Eduard Cls. Expunerea la rujeolă (contact infectant) nu constituie o contraindicaţie a vaccinării. Toţi autorii sunt însă de accord că în cazurile de risc mare de contact infecţios pentru sugari (epidemii în creşe.3 ml/kg corp. este. dacă se dau în următoarele zile de incubaţie.A. reducând substanţial morbiditatea prin rujeolă (în S. efectul este numai de atenuare şi cu atât mai redus. În aceste cazuri. Dacă administrarea s-a făcut după a 5-a zi de la contact. Contacţii (copiii mici sub 3 ani vârstă. Aplicată în primele 5 zile de la contact.U. În prezent.

prin aerosoli. Modificările EEG. I. Esecurile vaccinării antirujeolice sunt rare (1-5%) şi explicabile fie prin prezenţa de anticorpi la copilul vaccinat (sugar sau primitor recent de imunoglobuline). Cantacuzino din Bucureşti. sugerând o imunitate pentru toată viaţa ( deşi apare mai puţin puternică decât aceea după infecţia naturală). Eradicarea rujeolei este posibilă numai pe baza unui progrom de vaccinare antirujeolică cu vaccin viu. generalizat şi susţinut a fiecărei generaţii anuale de copii. Se utilizează un vaccin viu supraatenuat liofilizat. s-au făcut încercări de vaccinare la aceştia cu vaccin rujeolic administrat pe cale nazală. preparat cu tulpina Schwartz. Riscul de panencefalită subacută sclerozantă este considerat cu totul excepţional. ca şi convulsii. persoane tratate cu corticoizi. În ţara noastră. Excepţional sau citat cazuri de sindrom Guillain-Barré şi pareze. a 7-a C . Cocirta Eduard Cls. precum şi cei cu imunitate alterată (leucoze şi alte boli de sânge. cu rezultate bune. sânge sau plasmă (interferarea vaccinării). Între 5-15% dintre vaccinaţi. dar manifestări neurologice s-au semnalat numai în proporţia de 1-1. produs de Institutul Dr. Durata imunităţii. fie mai ales prin defecţiuni de conservare a vaccinului la rece (“lanţul de frig” necesar de la producător până la aplicare). trecătoare şi reversibile.000) de complicaţii neurologice. copiii cu boli febrile severe. Pentru a evita eşecurile prin imunitatea umorală reziduală la sugari. dezvoltă febră pănă la 390C. din cauza pericolului de dezvoltare a unor reacţii grave. Se exclud de la vaccinare: gravidele (risc de malformaţii la făt). începând de la a 6-a zi după inoculare şi durând câteva zile.000 de vaccinări. vaccinarea antirujeolică se face obligatoriu copiilor. Precauţii şi contraindicaţii. Experienţa de peste 15 ani cu vaccinul rujeolic a arătat o securitate foarte bună şi o toleranţă acceptabilă. Alţi autori dau proporţii mai mari (1 : 25.2/1000. citostatice.RUJEOLA 13 Dacă vaccinul este efectuat în primele 3 zile de la contact. care împiedică dezvoltarea rujeolei. vaccinul induce o protecţie. mai rar apar erupţii uşoare. deoarece vaccinul rujeolic este foarte labil la temperatură inaltă şi la lumină (un mare impediment pentru zonele tropicale). iradiate). dacă copilul a primit gammaglobuline. Reacţii adverse. Vaccinarea antirujeolică se amână pentru 2-3 luni. Experienţa de până acum arată că imunitatea durează 10-12 ani de la vaccinare ( observaţiile continuă). sunt posibile. Copiii cu aceste contraindicaţii se protejează (în caz de contact infectant) cu imunoglobuline “standard” sau specifice. începând de la vârsta de 9 luni. tuberculoza activă.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful