RUJEOLA 1

1. DEFINIŢIE:
Rujeola este o boala acută infectioasă şi extrem de contagioasă, uneori severă, provocata de virusul rujeolic, caracterizată clinic prin manifestari catarale respiratorii, un enantem bucal particular, urmate de o erupţie caracteristică şi insoţită de variate complicaţii bacteriene. Rujeola este o boala extrem de raspândită (peste 90% dintr-o populaţie nevaccinată face boala până la varsta adultă). În ţarile în curs de dezvoltare (nivel de viaţa scăzut şi igienă deficitară ), rujeola se insoţeşte de o mortalitate ridicată ( 12% sau şi mai mult ); în celelalte ţari, acest risc este mult mai redus ( mortalitate 0,02- 0,1%). Complicaţiile pulmonare şi nervoase contribuie la gravitatea bolii prin mortalitate şi sechele. Se apreciaza că peste 1.500.000 de copii mor anual pe glob din cauza rujeolei. Considerând marea morbiditate a rujeolei, complicaţiile şi mortalitatea, rujeola se numară, în cadrul bolilor infecţioase, printre problemele mari de sanatate publică. Prin generalizarea vaccinării antirujeolice, se speră să se obţină eradicarea bolii, în ultimii ani.

2. ETIOLOGIE
Virusul rujeolic este agentul causal. El este prezent la omul bolnav în sânge, în secreţiile nazofaringiene şi respiratorii, în elementele eruptive cutanate. Virusul nu se intalneşte la persone sănătoase, deoarece nu există purtatori de virus rujeolic. Izolarea virusului rujeolic s-a făcut pe culturi de ţesuturi ( rinichi uman, sau de maimuţă ), utilizând sânge, sau spălăturile faringiene de la bolnavii de rujeolă. Morfologie- virusul rujeolic este o particulă sferică de 120- 128μm în diametru, cu mici proiecţii aciculare de suprafaţă. Structural, conţine o nucleocapsidă, cu A.R.N şi un înveliş exterior constituit din lipide, glicoproteine şi polipeptide. Infectivitatea este legată de acest înveliş ca şi de proprietăţile de hemaglutinare şi hemoliză. Antigenul pentru reacţia de fixare a complementului este prezent in nucleocapsidă, iar anumite specificitaţi sunt date de inveliş. Spre deosebire de alte virusuri înrudite, virusul rujeolic nu posedă neuraminidază. Există un singur tip antigenic. Rezistenţa în mediu extern şi la factorii fizici- virusul rujeolic este puţin rezistent în mediul extern, mai ales la temperaturi ridicate. Rezistă câteva saptămâni la frigider şi mai multe luni în stare ingheţată la –150 sau- 790 C. La 370C îşi pierde jumatate din infecţiozitate în 2 ore. La temperatura camerei şi la umiditate scăzută, rezistă mai bine dar, pierde 50-70% Cocirta Eduard Cls. a 7-a C

în care se şi multiplică ( ceea ce ar explica leucopenia şi modificările cromozonice fregvente din rujeolă ). Virusul rujeolic nu este sensibil la nici un antibiotic. timp de 4 zile la 370. dacă li s-au aplicat ochelari. 3. Virusul rujeolic se izolează în această perioada din sânge. Poate fi prelungită pănă la 21-28 de zile. ceea ce ar favoriza proliferarea virală şi gravitatea bolii. în formele severe de rujeolă s-a constatat o imunosupresie inportantă ( mai ales a imunitaţii celulare ). fiind una din perioadele de incubaţie cele mai fixe. a 7-a C . în conditii de umiditate crescută. Unii autori au susţinut că poarta de intrare a virusului ar fi numai mucoasa conjunctivală ( copii receptivi la rujeolă. perioada catarală ). unde se multiplică ( perioada de incubaţie ). a. Cocirta Eduard Cls. După patrunderea prin mucoasă virusul ajunge în ţesuturile linfoide. şi scăderea rezistenţei la infecţii bacteriene. demonstrează printr-o scădere a numărului de linfocite T. la maimuţe. Astfel. TABLOUL CLINIC Incubaţia în medii este de 10 zile (cu variaţii între 8 şi 11 zile). se insoţeşte de o eliminare mai prelungită a virusului rujeolic şi de prezenţa prelungită a celulei gigante (8-29 zile). În sânge. virusul rujeolic este localizat îndeosebi în leucocite.RUJEOLA 2 din infecţiozitate. Rujeola gravă care apare frecvent la tropice. nu au facut boala.) Perioada de invazie ( stadiul preeruptiv. care acopereau întreaga regiune orbitală sau dacă li s-a instilat ser de convalescent în sacul conjunctival ). la copiii cu malnutriţie. Acţiunea formolului (1/4000). Este distrus repede de ultraviolete. duce la inactivarea virusului (pierderea completă a infecţiozitaţii). dacă în cursul acestei perioade s-a administrat gammaglobulină. Când s-a realizat o multiplicare maximă a virusului. din secreţii nazofaringiene şi din urină. faţă de o durată medie de 6 zile în rujeola obisnuită. 4. puşi în contact cu bolnavii de rujeolă. în această perioadă. În rujeolă. Virusul a putut fi izolat din sânge. provocând primele manifestari ale bolii. se produc şi alte modificari imunologice şi metabolice. PATOGENIE Poarta de intrare a virusului rujeolic este mucoasa nazofaringiană şi conjunctivală. acesta invadează sângele şi organele. Se consideră că acest aspect revelator de gravitate se datorerşte unei puternice deprimari a imunitaţii celulare.

Bolnavul strănută şi prezintă o secreţie nazală. sunt usor măriti. cu un diametru de câţiva milimetri. în peste jumatate din cazuri. insoţită de cefalee. Aceste micropapule sunt situate pe mucoasa jugală. b. mai ales în fundul gurii. care lasă în loc un punct hemoragic pe o areolă congestivă (. Aceste puncte reliefate se datoresc unor îngroşări epiteliale. uneori chiar hemoragice. abundentă. Ele au fost comparate cu grăunţele de griş sau cu mici stropituri de var. tuse uscată supărătoare. de obicei in a 2-a zi şi persistă câteva zile.. lângă ultimii molari. creşte din nou şi mai mult. mucoasa bucală este congestionată. modificare caracteristică rujeolei în această perioadă. Pe acest fond hiperemiat.este insoţit adesea de fotofobie. Debutul este gradat (şi nu brusc ca în scarlatină ). presărate pe o suprafaţă congestionată. cuprinzând şi 2-3 zile din perioada eruptivă. Examene radiologice efectuate sistematic în această perioadă pun în evidenţă. Semnul Koplik apare din perioada de invazie. Limba este saburală. aşezate pe o zona roşie. izolate sau în mici grupuri. Semnul Koplik are o mare valoare în diagnosticul precoce al rujeolei. mai ales cei cervicali.RUJEOLA 3 Această perioadă durează 3-4 zile. seromucoasă sau mucopurulentă. Caterul conjunctival este exprimat prin : conjunctivite roşii. fiind fregvente pe vălul palatin şi în fundul gâtului. a 7-a C . Către sfârşitul perioadei de invazie. Catarul laringean poate fi mai accentuat. cu contur neregulat. este constituit din căteva (uneori numeroase) micropapule albe sau de culoare albastru deschis. care la sfârşitul perioadei de invazie avusese o tendinţă de scădere. luând aspectul unei laringite obstruante (crup rujeolic). poliomelită). fiind destul de aderente de mucoasă. dar roşie pe margini cu tendinţe de descuamare în zilele următoare Semnul Koplik. Din primele zile de boală. instalându-se laringita exprimată prin voce aspră. Ganglionii limfatici. Cavitatea bucală . pănă la apariţia erupţiei. imagini de pneumonie interstiţială. care irită narinele. se observă pete intens congestive. indispoziţie şi de fenomene catarale conjunctivale şi ale căilor respiratorii superioare. Cocirta Eduard Cls. răguşită. Catarul căilor respiratorii este localizat iniţial la nazofaringe şi laringe.)Perioada eruptivă. în şanţul jugomaxilar şi excepţional în alte părţi (mucoasa nazală). ochi lacramoşi.rest de Koplik”). pleoape umflate. apoi dispar începând cu punctele albicioase. mai rar pe gingii. catarul se extinde descendent sub forma unei traheobronşite acute. cu febră care creşte treptat la 380-390C. realizând astfelo curbă febrilă cu aspect difazic. asemănătoare cu aceea din alte boli virale (gripă. putând fi considerat chiar patognomonic pentru această boală. Febra. Catarul se extinde apoi la laringe. Petele sunt de dimensiuni mici (3-5 mm în diametru). insoţită uneori de epistaxis. Catarul ocular şi nazal dau feţei bolnavului un “facies de copil plâns”.

RUJEOLA 4 Simptome generale şi nervoase. astfel încât este descoperită dimineaţa. c) Perioada posteruptivă (convalescenţa). Petele uşor reliefate si catifelate la pipăit sunt isolate. mai ales în regiunile cu populaţie subnutrită şi cu rezistenţă scăzută. cu valoare diagnostică retrospectivă.urechea Cocirta Eduard Cls. iar bolnavul îşi recapătă treptat starea anterioară. elementele eruptive pălesc şi dispar. decurgând fără. pe frunte şi obraji. Complicaţii mai frecvente. coborând spre gât. Peste 90% din cazurile mortale de rujeolă sunt datorate complicaţiilor. chiar în cazul unei erupţii intens confluiente. lăsând in urma lor. În această perioadă. apar nu numai în cursul bolii. furfuracee. cu margini neregulate.cafenii. Etiopatogenia complicatiilor este complexă. temperatura revine la normal. a 7-a C . chiar delir. de obicei. când eruptia a fost hemoragică. (mult pigment sanguine extravazat). rujeola se îndrăţeşte de complicaţii. În rujeola necomplicată. Dupa 2-3 zile. la rahitici. Erupţia poate fi uşor pruriginoasă. Acest aspect este vizibil mai ales pe fese. contribuind îndeosebi la scăderea rezistenţei generale (anergia rujeotică) şi a celei locale (mucoasa respirator şi a cavităţilor adiacente respiratorii. Erupţia are deci un caracter descendent şi centrifug. Primele pete apar înapoia urechilor şi pe ceafă. la început mici ( diamedrul de câţiva mm) putând rămăne ca atare (erupţie micromaculoasă) sau crescând în suprafaţă ( de 1-3 cm în diametru ). să cuprinda în întregime trunchiul şi extremitătile membrelor.indispoziţie. în cursul nopţii. erupţia . Erupţia apare concomitent cu această exacerbare a simtomatologiei generale. sau cu puţine complicaţii. generalizarea fiind desăvârşită de obicei în a 3-a zi. Erupţia rujeolică apare. urmează o descuamaţie fină. la distrofici. convalescentul este expus la variate complicaţii bacteriene. sau uşor dinţate ( erupţia macromaculoasă). sau la cei cu focare infecţioase preexistente.. la copii sub 2 ani. erupţia se extinde pe torace şi pe pădăcina membrelor. Erupţia rujeolică este constituită din macule congestive (dispar la presiune). dar deseori către sfârşitul acesteia şi în convalescenţă. mai ales la copii în stare de nutriţie normală şi în condiţii de bună îngrijire. de culoare roz. odată cu pălirea şi ştergerea elementelor eruptive. agitaţie. Uneori. pentru ca in a 3-a zi. dar de obicei confluiază. generalizându-se în 4-5 zile . De obicei. pielea capătă un aspect pătat. În epidemii mari. ca şi cum ar fi stropită cu o culoare roşie. A 2-a zi. Acest aspect residual este mai intens.iese” mai greu. se accentuează. în ordinea în care au apărut. lăsând pe alocuri porţiuni de piele sănătoasă. unde erupţia este mai puţin accentuată. pete gălbui. insomnie. ca niste insule cu contur neregulat. Evoluţia rujeolei este de obicei benignă. În general. timp de câteva zile.

Complicaţii ale aparatului respirator. bacil gramnegativ) sunt frecvente (7-50% din cazuri). la copii cu imunitate alterată. etc. 6. Panencefalita subacută sclerozantă (P. 1. Este cea mai gravă complicaţie a rujeolei. comă. 2. cianoză şi evoluând de obicei spre moarte. delir. au un caracter trenant. Majoritatea complicaţiilor sunt deci bacteriene. inconştienţă. Apare de obicei târziu. dar de o mare gravitate prin evoluţia letală posibilă şi prin sechelele neuropsihice pe care le lasă.Aceste modificari indică o afectare tranzitorie a encefalului. pneumonia interstiţială. prin tratamente prelungite cu imunosupresive. Aparatul respirator prezintă cele mai frecvente complicaţii in rujeolă: 1. mult mai fregventă decât o arată manifestările clinice 2. Modificările electroencefalografice: par să fie comune in cursul rujeolei. convulsii. către sfârşitul perioadei eruptive sau la începutul convalescenţei. encefalita. a 7-a C . cu modificări neuropsihice.RUJEOLA 5 medie.S. Abcesul pulmonar şi pleurezia purulentă pot să apară uneori. survenind pe un teren preparat de acţiunea virusului rujeolic. de asemenea. 3. Pneumonia şi bronchopneumonia prin suprainfecţie bacteriană (stafilococ. prin suprainfecţie bacteriană. Deseori. Acestă pneumonie este de o deosebită gravitate la copii sub 2 ani. pneumococ. mai frecvente la începutul erupţiei .E.S. sau la suferinzi de leucoze. 4. Riscul Cocirta Eduard Cls.000 de cazuri de rujeolă. 3. cel mai adesea sunt pneumonii mixte.Crupul rujeolic poate fi adesea mixt. prin leziunile inflamatorii provocate de virusul rujeolic.). Complicaţii ale sistemului nervos . cu simtome funcţionale severe (dispnee şi cianoză ) şi evoluţie gravă. Unele complicaţii sunt determinate chiar de virusul rujeolic (laringita. Debutul este brusc. Bronşita capilară (“catarul sufocant”). apare la copii mici. sinusuri). Se deschid. Pneumonia interstiţială rujeolică poate fi pusă în evidentă chiar din perioada prodromală. manifestate cu dispnee. astfel numeroase porţi de intrare pentru suprainfecţii bacteriene.000. Ele pot fi favorizate de factori de mediu externi (spitalizare în saloane commune. 5. Este o complicaţie rară (frecvenţe de 1/1000 de cazuri de rujeolă). îngrijiri insuficiente). Apare. probabil din cauza componenţei virale subdiacente. Encefalita rujeolică. Se apreciază că această boală apare cu o frecvenţă de 5-10 cazuri pentru fiecare 1. când se prezintă sub forma difuză şi bilaterală. Sistemul nervos poate fi sediul unor importante complicaţii. Pneumonia cu celule gigante este severă.

4. sunt următoarele: reacţia de hemaglutinoinhibare. Otita medie supurată. 5. semnul Koplik. amigdalită. multinucleate. Complicaţii oculare: conjunctivite purulente. denutriţi. adenoviroze. Alte complicaţii: 1. poate provoca malformaţii congenitale la făt. enantemul bucal şi semnul Koplik. uşor. cu rezistenţă scăzută): stomatită (bacteriană. reacţia de fixare a complementului. DIAGNOSTICUL POZITIV SI CEL DIFERENŢIAL Diagnosticul pozitiv al rujeolei este. Cocirta Eduard Cls. caracteristice rujeolei. ulcer corneeană. 5. Este exprimată prin modificări EKG. apărută în primele trei luni de sarcină. sau micotică). în general. 3. Pentru aceasta se folosesc date epidemiologice ( lipsa rujeolei din antecedente. Complicaţii bucale (mai ales la copii distrofici. reacţia de neutralizare. facies plângător. Reacţiile serologice. semne clinice ( catar oculo-respirator intens. În stadiul preeruptiv. Izolarea virusului rujeolic nu constituie o metodă uzuală de diagnostic.5 –33% din cazuri. Apare în circa 10% din cazuri fiind urmată adesea de mastoidită. enantem bucal. panoftalmie 2.de care trebuie diferenţiată prin anamneză epidemiologică. contact infecţios cu 10 –12 zile înainte ). Miocardita. Moartea fetală şi naşterile premature rămân pe primul plan în lunile următoare. scăzând apoi în lunile următoare. Complicaţii digestive : gastroenteritele ( enantemul rujeolic al mucoasei digestive favorizează dezvoltarea unor infecţii bacteriene .RUJEOLA 6 apariţiei acestei panencefalite după vaccinarea cu vaccin rujeolic viu atenuat este practice neglijabilă. a 7-a C . punând în evidenţă prezenţa şi tritrul anticorpilor. Diagnosticul diferenţial. erupţie caracteristică) şi date de laborator ( leucopenie). sau redeşteptarea unei infecţii dizinterice prezentă până atunci sub fomă latentă sau ca stare de purtător ). rujeola poate fi confundată cu variate viroze respiratorii ( gripă. Riscul de malformaţii se apreciază la 50% pentru rujeola apărută în prima lună de sarcină. Rujeola şi sarcina: rujeola. guturai). are valoare diagnostică mai ales în perioada prodromală a bolii. Examenul citologic al secreţiei nazale prin care se pun în evidenţă celulele gigante. tranzitorii . care permit un diagnostic sigur. care se constată în 0.

sau apărând într-o formă discretă. Rujeola atipică la imunizaţi cu vaccin inactivat. semnul Koplik apare tardiv. Rujeola atipică are o perioadă de invazie mai lungă ( 5-7 zile) sau mai scurtă (1 zi). 4. această formă trebuie diagnosticată însă pe baze sigure : clinice. iar erupţia constă dintr-un număr redus de pete risipite pe corp. în urma unei alte boli infecţioase. 5. virusul rujeolic putând fi izolat până la a 13-a zi. concomitent cu erupţia ( probabil prin modificarea reactivităţii organismului. absenţa catarului respirator. Rujeola cu erupţie miliară. La aceştia viremia este persistentă. a unei rujeole atipice şi severe ( datorată sensibilizării ). Rujeola la copii malnutriţi ( rujeola tropicală ). epidemiologice După intensitatea simtomatologiei: 1. Rujeola fără erupţie apare la vaccinaţi sau la cei care au primit un material de imunizare pasivă. Rujeola cu erupţie confluentă. Rujeola cu erupţie reliefată. cu frecvente complicaţii şi mortalitate mare ( până la 50% ). Rujeola cu erupţie purpurică. se găsesc cantităţi Cocirta Eduard Cls. sau prin unele tratamente medicamentoase administrate la începutul bolii). la sugarii care mai deţin un rest de imunitate maternă. . La copii subnutriţi ( în special în regiunile tropicale din ţările în curs de dezvoltare ). paloare circumorală) . 3.RUJEOLA 7 În stadiul eruptiv diagnosticul diferenţial se face cu următoarele boli : . Rujeola cu erupţie buloasă. 7. la câţiva ani după vaccinare. 3. topografia şi caracterul sunt deosebite. Rujeola modificată sau mitigată ( după administrare de gammaglobuline în perioada de incubaţie) are aspect atipic. . evoluţie uşoară ) . FORME CLINICE După aspectul erupţiei: 1. adenopatii evidente. ceea ce a condos la renunţarea la acest vaccin. simptomele catarale pot lipsi.scarlatina (angină. această formă poate apărea la 3-5 luni de la naştere. 2. frust.varicela ( caracterul veziculos al erupţiei ).In limfocite. a 7-a C . 6. 6.rubeola ( erupţia este roz şi de scurtă durată. evoluţia rujeolii este deosebit de severă. La copiii astfel vaccinaţi. lipsind unele simtome. s-a constatat apariţia. 2.

După Cocirta Eduard Cls.de peste 7ori prin frecvenţa mai mare a complicaţiilor. EVOLUŢIE ŞI PROGNOSTIC În general. Rujeola hemoragică. 5. rujeola prezintă aspecte atipice (eruptie discretă şi de scurtă durată.5-1% (după 1960 ). de sarcină şi în general. prin frecvenţa mai mare a complicaţiilor. a 7-a C . Rujeola hipertoxică. din cauza unui catar bronşic intens (bronşiolită capilară sau rujeolă . cu o letalitate de 2. apare la copii mici sub 2 ani. dispnee accentuată. insuficienţă circulatorie.4 la copii mari).. absenţa semnului Koplik ) Adulţii fac o rujeolă intensă şi suportă greu boala. laringite. Prognosticul este influenţat de vârstă ( boală mai gravă la copii sub 2 ani ). După vârstă : Rujeola este mult mai severă la copilul mic. În Africa mortalitatea prin rujeolă în spitale este de 6-12 %.sufocantă”). iar anticorpii hemaglutinanţi şi neutralizanţi sunt în titru foarte coborât în sânge. Nu există nici un mijloc de tratament specific. mai acelor grave (bronhopneumonii.RUJEOLA 8 mari de antigen viral.evoluează grav. suprainfecţii bacteriene sistemice). prognosticul rujeolei este favorabil. erupţie hemoragică. cianoză. de peste 7 ori mai frecvente (87. mai ales la copii cu stare de nutriţie normală şi în condiţiile actuale de îngrijire. Astfel letalitatea a scăzut în spitalul clinic de boli infecţioase Colentina. se manifestă cu febră mare.2% (faţă de 0. 4. forme hipertoxice mai frecvente). Gammaglobulinele au numai o valoare preventivă şi nu curativă. gingivorogii. de complicaţii ( îndeosebi pneumonii. 7. pe cazurile spitalizate. care dau 25% mortalitate şi encefalita rujeolică ). 8. encefalite. la 2. tuberculoză ). epistaxis. rahitism) şi de unele asocieri morbide ( scorlatină. etc. faţă de copii mari (12%). TRATAMENT Tratamentul rujeolei este simtomatic şi de susţinere. precum şi printr-o evoluţie mai severă (forme hemoragice.3 % (1945-1959) şi la 0. La sugari uneori mai ales în primele 6 luni. febră mică..8% (1939-1944). de starea de nutritie ( distrofie. cutrombocitopenie. de la 8. adesea mortal. metroragii.9%).

limonadă. Secreţiile se îndepărtează. Folosirea acestora în scop “profilactic”. necesită o hidratare pe cale parenterală. cu germeni piogeni. dă rezultate nefavorabile. Vitaminele sunt indicate numai la cei cu carenţe anterioare(denutriţi. inhalaţii şi umidificarea aerului. medicaţie cât mai simplă). pentru prevenirea complicaţiilor bacteriene. Nimic nu justifică folosirea de rutină a substanţelor antimicrobiene în tratamentul rujeolei. AminofenazonăL supozitoare. prin selectarea unei flore rezistente şi apariţia de complicaţii mai fregvente şi mai grave (la un grup de bolnavi Cocirta Eduard Cls. În spital. pe cât posibil. Vărsăturile repetate. sau în situaţii de necessitate. apă minerală. sau antiseptice (Emetiral). Repaosul la pat este indicat pentru toată perioada febrilă şi câteva zile după aceea. Tehnica aseptică este obligatorie. dieta se îmbogăţeşte treptat. se dau poţiuni calmante (cu novocaină). Indicaţiile antibioticelor şi sulfamidelor. iar uscăciunea mucoasei se combate printr-o hidratare adecvată şi prin aplicări de comprese umede. Ochii trebuie protejaţi de acţiunea iritativă a luminii şi ţinuţi curaţi prin spălături zilnice cu ceai de muşeţel călduţ. devenind completă în convalescenţă (fără nici o restricţie ).Cavitatea bucală trebuie curat întreţinută (gargară cu ceai de muşeţel . Cavitatile nazale se curăţă de secreţii. urmate de deshidratare. a 7-a C . igienă. Codenal ). dietă.ca şi dezinfecţia continuă şi cea terminală. Tusea iritativă supărătoare se tratează cu antitusive (Calmotusin. izolarea se face întro cameră individuală sau de cel mult 2-3 paturi. se poate recurge la doze mici de antihistaminice hipnotice (Romergan). Febra se combate cu medicamente antiseptice (Acid acetilsalicilic. administrate cu stăruinţă şi grijă. în funcţie de toleranţa gastrică. excluzându-se ori ce vizită. Urechile şi mastoidele se controlează atent zilnic. Îngrijirea mucoaselor necesită multă atenţie. care se pare că au şi efectul de a atenua erupţia. distrofici). Acalor supozitoare) şi cu împachetări umede. spitalizarea este indicată numai pentru formele severe complicate. se pot da ceaiuri sau siropuri expectorante. Dieta constă. evitându-se contactul cu bolnavi cu leziuni supurative. Ulterior. În caz de agitaţie. etc). din lichide (supe. cu complicaţii pulmonare. Îngrijirea tegumentelor se face cu loţiuni cu apă alcoolizată (baia este permisă în convalescenţă). Paracetamol comprimate şi supozitoare . Împotriva vărsăturilor. apă de gură). Imediat ce toleranţa gastrică permite. Izolarea va fi individuală. ceaiuri.RUJEOLA 9 unii administrarea de gammaglobuline în stadiul prodromal ar scădea frecvenţa complicaţiilor şi întrucâtva gravitatea bolii. Aminofenazonă. lapte. iar narinele se ung cu o cremă simplă. sifon. în perioada febrilă. sucuri de fructe. Rujeola necomplicată se tratează la domiciliu (îngrijiri. Laringita poate fi calmată cu comprese umede şi calde. sau cu tuberculoză.

folosinduse antibiotice diferite (penicilină G. cardiovasculare. eritromicină. În populaţia urbană. imediat ce a apărut. tetraciclină. peniciline semisintetice). etc). Se mai administrează după nevoie.9% din populaţie. antibiotice (de obicei. folosirea profilactică a antibioticelor în formele severe de rujeolă. hemisuccinat. se recurge la corticosteroizi. Crupul rujeolic se tratează. soluţie de sulfat de magneziu. cloranfenicol. la intervale mari. cu aer umidificat. Gravitatea rujeolei în unele ţări din Africa şi Cocirta Eduard Cls. aplicarea intravenoasă precoce şi în doze mari de corticosteroizi (hidrocortizon. mai ales la copii distrofici sau cu diateză exudativă (copii “catarali”) şi la convalescenţii de la alte boli infecţioase. pentru acţiunea lor antiinflamatoare (hidrocortizon. hemisuccinat: 200 -600 mg/zi). în comparaţie cu cei trataţi fără corectarea dezechilibrului hidroelectrolitic etc. au apărut complicaţii bacteriene în 28% din cazuri. antipiretice. Pneumoniile şi bronhopneumoniile se tratează cu antibiotice în doze mari. în funcţie de bacteria cauzală şi de sensibilitatea ei la antibiotice. vitamine din grupul B şi mai ales. dar severitatea lor a scăzut mult în ultimele decenii. la orice latitudine. sau se suspectează o complicaţie bacteriană. comprese calde şi sedative (luminal. receptivitatea fiind generală(într-o populaţie nevaccinată). a 7-a C . oxigenoterapie. antihistaminice). în formele uşoare. timp de 2-3 zile). mai ales în ţările dezvoltate cu nivel crescut de nutriţie şi igienă şi accesibilitatea la înjrijirile medicale moderne. Bineânteles. aspiraţia secreţiilor. Rujeola complicată. inhalaţii.RUJEOLA 10 trataţi “profilactic” astfel. prişniţe toracice. 9. se adaugă tratamentul simtomatic şi de susţinere (oxygen. Aspectul clinic al epidemiilor s-a păstrat în general acelaşi.(la nevoie). totuşi. Unii autori recomandă. în zonele rurale. Rujeola afectează pănă la 99. în timp ce la grupul netratat. apare sporadic sau în epidemii extinse. Encefalita (encefalomielita) rujeolică se tratează cu sedative. Rujeola este o boală infecţioasă de mare răspândire universală. Antibioticele vor fi folosite.EPIDEMIOLOGIA BOLII Caractere generale.100 mg x 3/zi. analeptice. În cazurile severe. au apărut în numai 14% din cazuri). urmată urmată de corticoterapie orală (prednison). soluţii hipertonice intravenoase de glucoză. Corticoterapia dă rezultate excelente. boala apare endemo-epidemic. există suprainfecţie bacteriană) şi eventual traheostomie. apărând în toate continentele şi ţările. cu valuri epidemice la 2-3 ani.

000 de locuitori. PROFILAXIE SI COMBATERE Faţă de marea ei răspândire. În curba multianuală a morbidităţii. Curba lunară şi sezonieră a incidenţei rujeolei arată umaximum în lunile de primăvară (aprilie-mai) şi un minimum in august şi septembrie. Şcolile nu se inchid. morbiditatea a fost de 370. cu rezistenţă scăzută faţă de evoluţia bolii şi apariţia de complicaţii. se remarcă o periodicitate a croşetelor epidemice la intervale de 2-4 ani. Dezinfecţia continuă. Izolarea (la domiciliu sau la spital ) se face de la primele semne de boală până la 6 zile după apariţia erupţiei. prevenirea rujeolei constituie o problemă însemnată. sau sute de cazuri pe an). Amploarea acestor variaţii epidemice ţine de masa receptivă cuprinsă. însă copiii sunt supuşi unui control medical zilnic. Apărând astfel în ţinuturile virgine. a camerei bolnavului sunt necesare. prin interzicerea intrării de noi copii receptivi şi de vizitatori. prin acumularea de noi generaţii receptive care apar. Morbiditatea prin rujeolă variază annual. asfel că adulţii sunt imuni. 80% din cazuri au apărut între 1 şi 9 ani şi numai 1% din cazuri peste vârsta de 15 ani. epidemiile de rujeolă sunt mai severe. în 1964. În mediul urban. Se aplică în colectivităţile de copii. Copiii-contacţi. 10. Deoarece măsurile de izolare nu pot împiedica răspândirea bolii. morbiditatea a scăzut considerabil (la câteva zeci. a 7-a C . În regiuni cu totul isolate. deşi dificil de realizat în practică. În ţara noastră. cu ocazia importului unui caz contagios şi atunci cuprinde toată populaţia receptivă expusă. Reapariţia pe grupe de vârstă arată că imensa majoritate a populaţiei se îmbolnăveşte în copilărie (mai ales în oraşe). la care se cunoaşte data precisă a Cocirta Eduard Cls. unde s-a ivit un caz.RUJEOLA 11 Asia se explică prin îmbolnăvirea predominantă a copiilor la vârstă mică (sub 3 ani) şi prin malnutriţia acestora. Suspecţii sunt izolaţi până la precizarea diagnosticului.000 de locuitori. de zeci de ani. în funcţie de nivelul endemic şi de apariţia de epidemii. şi cea terminală. în ţările în care s-a aplicat programul de vaccinare antirujeolică a copiilor. profilaxia rujeolei se bazează pe imunizarea pasivă şi mai ales. În ţara noastră. Măsuri la ivirea unui caz. între 300 şi 800 de cazuri la 100. aceste croşete survin pe un fond mai crescut endemic.1/100. în special în insule rujeola apare la intervale mari. Carantina contacţilor este necesară. inclusive pe bătrâni. pe imunizarea activă. În ultimii ani.

din concentratia de 16% (imunizare pasivă).000 de cazuri pe an. În aceste cazuri. din cauza persistenţei mai prelungite a anticorpilor transmişi de la mamă. etc) primesc imonoglobuline “standard” ( gammaglobulină 10% sau 16%) în doză de 0. Durata de protecţie se extinde la 3 săptămâni. copiii cu boli debilitare. pot fi lăsaţi la şcoală primele zile de incubaţie. Vârsta de vaccinare. În mod usual. Introdus în 1963. Depistarea bolnavilor trebuie făcută cât mai precoce. Expunerea la rujeolă (contact infectant) nu constituie o contraindicaţie a vaccinării. Cocirta Eduard Cls. Secţiile de rujeolă din spitale vor fi cât mai riguros separate (conagiozitate mare. se pot folosi imunoglobuline specifice (imunoglobuline umane specifice anti-rujeolă). doză de 0. prevenirea rujeolei.3 ml/kg corp .RUJEOLA 12 contactului. de la 400. a 7-a C . asigurată prin imunizarea în masă cu vaccinul cu virus rujeolic viu atenuat. cu cât administrarea gammaglobulinei s-a făcut în ultimile zile de incubaţie.U. este însă necesar să se repete vaccinarea la vârsta de 15 luni. se începe de la vârstade 12 luni (chiar 15 luni după unii autori) âşi ulterior se face la orice vârstă. Experienţa a arătat că efectuarea sub vârsta de 12 luni poate reduce şansa şi gradul seroconversiunii. B. Protecţia receptivilor se poate realiza prin măsuri de profilaxie specifică (pasivă sau activă) A. Contacţii (copiii mici sub 3 ani vârstă. Dacă administrarea s-a făcut după a 5-a zi de la contact.2-0. Toţi autorii sunt însă de accord că în cazurile de risc mare de contact infecţios pentru sugari (epidemii în creşe. la mai puţin de 3000 de cazuri in 1984). reducând substanţial morbiditatea prin rujeolă (în S. dacă se administrează în primele 5 zile de la contact şi cu efect de atenuare. este. convalescenţii după alte boli infecţioase. Aplicată în primele 5 zile de la contact. transmitere aerogenă). după care este recomandabil să fie izolaţi la domiciliu. Copiii mai mari şi adolescenţii se vaccinează dacă sunt receptivi. determinând o imunitate protectivă în circa 95% din cazuri. Durata protecţiei este de 3 săptămâni. Se va evita contactul direct al celor receptivi cu cei bolnavi. pentru o protecţie completă (sub 12 luni protecţia este de numai 67%).A. cu success. cu efect de protecţie. ca şi izolarea lor (4 zile înainte şi 6 zile după apariţia erupţiei). morbiditate mare la vârstă mică) este indicat să se facă vaccinarea de la vârsta de şase luni. Protecţia prin imunizare activă. Protecţia prin imunizare pasivă se face cu gammaglobuline”standard” sau specifice. Măsuri de prevenire şi combatere permanente. acest vaccin a arătat o înaltă eficacitate. dacă se dau în următoarele zile de incubaţie. În prezent. În locul gammaglobulinei “standard”. efectul preventiv al gammaglobulinei este sigur. efectul este numai de atenuare şi cu atât mai redus.3 ml/kg corp.

preparat cu tulpina Schwartz. începând de la vârsta de 9 luni. Reacţii adverse. Precauţii şi contraindicaţii. dacă copilul a primit gammaglobuline. vaccinarea antirujeolică se face obligatoriu copiilor. s-au făcut încercări de vaccinare la aceştia cu vaccin rujeolic administrat pe cale nazală.RUJEOLA 13 Dacă vaccinul este efectuat în primele 3 zile de la contact. cu rezultate bune. precum şi cei cu imunitate alterată (leucoze şi alte boli de sânge. Eradicarea rujeolei este posibilă numai pe baza unui progrom de vaccinare antirujeolică cu vaccin viu. Riscul de panencefalită subacută sclerozantă este considerat cu totul excepţional. fie mai ales prin defecţiuni de conservare a vaccinului la rece (“lanţul de frig” necesar de la producător până la aplicare). Modificările EEG. dezvoltă febră pănă la 390C. care împiedică dezvoltarea rujeolei. Cantacuzino din Bucureşti. Copiii cu aceste contraindicaţii se protejează (în caz de contact infectant) cu imunoglobuline “standard” sau specifice. Între 5-15% dintre vaccinaţi.2/1000. Excepţional sau citat cazuri de sindrom Guillain-Barré şi pareze. vaccinul induce o protecţie. Se exclud de la vaccinare: gravidele (risc de malformaţii la făt). Pentru a evita eşecurile prin imunitatea umorală reziduală la sugari. Alţi autori dau proporţii mai mari (1 : 25. dar manifestări neurologice s-au semnalat numai în proporţia de 1-1. a 7-a C . prin aerosoli. sunt posibile. Esecurile vaccinării antirujeolice sunt rare (1-5%) şi explicabile fie prin prezenţa de anticorpi la copilul vaccinat (sugar sau primitor recent de imunoglobuline). ca şi convulsii. Durata imunităţii. sânge sau plasmă (interferarea vaccinării). sugerând o imunitate pentru toată viaţa ( deşi apare mai puţin puternică decât aceea după infecţia naturală). I. trecătoare şi reversibile. mai rar apar erupţii uşoare. Experienţa de peste 15 ani cu vaccinul rujeolic a arătat o securitate foarte bună şi o toleranţă acceptabilă.000) de complicaţii neurologice. iradiate). citostatice. Experienţa de până acum arată că imunitatea durează 10-12 ani de la vaccinare ( observaţiile continuă).000 de vaccinări. În ţara noastră. generalizat şi susţinut a fiecărei generaţii anuale de copii. tuberculoza activă. produs de Institutul Dr. deoarece vaccinul rujeolic este foarte labil la temperatură inaltă şi la lumină (un mare impediment pentru zonele tropicale). începând de la a 6-a zi după inoculare şi durând câteva zile. Cocirta Eduard Cls. din cauza pericolului de dezvoltare a unor reacţii grave. persoane tratate cu corticoizi. copiii cu boli febrile severe. Vaccinarea antirujeolică se amână pentru 2-3 luni. Se utilizează un vaccin viu supraatenuat liofilizat.