RUJEOLA 1

1. DEFINIŢIE:
Rujeola este o boala acută infectioasă şi extrem de contagioasă, uneori severă, provocata de virusul rujeolic, caracterizată clinic prin manifestari catarale respiratorii, un enantem bucal particular, urmate de o erupţie caracteristică şi insoţită de variate complicaţii bacteriene. Rujeola este o boala extrem de raspândită (peste 90% dintr-o populaţie nevaccinată face boala până la varsta adultă). În ţarile în curs de dezvoltare (nivel de viaţa scăzut şi igienă deficitară ), rujeola se insoţeşte de o mortalitate ridicată ( 12% sau şi mai mult ); în celelalte ţari, acest risc este mult mai redus ( mortalitate 0,02- 0,1%). Complicaţiile pulmonare şi nervoase contribuie la gravitatea bolii prin mortalitate şi sechele. Se apreciaza că peste 1.500.000 de copii mor anual pe glob din cauza rujeolei. Considerând marea morbiditate a rujeolei, complicaţiile şi mortalitatea, rujeola se numară, în cadrul bolilor infecţioase, printre problemele mari de sanatate publică. Prin generalizarea vaccinării antirujeolice, se speră să se obţină eradicarea bolii, în ultimii ani.

2. ETIOLOGIE
Virusul rujeolic este agentul causal. El este prezent la omul bolnav în sânge, în secreţiile nazofaringiene şi respiratorii, în elementele eruptive cutanate. Virusul nu se intalneşte la persone sănătoase, deoarece nu există purtatori de virus rujeolic. Izolarea virusului rujeolic s-a făcut pe culturi de ţesuturi ( rinichi uman, sau de maimuţă ), utilizând sânge, sau spălăturile faringiene de la bolnavii de rujeolă. Morfologie- virusul rujeolic este o particulă sferică de 120- 128μm în diametru, cu mici proiecţii aciculare de suprafaţă. Structural, conţine o nucleocapsidă, cu A.R.N şi un înveliş exterior constituit din lipide, glicoproteine şi polipeptide. Infectivitatea este legată de acest înveliş ca şi de proprietăţile de hemaglutinare şi hemoliză. Antigenul pentru reacţia de fixare a complementului este prezent in nucleocapsidă, iar anumite specificitaţi sunt date de inveliş. Spre deosebire de alte virusuri înrudite, virusul rujeolic nu posedă neuraminidază. Există un singur tip antigenic. Rezistenţa în mediu extern şi la factorii fizici- virusul rujeolic este puţin rezistent în mediul extern, mai ales la temperaturi ridicate. Rezistă câteva saptămâni la frigider şi mai multe luni în stare ingheţată la –150 sau- 790 C. La 370C îşi pierde jumatate din infecţiozitate în 2 ore. La temperatura camerei şi la umiditate scăzută, rezistă mai bine dar, pierde 50-70% Cocirta Eduard Cls. a 7-a C

din secreţii nazofaringiene şi din urină. TABLOUL CLINIC Incubaţia în medii este de 10 zile (cu variaţii între 8 şi 11 zile).) Perioada de invazie ( stadiul preeruptiv. acesta invadează sângele şi organele. Poate fi prelungită pănă la 21-28 de zile. provocând primele manifestari ale bolii. Este distrus repede de ultraviolete. Unii autori au susţinut că poarta de intrare a virusului ar fi numai mucoasa conjunctivală ( copii receptivi la rujeolă. în conditii de umiditate crescută. În sânge. şi scăderea rezistenţei la infecţii bacteriene. duce la inactivarea virusului (pierderea completă a infecţiozitaţii). 3. se insoţeşte de o eliminare mai prelungită a virusului rujeolic şi de prezenţa prelungită a celulei gigante (8-29 zile). Rujeola gravă care apare frecvent la tropice. Astfel. Cocirta Eduard Cls. demonstrează printr-o scădere a numărului de linfocite T. faţă de o durată medie de 6 zile în rujeola obisnuită. la copiii cu malnutriţie. puşi în contact cu bolnavii de rujeolă. virusul rujeolic este localizat îndeosebi în leucocite.RUJEOLA 2 din infecţiozitate. nu au facut boala. Când s-a realizat o multiplicare maximă a virusului. fiind una din perioadele de incubaţie cele mai fixe. Virusul rujeolic se izolează în această perioada din sânge. După patrunderea prin mucoasă virusul ajunge în ţesuturile linfoide. în formele severe de rujeolă s-a constatat o imunosupresie inportantă ( mai ales a imunitaţii celulare ). la maimuţe. perioada catarală ). în această perioadă. Virusul rujeolic nu este sensibil la nici un antibiotic. Acţiunea formolului (1/4000). unde se multiplică ( perioada de incubaţie ). a 7-a C . Virusul a putut fi izolat din sânge. În rujeolă. se produc şi alte modificari imunologice şi metabolice. ceea ce ar favoriza proliferarea virală şi gravitatea bolii. 4. PATOGENIE Poarta de intrare a virusului rujeolic este mucoasa nazofaringiană şi conjunctivală. în care se şi multiplică ( ceea ce ar explica leucopenia şi modificările cromozonice fregvente din rujeolă ). a. timp de 4 zile la 370. Se consideră că acest aspect revelator de gravitate se datorerşte unei puternice deprimari a imunitaţii celulare. care acopereau întreaga regiune orbitală sau dacă li s-a instilat ser de convalescent în sacul conjunctival ). dacă în cursul acestei perioade s-a administrat gammaglobulină. dacă li s-au aplicat ochelari.

Caterul conjunctival este exprimat prin : conjunctivite roşii.este insoţit adesea de fotofobie. imagini de pneumonie interstiţială. Semnul Koplik are o mare valoare în diagnosticul precoce al rujeolei. Ele au fost comparate cu grăunţele de griş sau cu mici stropituri de var. insoţită de cefalee. Aceste micropapule sunt situate pe mucoasa jugală. Aceste puncte reliefate se datoresc unor îngroşări epiteliale. cuprinzând şi 2-3 zile din perioada eruptivă. presărate pe o suprafaţă congestionată. Catarul căilor respiratorii este localizat iniţial la nazofaringe şi laringe. dar roşie pe margini cu tendinţe de descuamare în zilele următoare Semnul Koplik. Cavitatea bucală . Examene radiologice efectuate sistematic în această perioadă pun în evidenţă. aşezate pe o zona roşie. luând aspectul unei laringite obstruante (crup rujeolic). asemănătoare cu aceea din alte boli virale (gripă. Febra.. mucoasa bucală este congestionată. b. catarul se extinde descendent sub forma unei traheobronşite acute. sunt usor măriti. cu un diametru de câţiva milimetri. abundentă. cu febră care creşte treptat la 380-390C. poliomelită). este constituit din căteva (uneori numeroase) micropapule albe sau de culoare albastru deschis. se observă pete intens congestive. apoi dispar începând cu punctele albicioase. în peste jumatate din cazuri. Cocirta Eduard Cls. lângă ultimii molari. izolate sau în mici grupuri. realizând astfelo curbă febrilă cu aspect difazic. Catarul ocular şi nazal dau feţei bolnavului un “facies de copil plâns”. Petele sunt de dimensiuni mici (3-5 mm în diametru). ochi lacramoşi. Ganglionii limfatici. care lasă în loc un punct hemoragic pe o areolă congestivă (. Catarul laringean poate fi mai accentuat. răguşită. mai ales în fundul gurii. Catarul se extinde apoi la laringe. de obicei in a 2-a zi şi persistă câteva zile. Din primele zile de boală. care irită narinele.)Perioada eruptivă. mai rar pe gingii. pleoape umflate. putând fi considerat chiar patognomonic pentru această boală. a 7-a C . modificare caracteristică rujeolei în această perioadă. fiind destul de aderente de mucoasă. Pe acest fond hiperemiat. în şanţul jugomaxilar şi excepţional în alte părţi (mucoasa nazală). care la sfârşitul perioadei de invazie avusese o tendinţă de scădere. uneori chiar hemoragice. Semnul Koplik apare din perioada de invazie. mai ales cei cervicali. Către sfârşitul perioadei de invazie. instalându-se laringita exprimată prin voce aspră. cu contur neregulat. insoţită uneori de epistaxis. Debutul este gradat (şi nu brusc ca în scarlatină ). fiind fregvente pe vălul palatin şi în fundul gâtului. Bolnavul strănută şi prezintă o secreţie nazală. indispoziţie şi de fenomene catarale conjunctivale şi ale căilor respiratorii superioare.rest de Koplik”).RUJEOLA 3 Această perioadă durează 3-4 zile. creşte din nou şi mai mult. pănă la apariţia erupţiei. seromucoasă sau mucopurulentă. Limba este saburală. tuse uscată supărătoare.

la început mici ( diamedrul de câţiva mm) putând rămăne ca atare (erupţie micromaculoasă) sau crescând în suprafaţă ( de 1-3 cm în diametru ). pete gălbui. Erupţia apare concomitent cu această exacerbare a simtomatologiei generale. Erupţia poate fi uşor pruriginoasă. la rahitici. mai ales la copii în stare de nutriţie normală şi în condiţii de bună îngrijire. În rujeola necomplicată. de culoare roz. coborând spre gât.indispoziţie. sau cu puţine complicaţii. elementele eruptive pălesc şi dispar. insomnie. urmează o descuamaţie fină. cu margini neregulate. în cursul nopţii. Dupa 2-3 zile.. chiar în cazul unei erupţii intens confluiente. timp de câteva zile. se accentuează. ca şi cum ar fi stropită cu o culoare roşie. sau uşor dinţate ( erupţia macromaculoasă). furfuracee. Peste 90% din cazurile mortale de rujeolă sunt datorate complicaţiilor. Acest aspect residual este mai intens. generalizarea fiind desăvârşită de obicei în a 3-a zi. cu valoare diagnostică retrospectivă. temperatura revine la normal. contribuind îndeosebi la scăderea rezistenţei generale (anergia rujeotică) şi a celei locale (mucoasa respirator şi a cavităţilor adiacente respiratorii. Evoluţia rujeolei este de obicei benignă. generalizându-se în 4-5 zile .cafenii.urechea Cocirta Eduard Cls. Etiopatogenia complicatiilor este complexă. odată cu pălirea şi ştergerea elementelor eruptive. astfel încât este descoperită dimineaţa. decurgând fără. Complicaţii mai frecvente. unde erupţia este mai puţin accentuată. Erupţia are deci un caracter descendent şi centrifug. Petele uşor reliefate si catifelate la pipăit sunt isolate. erupţia se extinde pe torace şi pe pădăcina membrelor. chiar delir. când eruptia a fost hemoragică. Uneori.RUJEOLA 4 Simptome generale şi nervoase. În această perioadă. pe frunte şi obraji. sau la cei cu focare infecţioase preexistente. în ordinea în care au apărut. ca niste insule cu contur neregulat. (mult pigment sanguine extravazat). Erupţia rujeolică apare. c) Perioada posteruptivă (convalescenţa). În general. lăsând in urma lor. apar nu numai în cursul bolii. pielea capătă un aspect pătat. În epidemii mari.iese” mai greu. pentru ca in a 3-a zi. Erupţia rujeolică este constituită din macule congestive (dispar la presiune). a 7-a C . convalescentul este expus la variate complicaţii bacteriene. dar deseori către sfârşitul acesteia şi în convalescenţă. iar bolnavul îşi recapătă treptat starea anterioară. Acest aspect este vizibil mai ales pe fese. la copii sub 2 ani. să cuprinda în întregime trunchiul şi extremitătile membrelor. la distrofici. dar de obicei confluiază. agitaţie. erupţia . de obicei. Primele pete apar înapoia urechilor şi pe ceafă. mai ales în regiunile cu populaţie subnutrită şi cu rezistenţă scăzută. rujeola se îndrăţeşte de complicaţii. A 2-a zi. De obicei. lăsând pe alocuri porţiuni de piele sănătoasă.

Crupul rujeolic poate fi adesea mixt. Este o complicaţie rară (frecvenţe de 1/1000 de cazuri de rujeolă). prin leziunile inflamatorii provocate de virusul rujeolic. Aparatul respirator prezintă cele mai frecvente complicaţii in rujeolă: 1. Se apreciază că această boală apare cu o frecvenţă de 5-10 cazuri pentru fiecare 1. Encefalita rujeolică. prin tratamente prelungite cu imunosupresive.Aceste modificari indică o afectare tranzitorie a encefalului. au un caracter trenant. către sfârşitul perioadei eruptive sau la începutul convalescenţei. convulsii. 3. Sistemul nervos poate fi sediul unor importante complicaţii.E. mult mai fregventă decât o arată manifestările clinice 2. a 7-a C . cu modificări neuropsihice. sinusuri). prin suprainfecţie bacteriană. pneumonia interstiţială. Pneumonia şi bronchopneumonia prin suprainfecţie bacteriană (stafilococ. Ele pot fi favorizate de factori de mediu externi (spitalizare în saloane commune. inconştienţă. dar de o mare gravitate prin evoluţia letală posibilă şi prin sechelele neuropsihice pe care le lasă. Pneumonia interstiţială rujeolică poate fi pusă în evidentă chiar din perioada prodromală. manifestate cu dispnee.S. 5. Panencefalita subacută sclerozantă (P. Apare. encefalita.000 de cazuri de rujeolă. cianoză şi evoluând de obicei spre moarte. survenind pe un teren preparat de acţiunea virusului rujeolic. Complicaţii ale sistemului nervos . îngrijiri insuficiente). astfel numeroase porţi de intrare pentru suprainfecţii bacteriene. probabil din cauza componenţei virale subdiacente. când se prezintă sub forma difuză şi bilaterală. 1. la copii cu imunitate alterată. Majoritatea complicaţiilor sunt deci bacteriene. Abcesul pulmonar şi pleurezia purulentă pot să apară uneori. Debutul este brusc.000. Bronşita capilară (“catarul sufocant”). 2. Unele complicaţii sunt determinate chiar de virusul rujeolic (laringita. cu simtome funcţionale severe (dispnee şi cianoză ) şi evoluţie gravă. etc.S. Pneumonia cu celule gigante este severă. sau la suferinzi de leucoze. Deseori. apare la copii mici. 4. Acestă pneumonie este de o deosebită gravitate la copii sub 2 ani. Modificările electroencefalografice: par să fie comune in cursul rujeolei. bacil gramnegativ) sunt frecvente (7-50% din cazuri). Apare de obicei târziu. mai frecvente la începutul erupţiei . Riscul Cocirta Eduard Cls.). 6. Se deschid. cel mai adesea sunt pneumonii mixte. 3.RUJEOLA 5 medie. delir. pneumococ. Este cea mai gravă complicaţie a rujeolei. comă. de asemenea. Complicaţii ale aparatului respirator.

semne clinice ( catar oculo-respirator intens. care permit un diagnostic sigur. enantemul bucal şi semnul Koplik. adenoviroze. a 7-a C . Complicaţii digestive : gastroenteritele ( enantemul rujeolic al mucoasei digestive favorizează dezvoltarea unor infecţii bacteriene . care se constată în 0. 3. reacţia de fixare a complementului. DIAGNOSTICUL POZITIV SI CEL DIFERENŢIAL Diagnosticul pozitiv al rujeolei este. punând în evidenţă prezenţa şi tritrul anticorpilor. are valoare diagnostică mai ales în perioada prodromală a bolii. rujeola poate fi confundată cu variate viroze respiratorii ( gripă. tranzitorii . uşor. 5. Moartea fetală şi naşterile premature rămân pe primul plan în lunile următoare. Complicaţii bucale (mai ales la copii distrofici. reacţia de neutralizare. multinucleate.5 –33% din cazuri. amigdalită. sau micotică). poate provoca malformaţii congenitale la făt. 5. cu rezistenţă scăzută): stomatită (bacteriană. Diagnosticul diferenţial. denutriţi. apărută în primele trei luni de sarcină. Alte complicaţii: 1. Riscul de malformaţii se apreciază la 50% pentru rujeola apărută în prima lună de sarcină. guturai). Apare în circa 10% din cazuri fiind urmată adesea de mastoidită. semnul Koplik. Cocirta Eduard Cls. Rujeola şi sarcina: rujeola.de care trebuie diferenţiată prin anamneză epidemiologică. scăzând apoi în lunile următoare. Reacţiile serologice. Pentru aceasta se folosesc date epidemiologice ( lipsa rujeolei din antecedente. În stadiul preeruptiv. în general. erupţie caracteristică) şi date de laborator ( leucopenie). Izolarea virusului rujeolic nu constituie o metodă uzuală de diagnostic. Complicaţii oculare: conjunctivite purulente. ulcer corneeană. enantem bucal. contact infecţios cu 10 –12 zile înainte ). sau redeşteptarea unei infecţii dizinterice prezentă până atunci sub fomă latentă sau ca stare de purtător ).RUJEOLA 6 apariţiei acestei panencefalite după vaccinarea cu vaccin rujeolic viu atenuat este practice neglijabilă. facies plângător. Este exprimată prin modificări EKG. 4. caracteristice rujeolei. Otita medie supurată. panoftalmie 2. sunt următoarele: reacţia de hemaglutinoinhibare. Examenul citologic al secreţiei nazale prin care se pun în evidenţă celulele gigante. Miocardita.

La aceştia viremia este persistentă. Rujeola cu erupţie confluentă. 7. evoluţie uşoară ) . virusul rujeolic putând fi izolat până la a 13-a zi. ceea ce a condos la renunţarea la acest vaccin. a 7-a C . 5. concomitent cu erupţia ( probabil prin modificarea reactivităţii organismului. Rujeola modificată sau mitigată ( după administrare de gammaglobuline în perioada de incubaţie) are aspect atipic. La copii subnutriţi ( în special în regiunile tropicale din ţările în curs de dezvoltare ). Rujeola cu erupţie reliefată. cu frecvente complicaţii şi mortalitate mare ( până la 50% ). la câţiva ani după vaccinare. semnul Koplik apare tardiv.In limfocite. frust. . a unei rujeole atipice şi severe ( datorată sensibilizării ). la sugarii care mai deţin un rest de imunitate maternă. 2. adenopatii evidente. Rujeola cu erupţie miliară. evoluţia rujeolii este deosebit de severă. 3. 4. Rujeola cu erupţie purpurică. Rujeola la copii malnutriţi ( rujeola tropicală ). FORME CLINICE După aspectul erupţiei: 1.rubeola ( erupţia este roz şi de scurtă durată. lipsind unele simtome. s-a constatat apariţia. această formă trebuie diagnosticată însă pe baze sigure : clinice. Rujeola cu erupţie buloasă. 6. La copiii astfel vaccinaţi. sau apărând într-o formă discretă.scarlatina (angină. iar erupţia constă dintr-un număr redus de pete risipite pe corp. această formă poate apărea la 3-5 luni de la naştere. epidemiologice După intensitatea simtomatologiei: 1. Rujeola fără erupţie apare la vaccinaţi sau la cei care au primit un material de imunizare pasivă. simptomele catarale pot lipsi. 6. paloare circumorală) . absenţa catarului respirator. .RUJEOLA 7 În stadiul eruptiv diagnosticul diferenţial se face cu următoarele boli : . Rujeola atipică are o perioadă de invazie mai lungă ( 5-7 zile) sau mai scurtă (1 zi).varicela ( caracterul veziculos al erupţiei ). se găsesc cantităţi Cocirta Eduard Cls. în urma unei alte boli infecţioase. topografia şi caracterul sunt deosebite. sau prin unele tratamente medicamentoase administrate la începutul bolii). Rujeola atipică la imunizaţi cu vaccin inactivat. 2. 3.

evoluează grav. forme hipertoxice mai frecvente). După Cocirta Eduard Cls.9%). cu o letalitate de 2. faţă de copii mari (12%). Gammaglobulinele au numai o valoare preventivă şi nu curativă. de la 8. epistaxis. Rujeola hemoragică. encefalite. etc. erupţie hemoragică. absenţa semnului Koplik ) Adulţii fac o rujeolă intensă şi suportă greu boala. 5. rahitism) şi de unele asocieri morbide ( scorlatină. de starea de nutritie ( distrofie.4 la copii mari). În Africa mortalitatea prin rujeolă în spitale este de 6-12 %. iar anticorpii hemaglutinanţi şi neutralizanţi sunt în titru foarte coborât în sânge. de complicaţii ( îndeosebi pneumonii. care dau 25% mortalitate şi encefalita rujeolică ). laringite. metroragii. mai acelor grave (bronhopneumonii. După vârstă : Rujeola este mult mai severă la copilul mic. Nu există nici un mijloc de tratament specific.. dispnee accentuată. mai ales la copii cu stare de nutriţie normală şi în condiţiile actuale de îngrijire. de peste 7 ori mai frecvente (87. gingivorogii. La sugari uneori mai ales în primele 6 luni. se manifestă cu febră mare.sufocantă”). febră mică. apare la copii mici sub 2 ani. 4. suprainfecţii bacteriene sistemice).3 % (1945-1959) şi la 0. tuberculoză ). 8.. precum şi printr-o evoluţie mai severă (forme hemoragice. din cauza unui catar bronşic intens (bronşiolită capilară sau rujeolă . insuficienţă circulatorie. de sarcină şi în general. rujeola prezintă aspecte atipice (eruptie discretă şi de scurtă durată. a 7-a C . cutrombocitopenie. 7. Prognosticul este influenţat de vârstă ( boală mai gravă la copii sub 2 ani ).RUJEOLA 8 mari de antigen viral. adesea mortal. Rujeola hipertoxică.5-1% (după 1960 ). EVOLUŢIE ŞI PROGNOSTIC În general. TRATAMENT Tratamentul rujeolei este simtomatic şi de susţinere.2% (faţă de 0. cianoză. la 2. prin frecvenţa mai mare a complicaţiilor. Astfel letalitatea a scăzut în spitalul clinic de boli infecţioase Colentina. pe cazurile spitalizate.de peste 7ori prin frecvenţa mai mare a complicaţiilor. prognosticul rujeolei este favorabil.8% (1939-1944).

iar uscăciunea mucoasei se combate printr-o hidratare adecvată şi prin aplicări de comprese umede. Cavitatile nazale se curăţă de secreţii. Ochii trebuie protejaţi de acţiunea iritativă a luminii şi ţinuţi curaţi prin spălături zilnice cu ceai de muşeţel călduţ. devenind completă în convalescenţă (fără nici o restricţie ). Tehnica aseptică este obligatorie. cu germeni piogeni. Folosirea acestora în scop “profilactic”. Ulterior.Cavitatea bucală trebuie curat întreţinută (gargară cu ceai de muşeţel . În spital. limonadă. iar narinele se ung cu o cremă simplă. necesită o hidratare pe cale parenterală. distrofici). Secreţiile se îndepărtează. Indicaţiile antibioticelor şi sulfamidelor. Imediat ce toleranţa gastrică permite. În caz de agitaţie. Aminofenazonă. în perioada febrilă. în funcţie de toleranţa gastrică. care se pare că au şi efectul de a atenua erupţia. igienă. cu complicaţii pulmonare. sucuri de fructe. Repaosul la pat este indicat pentru toată perioada febrilă şi câteva zile după aceea. Laringita poate fi calmată cu comprese umede şi calde. Împotriva vărsăturilor. prin selectarea unei flore rezistente şi apariţia de complicaţii mai fregvente şi mai grave (la un grup de bolnavi Cocirta Eduard Cls. administrate cu stăruinţă şi grijă. Nimic nu justifică folosirea de rutină a substanţelor antimicrobiene în tratamentul rujeolei. spitalizarea este indicată numai pentru formele severe complicate. din lichide (supe. sifon. Vărsăturile repetate. sau antiseptice (Emetiral). izolarea se face întro cameră individuală sau de cel mult 2-3 paturi. urmate de deshidratare. dietă. pentru prevenirea complicaţiilor bacteriene. Izolarea va fi individuală. excluzându-se ori ce vizită. pe cât posibil. ceaiuri. Urechile şi mastoidele se controlează atent zilnic. apă de gură). inhalaţii şi umidificarea aerului.RUJEOLA 9 unii administrarea de gammaglobuline în stadiul prodromal ar scădea frecvenţa complicaţiilor şi întrucâtva gravitatea bolii. etc). apă minerală. Îngrijirea tegumentelor se face cu loţiuni cu apă alcoolizată (baia este permisă în convalescenţă). Febra se combate cu medicamente antiseptice (Acid acetilsalicilic. Codenal ). Tusea iritativă supărătoare se tratează cu antitusive (Calmotusin. Îngrijirea mucoaselor necesită multă atenţie. se pot da ceaiuri sau siropuri expectorante. a 7-a C .ca şi dezinfecţia continuă şi cea terminală. Rujeola necomplicată se tratează la domiciliu (îngrijiri. AminofenazonăL supozitoare. Paracetamol comprimate şi supozitoare . Vitaminele sunt indicate numai la cei cu carenţe anterioare(denutriţi. Acalor supozitoare) şi cu împachetări umede. medicaţie cât mai simplă). evitându-se contactul cu bolnavi cu leziuni supurative. dieta se îmbogăţeşte treptat. Dieta constă. dă rezultate nefavorabile. lapte. sau în situaţii de necessitate. sau cu tuberculoză. se dau poţiuni calmante (cu novocaină). se poate recurge la doze mici de antihistaminice hipnotice (Romergan).

(la nevoie). Se mai administrează după nevoie. cardiovasculare. la intervale mari. cu valuri epidemice la 2-3 ani. aspiraţia secreţiilor. etc). în formele uşoare. în zonele rurale. peniciline semisintetice). Bineânteles. aplicarea intravenoasă precoce şi în doze mari de corticosteroizi (hidrocortizon. tetraciclină. vitamine din grupul B şi mai ales. cu aer umidificat.EPIDEMIOLOGIA BOLII Caractere generale. receptivitatea fiind generală(într-o populaţie nevaccinată). Gravitatea rujeolei în unele ţări din Africa şi Cocirta Eduard Cls. mai ales la copii distrofici sau cu diateză exudativă (copii “catarali”) şi la convalescenţii de la alte boli infecţioase. apărând în toate continentele şi ţările. În cazurile severe. totuşi. hemisuccinat. hemisuccinat: 200 -600 mg/zi). antipiretice. eritromicină. Encefalita (encefalomielita) rujeolică se tratează cu sedative. se adaugă tratamentul simtomatic şi de susţinere (oxygen. urmată urmată de corticoterapie orală (prednison).RUJEOLA 10 trataţi “profilactic” astfel. Aspectul clinic al epidemiilor s-a păstrat în general acelaşi. În populaţia urbană. inhalaţii. Rujeola complicată.9% din populaţie. a 7-a C . analeptice.100 mg x 3/zi. 9. există suprainfecţie bacteriană) şi eventual traheostomie. apare sporadic sau în epidemii extinse. prişniţe toracice. timp de 2-3 zile). mai ales în ţările dezvoltate cu nivel crescut de nutriţie şi igienă şi accesibilitatea la înjrijirile medicale moderne. boala apare endemo-epidemic. în funcţie de bacteria cauzală şi de sensibilitatea ei la antibiotice. imediat ce a apărut. oxigenoterapie. pentru acţiunea lor antiinflamatoare (hidrocortizon. se recurge la corticosteroizi. dar severitatea lor a scăzut mult în ultimele decenii. folosirea profilactică a antibioticelor în formele severe de rujeolă. Unii autori recomandă. Rujeola afectează pănă la 99. Crupul rujeolic se tratează. au apărut în numai 14% din cazuri). au apărut complicaţii bacteriene în 28% din cazuri. în timp ce la grupul netratat. Antibioticele vor fi folosite. sau se suspectează o complicaţie bacteriană. soluţie de sulfat de magneziu. în comparaţie cu cei trataţi fără corectarea dezechilibrului hidroelectrolitic etc. folosinduse antibiotice diferite (penicilină G. soluţii hipertonice intravenoase de glucoză. Corticoterapia dă rezultate excelente. antihistaminice). la orice latitudine. Rujeola este o boală infecţioasă de mare răspândire universală. Pneumoniile şi bronhopneumoniile se tratează cu antibiotice în doze mari. cloranfenicol. comprese calde şi sedative (luminal. antibiotice (de obicei.

profilaxia rujeolei se bazează pe imunizarea pasivă şi mai ales. morbiditatea a scăzut considerabil (la câteva zeci. 10. În ţara noastră. în funcţie de nivelul endemic şi de apariţia de epidemii. sau sute de cazuri pe an). În curba multianuală a morbidităţii. în 1964. Carantina contacţilor este necesară. pe imunizarea activă. în ţările în care s-a aplicat programul de vaccinare antirujeolică a copiilor. între 300 şi 800 de cazuri la 100. Amploarea acestor variaţii epidemice ţine de masa receptivă cuprinsă. a 7-a C . deşi dificil de realizat în practică. se remarcă o periodicitate a croşetelor epidemice la intervale de 2-4 ani. prevenirea rujeolei constituie o problemă însemnată. unde s-a ivit un caz. inclusive pe bătrâni. cu ocazia importului unui caz contagios şi atunci cuprinde toată populaţia receptivă expusă. cu rezistenţă scăzută faţă de evoluţia bolii şi apariţia de complicaţii. În regiuni cu totul isolate. Suspecţii sunt izolaţi până la precizarea diagnosticului. a camerei bolnavului sunt necesare. epidemiile de rujeolă sunt mai severe. 80% din cazuri au apărut între 1 şi 9 ani şi numai 1% din cazuri peste vârsta de 15 ani. Copiii-contacţi.1/100. În ţara noastră. Izolarea (la domiciliu sau la spital ) se face de la primele semne de boală până la 6 zile după apariţia erupţiei. prin acumularea de noi generaţii receptive care apar. însă copiii sunt supuşi unui control medical zilnic. de zeci de ani. asfel că adulţii sunt imuni. aceste croşete survin pe un fond mai crescut endemic. morbiditatea a fost de 370.RUJEOLA 11 Asia se explică prin îmbolnăvirea predominantă a copiilor la vârstă mică (sub 3 ani) şi prin malnutriţia acestora. prin interzicerea intrării de noi copii receptivi şi de vizitatori.000 de locuitori. Se aplică în colectivităţile de copii. Deoarece măsurile de izolare nu pot împiedica răspândirea bolii. şi cea terminală. PROFILAXIE SI COMBATERE Faţă de marea ei răspândire. în special în insule rujeola apare la intervale mari. Reapariţia pe grupe de vârstă arată că imensa majoritate a populaţiei se îmbolnăveşte în copilărie (mai ales în oraşe). În mediul urban. Dezinfecţia continuă. Şcolile nu se inchid. Măsuri la ivirea unui caz. Apărând astfel în ţinuturile virgine.000 de locuitori. Morbiditatea prin rujeolă variază annual. la care se cunoaşte data precisă a Cocirta Eduard Cls. În ultimii ani. Curba lunară şi sezonieră a incidenţei rujeolei arată umaximum în lunile de primăvară (aprilie-mai) şi un minimum in august şi septembrie.

Vârsta de vaccinare. reducând substanţial morbiditatea prin rujeolă (în S. ca şi izolarea lor (4 zile înainte şi 6 zile după apariţia erupţiei). se pot folosi imunoglobuline specifice (imunoglobuline umane specifice anti-rujeolă). Dacă administrarea s-a făcut după a 5-a zi de la contact. după care este recomandabil să fie izolaţi la domiciliu. copiii cu boli debilitare. la mai puţin de 3000 de cazuri in 1984). Protecţia receptivilor se poate realiza prin măsuri de profilaxie specifică (pasivă sau activă) A. se începe de la vârstade 12 luni (chiar 15 luni după unii autori) âşi ulterior se face la orice vârstă. convalescenţii după alte boli infecţioase. pot fi lăsaţi la şcoală primele zile de incubaţie. Secţiile de rujeolă din spitale vor fi cât mai riguros separate (conagiozitate mare. etc) primesc imonoglobuline “standard” ( gammaglobulină 10% sau 16%) în doză de 0.3 ml/kg corp . Introdus în 1963. morbiditate mare la vârstă mică) este indicat să se facă vaccinarea de la vârsta de şase luni. de la 400. Experienţa a arătat că efectuarea sub vârsta de 12 luni poate reduce şansa şi gradul seroconversiunii. Protecţia prin imunizare activă. În mod usual. Aplicată în primele 5 zile de la contact. din cauza persistenţei mai prelungite a anticorpilor transmişi de la mamă. Toţi autorii sunt însă de accord că în cazurile de risc mare de contact infecţios pentru sugari (epidemii în creşe. Măsuri de prevenire şi combatere permanente. este însă necesar să se repete vaccinarea la vârsta de 15 luni. este. Durata protecţiei este de 3 săptămâni. transmitere aerogenă). Expunerea la rujeolă (contact infectant) nu constituie o contraindicaţie a vaccinării. Se va evita contactul direct al celor receptivi cu cei bolnavi. doză de 0. Protecţia prin imunizare pasivă se face cu gammaglobuline”standard” sau specifice.RUJEOLA 12 contactului. cu efect de protecţie. determinând o imunitate protectivă în circa 95% din cazuri. Copiii mai mari şi adolescenţii se vaccinează dacă sunt receptivi. În prezent. dacă se administrează în primele 5 zile de la contact şi cu efect de atenuare. Durata de protecţie se extinde la 3 săptămâni. În aceste cazuri. dacă se dau în următoarele zile de incubaţie.A. asigurată prin imunizarea în masă cu vaccinul cu virus rujeolic viu atenuat. a 7-a C . pentru o protecţie completă (sub 12 luni protecţia este de numai 67%). din concentratia de 16% (imunizare pasivă). acest vaccin a arătat o înaltă eficacitate. B. efectul preventiv al gammaglobulinei este sigur. cu cât administrarea gammaglobulinei s-a făcut în ultimile zile de incubaţie.2-0. Depistarea bolnavilor trebuie făcută cât mai precoce. Cocirta Eduard Cls. efectul este numai de atenuare şi cu atât mai redus. Contacţii (copiii mici sub 3 ani vârstă. cu success. prevenirea rujeolei.000 de cazuri pe an.3 ml/kg corp. În locul gammaglobulinei “standard”.U.

2/1000. sugerând o imunitate pentru toată viaţa ( deşi apare mai puţin puternică decât aceea după infecţia naturală).RUJEOLA 13 Dacă vaccinul este efectuat în primele 3 zile de la contact. dezvoltă febră pănă la 390C. mai rar apar erupţii uşoare. dacă copilul a primit gammaglobuline. fie mai ales prin defecţiuni de conservare a vaccinului la rece (“lanţul de frig” necesar de la producător până la aplicare). începând de la a 6-a zi după inoculare şi durând câteva zile. generalizat şi susţinut a fiecărei generaţii anuale de copii. Reacţii adverse. Se exclud de la vaccinare: gravidele (risc de malformaţii la făt). dar manifestări neurologice s-au semnalat numai în proporţia de 1-1. Cantacuzino din Bucureşti. citostatice. Se utilizează un vaccin viu supraatenuat liofilizat. Copiii cu aceste contraindicaţii se protejează (în caz de contact infectant) cu imunoglobuline “standard” sau specifice. Experienţa de până acum arată că imunitatea durează 10-12 ani de la vaccinare ( observaţiile continuă). vaccinarea antirujeolică se face obligatoriu copiilor. copiii cu boli febrile severe. Între 5-15% dintre vaccinaţi. Excepţional sau citat cazuri de sindrom Guillain-Barré şi pareze. Precauţii şi contraindicaţii. Vaccinarea antirujeolică se amână pentru 2-3 luni. începând de la vârsta de 9 luni. trecătoare şi reversibile.000 de vaccinări. iradiate). a 7-a C . În ţara noastră.000) de complicaţii neurologice. vaccinul induce o protecţie. prin aerosoli. sânge sau plasmă (interferarea vaccinării). Esecurile vaccinării antirujeolice sunt rare (1-5%) şi explicabile fie prin prezenţa de anticorpi la copilul vaccinat (sugar sau primitor recent de imunoglobuline). I. produs de Institutul Dr. s-au făcut încercări de vaccinare la aceştia cu vaccin rujeolic administrat pe cale nazală. Modificările EEG. Pentru a evita eşecurile prin imunitatea umorală reziduală la sugari. Alţi autori dau proporţii mai mari (1 : 25. preparat cu tulpina Schwartz. Experienţa de peste 15 ani cu vaccinul rujeolic a arătat o securitate foarte bună şi o toleranţă acceptabilă. tuberculoza activă. Eradicarea rujeolei este posibilă numai pe baza unui progrom de vaccinare antirujeolică cu vaccin viu. Cocirta Eduard Cls. Durata imunităţii. din cauza pericolului de dezvoltare a unor reacţii grave. sunt posibile. persoane tratate cu corticoizi. cu rezultate bune. deoarece vaccinul rujeolic este foarte labil la temperatură inaltă şi la lumină (un mare impediment pentru zonele tropicale). ca şi convulsii. precum şi cei cu imunitate alterată (leucoze şi alte boli de sânge. Riscul de panencefalită subacută sclerozantă este considerat cu totul excepţional. care împiedică dezvoltarea rujeolei.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful