RUJEOLA 1

1. DEFINIŢIE:
Rujeola este o boala acută infectioasă şi extrem de contagioasă, uneori severă, provocata de virusul rujeolic, caracterizată clinic prin manifestari catarale respiratorii, un enantem bucal particular, urmate de o erupţie caracteristică şi insoţită de variate complicaţii bacteriene. Rujeola este o boala extrem de raspândită (peste 90% dintr-o populaţie nevaccinată face boala până la varsta adultă). În ţarile în curs de dezvoltare (nivel de viaţa scăzut şi igienă deficitară ), rujeola se insoţeşte de o mortalitate ridicată ( 12% sau şi mai mult ); în celelalte ţari, acest risc este mult mai redus ( mortalitate 0,02- 0,1%). Complicaţiile pulmonare şi nervoase contribuie la gravitatea bolii prin mortalitate şi sechele. Se apreciaza că peste 1.500.000 de copii mor anual pe glob din cauza rujeolei. Considerând marea morbiditate a rujeolei, complicaţiile şi mortalitatea, rujeola se numară, în cadrul bolilor infecţioase, printre problemele mari de sanatate publică. Prin generalizarea vaccinării antirujeolice, se speră să se obţină eradicarea bolii, în ultimii ani.

2. ETIOLOGIE
Virusul rujeolic este agentul causal. El este prezent la omul bolnav în sânge, în secreţiile nazofaringiene şi respiratorii, în elementele eruptive cutanate. Virusul nu se intalneşte la persone sănătoase, deoarece nu există purtatori de virus rujeolic. Izolarea virusului rujeolic s-a făcut pe culturi de ţesuturi ( rinichi uman, sau de maimuţă ), utilizând sânge, sau spălăturile faringiene de la bolnavii de rujeolă. Morfologie- virusul rujeolic este o particulă sferică de 120- 128μm în diametru, cu mici proiecţii aciculare de suprafaţă. Structural, conţine o nucleocapsidă, cu A.R.N şi un înveliş exterior constituit din lipide, glicoproteine şi polipeptide. Infectivitatea este legată de acest înveliş ca şi de proprietăţile de hemaglutinare şi hemoliză. Antigenul pentru reacţia de fixare a complementului este prezent in nucleocapsidă, iar anumite specificitaţi sunt date de inveliş. Spre deosebire de alte virusuri înrudite, virusul rujeolic nu posedă neuraminidază. Există un singur tip antigenic. Rezistenţa în mediu extern şi la factorii fizici- virusul rujeolic este puţin rezistent în mediul extern, mai ales la temperaturi ridicate. Rezistă câteva saptămâni la frigider şi mai multe luni în stare ingheţată la –150 sau- 790 C. La 370C îşi pierde jumatate din infecţiozitate în 2 ore. La temperatura camerei şi la umiditate scăzută, rezistă mai bine dar, pierde 50-70% Cocirta Eduard Cls. a 7-a C

în care se şi multiplică ( ceea ce ar explica leucopenia şi modificările cromozonice fregvente din rujeolă ). PATOGENIE Poarta de intrare a virusului rujeolic este mucoasa nazofaringiană şi conjunctivală. Cocirta Eduard Cls.RUJEOLA 2 din infecţiozitate. acesta invadează sângele şi organele. la maimuţe. din secreţii nazofaringiene şi din urină. Virusul rujeolic nu este sensibil la nici un antibiotic. nu au facut boala. Virusul rujeolic se izolează în această perioada din sânge. dacă în cursul acestei perioade s-a administrat gammaglobulină. se produc şi alte modificari imunologice şi metabolice. Poate fi prelungită pănă la 21-28 de zile. fiind una din perioadele de incubaţie cele mai fixe. demonstrează printr-o scădere a numărului de linfocite T. 3. faţă de o durată medie de 6 zile în rujeola obisnuită. duce la inactivarea virusului (pierderea completă a infecţiozitaţii). În sânge. 4. se insoţeşte de o eliminare mai prelungită a virusului rujeolic şi de prezenţa prelungită a celulei gigante (8-29 zile). a. Rujeola gravă care apare frecvent la tropice. Virusul a putut fi izolat din sânge. Se consideră că acest aspect revelator de gravitate se datorerşte unei puternice deprimari a imunitaţii celulare. la copiii cu malnutriţie. puşi în contact cu bolnavii de rujeolă. a 7-a C . unde se multiplică ( perioada de incubaţie ). În rujeolă. Astfel. provocând primele manifestari ale bolii. ceea ce ar favoriza proliferarea virală şi gravitatea bolii. în această perioadă. După patrunderea prin mucoasă virusul ajunge în ţesuturile linfoide. Acţiunea formolului (1/4000). Când s-a realizat o multiplicare maximă a virusului.) Perioada de invazie ( stadiul preeruptiv. timp de 4 zile la 370. care acopereau întreaga regiune orbitală sau dacă li s-a instilat ser de convalescent în sacul conjunctival ). în formele severe de rujeolă s-a constatat o imunosupresie inportantă ( mai ales a imunitaţii celulare ). şi scăderea rezistenţei la infecţii bacteriene. Unii autori au susţinut că poarta de intrare a virusului ar fi numai mucoasa conjunctivală ( copii receptivi la rujeolă. Este distrus repede de ultraviolete. în conditii de umiditate crescută. virusul rujeolic este localizat îndeosebi în leucocite. perioada catarală ). TABLOUL CLINIC Incubaţia în medii este de 10 zile (cu variaţii între 8 şi 11 zile). dacă li s-au aplicat ochelari.

Ele au fost comparate cu grăunţele de griş sau cu mici stropituri de var. lângă ultimii molari. Debutul este gradat (şi nu brusc ca în scarlatină ). luând aspectul unei laringite obstruante (crup rujeolic). Limba este saburală. Semnul Koplik apare din perioada de invazie. mai ales cei cervicali. cu un diametru de câţiva milimetri. mai rar pe gingii. cuprinzând şi 2-3 zile din perioada eruptivă. care lasă în loc un punct hemoragic pe o areolă congestivă (.. indispoziţie şi de fenomene catarale conjunctivale şi ale căilor respiratorii superioare. de obicei in a 2-a zi şi persistă câteva zile. ochi lacramoşi. Catarul se extinde apoi la laringe. uneori chiar hemoragice. cu contur neregulat.)Perioada eruptivă. în şanţul jugomaxilar şi excepţional în alte părţi (mucoasa nazală). presărate pe o suprafaţă congestionată. Semnul Koplik are o mare valoare în diagnosticul precoce al rujeolei. Catarul ocular şi nazal dau feţei bolnavului un “facies de copil plâns”. se observă pete intens congestive. mucoasa bucală este congestionată. Caterul conjunctival este exprimat prin : conjunctivite roşii. în peste jumatate din cazuri. care irită narinele. asemănătoare cu aceea din alte boli virale (gripă. pleoape umflate. Catarul căilor respiratorii este localizat iniţial la nazofaringe şi laringe. b. putând fi considerat chiar patognomonic pentru această boală. sunt usor măriti. Către sfârşitul perioadei de invazie. izolate sau în mici grupuri. dar roşie pe margini cu tendinţe de descuamare în zilele următoare Semnul Koplik. Aceste micropapule sunt situate pe mucoasa jugală. a 7-a C . Febra. Cocirta Eduard Cls. abundentă. pănă la apariţia erupţiei. creşte din nou şi mai mult. insoţită uneori de epistaxis. tuse uscată supărătoare.rest de Koplik”). imagini de pneumonie interstiţială. insoţită de cefalee. Din primele zile de boală.este insoţit adesea de fotofobie. cu febră care creşte treptat la 380-390C. modificare caracteristică rujeolei în această perioadă. catarul se extinde descendent sub forma unei traheobronşite acute. Aceste puncte reliefate se datoresc unor îngroşări epiteliale.RUJEOLA 3 Această perioadă durează 3-4 zile. poliomelită). realizând astfelo curbă febrilă cu aspect difazic. aşezate pe o zona roşie. Catarul laringean poate fi mai accentuat. Bolnavul strănută şi prezintă o secreţie nazală. Pe acest fond hiperemiat. răguşită. fiind destul de aderente de mucoasă. care la sfârşitul perioadei de invazie avusese o tendinţă de scădere. Ganglionii limfatici. instalându-se laringita exprimată prin voce aspră. mai ales în fundul gurii. apoi dispar începând cu punctele albicioase. Examene radiologice efectuate sistematic în această perioadă pun în evidenţă. Petele sunt de dimensiuni mici (3-5 mm în diametru). fiind fregvente pe vălul palatin şi în fundul gâtului. seromucoasă sau mucopurulentă. este constituit din căteva (uneori numeroase) micropapule albe sau de culoare albastru deschis. Cavitatea bucală .

lăsând pe alocuri porţiuni de piele sănătoasă. Dupa 2-3 zile. dar de obicei confluiază.iese” mai greu. mai ales în regiunile cu populaţie subnutrită şi cu rezistenţă scăzută. convalescentul este expus la variate complicaţii bacteriene. Erupţia rujeolică este constituită din macule congestive (dispar la presiune). Primele pete apar înapoia urechilor şi pe ceafă. la început mici ( diamedrul de câţiva mm) putând rămăne ca atare (erupţie micromaculoasă) sau crescând în suprafaţă ( de 1-3 cm în diametru ). Acest aspect este vizibil mai ales pe fese. temperatura revine la normal. unde erupţia este mai puţin accentuată. pe frunte şi obraji. ca niste insule cu contur neregulat. ca şi cum ar fi stropită cu o culoare roşie. În epidemii mari. de obicei. timp de câteva zile. mai ales la copii în stare de nutriţie normală şi în condiţii de bună îngrijire. Uneori. chiar în cazul unei erupţii intens confluiente. Acest aspect residual este mai intens. urmează o descuamaţie fină. dar deseori către sfârşitul acesteia şi în convalescenţă. Etiopatogenia complicatiilor este complexă. pete gălbui.RUJEOLA 4 Simptome generale şi nervoase. Peste 90% din cazurile mortale de rujeolă sunt datorate complicaţiilor. agitaţie. c) Perioada posteruptivă (convalescenţa). coborând spre gât. în ordinea în care au apărut. la distrofici.. În general. Erupţia rujeolică apare. cu margini neregulate. Evoluţia rujeolei este de obicei benignă. a 7-a C . la rahitici. În această perioadă. generalizarea fiind desăvârşită de obicei în a 3-a zi. (mult pigment sanguine extravazat). chiar delir. pielea capătă un aspect pătat. rujeola se îndrăţeşte de complicaţii. A 2-a zi. când eruptia a fost hemoragică. la copii sub 2 ani. erupţia se extinde pe torace şi pe pădăcina membrelor. Complicaţii mai frecvente.urechea Cocirta Eduard Cls. odată cu pălirea şi ştergerea elementelor eruptive. Erupţia are deci un caracter descendent şi centrifug. sau cu puţine complicaţii. Erupţia poate fi uşor pruriginoasă. cu valoare diagnostică retrospectivă. Petele uşor reliefate si catifelate la pipăit sunt isolate. în cursul nopţii. pentru ca in a 3-a zi. De obicei. Erupţia apare concomitent cu această exacerbare a simtomatologiei generale.indispoziţie. sau uşor dinţate ( erupţia macromaculoasă). contribuind îndeosebi la scăderea rezistenţei generale (anergia rujeotică) şi a celei locale (mucoasa respirator şi a cavităţilor adiacente respiratorii. se accentuează. decurgând fără. sau la cei cu focare infecţioase preexistente. lăsând in urma lor. să cuprinda în întregime trunchiul şi extremitătile membrelor. generalizându-se în 4-5 zile . insomnie. În rujeola necomplicată. astfel încât este descoperită dimineaţa. de culoare roz. iar bolnavul îşi recapătă treptat starea anterioară. elementele eruptive pălesc şi dispar.cafenii. furfuracee. apar nu numai în cursul bolii. erupţia .

Acestă pneumonie este de o deosebită gravitate la copii sub 2 ani. cu simtome funcţionale severe (dispnee şi cianoză ) şi evoluţie gravă. 5. prin suprainfecţie bacteriană. Bronşita capilară (“catarul sufocant”). Deseori. prin tratamente prelungite cu imunosupresive. comă. când se prezintă sub forma difuză şi bilaterală. dar de o mare gravitate prin evoluţia letală posibilă şi prin sechelele neuropsihice pe care le lasă. Apare. Pneumonia cu celule gigante este severă. Se apreciază că această boală apare cu o frecvenţă de 5-10 cazuri pentru fiecare 1. Ele pot fi favorizate de factori de mediu externi (spitalizare în saloane commune. mai frecvente la începutul erupţiei . pneumonia interstiţială. a 7-a C . Aparatul respirator prezintă cele mai frecvente complicaţii in rujeolă: 1. inconştienţă. encefalita. Se deschid. delir. Riscul Cocirta Eduard Cls. cel mai adesea sunt pneumonii mixte. cu modificări neuropsihice.Aceste modificari indică o afectare tranzitorie a encefalului. prin leziunile inflamatorii provocate de virusul rujeolic. îngrijiri insuficiente). Este o complicaţie rară (frecvenţe de 1/1000 de cazuri de rujeolă). Pneumonia şi bronchopneumonia prin suprainfecţie bacteriană (stafilococ. cianoză şi evoluând de obicei spre moarte. manifestate cu dispnee. sinusuri).000. la copii cu imunitate alterată. Encefalita rujeolică.E. Debutul este brusc. 1. Este cea mai gravă complicaţie a rujeolei. bacil gramnegativ) sunt frecvente (7-50% din cazuri). probabil din cauza componenţei virale subdiacente. către sfârşitul perioadei eruptive sau la începutul convalescenţei.000 de cazuri de rujeolă. Unele complicaţii sunt determinate chiar de virusul rujeolic (laringita. apare la copii mici. 2. au un caracter trenant. etc. sau la suferinzi de leucoze. Panencefalita subacută sclerozantă (P.RUJEOLA 5 medie. mult mai fregventă decât o arată manifestările clinice 2.S. Modificările electroencefalografice: par să fie comune in cursul rujeolei. 3. survenind pe un teren preparat de acţiunea virusului rujeolic. convulsii. astfel numeroase porţi de intrare pentru suprainfecţii bacteriene. Sistemul nervos poate fi sediul unor importante complicaţii.). Majoritatea complicaţiilor sunt deci bacteriene. 3. Complicaţii ale sistemului nervos . Abcesul pulmonar şi pleurezia purulentă pot să apară uneori. Apare de obicei târziu. de asemenea.S. pneumococ. Complicaţii ale aparatului respirator. 4. 6.Crupul rujeolic poate fi adesea mixt. Pneumonia interstiţială rujeolică poate fi pusă în evidentă chiar din perioada prodromală.

scăzând apoi în lunile următoare. 5. rujeola poate fi confundată cu variate viroze respiratorii ( gripă. reacţia de neutralizare. sau micotică). sau redeşteptarea unei infecţii dizinterice prezentă până atunci sub fomă latentă sau ca stare de purtător ). 5. Alte complicaţii: 1. facies plângător. uşor. panoftalmie 2. Complicaţii bucale (mai ales la copii distrofici. a 7-a C . amigdalită. Complicaţii digestive : gastroenteritele ( enantemul rujeolic al mucoasei digestive favorizează dezvoltarea unor infecţii bacteriene . În stadiul preeruptiv. în general. punând în evidenţă prezenţa şi tritrul anticorpilor. contact infecţios cu 10 –12 zile înainte ). care permit un diagnostic sigur. Rujeola şi sarcina: rujeola. poate provoca malformaţii congenitale la făt. apărută în primele trei luni de sarcină. Pentru aceasta se folosesc date epidemiologice ( lipsa rujeolei din antecedente. Miocardita. 4. Este exprimată prin modificări EKG. Complicaţii oculare: conjunctivite purulente. adenoviroze. cu rezistenţă scăzută): stomatită (bacteriană. Diagnosticul diferenţial. Examenul citologic al secreţiei nazale prin care se pun în evidenţă celulele gigante. Reacţiile serologice. DIAGNOSTICUL POZITIV SI CEL DIFERENŢIAL Diagnosticul pozitiv al rujeolei este. Otita medie supurată. sunt următoarele: reacţia de hemaglutinoinhibare.RUJEOLA 6 apariţiei acestei panencefalite după vaccinarea cu vaccin rujeolic viu atenuat este practice neglijabilă. care se constată în 0. reacţia de fixare a complementului. Moartea fetală şi naşterile premature rămân pe primul plan în lunile următoare. Riscul de malformaţii se apreciază la 50% pentru rujeola apărută în prima lună de sarcină. Apare în circa 10% din cazuri fiind urmată adesea de mastoidită. enantem bucal. semnul Koplik. erupţie caracteristică) şi date de laborator ( leucopenie). tranzitorii . multinucleate. denutriţi. are valoare diagnostică mai ales în perioada prodromală a bolii. Cocirta Eduard Cls. Izolarea virusului rujeolic nu constituie o metodă uzuală de diagnostic. guturai).5 –33% din cazuri. 3. caracteristice rujeolei. enantemul bucal şi semnul Koplik.de care trebuie diferenţiată prin anamneză epidemiologică. semne clinice ( catar oculo-respirator intens. ulcer corneeană.

Rujeola cu erupţie miliară. la sugarii care mai deţin un rest de imunitate maternă. iar erupţia constă dintr-un număr redus de pete risipite pe corp. 5. 3.In limfocite. absenţa catarului respirator. virusul rujeolic putând fi izolat până la a 13-a zi. Rujeola atipică la imunizaţi cu vaccin inactivat. 6. sau apărând într-o formă discretă. cu frecvente complicaţii şi mortalitate mare ( până la 50% ). semnul Koplik apare tardiv. 3. această formă poate apărea la 3-5 luni de la naştere. se găsesc cantităţi Cocirta Eduard Cls. lipsind unele simtome. La aceştia viremia este persistentă. evoluţie uşoară ) . . La copiii astfel vaccinaţi. 2. evoluţia rujeolii este deosebit de severă.RUJEOLA 7 În stadiul eruptiv diagnosticul diferenţial se face cu următoarele boli : . frust. epidemiologice După intensitatea simtomatologiei: 1. s-a constatat apariţia. paloare circumorală) . 6.rubeola ( erupţia este roz şi de scurtă durată. Rujeola atipică are o perioadă de invazie mai lungă ( 5-7 zile) sau mai scurtă (1 zi). Rujeola cu erupţie confluentă. adenopatii evidente. La copii subnutriţi ( în special în regiunile tropicale din ţările în curs de dezvoltare ). Rujeola cu erupţie purpurică. . Rujeola modificată sau mitigată ( după administrare de gammaglobuline în perioada de incubaţie) are aspect atipic. ceea ce a condos la renunţarea la acest vaccin. sau prin unele tratamente medicamentoase administrate la începutul bolii).varicela ( caracterul veziculos al erupţiei ). această formă trebuie diagnosticată însă pe baze sigure : clinice. la câţiva ani după vaccinare. FORME CLINICE După aspectul erupţiei: 1. Rujeola cu erupţie reliefată. 4. simptomele catarale pot lipsi. 7. Rujeola la copii malnutriţi ( rujeola tropicală ). a unei rujeole atipice şi severe ( datorată sensibilizării ). a 7-a C . Rujeola fără erupţie apare la vaccinaţi sau la cei care au primit un material de imunizare pasivă.scarlatina (angină. Rujeola cu erupţie buloasă. 2. în urma unei alte boli infecţioase. concomitent cu erupţia ( probabil prin modificarea reactivităţii organismului. topografia şi caracterul sunt deosebite.

de la 8. faţă de copii mari (12%). Nu există nici un mijloc de tratament specific. a 7-a C . rujeola prezintă aspecte atipice (eruptie discretă şi de scurtă durată. În Africa mortalitatea prin rujeolă în spitale este de 6-12 %.8% (1939-1944). La sugari uneori mai ales în primele 6 luni. EVOLUŢIE ŞI PROGNOSTIC În general. dispnee accentuată. insuficienţă circulatorie.5-1% (după 1960 ). Rujeola hemoragică. precum şi printr-o evoluţie mai severă (forme hemoragice. se manifestă cu febră mare. gingivorogii. mai acelor grave (bronhopneumonii.2% (faţă de 0. Prognosticul este influenţat de vârstă ( boală mai gravă la copii sub 2 ani ). prognosticul rujeolei este favorabil. prin frecvenţa mai mare a complicaţiilor. Gammaglobulinele au numai o valoare preventivă şi nu curativă. metroragii. care dau 25% mortalitate şi encefalita rujeolică ).de peste 7ori prin frecvenţa mai mare a complicaţiilor. cutrombocitopenie.. laringite. encefalite. După vârstă : Rujeola este mult mai severă la copilul mic. adesea mortal.RUJEOLA 8 mari de antigen viral. iar anticorpii hemaglutinanţi şi neutralizanţi sunt în titru foarte coborât în sânge. suprainfecţii bacteriene sistemice). etc. cu o letalitate de 2. rahitism) şi de unele asocieri morbide ( scorlatină. 7. la 2. de starea de nutritie ( distrofie. tuberculoză ). cianoză. Rujeola hipertoxică.3 % (1945-1959) şi la 0. febră mică. 8. de peste 7 ori mai frecvente (87. După Cocirta Eduard Cls. din cauza unui catar bronşic intens (bronşiolită capilară sau rujeolă . absenţa semnului Koplik ) Adulţii fac o rujeolă intensă şi suportă greu boala. erupţie hemoragică.. TRATAMENT Tratamentul rujeolei este simtomatic şi de susţinere. apare la copii mici sub 2 ani. pe cazurile spitalizate. Astfel letalitatea a scăzut în spitalul clinic de boli infecţioase Colentina.sufocantă”). 4. forme hipertoxice mai frecvente). mai ales la copii cu stare de nutriţie normală şi în condiţiile actuale de îngrijire.4 la copii mari). de sarcină şi în general. 5.evoluează grav.9%). epistaxis. de complicaţii ( îndeosebi pneumonii.

Indicaţiile antibioticelor şi sulfamidelor. În caz de agitaţie. se dau poţiuni calmante (cu novocaină). din lichide (supe. în funcţie de toleranţa gastrică. sau cu tuberculoză. în perioada febrilă. Paracetamol comprimate şi supozitoare . Rujeola necomplicată se tratează la domiciliu (îngrijiri. lapte. a 7-a C . pentru prevenirea complicaţiilor bacteriene. iar narinele se ung cu o cremă simplă. Secreţiile se îndepărtează. Îngrijirea mucoaselor necesită multă atenţie. izolarea se face întro cameră individuală sau de cel mult 2-3 paturi. limonadă. sifon.ca şi dezinfecţia continuă şi cea terminală. apă minerală. apă de gură). Folosirea acestora în scop “profilactic”. Izolarea va fi individuală. Codenal ). Laringita poate fi calmată cu comprese umede şi calde. se poate recurge la doze mici de antihistaminice hipnotice (Romergan). Vărsăturile repetate. dietă. Împotriva vărsăturilor. Vitaminele sunt indicate numai la cei cu carenţe anterioare(denutriţi. spitalizarea este indicată numai pentru formele severe complicate.Cavitatea bucală trebuie curat întreţinută (gargară cu ceai de muşeţel . Ulterior. Tehnica aseptică este obligatorie. excluzându-se ori ce vizită. Cavitatile nazale se curăţă de secreţii. prin selectarea unei flore rezistente şi apariţia de complicaţii mai fregvente şi mai grave (la un grup de bolnavi Cocirta Eduard Cls.RUJEOLA 9 unii administrarea de gammaglobuline în stadiul prodromal ar scădea frecvenţa complicaţiilor şi întrucâtva gravitatea bolii. Nimic nu justifică folosirea de rutină a substanţelor antimicrobiene în tratamentul rujeolei. Aminofenazonă. evitându-se contactul cu bolnavi cu leziuni supurative. care se pare că au şi efectul de a atenua erupţia. etc). distrofici). iar uscăciunea mucoasei se combate printr-o hidratare adecvată şi prin aplicări de comprese umede. În spital. cu complicaţii pulmonare. inhalaţii şi umidificarea aerului. pe cât posibil. Tusea iritativă supărătoare se tratează cu antitusive (Calmotusin. Îngrijirea tegumentelor se face cu loţiuni cu apă alcoolizată (baia este permisă în convalescenţă). sau antiseptice (Emetiral). ceaiuri. devenind completă în convalescenţă (fără nici o restricţie ). urmate de deshidratare. Acalor supozitoare) şi cu împachetări umede. Repaosul la pat este indicat pentru toată perioada febrilă şi câteva zile după aceea. dieta se îmbogăţeşte treptat. Ochii trebuie protejaţi de acţiunea iritativă a luminii şi ţinuţi curaţi prin spălături zilnice cu ceai de muşeţel călduţ. Urechile şi mastoidele se controlează atent zilnic. igienă. dă rezultate nefavorabile. Imediat ce toleranţa gastrică permite. Dieta constă. sau în situaţii de necessitate. administrate cu stăruinţă şi grijă. cu germeni piogeni. AminofenazonăL supozitoare. Febra se combate cu medicamente antiseptice (Acid acetilsalicilic. se pot da ceaiuri sau siropuri expectorante. medicaţie cât mai simplă). necesită o hidratare pe cale parenterală. sucuri de fructe.

100 mg x 3/zi. oxigenoterapie.9% din populaţie. apare sporadic sau în epidemii extinse. în formele uşoare. În cazurile severe. Rujeola complicată. folosirea profilactică a antibioticelor în formele severe de rujeolă. pentru acţiunea lor antiinflamatoare (hidrocortizon. prişniţe toracice. la orice latitudine. soluţie de sulfat de magneziu. peniciline semisintetice). aplicarea intravenoasă precoce şi în doze mari de corticosteroizi (hidrocortizon. inhalaţii. au apărut în numai 14% din cazuri). Corticoterapia dă rezultate excelente.(la nevoie). boala apare endemo-epidemic. în funcţie de bacteria cauzală şi de sensibilitatea ei la antibiotice. eritromicină. Crupul rujeolic se tratează. folosinduse antibiotice diferite (penicilină G. analeptice. a 7-a C . urmată urmată de corticoterapie orală (prednison). antihistaminice). Encefalita (encefalomielita) rujeolică se tratează cu sedative. există suprainfecţie bacteriană) şi eventual traheostomie. cardiovasculare. Gravitatea rujeolei în unele ţări din Africa şi Cocirta Eduard Cls. antibiotice (de obicei. se adaugă tratamentul simtomatic şi de susţinere (oxygen. antipiretice. vitamine din grupul B şi mai ales. timp de 2-3 zile). totuşi. apărând în toate continentele şi ţările. se recurge la corticosteroizi. Antibioticele vor fi folosite. imediat ce a apărut. aspiraţia secreţiilor. cloranfenicol. au apărut complicaţii bacteriene în 28% din cazuri. În populaţia urbană. soluţii hipertonice intravenoase de glucoză. Aspectul clinic al epidemiilor s-a păstrat în general acelaşi.EPIDEMIOLOGIA BOLII Caractere generale. în comparaţie cu cei trataţi fără corectarea dezechilibrului hidroelectrolitic etc. cu aer umidificat. în timp ce la grupul netratat. dar severitatea lor a scăzut mult în ultimele decenii. Unii autori recomandă. hemisuccinat: 200 -600 mg/zi). sau se suspectează o complicaţie bacteriană. în zonele rurale. cu valuri epidemice la 2-3 ani.RUJEOLA 10 trataţi “profilactic” astfel. Rujeola este o boală infecţioasă de mare răspândire universală. Rujeola afectează pănă la 99. hemisuccinat. mai ales la copii distrofici sau cu diateză exudativă (copii “catarali”) şi la convalescenţii de la alte boli infecţioase. etc). tetraciclină. mai ales în ţările dezvoltate cu nivel crescut de nutriţie şi igienă şi accesibilitatea la înjrijirile medicale moderne. 9. receptivitatea fiind generală(într-o populaţie nevaccinată). Se mai administrează după nevoie. Pneumoniile şi bronhopneumoniile se tratează cu antibiotice în doze mari. Bineânteles. la intervale mari. comprese calde şi sedative (luminal.

cu ocazia importului unui caz contagios şi atunci cuprinde toată populaţia receptivă expusă. de zeci de ani. Copiii-contacţi. Şcolile nu se inchid. între 300 şi 800 de cazuri la 100.000 de locuitori. În regiuni cu totul isolate.1/100. În ultimii ani. Se aplică în colectivităţile de copii. Curba lunară şi sezonieră a incidenţei rujeolei arată umaximum în lunile de primăvară (aprilie-mai) şi un minimum in august şi septembrie. Suspecţii sunt izolaţi până la precizarea diagnosticului. Deoarece măsurile de izolare nu pot împiedica răspândirea bolii. în funcţie de nivelul endemic şi de apariţia de epidemii. morbiditatea a scăzut considerabil (la câteva zeci. epidemiile de rujeolă sunt mai severe. În ţara noastră. deşi dificil de realizat în practică. în ţările în care s-a aplicat programul de vaccinare antirujeolică a copiilor. inclusive pe bătrâni. prin acumularea de noi generaţii receptive care apar. se remarcă o periodicitate a croşetelor epidemice la intervale de 2-4 ani. Carantina contacţilor este necesară. În curba multianuală a morbidităţii. Morbiditatea prin rujeolă variază annual. în 1964. prevenirea rujeolei constituie o problemă însemnată. cu rezistenţă scăzută faţă de evoluţia bolii şi apariţia de complicaţii. şi cea terminală. asfel că adulţii sunt imuni. însă copiii sunt supuşi unui control medical zilnic. pe imunizarea activă. Dezinfecţia continuă. aceste croşete survin pe un fond mai crescut endemic. morbiditatea a fost de 370. Amploarea acestor variaţii epidemice ţine de masa receptivă cuprinsă. a 7-a C . În mediul urban. sau sute de cazuri pe an). la care se cunoaşte data precisă a Cocirta Eduard Cls.RUJEOLA 11 Asia se explică prin îmbolnăvirea predominantă a copiilor la vârstă mică (sub 3 ani) şi prin malnutriţia acestora. În ţara noastră. prin interzicerea intrării de noi copii receptivi şi de vizitatori. PROFILAXIE SI COMBATERE Faţă de marea ei răspândire. 80% din cazuri au apărut între 1 şi 9 ani şi numai 1% din cazuri peste vârsta de 15 ani. Apărând astfel în ţinuturile virgine. unde s-a ivit un caz.000 de locuitori. Reapariţia pe grupe de vârstă arată că imensa majoritate a populaţiei se îmbolnăveşte în copilărie (mai ales în oraşe). Izolarea (la domiciliu sau la spital ) se face de la primele semne de boală până la 6 zile după apariţia erupţiei. în special în insule rujeola apare la intervale mari. a camerei bolnavului sunt necesare. 10. Măsuri la ivirea unui caz. profilaxia rujeolei se bazează pe imunizarea pasivă şi mai ales.

În mod usual. după care este recomandabil să fie izolaţi la domiciliu.RUJEOLA 12 contactului.U. Secţiile de rujeolă din spitale vor fi cât mai riguros separate (conagiozitate mare. asigurată prin imunizarea în masă cu vaccinul cu virus rujeolic viu atenuat. În aceste cazuri. B. efectul preventiv al gammaglobulinei este sigur. Cocirta Eduard Cls. convalescenţii după alte boli infecţioase. a 7-a C . ca şi izolarea lor (4 zile înainte şi 6 zile după apariţia erupţiei).000 de cazuri pe an. Copiii mai mari şi adolescenţii se vaccinează dacă sunt receptivi. prevenirea rujeolei. Durata protecţiei este de 3 săptămâni. Aplicată în primele 5 zile de la contact. Se va evita contactul direct al celor receptivi cu cei bolnavi. dacă se administrează în primele 5 zile de la contact şi cu efect de atenuare.2-0. Protecţia prin imunizare activă. Expunerea la rujeolă (contact infectant) nu constituie o contraindicaţie a vaccinării. efectul este numai de atenuare şi cu atât mai redus. copiii cu boli debilitare.A.3 ml/kg corp. de la 400. acest vaccin a arătat o înaltă eficacitate. se pot folosi imunoglobuline specifice (imunoglobuline umane specifice anti-rujeolă). din concentratia de 16% (imunizare pasivă). este însă necesar să se repete vaccinarea la vârsta de 15 luni. Măsuri de prevenire şi combatere permanente. Experienţa a arătat că efectuarea sub vârsta de 12 luni poate reduce şansa şi gradul seroconversiunii. pentru o protecţie completă (sub 12 luni protecţia este de numai 67%). cu cât administrarea gammaglobulinei s-a făcut în ultimile zile de incubaţie. se începe de la vârstade 12 luni (chiar 15 luni după unii autori) âşi ulterior se face la orice vârstă. Contacţii (copiii mici sub 3 ani vârstă. Toţi autorii sunt însă de accord că în cazurile de risc mare de contact infecţios pentru sugari (epidemii în creşe. În locul gammaglobulinei “standard”. cu efect de protecţie. cu success. doză de 0. Depistarea bolnavilor trebuie făcută cât mai precoce. este. din cauza persistenţei mai prelungite a anticorpilor transmişi de la mamă. morbiditate mare la vârstă mică) este indicat să se facă vaccinarea de la vârsta de şase luni. transmitere aerogenă). determinând o imunitate protectivă în circa 95% din cazuri. Durata de protecţie se extinde la 3 săptămâni. la mai puţin de 3000 de cazuri in 1984). În prezent. Vârsta de vaccinare.3 ml/kg corp . etc) primesc imonoglobuline “standard” ( gammaglobulină 10% sau 16%) în doză de 0. Dacă administrarea s-a făcut după a 5-a zi de la contact. pot fi lăsaţi la şcoală primele zile de incubaţie. reducând substanţial morbiditatea prin rujeolă (în S. dacă se dau în următoarele zile de incubaţie. Protecţia receptivilor se poate realiza prin măsuri de profilaxie specifică (pasivă sau activă) A. Introdus în 1963. Protecţia prin imunizare pasivă se face cu gammaglobuline”standard” sau specifice.

dar manifestări neurologice s-au semnalat numai în proporţia de 1-1. tuberculoza activă. persoane tratate cu corticoizi. Riscul de panencefalită subacută sclerozantă este considerat cu totul excepţional. trecătoare şi reversibile. Esecurile vaccinării antirujeolice sunt rare (1-5%) şi explicabile fie prin prezenţa de anticorpi la copilul vaccinat (sugar sau primitor recent de imunoglobuline). fie mai ales prin defecţiuni de conservare a vaccinului la rece (“lanţul de frig” necesar de la producător până la aplicare). Se utilizează un vaccin viu supraatenuat liofilizat. cu rezultate bune. Excepţional sau citat cazuri de sindrom Guillain-Barré şi pareze. Durata imunităţii. Eradicarea rujeolei este posibilă numai pe baza unui progrom de vaccinare antirujeolică cu vaccin viu. I. începând de la vârsta de 9 luni. Cocirta Eduard Cls. Pentru a evita eşecurile prin imunitatea umorală reziduală la sugari. iradiate). În ţara noastră. ca şi convulsii. sunt posibile. Experienţa de peste 15 ani cu vaccinul rujeolic a arătat o securitate foarte bună şi o toleranţă acceptabilă. dezvoltă febră pănă la 390C. deoarece vaccinul rujeolic este foarte labil la temperatură inaltă şi la lumină (un mare impediment pentru zonele tropicale). din cauza pericolului de dezvoltare a unor reacţii grave. care împiedică dezvoltarea rujeolei. vaccinul induce o protecţie. Copiii cu aceste contraindicaţii se protejează (în caz de contact infectant) cu imunoglobuline “standard” sau specifice. Cantacuzino din Bucureşti.RUJEOLA 13 Dacă vaccinul este efectuat în primele 3 zile de la contact. prin aerosoli. Reacţii adverse. Vaccinarea antirujeolică se amână pentru 2-3 luni. citostatice. vaccinarea antirujeolică se face obligatoriu copiilor.000 de vaccinări. sugerând o imunitate pentru toată viaţa ( deşi apare mai puţin puternică decât aceea după infecţia naturală).000) de complicaţii neurologice. începând de la a 6-a zi după inoculare şi durând câteva zile.2/1000. precum şi cei cu imunitate alterată (leucoze şi alte boli de sânge. produs de Institutul Dr. Se exclud de la vaccinare: gravidele (risc de malformaţii la făt). copiii cu boli febrile severe. dacă copilul a primit gammaglobuline. sânge sau plasmă (interferarea vaccinării). Modificările EEG. Experienţa de până acum arată că imunitatea durează 10-12 ani de la vaccinare ( observaţiile continuă). generalizat şi susţinut a fiecărei generaţii anuale de copii. mai rar apar erupţii uşoare. s-au făcut încercări de vaccinare la aceştia cu vaccin rujeolic administrat pe cale nazală. Între 5-15% dintre vaccinaţi. preparat cu tulpina Schwartz. Alţi autori dau proporţii mai mari (1 : 25. Precauţii şi contraindicaţii. a 7-a C .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful