RUJEOLA 1

1. DEFINIŢIE:
Rujeola este o boala acută infectioasă şi extrem de contagioasă, uneori severă, provocata de virusul rujeolic, caracterizată clinic prin manifestari catarale respiratorii, un enantem bucal particular, urmate de o erupţie caracteristică şi insoţită de variate complicaţii bacteriene. Rujeola este o boala extrem de raspândită (peste 90% dintr-o populaţie nevaccinată face boala până la varsta adultă). În ţarile în curs de dezvoltare (nivel de viaţa scăzut şi igienă deficitară ), rujeola se insoţeşte de o mortalitate ridicată ( 12% sau şi mai mult ); în celelalte ţari, acest risc este mult mai redus ( mortalitate 0,02- 0,1%). Complicaţiile pulmonare şi nervoase contribuie la gravitatea bolii prin mortalitate şi sechele. Se apreciaza că peste 1.500.000 de copii mor anual pe glob din cauza rujeolei. Considerând marea morbiditate a rujeolei, complicaţiile şi mortalitatea, rujeola se numară, în cadrul bolilor infecţioase, printre problemele mari de sanatate publică. Prin generalizarea vaccinării antirujeolice, se speră să se obţină eradicarea bolii, în ultimii ani.

2. ETIOLOGIE
Virusul rujeolic este agentul causal. El este prezent la omul bolnav în sânge, în secreţiile nazofaringiene şi respiratorii, în elementele eruptive cutanate. Virusul nu se intalneşte la persone sănătoase, deoarece nu există purtatori de virus rujeolic. Izolarea virusului rujeolic s-a făcut pe culturi de ţesuturi ( rinichi uman, sau de maimuţă ), utilizând sânge, sau spălăturile faringiene de la bolnavii de rujeolă. Morfologie- virusul rujeolic este o particulă sferică de 120- 128μm în diametru, cu mici proiecţii aciculare de suprafaţă. Structural, conţine o nucleocapsidă, cu A.R.N şi un înveliş exterior constituit din lipide, glicoproteine şi polipeptide. Infectivitatea este legată de acest înveliş ca şi de proprietăţile de hemaglutinare şi hemoliză. Antigenul pentru reacţia de fixare a complementului este prezent in nucleocapsidă, iar anumite specificitaţi sunt date de inveliş. Spre deosebire de alte virusuri înrudite, virusul rujeolic nu posedă neuraminidază. Există un singur tip antigenic. Rezistenţa în mediu extern şi la factorii fizici- virusul rujeolic este puţin rezistent în mediul extern, mai ales la temperaturi ridicate. Rezistă câteva saptămâni la frigider şi mai multe luni în stare ingheţată la –150 sau- 790 C. La 370C îşi pierde jumatate din infecţiozitate în 2 ore. La temperatura camerei şi la umiditate scăzută, rezistă mai bine dar, pierde 50-70% Cocirta Eduard Cls. a 7-a C

a 7-a C . În rujeolă. Virusul rujeolic nu este sensibil la nici un antibiotic. perioada catarală ). După patrunderea prin mucoasă virusul ajunge în ţesuturile linfoide. unde se multiplică ( perioada de incubaţie ). TABLOUL CLINIC Incubaţia în medii este de 10 zile (cu variaţii între 8 şi 11 zile). Acţiunea formolului (1/4000). 4. nu au facut boala. Rujeola gravă care apare frecvent la tropice. PATOGENIE Poarta de intrare a virusului rujeolic este mucoasa nazofaringiană şi conjunctivală. se insoţeşte de o eliminare mai prelungită a virusului rujeolic şi de prezenţa prelungită a celulei gigante (8-29 zile).) Perioada de invazie ( stadiul preeruptiv. timp de 4 zile la 370. faţă de o durată medie de 6 zile în rujeola obisnuită. provocând primele manifestari ale bolii. duce la inactivarea virusului (pierderea completă a infecţiozitaţii). ceea ce ar favoriza proliferarea virală şi gravitatea bolii. Unii autori au susţinut că poarta de intrare a virusului ar fi numai mucoasa conjunctivală ( copii receptivi la rujeolă. 3. Virusul a putut fi izolat din sânge. a. În sânge. în care se şi multiplică ( ceea ce ar explica leucopenia şi modificările cromozonice fregvente din rujeolă ). fiind una din perioadele de incubaţie cele mai fixe. se produc şi alte modificari imunologice şi metabolice.RUJEOLA 2 din infecţiozitate. puşi în contact cu bolnavii de rujeolă. din secreţii nazofaringiene şi din urină. dacă în cursul acestei perioade s-a administrat gammaglobulină. Se consideră că acest aspect revelator de gravitate se datorerşte unei puternice deprimari a imunitaţii celulare. Când s-a realizat o multiplicare maximă a virusului. virusul rujeolic este localizat îndeosebi în leucocite. acesta invadează sângele şi organele. şi scăderea rezistenţei la infecţii bacteriene. la maimuţe. care acopereau întreaga regiune orbitală sau dacă li s-a instilat ser de convalescent în sacul conjunctival ). Cocirta Eduard Cls. Virusul rujeolic se izolează în această perioada din sânge. în formele severe de rujeolă s-a constatat o imunosupresie inportantă ( mai ales a imunitaţii celulare ). în această perioadă. Este distrus repede de ultraviolete. dacă li s-au aplicat ochelari. la copiii cu malnutriţie. demonstrează printr-o scădere a numărului de linfocite T. Astfel. Poate fi prelungită pănă la 21-28 de zile. în conditii de umiditate crescută.

este insoţit adesea de fotofobie. răguşită. realizând astfelo curbă febrilă cu aspect difazic. Examene radiologice efectuate sistematic în această perioadă pun în evidenţă. Petele sunt de dimensiuni mici (3-5 mm în diametru). Aceste micropapule sunt situate pe mucoasa jugală. Semnul Koplik are o mare valoare în diagnosticul precoce al rujeolei. Catarul se extinde apoi la laringe.. indispoziţie şi de fenomene catarale conjunctivale şi ale căilor respiratorii superioare. Catarul ocular şi nazal dau feţei bolnavului un “facies de copil plâns”. uneori chiar hemoragice. Catarul căilor respiratorii este localizat iniţial la nazofaringe şi laringe. apoi dispar începând cu punctele albicioase. Din primele zile de boală. Cavitatea bucală . Limba este saburală. Pe acest fond hiperemiat. cuprinzând şi 2-3 zile din perioada eruptivă. mai rar pe gingii. instalându-se laringita exprimată prin voce aspră. modificare caracteristică rujeolei în această perioadă. putând fi considerat chiar patognomonic pentru această boală. insoţită uneori de epistaxis. cu un diametru de câţiva milimetri. Semnul Koplik apare din perioada de invazie. dar roşie pe margini cu tendinţe de descuamare în zilele următoare Semnul Koplik. asemănătoare cu aceea din alte boli virale (gripă. ochi lacramoşi. a 7-a C . este constituit din căteva (uneori numeroase) micropapule albe sau de culoare albastru deschis. catarul se extinde descendent sub forma unei traheobronşite acute.)Perioada eruptivă. luând aspectul unei laringite obstruante (crup rujeolic). lângă ultimii molari. de obicei in a 2-a zi şi persistă câteva zile. care la sfârşitul perioadei de invazie avusese o tendinţă de scădere. sunt usor măriti. Cocirta Eduard Cls. Bolnavul strănută şi prezintă o secreţie nazală.RUJEOLA 3 Această perioadă durează 3-4 zile. Febra. Caterul conjunctival este exprimat prin : conjunctivite roşii. cu contur neregulat. Către sfârşitul perioadei de invazie. Catarul laringean poate fi mai accentuat. Ganglionii limfatici.rest de Koplik”). izolate sau în mici grupuri. pănă la apariţia erupţiei. presărate pe o suprafaţă congestionată. se observă pete intens congestive. mai ales cei cervicali. Ele au fost comparate cu grăunţele de griş sau cu mici stropituri de var. pleoape umflate. care lasă în loc un punct hemoragic pe o areolă congestivă (. Debutul este gradat (şi nu brusc ca în scarlatină ). creşte din nou şi mai mult. mucoasa bucală este congestionată. seromucoasă sau mucopurulentă. abundentă. mai ales în fundul gurii. imagini de pneumonie interstiţială. poliomelită). în şanţul jugomaxilar şi excepţional în alte părţi (mucoasa nazală). cu febră care creşte treptat la 380-390C. în peste jumatate din cazuri. insoţită de cefalee. care irită narinele. aşezate pe o zona roşie. tuse uscată supărătoare. Aceste puncte reliefate se datoresc unor îngroşări epiteliale. fiind destul de aderente de mucoasă. b. fiind fregvente pe vălul palatin şi în fundul gâtului.

lăsând in urma lor. erupţia . Erupţia poate fi uşor pruriginoasă.urechea Cocirta Eduard Cls. Primele pete apar înapoia urechilor şi pe ceafă. agitaţie. în cursul nopţii. Dupa 2-3 zile. chiar în cazul unei erupţii intens confluiente. mai ales în regiunile cu populaţie subnutrită şi cu rezistenţă scăzută. apar nu numai în cursul bolii. c) Perioada posteruptivă (convalescenţa). rujeola se îndrăţeşte de complicaţii.iese” mai greu. astfel încât este descoperită dimineaţa. Uneori. cu margini neregulate. Evoluţia rujeolei este de obicei benignă. În această perioadă. la început mici ( diamedrul de câţiva mm) putând rămăne ca atare (erupţie micromaculoasă) sau crescând în suprafaţă ( de 1-3 cm în diametru ). contribuind îndeosebi la scăderea rezistenţei generale (anergia rujeotică) şi a celei locale (mucoasa respirator şi a cavităţilor adiacente respiratorii.RUJEOLA 4 Simptome generale şi nervoase. Acest aspect residual este mai intens. lăsând pe alocuri porţiuni de piele sănătoasă. A 2-a zi. decurgând fără. chiar delir. generalizarea fiind desăvârşită de obicei în a 3-a zi. furfuracee. elementele eruptive pălesc şi dispar. cu valoare diagnostică retrospectivă. sau cu puţine complicaţii. Erupţia rujeolică apare. Acest aspect este vizibil mai ales pe fese. Peste 90% din cazurile mortale de rujeolă sunt datorate complicaţiilor. Petele uşor reliefate si catifelate la pipăit sunt isolate. când eruptia a fost hemoragică. să cuprinda în întregime trunchiul şi extremitătile membrelor. generalizându-se în 4-5 zile . de obicei. se accentuează. coborând spre gât. pentru ca in a 3-a zi. iar bolnavul îşi recapătă treptat starea anterioară. convalescentul este expus la variate complicaţii bacteriene. Complicaţii mai frecvente. pielea capătă un aspect pătat. ca niste insule cu contur neregulat.indispoziţie. Erupţia are deci un caracter descendent şi centrifug. la rahitici. urmează o descuamaţie fină. sau uşor dinţate ( erupţia macromaculoasă). mai ales la copii în stare de nutriţie normală şi în condiţii de bună îngrijire. temperatura revine la normal. Etiopatogenia complicatiilor este complexă. în ordinea în care au apărut. pe frunte şi obraji. de culoare roz. Erupţia apare concomitent cu această exacerbare a simtomatologiei generale. timp de câteva zile. odată cu pălirea şi ştergerea elementelor eruptive. dar de obicei confluiază. insomnie. erupţia se extinde pe torace şi pe pădăcina membrelor. (mult pigment sanguine extravazat). În rujeola necomplicată. sau la cei cu focare infecţioase preexistente. În epidemii mari. De obicei. unde erupţia este mai puţin accentuată.cafenii. a 7-a C . la copii sub 2 ani. În general.. dar deseori către sfârşitul acesteia şi în convalescenţă. ca şi cum ar fi stropită cu o culoare roşie. pete gălbui. Erupţia rujeolică este constituită din macule congestive (dispar la presiune). la distrofici.

Se deschid. Bronşita capilară (“catarul sufocant”). prin tratamente prelungite cu imunosupresive. Apare de obicei târziu. mai frecvente la începutul erupţiei . cel mai adesea sunt pneumonii mixte. Ele pot fi favorizate de factori de mediu externi (spitalizare în saloane commune. astfel numeroase porţi de intrare pentru suprainfecţii bacteriene. cu simtome funcţionale severe (dispnee şi cianoză ) şi evoluţie gravă. dar de o mare gravitate prin evoluţia letală posibilă şi prin sechelele neuropsihice pe care le lasă. Complicaţii ale aparatului respirator. probabil din cauza componenţei virale subdiacente. când se prezintă sub forma difuză şi bilaterală.S.Crupul rujeolic poate fi adesea mixt. Riscul Cocirta Eduard Cls. Encefalita rujeolică. Unele complicaţii sunt determinate chiar de virusul rujeolic (laringita. etc. au un caracter trenant. Debutul este brusc. convulsii. survenind pe un teren preparat de acţiunea virusului rujeolic. Panencefalita subacută sclerozantă (P. Acestă pneumonie este de o deosebită gravitate la copii sub 2 ani. apare la copii mici.).RUJEOLA 5 medie. Apare. bacil gramnegativ) sunt frecvente (7-50% din cazuri).E. pneumococ. Pneumonia şi bronchopneumonia prin suprainfecţie bacteriană (stafilococ.000.S. Sistemul nervos poate fi sediul unor importante complicaţii. Aparatul respirator prezintă cele mai frecvente complicaţii in rujeolă: 1. la copii cu imunitate alterată. cianoză şi evoluând de obicei spre moarte. către sfârşitul perioadei eruptive sau la începutul convalescenţei. sau la suferinzi de leucoze. 2. Majoritatea complicaţiilor sunt deci bacteriene. pneumonia interstiţială. Pneumonia cu celule gigante este severă. manifestate cu dispnee. prin suprainfecţie bacteriană. a 7-a C . 5. Se apreciază că această boală apare cu o frecvenţă de 5-10 cazuri pentru fiecare 1.Aceste modificari indică o afectare tranzitorie a encefalului. comă. 3. Complicaţii ale sistemului nervos . Modificările electroencefalografice: par să fie comune in cursul rujeolei. Deseori. delir. îngrijiri insuficiente). 3. Este cea mai gravă complicaţie a rujeolei. 4. prin leziunile inflamatorii provocate de virusul rujeolic. Este o complicaţie rară (frecvenţe de 1/1000 de cazuri de rujeolă). 6.000 de cazuri de rujeolă. Abcesul pulmonar şi pleurezia purulentă pot să apară uneori. de asemenea. inconştienţă. encefalita. mult mai fregventă decât o arată manifestările clinice 2. Pneumonia interstiţială rujeolică poate fi pusă în evidentă chiar din perioada prodromală. cu modificări neuropsihice. sinusuri). 1.

sunt următoarele: reacţia de hemaglutinoinhibare. enantem bucal. apărută în primele trei luni de sarcină. are valoare diagnostică mai ales în perioada prodromală a bolii. adenoviroze. 5. rujeola poate fi confundată cu variate viroze respiratorii ( gripă. Apare în circa 10% din cazuri fiind urmată adesea de mastoidită. enantemul bucal şi semnul Koplik. uşor. În stadiul preeruptiv. 5. Este exprimată prin modificări EKG. a 7-a C . contact infecţios cu 10 –12 zile înainte ).5 –33% din cazuri. Examenul citologic al secreţiei nazale prin care se pun în evidenţă celulele gigante. care permit un diagnostic sigur. poate provoca malformaţii congenitale la făt. 4. Miocardita. panoftalmie 2. erupţie caracteristică) şi date de laborator ( leucopenie). 3. facies plângător. sau redeşteptarea unei infecţii dizinterice prezentă până atunci sub fomă latentă sau ca stare de purtător ). Riscul de malformaţii se apreciază la 50% pentru rujeola apărută în prima lună de sarcină. Pentru aceasta se folosesc date epidemiologice ( lipsa rujeolei din antecedente. amigdalită. punând în evidenţă prezenţa şi tritrul anticorpilor. denutriţi.RUJEOLA 6 apariţiei acestei panencefalite după vaccinarea cu vaccin rujeolic viu atenuat este practice neglijabilă. în general. Izolarea virusului rujeolic nu constituie o metodă uzuală de diagnostic. Moartea fetală şi naşterile premature rămân pe primul plan în lunile următoare. DIAGNOSTICUL POZITIV SI CEL DIFERENŢIAL Diagnosticul pozitiv al rujeolei este. reacţia de neutralizare. Otita medie supurată. care se constată în 0. caracteristice rujeolei. cu rezistenţă scăzută): stomatită (bacteriană. Rujeola şi sarcina: rujeola. ulcer corneeană. Complicaţii bucale (mai ales la copii distrofici. scăzând apoi în lunile următoare. tranzitorii . Complicaţii oculare: conjunctivite purulente. multinucleate. Cocirta Eduard Cls.de care trebuie diferenţiată prin anamneză epidemiologică. reacţia de fixare a complementului. semnul Koplik. Diagnosticul diferenţial. Reacţiile serologice. semne clinice ( catar oculo-respirator intens. Alte complicaţii: 1. sau micotică). guturai). Complicaţii digestive : gastroenteritele ( enantemul rujeolic al mucoasei digestive favorizează dezvoltarea unor infecţii bacteriene .

Rujeola atipică la imunizaţi cu vaccin inactivat. 2. paloare circumorală) . simptomele catarale pot lipsi. Rujeola cu erupţie reliefată. Rujeola cu erupţie purpurică. adenopatii evidente. La aceştia viremia este persistentă. topografia şi caracterul sunt deosebite. Rujeola fără erupţie apare la vaccinaţi sau la cei care au primit un material de imunizare pasivă. această formă trebuie diagnosticată însă pe baze sigure : clinice. această formă poate apărea la 3-5 luni de la naştere. Rujeola la copii malnutriţi ( rujeola tropicală ). evoluţie uşoară ) . frust. sau apărând într-o formă discretă. Rujeola modificată sau mitigată ( după administrare de gammaglobuline în perioada de incubaţie) are aspect atipic.In limfocite. sau prin unele tratamente medicamentoase administrate la începutul bolii). 3. virusul rujeolic putând fi izolat până la a 13-a zi. ceea ce a condos la renunţarea la acest vaccin. la sugarii care mai deţin un rest de imunitate maternă. FORME CLINICE După aspectul erupţiei: 1. a 7-a C . la câţiva ani după vaccinare. 6.RUJEOLA 7 În stadiul eruptiv diagnosticul diferenţial se face cu următoarele boli : . 5. epidemiologice După intensitatea simtomatologiei: 1. în urma unei alte boli infecţioase. cu frecvente complicaţii şi mortalitate mare ( până la 50% ). a unei rujeole atipice şi severe ( datorată sensibilizării ).scarlatina (angină.varicela ( caracterul veziculos al erupţiei ). lipsind unele simtome. Rujeola atipică are o perioadă de invazie mai lungă ( 5-7 zile) sau mai scurtă (1 zi). semnul Koplik apare tardiv. 3. 2. . La copii subnutriţi ( în special în regiunile tropicale din ţările în curs de dezvoltare ). Rujeola cu erupţie miliară. 7. se găsesc cantităţi Cocirta Eduard Cls. concomitent cu erupţia ( probabil prin modificarea reactivităţii organismului. 6. Rujeola cu erupţie confluentă. . La copiii astfel vaccinaţi. s-a constatat apariţia. Rujeola cu erupţie buloasă. 4. evoluţia rujeolii este deosebit de severă.rubeola ( erupţia este roz şi de scurtă durată. iar erupţia constă dintr-un număr redus de pete risipite pe corp. absenţa catarului respirator.

gingivorogii. După Cocirta Eduard Cls. În Africa mortalitatea prin rujeolă în spitale este de 6-12 %. Prognosticul este influenţat de vârstă ( boală mai gravă la copii sub 2 ani ). După vârstă : Rujeola este mult mai severă la copilul mic. insuficienţă circulatorie. mai acelor grave (bronhopneumonii.4 la copii mari). Rujeola hemoragică. din cauza unui catar bronşic intens (bronşiolită capilară sau rujeolă .2% (faţă de 0. se manifestă cu febră mare. de sarcină şi în general.sufocantă”).5-1% (după 1960 ). prin frecvenţa mai mare a complicaţiilor. cu o letalitate de 2. encefalite.de peste 7ori prin frecvenţa mai mare a complicaţiilor. rahitism) şi de unele asocieri morbide ( scorlatină.evoluează grav. tuberculoză ). EVOLUŢIE ŞI PROGNOSTIC În general. metroragii.8% (1939-1944). 8. pe cazurile spitalizate. 5. apare la copii mici sub 2 ani. epistaxis.RUJEOLA 8 mari de antigen viral. dispnee accentuată.3 % (1945-1959) şi la 0. care dau 25% mortalitate şi encefalita rujeolică ). mai ales la copii cu stare de nutriţie normală şi în condiţiile actuale de îngrijire. de complicaţii ( îndeosebi pneumonii. precum şi printr-o evoluţie mai severă (forme hemoragice. Gammaglobulinele au numai o valoare preventivă şi nu curativă. Nu există nici un mijloc de tratament specific. a 7-a C . de peste 7 ori mai frecvente (87. Astfel letalitatea a scăzut în spitalul clinic de boli infecţioase Colentina. forme hipertoxice mai frecvente). rujeola prezintă aspecte atipice (eruptie discretă şi de scurtă durată. laringite. cutrombocitopenie. 7.. de starea de nutritie ( distrofie. de la 8. La sugari uneori mai ales în primele 6 luni. faţă de copii mari (12%). cianoză. absenţa semnului Koplik ) Adulţii fac o rujeolă intensă şi suportă greu boala. iar anticorpii hemaglutinanţi şi neutralizanţi sunt în titru foarte coborât în sânge.. febră mică. adesea mortal. etc. TRATAMENT Tratamentul rujeolei este simtomatic şi de susţinere. 4. prognosticul rujeolei este favorabil. suprainfecţii bacteriene sistemice).9%). erupţie hemoragică. Rujeola hipertoxică. la 2.

spitalizarea este indicată numai pentru formele severe complicate. Împotriva vărsăturilor. apă de gură).ca şi dezinfecţia continuă şi cea terminală. Izolarea va fi individuală. În caz de agitaţie. Imediat ce toleranţa gastrică permite. pentru prevenirea complicaţiilor bacteriene. care se pare că au şi efectul de a atenua erupţia. Ulterior. igienă. Repaosul la pat este indicat pentru toată perioada febrilă şi câteva zile după aceea. sau cu tuberculoză. etc). Rujeola necomplicată se tratează la domiciliu (îngrijiri. a 7-a C . cu complicaţii pulmonare. Vitaminele sunt indicate numai la cei cu carenţe anterioare(denutriţi. Secreţiile se îndepărtează. Aminofenazonă. Codenal ). ceaiuri. Îngrijirea mucoaselor necesită multă atenţie. în funcţie de toleranţa gastrică. dă rezultate nefavorabile. medicaţie cât mai simplă). Îngrijirea tegumentelor se face cu loţiuni cu apă alcoolizată (baia este permisă în convalescenţă). necesită o hidratare pe cale parenterală. prin selectarea unei flore rezistente şi apariţia de complicaţii mai fregvente şi mai grave (la un grup de bolnavi Cocirta Eduard Cls. Ochii trebuie protejaţi de acţiunea iritativă a luminii şi ţinuţi curaţi prin spălături zilnice cu ceai de muşeţel călduţ. se pot da ceaiuri sau siropuri expectorante. lapte. se poate recurge la doze mici de antihistaminice hipnotice (Romergan). din lichide (supe. excluzându-se ori ce vizită. Febra se combate cu medicamente antiseptice (Acid acetilsalicilic. cu germeni piogeni. Indicaţiile antibioticelor şi sulfamidelor.RUJEOLA 9 unii administrarea de gammaglobuline în stadiul prodromal ar scădea frecvenţa complicaţiilor şi întrucâtva gravitatea bolii. Cavitatile nazale se curăţă de secreţii. Urechile şi mastoidele se controlează atent zilnic. devenind completă în convalescenţă (fără nici o restricţie ). evitându-se contactul cu bolnavi cu leziuni supurative. în perioada febrilă. Nimic nu justifică folosirea de rutină a substanţelor antimicrobiene în tratamentul rujeolei. izolarea se face întro cameră individuală sau de cel mult 2-3 paturi. Acalor supozitoare) şi cu împachetări umede. se dau poţiuni calmante (cu novocaină). iar uscăciunea mucoasei se combate printr-o hidratare adecvată şi prin aplicări de comprese umede. Dieta constă. În spital. distrofici). apă minerală. dieta se îmbogăţeşte treptat. Paracetamol comprimate şi supozitoare . dietă. inhalaţii şi umidificarea aerului. limonadă. Tehnica aseptică este obligatorie. iar narinele se ung cu o cremă simplă. Folosirea acestora în scop “profilactic”. sucuri de fructe. administrate cu stăruinţă şi grijă. urmate de deshidratare. Vărsăturile repetate. AminofenazonăL supozitoare. pe cât posibil. sau antiseptice (Emetiral). sau în situaţii de necessitate.Cavitatea bucală trebuie curat întreţinută (gargară cu ceai de muşeţel . Tusea iritativă supărătoare se tratează cu antitusive (Calmotusin. Laringita poate fi calmată cu comprese umede şi calde. sifon.

Unii autori recomandă. Bineânteles. tetraciclină. comprese calde şi sedative (luminal. cardiovasculare. există suprainfecţie bacteriană) şi eventual traheostomie. pentru acţiunea lor antiinflamatoare (hidrocortizon. la intervale mari. la orice latitudine.RUJEOLA 10 trataţi “profilactic” astfel. cloranfenicol. boala apare endemo-epidemic. se adaugă tratamentul simtomatic şi de susţinere (oxygen. Rujeola afectează pănă la 99.100 mg x 3/zi. vitamine din grupul B şi mai ales. Rujeola complicată. folosinduse antibiotice diferite (penicilină G.9% din populaţie. peniciline semisintetice). Crupul rujeolic se tratează. imediat ce a apărut. timp de 2-3 zile). urmată urmată de corticoterapie orală (prednison). antibiotice (de obicei. etc). apărând în toate continentele şi ţările. Antibioticele vor fi folosite.(la nevoie). aplicarea intravenoasă precoce şi în doze mari de corticosteroizi (hidrocortizon. Se mai administrează după nevoie. Pneumoniile şi bronhopneumoniile se tratează cu antibiotice în doze mari. hemisuccinat. în zonele rurale. Encefalita (encefalomielita) rujeolică se tratează cu sedative. cu valuri epidemice la 2-3 ani. aspiraţia secreţiilor. sau se suspectează o complicaţie bacteriană. Aspectul clinic al epidemiilor s-a păstrat în general acelaşi. soluţii hipertonice intravenoase de glucoză. receptivitatea fiind generală(într-o populaţie nevaccinată). hemisuccinat: 200 -600 mg/zi). analeptice.EPIDEMIOLOGIA BOLII Caractere generale. Corticoterapia dă rezultate excelente. în formele uşoare. se recurge la corticosteroizi. eritromicină. antipiretice. inhalaţii. oxigenoterapie. a 7-a C . în funcţie de bacteria cauzală şi de sensibilitatea ei la antibiotice. în comparaţie cu cei trataţi fără corectarea dezechilibrului hidroelectrolitic etc. au apărut complicaţii bacteriene în 28% din cazuri. folosirea profilactică a antibioticelor în formele severe de rujeolă. dar severitatea lor a scăzut mult în ultimele decenii. mai ales la copii distrofici sau cu diateză exudativă (copii “catarali”) şi la convalescenţii de la alte boli infecţioase. mai ales în ţările dezvoltate cu nivel crescut de nutriţie şi igienă şi accesibilitatea la înjrijirile medicale moderne. în timp ce la grupul netratat. prişniţe toracice. soluţie de sulfat de magneziu. cu aer umidificat. În cazurile severe. totuşi. 9. În populaţia urbană. Gravitatea rujeolei în unele ţări din Africa şi Cocirta Eduard Cls. au apărut în numai 14% din cazuri). apare sporadic sau în epidemii extinse. antihistaminice). Rujeola este o boală infecţioasă de mare răspândire universală.

80% din cazuri au apărut între 1 şi 9 ani şi numai 1% din cazuri peste vârsta de 15 ani. la care se cunoaşte data precisă a Cocirta Eduard Cls. profilaxia rujeolei se bazează pe imunizarea pasivă şi mai ales.1/100. inclusive pe bătrâni. În regiuni cu totul isolate. Amploarea acestor variaţii epidemice ţine de masa receptivă cuprinsă. Apărând astfel în ţinuturile virgine. Morbiditatea prin rujeolă variază annual. între 300 şi 800 de cazuri la 100. 10. epidemiile de rujeolă sunt mai severe. în 1964. În mediul urban. prin interzicerea intrării de noi copii receptivi şi de vizitatori. în funcţie de nivelul endemic şi de apariţia de epidemii. Se aplică în colectivităţile de copii. prin acumularea de noi generaţii receptive care apar. a camerei bolnavului sunt necesare. În curba multianuală a morbidităţii. însă copiii sunt supuşi unui control medical zilnic. aceste croşete survin pe un fond mai crescut endemic. În ţara noastră. Izolarea (la domiciliu sau la spital ) se face de la primele semne de boală până la 6 zile după apariţia erupţiei. în ţările în care s-a aplicat programul de vaccinare antirujeolică a copiilor. cu ocazia importului unui caz contagios şi atunci cuprinde toată populaţia receptivă expusă. În ultimii ani. Carantina contacţilor este necesară. Reapariţia pe grupe de vârstă arată că imensa majoritate a populaţiei se îmbolnăveşte în copilărie (mai ales în oraşe). şi cea terminală. pe imunizarea activă. sau sute de cazuri pe an). Copiii-contacţi.000 de locuitori. se remarcă o periodicitate a croşetelor epidemice la intervale de 2-4 ani. morbiditatea a fost de 370. În ţara noastră. Şcolile nu se inchid. Curba lunară şi sezonieră a incidenţei rujeolei arată umaximum în lunile de primăvară (aprilie-mai) şi un minimum in august şi septembrie. a 7-a C . unde s-a ivit un caz. Suspecţii sunt izolaţi până la precizarea diagnosticului. cu rezistenţă scăzută faţă de evoluţia bolii şi apariţia de complicaţii. asfel că adulţii sunt imuni. PROFILAXIE SI COMBATERE Faţă de marea ei răspândire. deşi dificil de realizat în practică. prevenirea rujeolei constituie o problemă însemnată. morbiditatea a scăzut considerabil (la câteva zeci. de zeci de ani. Dezinfecţia continuă.000 de locuitori.RUJEOLA 11 Asia se explică prin îmbolnăvirea predominantă a copiilor la vârstă mică (sub 3 ani) şi prin malnutriţia acestora. Deoarece măsurile de izolare nu pot împiedica răspândirea bolii. în special în insule rujeola apare la intervale mari. Măsuri la ivirea unui caz.

Introdus în 1963. din cauza persistenţei mai prelungite a anticorpilor transmişi de la mamă. Se va evita contactul direct al celor receptivi cu cei bolnavi.A. cu success. morbiditate mare la vârstă mică) este indicat să se facă vaccinarea de la vârsta de şase luni. copiii cu boli debilitare. a 7-a C . este însă necesar să se repete vaccinarea la vârsta de 15 luni. pot fi lăsaţi la şcoală primele zile de incubaţie.000 de cazuri pe an. reducând substanţial morbiditatea prin rujeolă (în S. cu cât administrarea gammaglobulinei s-a făcut în ultimile zile de incubaţie. cu efect de protecţie. este. se pot folosi imunoglobuline specifice (imunoglobuline umane specifice anti-rujeolă). Măsuri de prevenire şi combatere permanente. Copiii mai mari şi adolescenţii se vaccinează dacă sunt receptivi. Durata de protecţie se extinde la 3 săptămâni. pentru o protecţie completă (sub 12 luni protecţia este de numai 67%).U. Experienţa a arătat că efectuarea sub vârsta de 12 luni poate reduce şansa şi gradul seroconversiunii. dacă se administrează în primele 5 zile de la contact şi cu efect de atenuare. doză de 0. acest vaccin a arătat o înaltă eficacitate. se începe de la vârstade 12 luni (chiar 15 luni după unii autori) âşi ulterior se face la orice vârstă. Vârsta de vaccinare. În aceste cazuri. transmitere aerogenă). Expunerea la rujeolă (contact infectant) nu constituie o contraindicaţie a vaccinării. În prezent. Cocirta Eduard Cls. Dacă administrarea s-a făcut după a 5-a zi de la contact. Protecţia prin imunizare pasivă se face cu gammaglobuline”standard” sau specifice. Secţiile de rujeolă din spitale vor fi cât mai riguros separate (conagiozitate mare. efectul preventiv al gammaglobulinei este sigur. convalescenţii după alte boli infecţioase. Depistarea bolnavilor trebuie făcută cât mai precoce. de la 400. ca şi izolarea lor (4 zile înainte şi 6 zile după apariţia erupţiei). În mod usual. efectul este numai de atenuare şi cu atât mai redus. Protecţia receptivilor se poate realiza prin măsuri de profilaxie specifică (pasivă sau activă) A. prevenirea rujeolei. Durata protecţiei este de 3 săptămâni. după care este recomandabil să fie izolaţi la domiciliu. etc) primesc imonoglobuline “standard” ( gammaglobulină 10% sau 16%) în doză de 0. Contacţii (copiii mici sub 3 ani vârstă.RUJEOLA 12 contactului. determinând o imunitate protectivă în circa 95% din cazuri. B.3 ml/kg corp. din concentratia de 16% (imunizare pasivă). Protecţia prin imunizare activă. la mai puţin de 3000 de cazuri in 1984). dacă se dau în următoarele zile de incubaţie. asigurată prin imunizarea în masă cu vaccinul cu virus rujeolic viu atenuat.3 ml/kg corp . Aplicată în primele 5 zile de la contact. În locul gammaglobulinei “standard”. Toţi autorii sunt însă de accord că în cazurile de risc mare de contact infecţios pentru sugari (epidemii în creşe.2-0.

s-au făcut încercări de vaccinare la aceştia cu vaccin rujeolic administrat pe cale nazală. Riscul de panencefalită subacută sclerozantă este considerat cu totul excepţional.RUJEOLA 13 Dacă vaccinul este efectuat în primele 3 zile de la contact. dacă copilul a primit gammaglobuline. din cauza pericolului de dezvoltare a unor reacţii grave. Cocirta Eduard Cls.2/1000. ca şi convulsii. citostatice. Modificările EEG.000) de complicaţii neurologice. vaccinul induce o protecţie. cu rezultate bune. preparat cu tulpina Schwartz. Copiii cu aceste contraindicaţii se protejează (în caz de contact infectant) cu imunoglobuline “standard” sau specifice. Cantacuzino din Bucureşti. mai rar apar erupţii uşoare. Reacţii adverse. Experienţa de până acum arată că imunitatea durează 10-12 ani de la vaccinare ( observaţiile continuă). a 7-a C . fie mai ales prin defecţiuni de conservare a vaccinului la rece (“lanţul de frig” necesar de la producător până la aplicare). prin aerosoli. începând de la vârsta de 9 luni. sunt posibile. Se exclud de la vaccinare: gravidele (risc de malformaţii la făt). Eradicarea rujeolei este posibilă numai pe baza unui progrom de vaccinare antirujeolică cu vaccin viu. sânge sau plasmă (interferarea vaccinării). precum şi cei cu imunitate alterată (leucoze şi alte boli de sânge. copiii cu boli febrile severe. dezvoltă febră pănă la 390C. generalizat şi susţinut a fiecărei generaţii anuale de copii. care împiedică dezvoltarea rujeolei. dar manifestări neurologice s-au semnalat numai în proporţia de 1-1. tuberculoza activă. Precauţii şi contraindicaţii.000 de vaccinări. persoane tratate cu corticoizi. Între 5-15% dintre vaccinaţi. Pentru a evita eşecurile prin imunitatea umorală reziduală la sugari. vaccinarea antirujeolică se face obligatoriu copiilor. Durata imunităţii. deoarece vaccinul rujeolic este foarte labil la temperatură inaltă şi la lumină (un mare impediment pentru zonele tropicale). Vaccinarea antirujeolică se amână pentru 2-3 luni. Esecurile vaccinării antirujeolice sunt rare (1-5%) şi explicabile fie prin prezenţa de anticorpi la copilul vaccinat (sugar sau primitor recent de imunoglobuline). În ţara noastră. începând de la a 6-a zi după inoculare şi durând câteva zile. trecătoare şi reversibile. Se utilizează un vaccin viu supraatenuat liofilizat. iradiate). Experienţa de peste 15 ani cu vaccinul rujeolic a arătat o securitate foarte bună şi o toleranţă acceptabilă. sugerând o imunitate pentru toată viaţa ( deşi apare mai puţin puternică decât aceea după infecţia naturală). Alţi autori dau proporţii mai mari (1 : 25. I. Excepţional sau citat cazuri de sindrom Guillain-Barré şi pareze. produs de Institutul Dr.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful