P. 1
rujeola

rujeola

|Views: 180|Likes:
Published by bybytaz

More info:

Published by: bybytaz on Nov 03, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

12/25/2012

pdf

text

original

RUJEOLA 1

1. DEFINIŢIE:
Rujeola este o boala acută infectioasă şi extrem de contagioasă, uneori severă, provocata de virusul rujeolic, caracterizată clinic prin manifestari catarale respiratorii, un enantem bucal particular, urmate de o erupţie caracteristică şi insoţită de variate complicaţii bacteriene. Rujeola este o boala extrem de raspândită (peste 90% dintr-o populaţie nevaccinată face boala până la varsta adultă). În ţarile în curs de dezvoltare (nivel de viaţa scăzut şi igienă deficitară ), rujeola se insoţeşte de o mortalitate ridicată ( 12% sau şi mai mult ); în celelalte ţari, acest risc este mult mai redus ( mortalitate 0,02- 0,1%). Complicaţiile pulmonare şi nervoase contribuie la gravitatea bolii prin mortalitate şi sechele. Se apreciaza că peste 1.500.000 de copii mor anual pe glob din cauza rujeolei. Considerând marea morbiditate a rujeolei, complicaţiile şi mortalitatea, rujeola se numară, în cadrul bolilor infecţioase, printre problemele mari de sanatate publică. Prin generalizarea vaccinării antirujeolice, se speră să se obţină eradicarea bolii, în ultimii ani.

2. ETIOLOGIE
Virusul rujeolic este agentul causal. El este prezent la omul bolnav în sânge, în secreţiile nazofaringiene şi respiratorii, în elementele eruptive cutanate. Virusul nu se intalneşte la persone sănătoase, deoarece nu există purtatori de virus rujeolic. Izolarea virusului rujeolic s-a făcut pe culturi de ţesuturi ( rinichi uman, sau de maimuţă ), utilizând sânge, sau spălăturile faringiene de la bolnavii de rujeolă. Morfologie- virusul rujeolic este o particulă sferică de 120- 128μm în diametru, cu mici proiecţii aciculare de suprafaţă. Structural, conţine o nucleocapsidă, cu A.R.N şi un înveliş exterior constituit din lipide, glicoproteine şi polipeptide. Infectivitatea este legată de acest înveliş ca şi de proprietăţile de hemaglutinare şi hemoliză. Antigenul pentru reacţia de fixare a complementului este prezent in nucleocapsidă, iar anumite specificitaţi sunt date de inveliş. Spre deosebire de alte virusuri înrudite, virusul rujeolic nu posedă neuraminidază. Există un singur tip antigenic. Rezistenţa în mediu extern şi la factorii fizici- virusul rujeolic este puţin rezistent în mediul extern, mai ales la temperaturi ridicate. Rezistă câteva saptămâni la frigider şi mai multe luni în stare ingheţată la –150 sau- 790 C. La 370C îşi pierde jumatate din infecţiozitate în 2 ore. La temperatura camerei şi la umiditate scăzută, rezistă mai bine dar, pierde 50-70% Cocirta Eduard Cls. a 7-a C

Se consideră că acest aspect revelator de gravitate se datorerşte unei puternice deprimari a imunitaţii celulare. Când s-a realizat o multiplicare maximă a virusului. Cocirta Eduard Cls. Este distrus repede de ultraviolete. Poate fi prelungită pănă la 21-28 de zile. TABLOUL CLINIC Incubaţia în medii este de 10 zile (cu variaţii între 8 şi 11 zile). din secreţii nazofaringiene şi din urină. virusul rujeolic este localizat îndeosebi în leucocite. În rujeolă. nu au facut boala. care acopereau întreaga regiune orbitală sau dacă li s-a instilat ser de convalescent în sacul conjunctival ). Unii autori au susţinut că poarta de intrare a virusului ar fi numai mucoasa conjunctivală ( copii receptivi la rujeolă. fiind una din perioadele de incubaţie cele mai fixe. în formele severe de rujeolă s-a constatat o imunosupresie inportantă ( mai ales a imunitaţii celulare ). Astfel. în această perioadă. 3. perioada catarală ). Virusul rujeolic nu este sensibil la nici un antibiotic. se insoţeşte de o eliminare mai prelungită a virusului rujeolic şi de prezenţa prelungită a celulei gigante (8-29 zile). timp de 4 zile la 370. acesta invadează sângele şi organele. unde se multiplică ( perioada de incubaţie ). duce la inactivarea virusului (pierderea completă a infecţiozitaţii). la maimuţe. Virusul a putut fi izolat din sânge. faţă de o durată medie de 6 zile în rujeola obisnuită. dacă li s-au aplicat ochelari. dacă în cursul acestei perioade s-a administrat gammaglobulină. a 7-a C . provocând primele manifestari ale bolii. şi scăderea rezistenţei la infecţii bacteriene. a. în conditii de umiditate crescută. ceea ce ar favoriza proliferarea virală şi gravitatea bolii. PATOGENIE Poarta de intrare a virusului rujeolic este mucoasa nazofaringiană şi conjunctivală. După patrunderea prin mucoasă virusul ajunge în ţesuturile linfoide. În sânge. demonstrează printr-o scădere a numărului de linfocite T. se produc şi alte modificari imunologice şi metabolice. 4. Rujeola gravă care apare frecvent la tropice. Virusul rujeolic se izolează în această perioada din sânge.) Perioada de invazie ( stadiul preeruptiv. Acţiunea formolului (1/4000). puşi în contact cu bolnavii de rujeolă. la copiii cu malnutriţie. în care se şi multiplică ( ceea ce ar explica leucopenia şi modificările cromozonice fregvente din rujeolă ).RUJEOLA 2 din infecţiozitate.

se observă pete intens congestive. dar roşie pe margini cu tendinţe de descuamare în zilele următoare Semnul Koplik. Din primele zile de boală. Febra. răguşită. cu contur neregulat. Examene radiologice efectuate sistematic în această perioadă pun în evidenţă. fiind destul de aderente de mucoasă. în şanţul jugomaxilar şi excepţional în alte părţi (mucoasa nazală). izolate sau în mici grupuri. Cocirta Eduard Cls. mucoasa bucală este congestionată. putând fi considerat chiar patognomonic pentru această boală. pănă la apariţia erupţiei. tuse uscată supărătoare. luând aspectul unei laringite obstruante (crup rujeolic). în peste jumatate din cazuri. abundentă. imagini de pneumonie interstiţială. Cavitatea bucală . Catarul se extinde apoi la laringe. Petele sunt de dimensiuni mici (3-5 mm în diametru). aşezate pe o zona roşie.RUJEOLA 3 Această perioadă durează 3-4 zile.)Perioada eruptivă. uneori chiar hemoragice. Ganglionii limfatici. asemănătoare cu aceea din alte boli virale (gripă. cuprinzând şi 2-3 zile din perioada eruptivă. este constituit din căteva (uneori numeroase) micropapule albe sau de culoare albastru deschis. lângă ultimii molari. a 7-a C . b. catarul se extinde descendent sub forma unei traheobronşite acute. Debutul este gradat (şi nu brusc ca în scarlatină ). Aceste micropapule sunt situate pe mucoasa jugală. Semnul Koplik apare din perioada de invazie. poliomelită). creşte din nou şi mai mult. Aceste puncte reliefate se datoresc unor îngroşări epiteliale. insoţită uneori de epistaxis. instalându-se laringita exprimată prin voce aspră.rest de Koplik”).este insoţit adesea de fotofobie. seromucoasă sau mucopurulentă. Catarul laringean poate fi mai accentuat. Limba este saburală. Bolnavul strănută şi prezintă o secreţie nazală. Catarul ocular şi nazal dau feţei bolnavului un “facies de copil plâns”. modificare caracteristică rujeolei în această perioadă. apoi dispar începând cu punctele albicioase. ochi lacramoşi. cu febră care creşte treptat la 380-390C. sunt usor măriti. Ele au fost comparate cu grăunţele de griş sau cu mici stropituri de var. presărate pe o suprafaţă congestionată. indispoziţie şi de fenomene catarale conjunctivale şi ale căilor respiratorii superioare. care irită narinele. Semnul Koplik are o mare valoare în diagnosticul precoce al rujeolei. fiind fregvente pe vălul palatin şi în fundul gâtului. care lasă în loc un punct hemoragic pe o areolă congestivă (.. mai ales cei cervicali. Caterul conjunctival este exprimat prin : conjunctivite roşii. care la sfârşitul perioadei de invazie avusese o tendinţă de scădere. Pe acest fond hiperemiat. insoţită de cefalee. realizând astfelo curbă febrilă cu aspect difazic. cu un diametru de câţiva milimetri. Catarul căilor respiratorii este localizat iniţial la nazofaringe şi laringe. pleoape umflate. de obicei in a 2-a zi şi persistă câteva zile. mai ales în fundul gurii. mai rar pe gingii. Către sfârşitul perioadei de invazie.

. în cursul nopţii. A 2-a zi. Acest aspect este vizibil mai ales pe fese. de obicei. cu valoare diagnostică retrospectivă. În epidemii mari. la copii sub 2 ani. Etiopatogenia complicatiilor este complexă. Erupţia apare concomitent cu această exacerbare a simtomatologiei generale. generalizarea fiind desăvârşită de obicei în a 3-a zi. contribuind îndeosebi la scăderea rezistenţei generale (anergia rujeotică) şi a celei locale (mucoasa respirator şi a cavităţilor adiacente respiratorii. sau uşor dinţate ( erupţia macromaculoasă). erupţia . de culoare roz. Complicaţii mai frecvente. sau la cei cu focare infecţioase preexistente. pe frunte şi obraji. a 7-a C . odată cu pălirea şi ştergerea elementelor eruptive. generalizându-se în 4-5 zile . decurgând fără. (mult pigment sanguine extravazat). timp de câteva zile. Uneori. temperatura revine la normal. dar deseori către sfârşitul acesteia şi în convalescenţă. Petele uşor reliefate si catifelate la pipăit sunt isolate. pielea capătă un aspect pătat. lăsând in urma lor. mai ales în regiunile cu populaţie subnutrită şi cu rezistenţă scăzută. elementele eruptive pălesc şi dispar.iese” mai greu. mai ales la copii în stare de nutriţie normală şi în condiţii de bună îngrijire. coborând spre gât. erupţia se extinde pe torace şi pe pădăcina membrelor. insomnie. apar nu numai în cursul bolii. urmează o descuamaţie fină. chiar delir. ca niste insule cu contur neregulat. să cuprinda în întregime trunchiul şi extremitătile membrelor. agitaţie. rujeola se îndrăţeşte de complicaţii. iar bolnavul îşi recapătă treptat starea anterioară. Peste 90% din cazurile mortale de rujeolă sunt datorate complicaţiilor. lăsând pe alocuri porţiuni de piele sănătoasă. chiar în cazul unei erupţii intens confluiente. pentru ca in a 3-a zi. c) Perioada posteruptivă (convalescenţa). furfuracee. la rahitici. Erupţia rujeolică este constituită din macule congestive (dispar la presiune). cu margini neregulate. convalescentul este expus la variate complicaţii bacteriene. De obicei. unde erupţia este mai puţin accentuată. Acest aspect residual este mai intens. Primele pete apar înapoia urechilor şi pe ceafă.urechea Cocirta Eduard Cls.RUJEOLA 4 Simptome generale şi nervoase. la distrofici. Dupa 2-3 zile. Erupţia are deci un caracter descendent şi centrifug. În general. la început mici ( diamedrul de câţiva mm) putând rămăne ca atare (erupţie micromaculoasă) sau crescând în suprafaţă ( de 1-3 cm în diametru ). Evoluţia rujeolei este de obicei benignă. când eruptia a fost hemoragică. Erupţia rujeolică apare. se accentuează.cafenii. dar de obicei confluiază. pete gălbui. în ordinea în care au apărut. În această perioadă.indispoziţie. sau cu puţine complicaţii. ca şi cum ar fi stropită cu o culoare roşie. În rujeola necomplicată. astfel încât este descoperită dimineaţa. Erupţia poate fi uşor pruriginoasă.

comă. Abcesul pulmonar şi pleurezia purulentă pot să apară uneori. Se apreciază că această boală apare cu o frecvenţă de 5-10 cazuri pentru fiecare 1. a 7-a C . prin suprainfecţie bacteriană. sau la suferinzi de leucoze. Apare. Acestă pneumonie este de o deosebită gravitate la copii sub 2 ani.RUJEOLA 5 medie. Complicaţii ale sistemului nervos . la copii cu imunitate alterată. Apare de obicei târziu. pneumonia interstiţială. apare la copii mici. survenind pe un teren preparat de acţiunea virusului rujeolic. dar de o mare gravitate prin evoluţia letală posibilă şi prin sechelele neuropsihice pe care le lasă. bacil gramnegativ) sunt frecvente (7-50% din cazuri). 1. Modificările electroencefalografice: par să fie comune in cursul rujeolei. cu modificări neuropsihice. Debutul este brusc. Este cea mai gravă complicaţie a rujeolei. Complicaţii ale aparatului respirator.S. probabil din cauza componenţei virale subdiacente. prin leziunile inflamatorii provocate de virusul rujeolic. mai frecvente la începutul erupţiei . 5. pneumococ. de asemenea. prin tratamente prelungite cu imunosupresive. 6. etc. Bronşita capilară (“catarul sufocant”). Aparatul respirator prezintă cele mai frecvente complicaţii in rujeolă: 1. Riscul Cocirta Eduard Cls. Este o complicaţie rară (frecvenţe de 1/1000 de cazuri de rujeolă). delir. Pneumonia şi bronchopneumonia prin suprainfecţie bacteriană (stafilococ. când se prezintă sub forma difuză şi bilaterală. Ele pot fi favorizate de factori de mediu externi (spitalizare în saloane commune.Crupul rujeolic poate fi adesea mixt. Encefalita rujeolică. 2. Panencefalita subacută sclerozantă (P. au un caracter trenant. 3. cianoză şi evoluând de obicei spre moarte. Sistemul nervos poate fi sediul unor importante complicaţii. convulsii.000 de cazuri de rujeolă. Majoritatea complicaţiilor sunt deci bacteriene. manifestate cu dispnee. Pneumonia cu celule gigante este severă. către sfârşitul perioadei eruptive sau la începutul convalescenţei. encefalita. cel mai adesea sunt pneumonii mixte.E.S. Pneumonia interstiţială rujeolică poate fi pusă în evidentă chiar din perioada prodromală.). sinusuri). Unele complicaţii sunt determinate chiar de virusul rujeolic (laringita.Aceste modificari indică o afectare tranzitorie a encefalului.000. inconştienţă. 4. îngrijiri insuficiente). Se deschid. cu simtome funcţionale severe (dispnee şi cianoză ) şi evoluţie gravă. 3. mult mai fregventă decât o arată manifestările clinice 2. astfel numeroase porţi de intrare pentru suprainfecţii bacteriene. Deseori.

reacţia de fixare a complementului. 5. Apare în circa 10% din cazuri fiind urmată adesea de mastoidită. facies plângător. Izolarea virusului rujeolic nu constituie o metodă uzuală de diagnostic. Miocardita. Pentru aceasta se folosesc date epidemiologice ( lipsa rujeolei din antecedente. Complicaţii bucale (mai ales la copii distrofici. panoftalmie 2. cu rezistenţă scăzută): stomatită (bacteriană. tranzitorii . Rujeola şi sarcina: rujeola. punând în evidenţă prezenţa şi tritrul anticorpilor. Diagnosticul diferenţial. În stadiul preeruptiv. a 7-a C . Complicaţii oculare: conjunctivite purulente. Reacţiile serologice. Moartea fetală şi naşterile premature rămân pe primul plan în lunile următoare. în general. reacţia de neutralizare.de care trebuie diferenţiată prin anamneză epidemiologică. 5. enantemul bucal şi semnul Koplik. Complicaţii digestive : gastroenteritele ( enantemul rujeolic al mucoasei digestive favorizează dezvoltarea unor infecţii bacteriene . amigdalită. Este exprimată prin modificări EKG.5 –33% din cazuri. Examenul citologic al secreţiei nazale prin care se pun în evidenţă celulele gigante. multinucleate. scăzând apoi în lunile următoare. are valoare diagnostică mai ales în perioada prodromală a bolii. Riscul de malformaţii se apreciază la 50% pentru rujeola apărută în prima lună de sarcină. care se constată în 0. uşor. 3. adenoviroze. denutriţi. contact infecţios cu 10 –12 zile înainte ). semnul Koplik. semne clinice ( catar oculo-respirator intens. rujeola poate fi confundată cu variate viroze respiratorii ( gripă. Otita medie supurată. Cocirta Eduard Cls. guturai). sau micotică).RUJEOLA 6 apariţiei acestei panencefalite după vaccinarea cu vaccin rujeolic viu atenuat este practice neglijabilă. apărută în primele trei luni de sarcină. DIAGNOSTICUL POZITIV SI CEL DIFERENŢIAL Diagnosticul pozitiv al rujeolei este. 4. sunt următoarele: reacţia de hemaglutinoinhibare. care permit un diagnostic sigur. ulcer corneeană. erupţie caracteristică) şi date de laborator ( leucopenie). enantem bucal. caracteristice rujeolei. Alte complicaţii: 1. poate provoca malformaţii congenitale la făt. sau redeşteptarea unei infecţii dizinterice prezentă până atunci sub fomă latentă sau ca stare de purtător ).

rubeola ( erupţia este roz şi de scurtă durată. la câţiva ani după vaccinare. la sugarii care mai deţin un rest de imunitate maternă. 2. această formă trebuie diagnosticată însă pe baze sigure : clinice. lipsind unele simtome. sau apărând într-o formă discretă.In limfocite. Rujeola cu erupţie reliefată. Rujeola atipică la imunizaţi cu vaccin inactivat. ceea ce a condos la renunţarea la acest vaccin. evoluţia rujeolii este deosebit de severă.varicela ( caracterul veziculos al erupţiei ). 3.RUJEOLA 7 În stadiul eruptiv diagnosticul diferenţial se face cu următoarele boli : . paloare circumorală) . Rujeola atipică are o perioadă de invazie mai lungă ( 5-7 zile) sau mai scurtă (1 zi). frust. simptomele catarale pot lipsi. absenţa catarului respirator. 3. Rujeola cu erupţie purpurică. Rujeola modificată sau mitigată ( după administrare de gammaglobuline în perioada de incubaţie) are aspect atipic. Rujeola cu erupţie miliară. se găsesc cantităţi Cocirta Eduard Cls. FORME CLINICE După aspectul erupţiei: 1. . Rujeola la copii malnutriţi ( rujeola tropicală ). 6. . topografia şi caracterul sunt deosebite. 6. 7. sau prin unele tratamente medicamentoase administrate la începutul bolii). a unei rujeole atipice şi severe ( datorată sensibilizării ). concomitent cu erupţia ( probabil prin modificarea reactivităţii organismului. iar erupţia constă dintr-un număr redus de pete risipite pe corp. Rujeola cu erupţie buloasă. adenopatii evidente. cu frecvente complicaţii şi mortalitate mare ( până la 50% ). această formă poate apărea la 3-5 luni de la naştere. La copii subnutriţi ( în special în regiunile tropicale din ţările în curs de dezvoltare ). evoluţie uşoară ) . în urma unei alte boli infecţioase. 5. s-a constatat apariţia. Rujeola cu erupţie confluentă. La copiii astfel vaccinaţi. a 7-a C . semnul Koplik apare tardiv. 2. 4. La aceştia viremia este persistentă. epidemiologice După intensitatea simtomatologiei: 1. virusul rujeolic putând fi izolat până la a 13-a zi.scarlatina (angină. Rujeola fără erupţie apare la vaccinaţi sau la cei care au primit un material de imunizare pasivă.

9%). insuficienţă circulatorie. După vârstă : Rujeola este mult mai severă la copilul mic.8% (1939-1944). cutrombocitopenie. În Africa mortalitatea prin rujeolă în spitale este de 6-12 %.evoluează grav. erupţie hemoragică. absenţa semnului Koplik ) Adulţii fac o rujeolă intensă şi suportă greu boala. 8. pe cazurile spitalizate. a 7-a C . EVOLUŢIE ŞI PROGNOSTIC În general.. etc. de la 8. Rujeola hipertoxică. la 2. dispnee accentuată. care dau 25% mortalitate şi encefalita rujeolică ). metroragii. Prognosticul este influenţat de vârstă ( boală mai gravă la copii sub 2 ani ). de sarcină şi în general. iar anticorpii hemaglutinanţi şi neutralizanţi sunt în titru foarte coborât în sânge. Nu există nici un mijloc de tratament specific.2% (faţă de 0. rujeola prezintă aspecte atipice (eruptie discretă şi de scurtă durată. TRATAMENT Tratamentul rujeolei este simtomatic şi de susţinere. După Cocirta Eduard Cls. Astfel letalitatea a scăzut în spitalul clinic de boli infecţioase Colentina. suprainfecţii bacteriene sistemice). de complicaţii ( îndeosebi pneumonii. apare la copii mici sub 2 ani.de peste 7ori prin frecvenţa mai mare a complicaţiilor. faţă de copii mari (12%).sufocantă”). La sugari uneori mai ales în primele 6 luni. din cauza unui catar bronşic intens (bronşiolită capilară sau rujeolă .5-1% (după 1960 ). 7. febră mică. adesea mortal. prognosticul rujeolei este favorabil. Gammaglobulinele au numai o valoare preventivă şi nu curativă. rahitism) şi de unele asocieri morbide ( scorlatină.4 la copii mari). se manifestă cu febră mare. gingivorogii. forme hipertoxice mai frecvente). 5. mai acelor grave (bronhopneumonii. mai ales la copii cu stare de nutriţie normală şi în condiţiile actuale de îngrijire.. cianoză. Rujeola hemoragică. epistaxis. prin frecvenţa mai mare a complicaţiilor. cu o letalitate de 2.RUJEOLA 8 mari de antigen viral. tuberculoză ). precum şi printr-o evoluţie mai severă (forme hemoragice. encefalite. de starea de nutritie ( distrofie. 4. laringite.3 % (1945-1959) şi la 0. de peste 7 ori mai frecvente (87.

Ochii trebuie protejaţi de acţiunea iritativă a luminii şi ţinuţi curaţi prin spălături zilnice cu ceai de muşeţel călduţ. Tusea iritativă supărătoare se tratează cu antitusive (Calmotusin. Nimic nu justifică folosirea de rutină a substanţelor antimicrobiene în tratamentul rujeolei. Laringita poate fi calmată cu comprese umede şi calde. Vitaminele sunt indicate numai la cei cu carenţe anterioare(denutriţi. sau antiseptice (Emetiral). administrate cu stăruinţă şi grijă. izolarea se face întro cameră individuală sau de cel mult 2-3 paturi. a 7-a C . Dieta constă. Împotriva vărsăturilor.RUJEOLA 9 unii administrarea de gammaglobuline în stadiul prodromal ar scădea frecvenţa complicaţiilor şi întrucâtva gravitatea bolii.ca şi dezinfecţia continuă şi cea terminală. iar narinele se ung cu o cremă simplă. iar uscăciunea mucoasei se combate printr-o hidratare adecvată şi prin aplicări de comprese umede. spitalizarea este indicată numai pentru formele severe complicate. cu germeni piogeni. sifon. din lichide (supe. pe cât posibil. dietă. se pot da ceaiuri sau siropuri expectorante. urmate de deshidratare. evitându-se contactul cu bolnavi cu leziuni supurative. sau cu tuberculoză. Codenal ). inhalaţii şi umidificarea aerului. dă rezultate nefavorabile. Rujeola necomplicată se tratează la domiciliu (îngrijiri. cu complicaţii pulmonare. Paracetamol comprimate şi supozitoare . limonadă. apă minerală. în funcţie de toleranţa gastrică. apă de gură). necesită o hidratare pe cale parenterală.Cavitatea bucală trebuie curat întreţinută (gargară cu ceai de muşeţel . lapte. Cavitatile nazale se curăţă de secreţii. În spital. în perioada febrilă. ceaiuri. Repaosul la pat este indicat pentru toată perioada febrilă şi câteva zile după aceea. care se pare că au şi efectul de a atenua erupţia. dieta se îmbogăţeşte treptat. Imediat ce toleranţa gastrică permite. Folosirea acestora în scop “profilactic”. excluzându-se ori ce vizită. igienă. pentru prevenirea complicaţiilor bacteriene. se poate recurge la doze mici de antihistaminice hipnotice (Romergan). Secreţiile se îndepărtează. AminofenazonăL supozitoare. sucuri de fructe. În caz de agitaţie. etc). Ulterior. prin selectarea unei flore rezistente şi apariţia de complicaţii mai fregvente şi mai grave (la un grup de bolnavi Cocirta Eduard Cls. Îngrijirea tegumentelor se face cu loţiuni cu apă alcoolizată (baia este permisă în convalescenţă). Tehnica aseptică este obligatorie. se dau poţiuni calmante (cu novocaină). sau în situaţii de necessitate. Izolarea va fi individuală. Febra se combate cu medicamente antiseptice (Acid acetilsalicilic. medicaţie cât mai simplă). Acalor supozitoare) şi cu împachetări umede. Îngrijirea mucoaselor necesită multă atenţie. distrofici). Indicaţiile antibioticelor şi sulfamidelor. Aminofenazonă. devenind completă în convalescenţă (fără nici o restricţie ). Urechile şi mastoidele se controlează atent zilnic. Vărsăturile repetate.

100 mg x 3/zi. aspiraţia secreţiilor. etc). Unii autori recomandă. pentru acţiunea lor antiinflamatoare (hidrocortizon. apare sporadic sau în epidemii extinse. hemisuccinat. folosirea profilactică a antibioticelor în formele severe de rujeolă. în timp ce la grupul netratat. au apărut în numai 14% din cazuri). 9. la intervale mari. Aspectul clinic al epidemiilor s-a păstrat în general acelaşi. În populaţia urbană. În cazurile severe. hemisuccinat: 200 -600 mg/zi).(la nevoie). inhalaţii. Gravitatea rujeolei în unele ţări din Africa şi Cocirta Eduard Cls. dar severitatea lor a scăzut mult în ultimele decenii. soluţii hipertonice intravenoase de glucoză. analeptice. există suprainfecţie bacteriană) şi eventual traheostomie. Bineânteles. Corticoterapia dă rezultate excelente. folosinduse antibiotice diferite (penicilină G. peniciline semisintetice). Se mai administrează după nevoie. antibiotice (de obicei. antihistaminice). aplicarea intravenoasă precoce şi în doze mari de corticosteroizi (hidrocortizon. oxigenoterapie. sau se suspectează o complicaţie bacteriană. la orice latitudine. timp de 2-3 zile). comprese calde şi sedative (luminal. se recurge la corticosteroizi.RUJEOLA 10 trataţi “profilactic” astfel. în formele uşoare. imediat ce a apărut. mai ales în ţările dezvoltate cu nivel crescut de nutriţie şi igienă şi accesibilitatea la înjrijirile medicale moderne. antipiretice. soluţie de sulfat de magneziu. Crupul rujeolic se tratează. în zonele rurale. totuşi. în comparaţie cu cei trataţi fără corectarea dezechilibrului hidroelectrolitic etc. Pneumoniile şi bronhopneumoniile se tratează cu antibiotice în doze mari. Encefalita (encefalomielita) rujeolică se tratează cu sedative. tetraciclină. Rujeola este o boală infecţioasă de mare răspândire universală. boala apare endemo-epidemic. prişniţe toracice. cloranfenicol. Rujeola afectează pănă la 99. a 7-a C . în funcţie de bacteria cauzală şi de sensibilitatea ei la antibiotice. mai ales la copii distrofici sau cu diateză exudativă (copii “catarali”) şi la convalescenţii de la alte boli infecţioase. au apărut complicaţii bacteriene în 28% din cazuri. Rujeola complicată. urmată urmată de corticoterapie orală (prednison). cu valuri epidemice la 2-3 ani. se adaugă tratamentul simtomatic şi de susţinere (oxygen. Antibioticele vor fi folosite. eritromicină.EPIDEMIOLOGIA BOLII Caractere generale. vitamine din grupul B şi mai ales. cu aer umidificat. cardiovasculare. receptivitatea fiind generală(într-o populaţie nevaccinată).9% din populaţie. apărând în toate continentele şi ţările.

epidemiile de rujeolă sunt mai severe. Reapariţia pe grupe de vârstă arată că imensa majoritate a populaţiei se îmbolnăveşte în copilărie (mai ales în oraşe). de zeci de ani. pe imunizarea activă. În ţara noastră. În curba multianuală a morbidităţii. Se aplică în colectivităţile de copii. a camerei bolnavului sunt necesare. Măsuri la ivirea unui caz. şi cea terminală. 80% din cazuri au apărut între 1 şi 9 ani şi numai 1% din cazuri peste vârsta de 15 ani. în ţările în care s-a aplicat programul de vaccinare antirujeolică a copiilor. sau sute de cazuri pe an).1/100. deşi dificil de realizat în practică. morbiditatea a fost de 370. unde s-a ivit un caz. 10. PROFILAXIE SI COMBATERE Faţă de marea ei răspândire. Dezinfecţia continuă. în special în insule rujeola apare la intervale mari. profilaxia rujeolei se bazează pe imunizarea pasivă şi mai ales. Curba lunară şi sezonieră a incidenţei rujeolei arată umaximum în lunile de primăvară (aprilie-mai) şi un minimum in august şi septembrie. Deoarece măsurile de izolare nu pot împiedica răspândirea bolii. Morbiditatea prin rujeolă variază annual. prin interzicerea intrării de noi copii receptivi şi de vizitatori. însă copiii sunt supuşi unui control medical zilnic. în 1964. Apărând astfel în ţinuturile virgine. inclusive pe bătrâni. Copiii-contacţi. prevenirea rujeolei constituie o problemă însemnată. Amploarea acestor variaţii epidemice ţine de masa receptivă cuprinsă. aceste croşete survin pe un fond mai crescut endemic. asfel că adulţii sunt imuni. În mediul urban.000 de locuitori. în funcţie de nivelul endemic şi de apariţia de epidemii. În ţara noastră. Carantina contacţilor este necesară.000 de locuitori. a 7-a C . prin acumularea de noi generaţii receptive care apar. la care se cunoaşte data precisă a Cocirta Eduard Cls. între 300 şi 800 de cazuri la 100. În regiuni cu totul isolate.RUJEOLA 11 Asia se explică prin îmbolnăvirea predominantă a copiilor la vârstă mică (sub 3 ani) şi prin malnutriţia acestora. Izolarea (la domiciliu sau la spital ) se face de la primele semne de boală până la 6 zile după apariţia erupţiei. cu ocazia importului unui caz contagios şi atunci cuprinde toată populaţia receptivă expusă. se remarcă o periodicitate a croşetelor epidemice la intervale de 2-4 ani. Suspecţii sunt izolaţi până la precizarea diagnosticului. În ultimii ani. Şcolile nu se inchid. cu rezistenţă scăzută faţă de evoluţia bolii şi apariţia de complicaţii. morbiditatea a scăzut considerabil (la câteva zeci.

În mod usual. În prezent. după care este recomandabil să fie izolaţi la domiciliu. de la 400. Depistarea bolnavilor trebuie făcută cât mai precoce. pentru o protecţie completă (sub 12 luni protecţia este de numai 67%). Introdus în 1963.3 ml/kg corp. ca şi izolarea lor (4 zile înainte şi 6 zile după apariţia erupţiei). Cocirta Eduard Cls. dacă se dau în următoarele zile de incubaţie. Vârsta de vaccinare. din concentratia de 16% (imunizare pasivă). Copiii mai mari şi adolescenţii se vaccinează dacă sunt receptivi. etc) primesc imonoglobuline “standard” ( gammaglobulină 10% sau 16%) în doză de 0. convalescenţii după alte boli infecţioase. este. Contacţii (copiii mici sub 3 ani vârstă. reducând substanţial morbiditatea prin rujeolă (în S. se începe de la vârstade 12 luni (chiar 15 luni după unii autori) âşi ulterior se face la orice vârstă. Măsuri de prevenire şi combatere permanente.A. determinând o imunitate protectivă în circa 95% din cazuri. prevenirea rujeolei. din cauza persistenţei mai prelungite a anticorpilor transmişi de la mamă. Secţiile de rujeolă din spitale vor fi cât mai riguros separate (conagiozitate mare. pot fi lăsaţi la şcoală primele zile de incubaţie. la mai puţin de 3000 de cazuri in 1984). este însă necesar să se repete vaccinarea la vârsta de 15 luni. acest vaccin a arătat o înaltă eficacitate. dacă se administrează în primele 5 zile de la contact şi cu efect de atenuare.3 ml/kg corp . Protecţia prin imunizare pasivă se face cu gammaglobuline”standard” sau specifice.RUJEOLA 12 contactului. Experienţa a arătat că efectuarea sub vârsta de 12 luni poate reduce şansa şi gradul seroconversiunii.U. efectul preventiv al gammaglobulinei este sigur. cu efect de protecţie. cu cât administrarea gammaglobulinei s-a făcut în ultimile zile de incubaţie. copiii cu boli debilitare. Se va evita contactul direct al celor receptivi cu cei bolnavi. morbiditate mare la vârstă mică) este indicat să se facă vaccinarea de la vârsta de şase luni. se pot folosi imunoglobuline specifice (imunoglobuline umane specifice anti-rujeolă). Protecţia prin imunizare activă. cu success. Durata de protecţie se extinde la 3 săptămâni. doză de 0. asigurată prin imunizarea în masă cu vaccinul cu virus rujeolic viu atenuat. Toţi autorii sunt însă de accord că în cazurile de risc mare de contact infecţios pentru sugari (epidemii în creşe.2-0. B. Dacă administrarea s-a făcut după a 5-a zi de la contact. a 7-a C . transmitere aerogenă). În locul gammaglobulinei “standard”.000 de cazuri pe an. Expunerea la rujeolă (contact infectant) nu constituie o contraindicaţie a vaccinării. efectul este numai de atenuare şi cu atât mai redus. Aplicată în primele 5 zile de la contact. În aceste cazuri. Protecţia receptivilor se poate realiza prin măsuri de profilaxie specifică (pasivă sau activă) A. Durata protecţiei este de 3 săptămâni.

RUJEOLA 13 Dacă vaccinul este efectuat în primele 3 zile de la contact. dacă copilul a primit gammaglobuline. produs de Institutul Dr. fie mai ales prin defecţiuni de conservare a vaccinului la rece (“lanţul de frig” necesar de la producător până la aplicare). iradiate). Vaccinarea antirujeolică se amână pentru 2-3 luni. tuberculoza activă. Se utilizează un vaccin viu supraatenuat liofilizat. sugerând o imunitate pentru toată viaţa ( deşi apare mai puţin puternică decât aceea după infecţia naturală). În ţara noastră. persoane tratate cu corticoizi.000 de vaccinări. generalizat şi susţinut a fiecărei generaţii anuale de copii. vaccinarea antirujeolică se face obligatoriu copiilor. Se exclud de la vaccinare: gravidele (risc de malformaţii la făt). Experienţa de peste 15 ani cu vaccinul rujeolic a arătat o securitate foarte bună şi o toleranţă acceptabilă. începând de la a 6-a zi după inoculare şi durând câteva zile. preparat cu tulpina Schwartz. mai rar apar erupţii uşoare. I. din cauza pericolului de dezvoltare a unor reacţii grave. Cantacuzino din Bucureşti. Excepţional sau citat cazuri de sindrom Guillain-Barré şi pareze. dezvoltă febră pănă la 390C. citostatice. ca şi convulsii. Eradicarea rujeolei este posibilă numai pe baza unui progrom de vaccinare antirujeolică cu vaccin viu. Între 5-15% dintre vaccinaţi. începând de la vârsta de 9 luni. vaccinul induce o protecţie. Pentru a evita eşecurile prin imunitatea umorală reziduală la sugari. s-au făcut încercări de vaccinare la aceştia cu vaccin rujeolic administrat pe cale nazală. deoarece vaccinul rujeolic este foarte labil la temperatură inaltă şi la lumină (un mare impediment pentru zonele tropicale). copiii cu boli febrile severe. Reacţii adverse. Modificările EEG. Riscul de panencefalită subacută sclerozantă este considerat cu totul excepţional. cu rezultate bune. Precauţii şi contraindicaţii. Alţi autori dau proporţii mai mari (1 : 25. Esecurile vaccinării antirujeolice sunt rare (1-5%) şi explicabile fie prin prezenţa de anticorpi la copilul vaccinat (sugar sau primitor recent de imunoglobuline). precum şi cei cu imunitate alterată (leucoze şi alte boli de sânge. Durata imunităţii. trecătoare şi reversibile. Copiii cu aceste contraindicaţii se protejează (în caz de contact infectant) cu imunoglobuline “standard” sau specifice. a 7-a C . dar manifestări neurologice s-au semnalat numai în proporţia de 1-1. sânge sau plasmă (interferarea vaccinării).000) de complicaţii neurologice. Cocirta Eduard Cls.2/1000. care împiedică dezvoltarea rujeolei. Experienţa de până acum arată că imunitatea durează 10-12 ani de la vaccinare ( observaţiile continuă). sunt posibile. prin aerosoli.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->