rujeola

TABLOU CLINIC
Incubaţia este de 10-14 zile frecvent mai lungă la adulţi decât la copii. Incubaţia poate fi
prelungită la 28 zile, dacă se administrează gammaglobulină în primele 3 zile de la contactul
infectant.
Perioada prodromală durează 3-4 zile şi coincide probabil cu viremia secundară,
manifestându-se prin stare generală alterată, febră anorexie, conjunctivită şi simptome
respiratorii ca: tuse şi coriză, mimând o infecţie respiratorie severă (catar oculo-nazal-bronşic).
La sfârşitul perioadei prodromale, exact înaintea apariţiei erupţiei apare semnul KOPLIK care
este patognomonic pentru rujeolă (enantem). Leziunile constau din puncte alb-gri, pe o bază
congestionată roşie, asemănătoare grăuntelor de nisip şi apar cel mai frecvent pe mucoasa opusă
molarului al doilea. În cazurile severe poate cuprinde mucoasa bucală în totalitate. Acest
enantem caracteristic dispare pe măsură ce erupţia progresează.
Perioada eruptivă este marcată de apariţia unui exantem eritematos sau maculopapulos,
iniţial retroauricular, pe faţă, care progresează în sens cranio-caudal până la extremităţi, ultimele
fiind incluse palmele şi plantele. Pe măsură ce se extinde erupţia devine confluentă, mai ales pe
faţă şi ceafă. Erupţia durează frecvent 5 zile şi dispare de pe regiunile iniţial afectate fiind urmată
de o pigmentaţie brună, eventual şi de o descuamaţie fină. Curba termică revine la normal, iar
bolnavul este net ameliorat.
Rubeola
TABLOU CLINIC
Vârsta este determinanta majoră a severităţii rubeolei.
Rubeola postnatală este o boală inofensivă în general, copiii prezentând forme mai uşoare
decât adulţii.
În contrast fetus-ul prezintă un risc înalt de dezvoltare a rubeolei severe, cu sechele
definitive, dacă a fost infectat transplacentar, în timpul rubeolei materne, contractate în perioada
iniţială a gravidităţii.
Varicela
TABLOU CLINIC
Incubaţia varicelei este de 13-17 zile (medie 10-22 zile).
Perioada de invazie (preeruptivă) dureroasă 1-2 zile cu semne generale uşoare ca:
indispoziţie, inapetenţă, astenie, cefalee, febră 38°C. De obicei această perioadă trece
neobservată. Rareori înaintea apariţiei erupţiei apare un rash de tip scarlatiniform morbiliform
sau hemoragic.
Perioada de erupţie durează 7-10 zile. Erupţia de varicelă interesează întreg tegumentul,
inclusiv pielea capului, precum şi mucoasele. Răspândirea ei este localizată mai mult pe cap şi
trunchi, dând aspectul centripet al erupţiei.
Elementele eruptive sunt separate între ele de piele sănătoasă; ele apar la început sub formă
de maculă, care dispare la presiune, evoluând în câteva ore către stadiul de papulă sau direct
către stadiul de veziculă. Forma lor este rotundă sau ovală, având dimensiuni, care variază de la
o gămălie de ac, la cea a unui bob de mazăre.
Vezicula, elementul caracteristic al erupţiei conţine la început un lichid clar, incolor, cu
aspect de "picătură de rouă". Veziculele sunt superficiale şi înconjurate de o zonă îngustă
eritematoasă. În câteva ore până la o zi, lichidul clar din interiorul veziculei se tulbură prin aflux
de leucocite, iar centrul se deprimă, cu ombilicare. În a 3-a sau a 4-a zi, o parte din lichid se
resoarbe, iar vezicula se transformă în crustă. Uneori, elementele eruptive trec direct în stadiul de
crustă.
După o săptămână de la apariţia erupţiei, crustele încep să se elimine lăsând în urma lor o
cicatrice fină, pigmentată.
Stadiul de cruste poate dura 10-20 de zile.
Dacă elementele eruptive s-au suprainfectat cu germeni piogeni, iar procesul a trecut de
stratul epidermic în derm, cicatricea devine indelebilă.
Erupţia de varicelă este caracteristică prin polimorfismul ei, adică pe acelaşi segment de
piele şi în acelaşi timp se găsesc elemente eruptive de vârstă diferită şi aspect diferit (macule,
papule, vezicule, cruste), deoarece apar în 3-5 puseuri eruptive, la 1-2 zile interval, iar evoluţia
elementelor din fiecare puseu în parte este diferită. Erupţia de varicelă interesează şi mucoasele
(enantem): bucală, conjunctivală, genitală, veziculele trec rapid în stadiul de ulceraţie, producând
eroziuni superficiale cu simptome, care depind de localizare: fotofobie, lăcrimare, dureri la
deglutiţie, jenă la micţiune etc.
Febra însoţeşte fiecare puseu eruptiv, de obicei 38°C. În general erupţia se însoţeşte de
puţine alte simptome şi starea generală este numai moderat afectată, îndeosebi la copii. Erupţia
este însoţită de prurit.
Evoluţia varicelei este de obicei uşoară, spre vindecare. Probleme dificile pun numai unele
forme clinice şi complicaţiile. Vindecarea este urmată de imunitate durabilă.
Varicela clasică evoluează cu un rash vezicular caracteristic, vezicule care apar în valuri
succesive, astfel încât leziuni de vârste diferite sunt prezente laolaltă. Erupţia este centripetă,
domină pe trunchi şi cap, iar enantemul este reprezentat de ulcere superficiale, gălbui, circulare,
cu areolă inflamatorie.
Varicela la imunocompromişi, în special cu leucemie, evoluează cu erupţie extrem de
bogată, frecvent cu o bază hemoragică, iar durata bolii de 3 ori mai prelungită în raport cu copiii
normali.

2.3.2. HERPES ZOSTER (ZONA)

Izolarea VVZ în 1953 ca şi existenţa alterărilor similare în culturile de ţesuturi din

prelevările de la bolnavii cu varicelă şi herpes zoster au determinat acceptarea universală a
unităţii agentului etiologic. Efectele citopatice specifice determină apariţia incluziilor
intranucleare eozinofilice şi a celulelor gigante multinucleate.
 Prezentare clinică tipică constă din durere radiculară, urmată la 48-72 ore de rash
eritematos, care evoluează la vezicule cu lichid, acoperind 1-3 dermatoame adiacente. Erupţia
veziculoasă este frecvent unilaterală, cu distribuţie dermatomală toracică sau lombară. Veziculele
confluează adesea sub formă de bule. La subiecţii normali erupţia durează 3-5 zile, cu durata
totală a bolii de 10-15 zile, dar revenirea la normal a pielii va dura 1 lună.
Ocazional apar diseminări largi, cutanate sau viscerale, pulmonare şi hepatice.
Localizările rare sunt pe ramura oftalmică a nervului trigemen (perechea V), la 10% din
bolnavi, care duce la apariţia unui herpes zoster ophtalmicus, a ramurii maxilare sau
mandibulare a trigemenului, tradusă prin leziuni intraorale pe palat, fosa tonsilară, planşeul bucal
şi limba.
Rar apare o conjunctivită foliculară cu o adenopatie regională. Manifestări oculare variate
inclus apariţia veziculelor pe pleoape, conjunctive, iridociclita, glaucomul secundar,
oftalmoplegia, neuroretinita, nevrita optică şi ocluzia vasculară retinală.
Cercetarea corneei revelează hiposensibilitatea corneană, keratită subepitelială punctată,
aspecte dendritice, keratită disciformă şi segmentară, ca şi vascularizaţia corneană. Afectarea
corneei poate surveni după vindecarea erupţiei şi poate fi prelungită.
Piederea vederii poate rezulta din afectarea stromală periferic şi central.
Caracteristica histopatologică a infecţiei oculare în herpes zoster este o infiltraţie cronică
nongranulomatoasă în jurul nervilor ciliari posteriori şi a vaselor. Vasculita ocluzivă poate duce
la necroza irisului şi corpului ciliar, ca şi la hemoragia camerei anterioare. Perivasculita şi
vasculita vaselor retinei pot duce la retinopatie hemoragică.