VI.

ORGANITELE GENERATOARE
DE ENERGIE

2011
 CUPRINS

6.1. Mitocondriile
6.1.1. Consideraţii generale. Repere istorice, aspect morfologice şi
ultrastructurale, origine
6.1.2. Principii metodologice pentru studiul mitocondriei
6.1.3. Funcţiile mitocondriei
6.1.3.1. Funcţiile membranei mitocondriale externe
6.1.3.2. Funcţiile compartimentului intermembranar
6.1.3.3. Funcţiile matricei mitocondriale
6.1.3.4. Funcţiile membranei mitocondriale interne
6.1.4. Teoria chemiosmotică
6.1.5. Mitocondria şi apoptoza
6.1.6. Maladii mitocondriale – Distonia, Sindromul Leigh
6.2. Cloroplastele
Mitocondria este:
– un organit celular
– delimitat de un sistem de două
membrane
– având ca funcţie de bază producerea de
ATP.
• Carl Benda (1903) - mitos: fir, aţă; khondrion:
granulă.
• Microscopia optică
– Albert von Kölliker a descris încă din 1857 organitul în muşchi,
se consideră că mitocondria a fost evidenţiată pentru prima
dată de Richard Altmann (1890);
- Altman a semnalat prezenţa mitocondriei în limfocite, sub
forma unor structuri fuxinofilice, poziţionate lângă nucleu.
– coloraţii uzuale:

Verde Janus B – colorant

Vital - capacitatea sa de a patrunde
şi de a fi oxidat în mitocondrie
Hematoxilină ferică Regaud
– granule negre
 • Microscopie în fluorescenţă

- Plasticitatea mitocondriilor, adică posibilitatea

acestora de a-şi schimba forma, de a fuziona, sau
fisiona şi a fost evidenţiată mobilitatea
intracelulară a mitocondriilor.

Mitocondrii marcate cu MitoTracker Green

 Originea mitocondriei

Teoria endosimbiotică;
• Argumente:
– Prezenţa porinelor în membrana externă;
– ADN propriu, circular;
– Ribozomi 70S, sinteză proteică sensibilă la
cloramfenicol, insensibilă la cicloheximidă;
– Capacitate proprie de a se divide.
- Membrană mitocondrială externă
- Membrană mitocondrială internă – falduri –(criste)
Forma cristelor
- de regulă, aceea de falduri, orientate perpendicular pe axul lung al organitului
- pot avea şi aspect tubular (cu secţiunea circulară, sau triunghiulară) aşa cum este
cazul la celulele secretoare de hormoni steroidici.
- criste orientate paralel cu axul lung al organitului.
 Cele două membrane definesc două compartimente mitocondriale:
1. compartimentul mitocondrial extern, numit şi spaţiu intermembranar,
reprezentând spaţiul dintre cele două membrane mitocondriale şi din axul
cristelor
2. compartimentul mitocondrial intern, denumit şi matrice mitocondrială,
care este constituit de spaţiul din interiorul membranei mitocondriale interne,
adică acel spaţiu delimitat de membrana mitocondrială internă.

Matricea mitocondrială reprezintă cel mai complex compartiment, la nivelul său

găsindu-se:
- un ADN propriu - ADN circular, chiar dacă forma sa nu este de cerc.
- ribosomii mitocondriali
Ultrastructura mitocondriei

Structura chimică (membr. externă) - 60% proteine

- 40% lipide, ponderea cea mai mare –
colesterolul şi fosfolipidele
Structura chimică (membr. internă)- 80% proteine
- 20 % lipide ponderea cea mai mare –
cardiolipina datorită căreia membr. Internă este mai puţin
permeabilă
Distribuţie:
• Număr şi formă foarte variabile în aceeaşi celulă,
datorită plasticităţii, în mod obişnuit sunt alungite,
dar pot avea şi forme sferice
• Volum relativ:
– 5% - uzual
– 20% - hepatocite
– 30% - miocardocite

Număr – diferit de la un tip celular la altul, de gradul

de activitate al acestora
- nr./cel. de la 5x105
Dimensiuni – 3-5 microni L, 1 micron diam., în stări
patologice au dimensiuni uriaşe, megamitocondrii.

O mitocondrie marcată fluorescent (săgeată) se

deplasează într-o celulă vie pe o distanţă de 6,6
μm în 33 sec. (B Trinczek et al., J Cell Sci
112:2355, 1999)
Metodologia studierii mitocondriei
 6.1.2. Principii metodologice pentru studiul mitocondriei

- izolarea şi purificarea
mitocondriile se pot uşor separa după omogenizarea celulelor, prin centrifugare
diferenţială, ca fracţiune de sine-stătătoare, fracţiunea mitocondrială.
Mitocondriile astfel obţinute, supuse unui şoc hipoton se umflă, astfel încât membrana
internă se poate destined considerabil (mulţumită faldurării sale), în timp ce membrana
externă se fragmentează veziculându-se – astfel, componentele compartimentului
mitocondrial extern sunt deversate în mediu şi rămân în supernatantul obţinut prin
depunerea la centrifugare a mioplastului (matricea învelită de membrana mitocondrială
internă) şi veziculelor de membrană externă. Analiza acestui supernatant ne aduce indicii
asupra bagajului molecular şi/sau macromolecular al acestui compartiment mitocondrial
şi sugestii asupra funcţiilor sale.

Resuspendarea sedimentului obţinut din această primă centrifugare într-un mediu

hiperton, va duce la condensarea mioplastului şi la realizarea unei diferenţe semnificative
între densitatea lui şi a veziculelor de membrană mitocondrială externă.
Această diferenţă este exploatată pentru separarea printr-o a doua centrifugare, în
condiţii adecvate, a mioplastului care sedimentează, de membrana mitocondrială
externă, care rămâne în supernatant.
 Pentru obţinerea separată a componentelor mioplastului, sedimentul obţinut la
centrifugarea anterioară este supus unui al doilea şoc hipoton, sau unei dezintegrări prin
ultrasonicare, prin care
- membrana mitocondrială internă este fragmentată sub forma unor vezicule,
- componentele matricei sunt deversate în mediu
prin centrifugarea în condiţii corespunzătoare a materialului astfel obţinut se obţin în
sediment veziculele membranei interne, iar în supernatant materialul matricei.

Subfracţiunile mitocondriale ale membranei externe şi membranei interne se pot purifica

prin spălare (resuspendări şi recentrifugări) pentru reducerea contaminărilor cu
componente ale compartimentului mitocondrial extern, respectiv ale matricei
mitocondriale.
Prin procedeul descris mai sus, putem obţine separat, cu înalt grad de puritate, cele
patru elemente ultrastructurale ale mitocondriei.
 Funcţiile mitocondriei
Postulatele teoriei chemiosmotoice (P. Mitchell, 1961)
Premiul Nobel în chimie, 1978

Patru sunt enunţurile acestor postulate:

1. Lanţul respirator este transportor de protoni,
generând la nivelul membranei mitocondriale
interne un gradient electrochimic;
2. ATP sintaza produce ATP prin disiparea
gradientului protonic;
3. Membrana mitocondrială internă conţine
transportorii ce asigură traficul metaboliţilor ;
4. Pe căi nespecifice membrana mitocondrială
internă este practic impermeabilă la protoni şi, în
general, la ioni.
 6.1.3.1. Funcţiile membranei mitocondriale externe

1. Permeabilitate controlată (porine) - permit schimbul moleculelor de până la 5000

daltoni între citosol şi compartimentul mitocondrial extern.
2. Preluarea de acizi graşi din citosol şi esterificarea lor la Acil-CoA sintaza
3. Acil-CoA este translocată pe versantul intermembranar unde este transformată sub
acţiunea carnitin-acil-transferazei în acilcarnitină, care, după aceea, este preluată de
membrana mitocondrială internă, pentru a o transloca în matricea mitocondrială.
4. Inactivarea aminelor biogene prin acţiunea monoaminoxidazei.
 6.1.3.2. Funcţiile compartimentului intermembranar

1. Compartiment tampon între citosol şi mioplast (microclimat adecvat funcţionării

mitocondriei)
2. La nivelul acestui compartiment există enzime care pregătesc o serie de metaboliţi
energetici esenţiali funcţionării mitocondriei. Importantă este prezenţa Adenilat kinazei
(ATP + AMP = 2ADP)
3. Prezenţa Nucleozid fosfokinazei - care transformă nucleozidele în nucleotide, creând
premizele obţinerii unei diversităţi de compuşi mocroergici.
 6.1.3.3. Funcţiile matricei mitocondriale

1. Ciclul acidului citric (ciclul acizilor tricarboxilici, ciclul Krebs)

2. β-oxidarea acizilor graşi
3. Biosinteza proteinelor
4. Replicarea şi transcrierea ADN mitocondrial

Analizele proteomice (proteomia – “proteomics” – se defineşte ca disciplină

comună biochimiei şi biologiei celulare care se ocupă cu studiul proteinelor dintr-un tip
celular, sau dintr-o structură celulară au evidenţiat faptul că celulele umane conţin în
mitocondrii cam 1500 de proteine diferite. Dintre acestea, doar maxim 1% sunt codificate
de sistemul genetic propriu al mitocondriei. Celelalte proteine sunt codificate de ADNul din
nucleul celulelor, sunt sintetizate ca precursori în citosol şi sunt importate prin mecanisme
specifice, care se desfăşoară în principal post-traducere.
 6.1.3.4. Funcţiile membranei mitocondriale interne

1. Transportul de metaboliţi
2. Lanţul transportor de electroni (lanţul respirator)
3. Producerea de ATP
4. Cooperarea dintre lanţul respirator şi ATP sintază
1. Mitocondria musculara se schimba la varstnici
2. Mitocondria la adultii tineri sanatosi raspunde diferit la cerinta de energie decit cei mai
in varsta
3. Mitocondria la adultii tineri sanatosi se adapteaza si creste rapid cerintele de energie
4. Ca rezultat mitocondrii multiple produc mai mult Adenozin-trifosfat (ATP) pentru
energie
5. Cu inaintarea varstei se reduce numarul de mitocondrii pentru a produce energie
 Disfunctia mitocondriala si
deteriorarea mitocondriala ADN-ului de
radicalii liberi la varstnici
- Scaderea eficientei cilului krebs datorita
modificari ca raspuns la cererile de energie pe
termen lung,
 6.1.5. Mitocondria şi apoptoza

participarea mitocondriei la procesele apoptotice, prin participarea pe calea cascadei

caspazelor. Caspazele sunt principalii efectori în moartea celulară programată.

Cele mai frecvente anomalii constau în reducerea dimensiunilor, cu sporirea

densităţii matricei, modificare denumită picnoză mitocondrială.

Dacă în celulele normale mitocondriile sunt dispersate în toată celula, în celulele

apoptotice ele se redistribuie, aglomerându-se perinuclear.

Rezultatul este dezorganizarea membranelor mitocondriale cu eliberarea în citosol de

componente intramitocondriale (citocrom c, endonucleaze G, AIF – “Apoptosis-
Inducing Factor”). Prezenţa citocromului c în citosol este un semnal de evoluţie
apoptotică a celulei.
 6.1.6. Maladii mitocondriale – Distonia, Sindromul Leigh
Disfuncţiile mitocondriale au fost semnalate
- în unele maladii degenerative,
- în diferite forme de cancer
- în procesul de îmbătrânire

Distonia
-Afecţiune ereditară determinată de o mutaţie punctiformă în structura genei ND6 – procent
ridicat de copii mutante.
Simptome – apar la vârste timpurii
- persoanele afectate prezintă - tulburări generalizate ale mişcărilor
- dificultăţi de vorbire
- retardare mintală
- statură mică
- degenerarea ganglionilor bazali ai creierului

Sindromul Leight
-Cauzat de o mutaţie punctiformă în structura genei ATP6
- Dacă procentul de copii mutante este mai mic de 75% apar
-Tulburări musculare
-Pigmentare retiniană
Dacă procentul de copii mutante este mai mare de 95% boala poartă numele de
sindrom Leight – se instalează timpuriu, frecvent letală
Simptome - întârzierea dezvoltării, atrofie optică
- oftalmoplegie (paralizia musculaturii extraoculare a ochiului)