FACULTATEA DE TEOLOGIE

ANDREI SAGUNA

Bioetica
Perspectiva umanista seculara asupra bioeticii

A realizat: Dan Sorin Marian

Conductor: Lect. Dr. Ciprian Toroczkai

SIBIU 2015

Perspectiva umanista seculara asupra bioeticii

Tehnologia a creat noi probleme etice. Inseminarea artificiala, fecundarea in vitro,
mamele surogat, transplantul de organe, prelevarea de organe, manipularea genetica si
clonarea sunt toate realitati medicale. Nu se mai pune problema daca acestea pot fi
realizate, ci daca trebuie realizate. Si aici punctele de vedere pot fi divizate in doua
categorii: o abordare umanista seculara si perspectiva iudeo-crestina. Si nicaieri linia de
demarcatie intre aceste doua abordari nu e mai clara decat in problemele biomedicale.
Umanistii seculari si-au exprimat in mod repetat crezurile. In Manifestele Umaniste
(1933, 1973), ei sprijina avortul, eutanasia si suicidul. Omul este considerat autonom,
in masura sa-si elaboreze propriul cod etic. Bunastarea omului este valoarea suprema,
acestuia fiindu-i permis sa faca orice pentru a dobandi fericirea.

Nu recunosc ca

Dumnezeu este suveran si se lauda: nici o divinitate nu ne va salva; trebuie sa ne

salvam noi insine. Cu alte cuvinte, ei afirma ca valorile morale deriva din experienta
umana. Etica este astfel autonoma si situationala, fara a avea nevoie de sanctiuni
teologice sau ideologice. [1]
In acest capitol vom prezenta, in termeni generali, cele trei modele de bioetica, care
sunt considerate reprezentative pentru abordarile si directiile de gandire seculara,
adoptate in dezbaterea actuala cu privire la bioetica. Este vorba despre modelul liberalradical, modelul utilitarist si modelul sociobiologic.
1.1. Modelul liberal-radical
La baza acestui model sta principiul autonomiei si libertatii absolute si neingradite a
omului. Morala nu se intemeiaza pe fapte, nici pe valorile obiective sau transcendente,
ci pe optiunea autonoma a individului.[2]Aceasta conceptie a debutat odata cu
Revolutia franceza si a atins apogeul odata cu existentialismul ateu al lui Jean-Paul
Sartre, care nega existenta lui Dumnezeu, a oricarei legi si a oricarui legislator.[3]
Actiunile nu pot fi divizate in bune sau rele. Fiecare individ hotaraste in dreptul lui ce
este bine si ce este rau, in functie de circumstante, cu conditia de a nu incalca
libertatea celuilalt. In practica,acest model legitimeaza liberalizarea avortului,
eutanasia, alegerea de catre parinti a sexului copilului lor, prin metoda
selectiei, transsexualitatea, fecundarea artificiala chiar si in cazul femeilor
singure, experimentele neingradite, sinuciderea, homosexualitatea etc.

Atunci cand libertatea se intoarce impotriva vietii, insa, se distruge pe ea insasi. Asa se
face ca liberalismul etic a sfarsit prin a aluneca spre legitimizarea violentei si a legii
celui mai puternic.[4]
Actionarea in baza propriei constiinte, fara a tine cont de preceptele divine universale si
absolute, duce la un relativism moral fara limite si la ideologia conform careia scopul
scuza mijloacele.
Daca Dumnezeu nu exista, omul are dreptul de a crea viata, dupa propriul plac. Omul
are datoria de a crea o rasa superioara, cu ajutorul ingineriei genetice. Manipularea
genetica constituie premisa crearii si brevetarii de noi animale. Bancile de sperma,
fecundarea in vitro si mamele surogat fac astazi posibila crearea fiintelor umane
superioare, prin interventiile asupra patrimoniului genetic al embrionului. Scopul ultim
este crearea unei fiinte umane superioare ale carei caracteristici sa fie predeterminate
pe baza ingineriei genetice.
Fiind creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, omul poate fi, asa cum se afirma
de multe ori, fie administratorul operei divine, fie un pretins creator autonom. Distinctia
are consecinte diferite. In ipoteza in care omul este un simplu administrator, datoria lui
este sa prezerve viata asa cum este sau s-o amelioreze, prelungind foarte putin opera
divina. Pentru sustinatorii celui de-al doilea punct de vedere, omul nu este doar
administrator al vietii, ci este si creator; prin urmare, nimic nu-l impiedica sa intervina
in planul creatiei, cu conditia de a urmari ameliorarea conditiei umane. Ingineria
genetica este astfel nu numai justificata, ci si necesara.[5] In acest sens, exista deja
posibilitatea ca, prin intermediul testelor prenatale, parintii sa fie preveniti cu privire la
urmasii impuri din punct de vedere genetic, iar acestia ii pot elimina prin avort,
contribuind astfel la dezideratul ameliorarii speciei umane. Este vorba despre cea mai
evidenta forma de autonomie luciferiana, in care omul il da la o parte pe Dumnezeu,
pentru a-i lua locul.[6]
Opinia noastra este ca omul este atat administrator al creatiei, prin insarcinarea pe care
Dumnezeu i-a dat-o, aceea de a lucra si de a pazi gradina Eden, cat si impreunalucrator cu Dumnezeu, prin porunca pe care a primit-o, de a creste si a se inmulti, dat
fiind faptul ca actul creational se repeta in miniatura, in fiecare nastere.
1.2. Modelul pragmatic-utilitarist

Principiul fundamental in aceasta abordare este calculul consecintelor unei actiuni pe

baza raportului cost-beneficiu. Aceasta abordare ce urmareste maximizarea beneficiilor
pentru un numar cat mai mare de oameni, isi are originea in lucrarile lui John Stuart
Mill si Jeremy Bentham.
Bentham (1748-1832) aseaza omul sub incidenta a doi stapani: placerea si durerea.
Pentru a fi bun, un lucru trebuie sa produca placere, sau sa fie un mijloc prin care sa fie
produsa placerea si evitata durerea. La fel, un lucru este rau daca produce durere, ori
constituie un mijloc de a produce durere sau de a priva omul de placere.[7] Pe aceasta
baza, Bentham a argumentat ca binele si raul pot avea semnificatie doar cand sunt
folosite in conformitate cu principiul utilitarismului, astfel incat orice lucru care face
placerea sa prevaleze asupra durerii este corect, iar tot ce face ca durerea sa prevaleze,
este rau. Astfel, Bentham propunea un calcul hedonist, prin care orice actiune era
masurata in termenii placerii sau durerii pe care o producea.[8]
Mill avea ca baza pentru pozitia lui conceptul maximizarii fericirii, definita ca si prezenta
a placerii si absenta durerii.
Etica utilitarista a elaborat conceptul de calitate a vietii, care vine in contradictie
directa cu principiul sacralitatii vietii. Conform acestuia, un individ care nu poseda un
standard al calitatii vietii nu este considerat persoana si i se refuza dreptul la viata. In
aceasta categorie intra copiii handicapati, depistati fie inainte de nastere, fie dupa
nastere, bolnavii incurabili sau batranii. Sunt astfel justificate atat eutanasia,
fecundarea in vitro, suicidul, cat si avortul si infanticidul.[9] Pornind de la ideea
responsabilitatii pe care o are omul de a ameliora

rasa umana, sunt justificate si

tehnicile de manipulare genetica.

In cautarea acestei fericiri si a calitatii vietii, unii autori recurg la reducerea categoriei
de persoana la cea de fiinta care simte, intrucat doar aceasta este capabila sa simta
placere sau durere. Acest fapt are drept cosecinte: a. lipsa de consideratie pentru
protejarea drepturilor indivizilor care nu au facultatea senzitiva (indivizii in coma
vegetativa, embrionii etc ); b) justificarea eliminarii indivizilor care experimenteaza mai
multa durere decat placere, sau care provoaca in altii mai multa durere decat bucurie
(handicapatii, muribunzii, copiii malformati); c) justificarea unor interventii menite a
suprima viata, cu conditia de a se evita suferinta (permiterea avortului, daca acesta are
loc prin metode nedureroase pentru fetus).[10]

H.D. Aiken considera ca avortul eugenic si eutanasia eugenica a nou-nascutilor sunt

obligatorii. El spune: Pretentiile asupra dreptului la supravietuire biologica depinde in
intregime de capacitatea pe care o are individul in chestiune de a-si construi, cu
ajutorul altora, o viata umana. Ceea ce inseamna ca, in situatiile in care nu exista
posibilitatea nici unei apropieri de o viata cu adevarat umana, dreptul la existenta
biologica sau fizica isi pierde ratiunea de a fi si, ca atare, acea miloasa suprimare a
vietii, in sensul biofizic al cuvantului este acceptabila sau poate chiar obligatorie.[11]
1.3. Modelul socio-biologic sau materialist
Acest model propune o etica descriptiva. In evolutia ei, societatea elaboreaza si
modifica norme si valori, in functie de stadiul ei de dezvoltare. La baza acestui model
sta transpunerea teoriei evolutioniste a lui Darwin, in domeniul social. Aceasta este
coroborata cu sociologismul lui Max Weber si cu sociobiologismul lui H.J. Heisenk si
E.O.Wilson.
Ideea fundamentala a acestui model, este urmatoarea: la fel cum toate formele de
viata au evoluat, pentru a se adapta mai eficient, tot asa evolueaza si societatile si de
aceea, valorile morale, sistemul de valori, trebuie sa se schimbe.[12]
In aceasta abordare, deosebirile dintre om si animal sunt foarte mult estompate,
psihicul uman nefiind radical diferit de cel animal, dupa cum sustinea Freud. Acesta este
si unul dintre argumentele in favoarea suprimarii embrionului uman in primele stadii ale
dezvoltarii, pana incepe sa se dezvolte sistemul nervos.[13] Pornind de la acesta,
embrionul uman este considerat inferior unui animal care sufera, deoarece acest
embrion nu are capacitatea de a suferi. Asa se face ca in Germania sunt acceptate
experimentele pe embrionii umani, dar se incearca interzicerea lor pe animale. Adesea
se considera ca embrionul nu este uman. Dealtfel,

Dr. James Watson, unul dintre

castigatorii premiului Nobel, a sustinut ca nici un nou-nascut n-ar trebui sa fie declarat
uman pana nu trece cateva teste referitoare la mostenirea sa genetica: Daca un copil
n-a fost declarat viu pana la trei zile dupa nastere, atunci fiecarui parinte ar trebui sa i
se permita sa ia decizia de a lasa copilul sa moara, salvandu-l astfel de mizerie si
suferinta.[14]
1.4. Evaluarea eticii biomedicale umaniste

- Principiul

utilitarist

al

calitatii

vietii,

versus

principiul

biblic

al

sacralitatii

vietii. Utilitaristii au inlocuit principiul sacralitatii vietii cu cel al calitatii vietii. Asa cum sa vazut mai sus, in conformitate cu acest principiu, un individ trebuie sa aiba un anumit
standard al calitatii vietii, pentru a putea fi considerat persoana si astfel sa aiba dreptul
la viata.[15] In virtutea acestui fapt, copiii malformati, batranii, handicapatii, bolnavii
incurabili nu au dreptul la viata. Dar se ridica intrebarea ce semnifica acest concept de
calitate a vietii? Se ia in discutie calitatea fizica, sociala sau spirituala, sau poate o
sinteza intre acestea? Si cine decide ce semnifica calitatea vietii si care este nivelul
calitatii vietii necesar pentru a avea dreptul la existenta?[16] Apoi, care oameni vor
beneficia de acest tratament de calitate si pe ce baza se va face discriminarea?
Varsta, rasa, rang social? In al patrulea rand, cine cunoaste care sunt toti factorii
necesari pentru ameliorarea rasei umane prin inginerie genetica? Iata intrebari care
raman fara un raspuns rezonabil din partea umanismului secular.
- Suveranitatea asupra vietii apartine lui Dumnezeu, nu omului. Conform Scripturii (Iov
1:21; Gen. 1:21,27) Dumnezeu a creat viata si tot el o sustine (Fapte 17:28; Gen.
9:6). De aceea, omul nu are dreptul de a lua viata nimanui, indiferent de situatie. (Exod
20:13).[17] Eu dau viata si Eu omor, Eu ranesc si Eu tamaduiesc si nimeni nu poate
scoate pe cineva din mana Mea, afirma Dumnezeu in textul din Deuteronom 32:39.
- Omul nu are datoria de a crea o rasa superioara.[18] Evolutionistii si-au dorit
totdeauna sa duca mai departe procesul evolutiv si sa produca o rasa superioara. Intradevar, faimoasa lucrare a lui Darwin, Despre originea speciilor (1859) are tonalitati
rasiste. Ducand mai departe ideea lui Darwin, Hitler a folosit selectia naturala ca model
pentru producerea rasei superioare. Doar pentru ca noi putem face ceva, nu inseamna
ca si trebuie sa facem acel lucru. Chiar daca putem face schimbari in specia umana, de
unde putem sti ca acestea o vor face mai buna? Dupa ce standarde o vom judeca fiind
mai buna?
- Scopul nu scuza mijloacele. Mijloacele trebuie sa aiba propria lor justificare. Apoi,
chiar scopurile au nevoie de justificare. Nu orice scop este bun, chiar daca este dorit de
multi oameni. De pilda, multi germani au dorit exterminarea evreilor, ceea ce nu
justifica actiunea. In al treilea rand, daca scopurile bune justifica orice mijloace, atunci
ar fi justificata si uciderea disidentilor politici, de dragul armoniei sociale, sau uciderea
bolnavilor de SIDA, pentru a opri raspandirea acestei boli. O simpla reflectare reveleaza

numeroase ilustratii similare cu consecinte inacceptabile in cazul in care ar fi aplicata o

astfel de etica.

Sumar si concluzii
Unde sunt embrionii? n frigider, lng beri!
Conflictul de opinii bazat pe problemele biomedicale se cristalizeaza la doi poli. La unul
dintre acestia se gaseste perspectiva crestina, iar la celalalt perspectiva umanista
seculara. Ultima neaga faptul ca exista un Creator, ca lumea a fost creata si ca exista
niste legi date de Dumnezeu. Aceasta conceptie priveste omul ca fiind in principal un
animal superior, dotat cu inteligenta superioara, iar aceasta inteligenta poate fi folosita
pentru a imbunatati specia umana. De aceea, umanistii seculari favorizeaza avortul,
eutanasia si ingineria genetica ca si mijloace de indeplinire a acestui scop.
In contrast cu etica biomedicala umanista, crestinii cred ca Dumnezeu a creat oamenii
dupa chipul sau si le-a dat niste imperative morale pentru a prezerva demnitatea si
sanctitatea vietii umane. De aceea, din punct de vedere crestin, obligatia omului este
de a-L sluji pe Dumnezeu, nu de a se juca de-a dumnezeu. Omul este doar custodele
vietii, nu creatorul ei. De aceea, interventiile medicale trebuie sa fie corective nu
creative. Noi trebuie sa reparam viata, nu s-o reconstruim. Tehnologia trebuie sa fie
subordonata principiilor morale si nu invers.
Chiar in lumea decazuta din cauza pacatului, Dumnezeu a dat anumite principii care sa
ghideze prioritatile morale:[20]

Trebuie sa intelegem datele stiintifice in contextul ordinii create, in care

faptele sunt incarcate cu valoare de insasi mana lui Dumnezeu.

Fiecare viata are valoare: atat a animalului cat mai ales a omului.

Exista o diferenta intre specia umana si celelalte animale cu privire la gradul

de protectie ce li se cuvine.

Este absolut interzisa uciderea unui om, acesta avand dreptul inviolabil de a
nu fi ucis.

Motivul ce sta la baza acestor principii este faptul ca Dumnezeu a facut pe om dupa
chipul si asemanarea Sa. Despre aceasta Westermann spunea: faptul ca omul e creat
dupa chipul lui Dumnezeu nu pune problema unei calitati a omului, ci inseamna ca
Dumnezeu a creat omul ca si o contraparte a Lui si ca fiintele umane pot avea o istorie
cu Dumnezeu. Chipul lui Dumnezeu se manifesta doar in relatia individului cu
Dumnezeu.[21]
(Eseu publicat n original n revista Perspective, sub titlul Bioetica i perspectiva
cretin)
________________________________________
BIBLIOGRAFIE
Atkinson, David, Pastoral Ethics A Guide to the Key Issues of Daily Living, Lynx
Communications, Sandy Lane West Oxford, England, 1994.
Baird, Robert N. si Stuart E. Rosenbaum, Euthanasia-Moral Issues, Prometheus Books,
Buffalo, New York, 1989.
Barnette, H., Henlee, Introducing Christian Ethics, Broadman Press, Nashville,
Tennessee,1961.
Biblia sau Sfanta Scriptura, Societatea Biblica Interconfesionala din Republica Moldova,
2001.
Berdiaev, Nicolae, Noul Ev Mediu, Ed. Omniscop, Craiova, 1995.

Birch, C., Bruce, & Rasmussen, L., Larry, Bible and Ethics in the Christian Life, Augsburg
Publishing House Minnesota, 1976.
Brown, Colin, Filosofia si credinta crestina, Ed. Cartea Crestina, Oradea, 2000.
Buergenthal, Th. si R. Weber, Dreptul international si drepturile omului, Ed. All,
Bucuresti, 1996.
Dumea, Claudiu, Omul intre a fi si a nu fi Probleme fundamentale de bioetica, Ed.
Arhiepiscopiei Romano-Catolice, Bucuresti, 1998.
Encyclopaedia Britannica, 2001, s.v. Origins of Ethics.
Erickson, J. Millard, Teologie crestina, vol. 2, Ed. Cartea Crestina, Bucuresti, 1998.
Geisler, L. Norman, Filosofia religiei, Ed.Cartea Crestina,Oradea, 1996.
Gluvoski, G., Progrese in medicina, Ed. Helicon, 1997.
Grenier, Hubert, Marile doctrine morale, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1995.
Henry, F.H. Carl, Christian Personal Ethics, Wm. B.Eerdmans Publishing Co., Grand
Rapids Michigan, 1965.
Holmes, F. Arthur, Ethics-Approaching Moral Decisions, Inter VarsityPress, Downers
Grove, Illinois, USA, 1984.
Internet:

www.crestinismortodox.ro

www.lumeam.ro
www.rcrc.org
Ioan Paul al II-lea, Enciclica Evangelium Vitae, 30 martie 1995.

Kant, Immanuel, Intemeierea metafizicii moravurilor, Critica ratiunii practice, Ed.

Stiintifica, Bucuresti, 1972.
Lindsell, Harold, The World, the Flesh and the Devil, Canon Press, Washington DC,
1973.
Lossky, Vladimir, Teologia mistica a Bisericii de Rasarit, Ed. Anastasia, Bucuresti, 1990.
Macer, Darryl R.J., Gene Therapy Newsletter, no.4/1994.
Macer, Darryl, Bioethics for the People by the People, Eubios Ethics Institute,
Christchurch, 1994.
Macer, Darryl, Eubios Journal of Asian and International Bioethics, no.5/1995.
Noonan John T., An Almost Absolute Value in History, in John T. Noonan, ed., The
Morality of Abortion: Legal and Historical Perspectives, Harvard University Press,
Cambridge, 1970.
Pana, Stelian et al., Sexualitatea umana, Ed. Univers Enciclopedic, Bucuresti, 1998.
Paul al VI-lea, Enciclica Humanae Vitae, 25 iulie 1968.
Pierce, T. Burton, Etica lucratorului crestin, Ed. Life, Oradea, 1999.
Popescu, Dumitru si Doru Costache, Introducere in dogmatica ortodoxa, Ed. Libra,
Bucuresti, 1997.
Sgreccia, Elio si Victor Tambone, Manual de bioetica, Arhiepiscopia Romano-Catolica de
Bucuresti, 2001.
Trobish, Ingrid, Bucuria de a fi femeie, Ed. Logos, Cluj-Napoca, 1995.
*** Textes du Conseil de lEurope, Strasbourg, 1993.
*** Textes du Conseil de lEurope, Strasbourg, 1996.