Universitatea Babes – Bolyai

Facultatea de Teologie Ortodoxă

Ortodoxie romaneasca si viata liturgica

LUCRARE DE EXAMEN
Moartea cerebrală

Coordonator Student
Prof. Univ. Dr. Mircea Gelu Buta Guzu Ionel

Cluj – Napoca
2016
Cuprins

Noţiuni introductiv………………………………………..……………………………..1

Cap I Scurt Istoric…………………………………………………………………….…2

Cap II Dezbateri privind noţiunea de “moarte cerebrală”……………………………….3

Cap. III Moartea spiritual………………………………………………………………..6

Concluzii…………………………………………………………………………………8
Noţiuni intrductive

Moartea cerebrală semnifică încetarea completă şi ireversibilă a funcţiilor cerebrale şi ale

trunchiului cerebral. Conceptul de moarte cerebrală este o invenţie a medicinei contemporane şi
convine în primul rând transplantologilor.

În manualul de medicină legală pentru jurişti scrie aşa: „detectarea semnelor de moarte
cerebrală este foarte importantă deoarece permite recoltarea de ţesuturi şi organe şi de asemenea
permite întreruperea terapiei ineficiente ... pentru a nu consuma inutil resursele medicale".

În mod convenţional perioada de supraveghere a fost decretată la început 24 de ore, dar

tot în mod convenţional această perioadă a fost redusă la 12 ore şi se doreşte încă o scurtare a ei.

Includerea în definiţie a „leziunilor ireversibile de trunchi cerebral" este neconcordantă

cu realitatea fiziopatologică şi clinică deoarece cordul funcţionează prin activitatea centrului
cardiac din trunchiul cerebral nu prin automatismul cardiac.

Argument clinic : rombencefalita acută este o boală infecţioasă a trunchiului cerebral care
imită perfect „moartea cerebrală" timp de 14 zile, după care bolnavul îşi reia funcţiile ca şi când
nu s-ar fi întâmplat nimic.

A susţine că o persoană este moartă doar atunci când nu mai respirăşi funcţiile cardiac nu
mai funcţioneazăşi, se susţine idea unei morţi cerebrale a persoanei, doar pentru a-I extrage
organelle, poate impica uciderea acelei personae. Când există o determinare clară a morţii, adică
sângele nu mai circulă normal, se îngroaşă, semnele vitale sunt din ce în ce mai slabe, etc. atunci
creştinilor ortodocşi nu ar trebui să li se interzică să-şi de-a consimţământulpentru astefel de
donaţii, chiar dacă fac aceasta din dragoste pentru ceilalţi.

Cazul pe care îl voi descrie mai jos, s- a întâmplat datorită faptului că persoana mai avea
semnele de a- şi revenii din coma, normale. Cazul femeilor gravide intrate în „moarte cerebrală"
care - asistate respirator, energetic şi plastic, au dus copiii la termen şi au născut prin cezariană
copii normali. Ori, nu poate o femeie moartă să nască un copil viu.
 Într-o abordare spirituală problematica este mult mai complicată; chiar dacă relatia
socială este absentă prin lipsa totală a unei comunicări între oameni, între bolnav şi preot, faptul
că sufletul este încă în el (deoarece moartea biologică nu s-a instalat încă) - înseamnă că relaţia
bolnavului, cu Dumnezeu este prezentă, este vie chiar dacă este inaccesibilă celor din jur.
Pocăinţa este o stare sufletească care poate fi trăită în relaţie nemijlocită cu Dumnezeu deasupra
oricăror semantici lingvistice omeneşti.

Cap. I Scurt istoric

Transplanturile de organe au fost înfiinţate la începuturile deceniului ’60. Pe atunci

trebuia soluţionate două probleme, pe de o parte, organele prelevate de la morţi reprezentau grefe
inadecvate şi nefuncţionale, iar pe de altă parte , prelevarea de organe umane înainte de
costatarea morţii era un act condamnat prin lege. Pentru a putea continua transplanturile trebuia
să se găsească o soluţie. Soluţia s-a găsit prin schimbarea definiţiei morţii şi stabilirea ei în
momentul dinaintea încetării definitive a funcţionării organismului. Comisia Ad- Hoc a
Facultăţii de Medicină de la Harvard a pus semnul de egalitate între coma ireversibilă, care este o
stare de viaţă, cu moartea şi, în 1968 a născocit noţiunea de “moarte cerebrală”1.

În textele susținătorilor morții cerebrale este foarte vădită încercarea de a pune semnul
egal între stări opuse și care se exclud reciproc. Titlu primului material publicat de comisia de la
Harvard, august 1968, este semnificativ și certifică adevărul lucrurilor: ”O definiție a comei
ireversibile. Raport al Comisiei ad-hoc a Facultății de Medicină a Universității Harvard cu
privire la examinarea definiției morții cerebrale”2 . Este limpede că titlul exprimă încercarea de
echivalare a comei, care se observă doar la oameni vii, cu moartea, care reprezintă absență a
vieții. Aceeași situație întâlnim și în alte titluri de articole, precum: ”Transformările fiziologice

1
http://saccsiv.wordpress.com/2014/02/14/moartea-cerebrala-nu-este-moarte-biologica-un-excelent-studiu-din-
grecia/, accesat in data de 29.05.2014;
2
http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2014/02/17/moartea-cerebrala-de-ce-nu-este-valid-conceptul-si-cum-este-folosit-
pentru-transplantul-de-organe/, accesat în data de 31.05.2014;
legate de moartea cerebrală. Opinii curente și sugestii pentru abordarea donatorului mort
cerebral” 3.

Reacțiile împotriva conceptului de moarte cerebrală au început aproape imediat după

consacrarea acestuia, însă mulți ani mai târziu, în 1998, un articol cu titlul: ”Moarte cerebrală
cronică. Meta-analiză și consecințe conceptuale”4 , a tulburat apele. Alan Shewmon, profesor de
neurologie la Universitatea UCLA din Los Angeles, studiind 70 de cazuri deplin verificate de
indivizi morți cerebral a ajuns la următoarea concluzie: ”fenomenul morții cerebrale cronice
sugerează că unitatea integratoare a unui organism compus, adică funcționarea organismului ca
întreg, este o caracteristică înnăscută, nelocalizabilă, holistică, care se realizează prin
interacțiunea reciprocă a tuturor părților. Nu avem de-a face cu o coordonare de sus în jos,
impusă dintr-un loc anume, din creier, asupra sumei pasive a organelor. Rolul creierului nu este
acela de coordonator central, fără de care trupul își pierde unitatea și încetează să mai alcătuiască
un organism viu. Prin urmare, pierderea unității integrative nu este, firește, un motiv care să
susțină identificarea morții cerebrale cu moartea organismului”5.

În 2008 este convocată Comisia Prezidențială de Bioetică a SUA cu misiunea de a studia

controversele cu privire la definiția morții. Comisia Prezidențială, după dezbateri de mai multe
luni, publică în decembrie 2008 un text oficial de 123 de pagini, cu titlul: ”Controverse cu privire
la stabilirea morții. Cartea albă a Comisiei Prezidențiale de Bioetică”6

Cap. II Dezbateri privind noţiunea “moartea cerebrală”

În prezent se poate realiza si transplant de tesut, nu doar de organ intreg. Cele mai
frecvent transplantate sunt:corneea, oase, tendoane, valve cardiace, vene. Se pot realiza si mai

3
http://www.familiaortodoxa.ro/2014/03/02/mai-este-valabil-astazi-conceptul-de-moarte-cerebrala/, accesat în data de
29.05.2014;
4
http://www.im-glyfadas.gr/01/10/01100037.asp; accesat în data 02.05.2014;
5http://saccsiv.wordpress.com/2014/02/14/moartea-cerebrala-nu-este-moarte-biologica-un-excelent-studiu-din-grecia/, accesat în
data de 28.05.2014;
6
http://www.familiaortodoxa.ro/2014/03/02/mai-este-valabil-astazi-conceptul-de-moarte-cerebrala/, accesat în
data de 02.04.2014;
multe transplanturi in acelasi timp, in functie de necesitatile pacientului, disponibilul de organe si
stadiul bolii care impune o astfel de masura terapeutica. De exemplu, specialistii pot efectua
simultan un transplant de cord si de plamani (patologia cardiaca si pulmonara fiind adesea
intricata).

În ciuda faptului ca transplantul poate salva atat de multe vieti si poate

corecta malformatii, anomalii, redand pacientului frumusetea vietii insasi, transplantul de organe
nu poate fi facut oricui sau in orice conditii. Medicina de transplant, ramura speciala a medicinei
moderne care se ocupa cu astfel de probleme, nu trebuie sa gasesasca doar o metoda prin care se
va rezolva transplantul in sine, dar trebuie sa previna si rejectele, sa demonstreze compatibilitati,
sa realizeze prognosticuri pentru fiecare pacient in parte.

Transplantul de organe ramane insa un subiect controversat, el ridicand numeroase

probleme de natura bioetica, religioasa si umana. Printre cele mai arzatoare subiecte referitoare
la o astfel de situatie sunt momentul in care se acorda consimtamantul pentru donarea organelor
dupa moarte, cand un pacient in coma si stare vegetativa totala poate fi declarat ca fara sanse de
supravetuire in absenta aparatelor de intretinere artificiala a vietii si in final mort, sau cum se pot
plati organele transplantate7.

Pe parcursul dezbaterilor cu privire la ”moartea cerebrală” la un moment dat s-a pus

întrebarea: De ce moartea cerebrală este echivalată cu moartea biologică? Care este baza
biologică pentru această echivalare? Răspunsul care s-a dat a fost următorul: Creierul alcătuiește
principalul organ coordonator, care coordonează funcționarea celorlalte organe având ca rezultat
menținerea unității funcționale a organismului. Prin urmare, distrugerea creierului implică
dereglarea funcționării celorlalte organe și conduce, treptat, organismul la moarte.

Comisia înlocuiește termenul de ”moarte cerebrală” cu termenul de ”total brain failure” –

insuficiență funcțională totală a creierului –, pentru că îl consideră neutru din punct de vedere
filosofic, din punct de vedere fiziologic mai clar și delimitează diagnosticul atribuit de stabilirea
morții. De asemenea, comisia recunoaște că există controverse cu privire la valabilitatea
definiției morții pe criterii neurologice, de vreme ce unii consideră moartea cerebrală ca fiind
foarte limitativă pentru nevoile transplanturilor și alții se tem că moartea cerebrală poate să nu

7
http://www.studia.ubbcluj.ro/download/pdf/623.pdf, accesat în data de 31.05.2014;
fie echivalentă cu moartea individului. Conform comisiei, pentru soluționarea chestiunii ar exista
două căi. Prima presupune acceptarea incertitudinii existente cu privire la definirea morții,
acceptare că nu există o argumentație biologică satisfăcătoare și, în sfârșit, respingerea definirii
morții pe criterii neurologice, indiferent ce poate implica acest lucru pentru continuarea
transplanturilor. A doua cale presupune susținerea concepției existente asupra definirii morții pe
criterii neurologice și căutarea unei justificări mai bune și mai valide, care să susțină continuarea
folosirii criteriului neurologic pentru a stabili când e mort individul. Comisia a urmat a doua cale
și a formulat o noua justificarea a conceptului morții cerebrale, după cum urmează: “Un
organism viu, ca să funcționeze ca întreg și să continue să supraviețuiască, se impune să exercite
o funcție fundamentală și de importanță vitală, aceea a schimburilor cu mediul, care îi asigură
conservarea. Premisă a acestor schimburi este existența a trei capacități fundamentale ale
organismului:
1. Deschiderea către mediul de la care primește stimuli și reacția la stimuli.
2. Capacitatea de a acționa în mediu pentru a prelua selectiv elementele necesare supraviețuirii
sale.
3. Existența unei simț interior fundamental al necesității, care determină organismul la aceste
schimburi.”8
Conform Comisiei, individul cu insuficiență totală a creierului a pierdut deschiderea
fundamentală față de mediu și capacitatea de a reacționa la acesta pentru folosul propriu. Există
o pierdere a cunoștinței și o incapacitate de obținere și de consum a elementelor necesare vieții,
precum respirația, hrana și apa. În fine, a pierdut funcția fundamentală a schimbului cu mediul
și, prin urmare, acest individ trebuie considerat mort.
Profesorul Pellegrino afirmă : ”Până acum, orice definire a morții se baza pe criterii
clinice, care sunt discutabile, deși nici aceste criterii necesare nu sunt satisfăcătoare ca atare
pentru definirea morții. În sfârșit, provocarea etică principală pentru orice protocol de transplant
este să oferi darul vieții unui om, fără însă să iei viața altui om. Până când se vor destrăma
incertitudinile și imprecizia spectrului viață-moarte, sfatul etic al filosofului Haas Jonas trebuie
să ne fie călăuză în orice protocol de transplant. Nu cunoaștem cu certitudine”9, continuă

8http://www.im-glyfadas.gr/01/10/01100037.asp, accesat în 02.05.2014;

9http://www.familiaortodoxa.ro/2014/03/02/mai-este-valabil-astazi-conceptul-de-moarte-cerebrala/, accesat în data de
28.05.2014;
Pellegrino, ”linia delimitatoare dintre viață și moarte și o simplă definiție nu înlocuiește
cunoașterea propriu-zisă. În plus, avem destule date potrivit cărora starea menținută artificial a
individului bolnav aflat în comă este încă cea de viață, e adevărat, la un nivel mult sub normal.
În această situație de extremă ignoranță și îndoială în care ne aflăm astăzi, singura cale pe care o
avem de urmat este să înclinăm către răspunsul că în aceste cazuri mai degrabă avem de-a face
cu o stare a vieții, decât cu o stare a morții”10.

Cap. III Moartea spirituală

Moartea din punct de vedere escatologic înseamnă, despărţirea sufletului de trup, când
sufletul material şi nemuritor, principalul vieţii omeneşti, se duce la Dumnezeu, Cel care l-a dat,
iar trupul se întoarce în pământul care a fost făcut, prin putrezire, descompunându- se în
elementele din care a fost făcut11.
Moartea spirituală este separarea de Dumnezeu. Scripturile ne învaţă că există două surse
ale morţii spirituale. Prima sursă este Căderea, iar a doua este propria noastră nesupunere. Dacă
moartea biologică înseamnă separarea sufletului de trup, moarte spirituală înseamnă separarea
sufletului de Dumnezeu.
Prin eutanasie medicală se separă în mod silnic sufletul de trup, iar prin eutanasie
spirituală înţelegem cele exprimate în Iov 2, 9 când soţia îi spune: Blesteamă pe Dumnezeu şi
mori! (Iov 2, 9). În versetul următor apare una din definiţiile biblice ale nebuniei, căci Iov îi
spune: Vorbeşti cum ar vorbi una din femeile nebune!

Expresia „moarte spirituală" este de fapt o antinomie - aşa cum remarcă sfinţii părinţi,
căci, de fapt înseamnă „viaţa veşnică în iad".

Există patru pasaje în Biblie unde se vorbeşte despre cei ce nu se vindecă; merită să le
amintim pentru a evita nevindecarea : Ohazia care a murit pentru că a întrebat despre boala lui
dumnezei străini şi nu L-a întrebat pe Dumnezeul lui Israel (4 Rg 1, 15-16); Cel pedepsit
îndelung şi tare la cerbice, adică cel împietrit (Pr 29, 1); Egiptul, adică zarvă care scapă clipa

10
Ibidem;
11
http://www.studia.ubbcluj.ro/download/pdf/623.pdf, accesat în data de 31. 05. 2014;
hotărâtoare (Iş 9, 7; Ir 46, 11-17); Babilonul, adică cel ce zice că este împărăteasă şi jale nu va
vedea nicidecum (Ir 51, 9; Ap 18, 1-24).

Sfântul Nicolae Velimirovici se întreba “Daca moartea este nefireasca, daca ea este
impotriva firii, se pune intrebarea: de unde a venit moartea in natura? “12 şi, tot el răspunde:
”Nici o imparatie a luminii si a vietii nu recunoaste ca moartea ar fi a sa. Ea a trebuit sa se
strecoare tainic in lumile luminii, tarandu-se pe nesimtite, tainic si inspaimantator in acelasi timp,
dintr-un adanc fara fund, unde ii era frig si unde era singura.”13

Cat timp a zacut moartea sub dintele sarpelui, ea si-a fost siesi moarte. Si in lume nu s-a
stiut de bine si de rau - atunci exista numai fericirea; nu s-a stiut nici de stiinta si nestiinta -
atunci exista numai intelepciunea; nu s-a stiut nici despre viata si moarte - atunci exista numai
fiinta fericita si inteleapta14.

Insa printr-o intamplare mai ingrozitoare decat cel mai groaznic vis, gura sarpelui s-a
deschis, iar in gura s-a deschis si dintele otravitor, si moartea a sarit in natura cea dintai. Ca si
viermele nevazut care, atunci cand patrunde in sira spinarii, la inceput nici nu se simte, omul
continuand sa infloreasca si sa se veseleasca. Mai tarziu, omul il simte ca o mancarime placuta si
se scarpina, rade si zice: nu este nimic ! Nu este nimic pana ce viermisorul nu creste si nu se
inmulteste si nu usuca sira spinarii si nu face din om o trestie goala, care canta fara inteles
triumful nebuniei si al mortii.

După tot ceea ce am scris mai sus, îmi pun întrebarea, care medic vorbeste omului, aflat
în moarte cerebrală, când acesta nu poate să gandească, vorbească sau să se mişte, practic nu ştie
nimic despre el, despre a-l deconecta de la aparate

Tot Sântul Ioan Gură de Aur întreabă: “De ce atunci moralistii cu morala dulceaga nu-l
infatiseaza pe diavol pe prima pagina a moralei? De ce vorbesc ei catre pacatos: mergi si nu mai
pacatui ?”15 Şi mai apoi găseşte şi răspunsul, aclamând:” Adica, mergi si nu mai permite sa intre

12
http://www.crestinortodox.ro/credinta/moartea-este-nefireasca-88145.html, accesat în data de 02.05.2014;
13
Ibidem;
14
Ibidem;
15
http://www.doxologia.ro/viata-bisericii/reflectii/duminica-sfintei-cruci-biruinta-asupra-mortii-spirituale, accesat în data de
01.06.2014;
viermele in sira spinarii! Ah, cat de mult se bucura viermele din sira spinarii cand aude astfel de
sfatuitori! intr-adevar, se bucura cu bucuria flamandului care are atat cat ii trebuie pentru masa si
stie ca va manca fara altii”16.

Concluzii

În concluzie trebuie să recunosc faptul că, înainte să ma documentez despre moartea

cerebrală şi implicit, despre prelevarea de organe, nu eram de acord sau, mai bine zis, evitam
subiectul, în orice discuţie, în orice context. După ce am m-am documentat mai bine, începând
cu istoric şi terminând cu moartea spirituală, am înşeles faptul că sunt anumite simptome, care
confirmă dacă persoana aflată în cauză se mai trezeşte, acestea fiind foarte greu de aflat.

Pentru a afla mai multe detalii despre o persoană care se află în moarte cerebrală trebuie
consultaţi mai mulţi specialist, în cauză, eliminând posibilităţile de a ajunge pacientul în situaţii
critice şi dificile.

16
Ibidem;
Bibliografie

1. http://www.studia.ubbcluj.ro/download/pdf/623.pdf;
2. http://www.crestinortodox.ro/credinta/moartea-este-nefireasca-88145.html;
3. http://www.doxologia.ro/viata-bisericii/reflectii/duminica-sfintei-cruci-biruinta-asupra-
mortii-spirituale;
4. http://www.im-glyfadas.gr/01/10/01100037.asp;
5. http://www.familiaortodoxa.ro/2014/03/02/mai-este-valabil-astazi-conceptul-de-moarte-
cerebrala/;
6. http://saccsiv.wordpress.com/2014/02/14/moartea-cerebrala-nu-este-moarte-biologica-un-
excelent-studiu-din-grecia/;
7. http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2014/02/17/moartea-cerebrala-de-ce-nu-
este-valid-conceptul-si-cum-este-folosit-pentru-transplantul-de-organe/.