Termenul planning, cu sensul de planificare familială, apare în prima jumătate a

secolului al XIX-lea , în Franţa şi Marea Britanie (Zamfir,Vlasceanu(coord),Manea ,

1998: 425) . Înainte de apariţia termenului de planning familial existau preocupări pentru
controlul populaţiei , dar la nivel intrafamilial.Modalităţile/tehnicile tradiţionale de
control a natalităţii se transmiteau de la o generaţie la alta pe fondul unor restricţii
culturale ce considerau sexualitatea ca un subiect “tabu”.În contextual unei rate crescute a
mortalităţii infantile, planningul familial nu era foarte încurajat.Odată cu apariţia
tehnologiei şi a industrializării, a preocupărilor în sfera sănătăţii populaţiei, a scăzut rata
mortalităţii infantile , producându-se un spor demografic ce necesita un control a
natalităţii(idem Manea:425-426).Potrivit definiției OMS,planificarea familială este
asigurarea controlului funcției reproductive pentru nașterea doar a copiilor
doriți.Principiile internaționale ale planificării familiale sunt următoarele :

1.Prevenirea sarcinii la femeile sub 19 ani

2.Prevenirea sarcinii la femeile peste 35 ani

3.Respectarea intervalelor între nașteri de 2-2,5 ani

4.Prevenirea avorturilor la femeile din grupul de risc în legătură cu patologiile

extragenitale de care suferă

5.Este recomandabilă concepția în perioada de toamnă-iarnă ,dată fiind reducerea

ponderii mutaților spontane și a pericolului conflictului imunologic

6.Femeia care lucrează în condiții nocive și dorește să aibă un copil va fi scoasă din zona
contactului cu substanțele chimice cu două luni înainte de concepție

7.Femeia cu afecțiuni somatice cronice va concepe doar în cazul remisiunii stabile și

lipsei acutizărilor timp de 1-5 ani (în funcție de caracterul afecțiunii)

8.Femeile cu regim de muncă influențat de factori negativi va planifica sarcina după

instalarea adaptării stabile( 1-2 ani de lucru).

           Controlul fertilităţii, după al II- lea Război Mondial a fost considerat o prioritate a
guvernanţilor.

      După Manea L.(1998) planningul familial vizează următoarele dimensiuni :

 Sănătatea indivizilor (sarcini prea multe şi neplanificate pot conduce la riscul

îmbolnăvirii cuplului mamei-copil);
  Economice şi sociale(menţinerea unui echilibru între resursele economice şi
populaţie pe de o parte, iar pe de altă parte se referă la participarea femeii la
dezvoltarea economiei).
 Drepturile indivizilor(în ceea ce priveşte deciziile faţă de propria fertilitate).

Planificarea familială şi sănătatea reproducerii (Hatcher, Rinehart, Blackburn, Geller,

1997)

      Planificarea familială este într-un progres continuu, , fiind considerată în momentul

actual un drept fundamental al omului.

      Planificarea familială vizează pe de o parte aspecte legate de metodele contraceptive

şi sănătatea reproducerii, iar pe de altă parte, componenta socială legată de mărimea ca
număr a familiei dar şi relaţiile dintre membrii acesteia.

      În ultimele decenii s-au remarcat o atenţie sporită a populaţiei faţă de planificarea
famililă.Comunitatea sprijină aceste activităţi şi se aşteaptă ca tot mai multe personae să
beneficieze de planning familial.

      Ca scop principal, planificarea familială ajută familia, prin utilizarea metodelor
contraceptive la stabilirea numărului de membri pe care îi poate creşte, în funcţie de
spaţiul şi condiţiile socio-economice, dar şi de starea de sănătate a membrilor
familiei.Astfel, planificarea familială le ajută pe femei să se protejeze împotriva sarcinilor
nedorite şi a avortului provocat.Odată cu apariţia metodelor contraceptive a scăzut
numărul avorturilor provocate, a sarcinilor cu risc crescut, dar şi a numărului de decese
materne.Pe lângă aceste beneficii se află şi avantajele legate de sănătatea beneficiarilor
prin acţiunea de prevenire a unor tipuri de cancer dar şi la transmiterea unor boli.

      Planificarea familială vine în sprijinul femeilor de spaţiere a naşterilor ceea ce se

reflectă în scăderea indicatorilor mortalităţii infantile.Din punct de vedere economic ,
prezintă avantajul că fiecare familie poate să asigure o creştere a bunăstării familiale prin
stabilirea unui raport echilibrat între numărul de membri ai familiei şi veniturile
acesteia(capacitatea de întreţinere).

      Serviciile de planificare familială(Huezo, Carignan,1999)

      Furnizarea de servicii de planificare familială şi contracepţie se realizează prin:

a)Cabinete- de planificare familială

 alte cabinete medicale

 medici de medicină generală/ medici de familie;

b)Servicii în afara cabinetelor- servicii comunitare

                        - reţele comerciale(farmacii)

c)Centre de consiliere pentru tineri/adulţi, pentru persoane care nu ştiu de existenţa altor
furnizori de servicii, se jenează să se adreseze altor centre sau persoane, le este frică de
examene genitale, le este frică/jenă că vor fi judecate de comportamentul lor etc.

Drepturile pacienţilor şi nevoile furnizorilor de servicii (Huezo, Carignan, (1999)

Este cunoscut faptul că planificarea familială are ca scop principal îmbunătăţirea calităţii
vieţii.Prin recunoaşterea planificării familiale ca un drept al indivizilor şi al cuplurilor ,
atunci calitatea serviciilor face parte di drepturile pacienţilor (1999:1).Pacientul nu este
doar persoana care solicită anumite servicii ci orice membru al comunităţii care ar putea
avea nevoie de servicii.Pentru realizarea serviciilor centrate pe nevoile pacienţilor , este
important de avut în vedere nevoile furnizorilor de servicii .

      Motivele pentru care unii pacienţi /clienţi se adresează unor servicii de planificare
familială, sunt variate: pentru cunoaşterea implicaţiilor/rolurilor parentale, pentru
amânarea momentului unei sarcini, pentru spaţierea sarcinilor, pentru dorinţa de a avea
un copil, pentru protecţia a sănătăţii reproducerii /contracepţie etc.

      Drepturile pacienţilor, conform Declaraţiei Drepturilor Omului de la

Teharan,1968,”Părinţii au dreptul fundamental de a determina în mod liber şi
responsabil numărul şi momentul aducerii pe lume a unui copil”.

      Conform acestei declaraţii pot fi definite următoarele drepturi ale

pacienţilor/clienţilor:

1. Dreptul la informare- locul şi modalitatea de a obţine informaţii.Furnizorii de

servicii trebuie să-şi faca activitatea cunoscută nu doar în cabinete ci şi la nivel de
comunitate.
2. Dreptul la acces-toţi membrii comunităţii au dreptul la servicii de planificare
familială, pe principiul nediscriminării de orice fel;
3. Dreptul la opţiune –clienţii au dreptul de a decide dacă folosesc sau nu serviciile
de planificare familială inclusiv metodele contraceptive(alegerea metodei sau
schimbarea /întreruperea ei)sau locul şi persoana /specialistul;
4. Dreptul la protecţie:împotriva efectelor negative ale metodelor contraceptive, la o
contracepţie eficientă, împotriva transmiterii infecţiilor de orice tip prin
instrumental medical, impotriva discriminării etc;
5. Dreptul la intimitate, prin asigurarea spaţiului, a consimtămintelor pentru orice
examinare sau asistenţă,
6. Dreptul la confidenţialitate
7. Dreptul la respectarea demnităţii, prin asigurarea de consideraţie şi respect,
conform principiului nondiscriminării;
8. Dreptul la confort, respectiv spaţiul alocat , timpul acordat, timpul de aşteptare şi
calitatea serviciilor.
 9. Dreptul la continuitate-clienţii au dreptul la servicii şi aprovizionare cu materiale
atâta timp cât au nevoie de ele.
10. Dreptul la opinie, pacienţii au dreptul de a-şi exprima părerea despre serviciile pe
care le primesc.

Nevoile furnizorului de servicii

   Pentru asigurarea calităţii serviciilor asigurate de furnizori trebuie să se ţină seama de

faptul că au şi ei anumite nevoi:

1. Nevoia de instruire, prin facilitarea accesului la obţinerea de informaţii,

cunoştinţe şi deprinderi pentru îndeplinirea sarcinilor atribuite.Managerilor le
revine sarcina de a identifica nevoia de instruire a salariaţilor dar şi de a asigura
accesul la instruire.
2. Nevoia de informaţii, angajaţii trebuie să aibă acces la informaţii referitoare la
responsabilităţile pe care le au de îndeplinit dar şi alte informaţii legate de munca
în echipă.
3. Nevoia de infrastructură, se referă la calitatea spaţiului în care se desfăşoară
activitatea dar şi la structura organizatorică a furnizorului de servicii.
4. Nevoia de aprovizionare, se referă la posibilitatea de aprovizionare continuă cu
materiale de profil, formale şi informale.
5. Nevoia de indicaţii, clare , relevante şi obiective pentru întărirea angajamentului
şi a competenţei în ceea ce priveşte acordarea serviciilor;
6. Nevoia de a fi sprijiniţi, prin asigurarea primirii de consultanţă de specialitate ;
7. Nevoia de fi respectaţi, prin recunoaşterea competenţei şi a potenţialului lor-
pentru aceasta au nevoie de sprijinul sistemului.
8. Nevoia de a fi încurajaţi, prin motivare şi stimularea angajamentului personal.
9. Nevoia de a primi reacţii de răspuns, se referă la competenţa şi atitudinea lor , iar
reacţiile de răspuns îi determină să-şi îmbunătăţească activitatea.
10. Nevoia de exprimare, prin care furnizorii de servicii au nevoie să ştie că sunt
ascultaţi şi că opiniile lor sunt luate în considerare în demersul managerial.

CONSILIEREA ÎN PLANIFICAREA FAMILIALĂ(Huezo,Carignam,1999)

      Consilierea reprezintă un proces de dublă comunicare între pacient şi consilier.Pentru

planificarea familială, consilierea este asociată cu contracepţia şi sănătatea
reproducerii.Astfel, consilierul îl va ajuta pe pacient să-şi identifice nevoile legate de
sănătatea reproducerii şi pentru alua cea mai potrivită decizie, atât în domeniul
contracepţieicât şi în cel ce vizează mărimea familiei.

      Consilierea în planificarea familială se caracterizează printr-un schimb de informaţii ,

idei şi discuţii.Există o anumită legătură între educaţie şi consiliere.Astfel, cu cât
pacientul cunoaşte mai multe elemente despre contracepţie , consilierea va fi mai uşor
acceptată şi va necesita mai puţin timp.Pe lângă activitatea propriuzisă de consiliere,
pacienţii mai pot primi informaţii prin intermediul filmelor , pliantelor, discuţiilor şi
discuţiilor de grup.

      Consilierea face parte din procesul educaţional pentru sănătatea reproducerii

.Procesul de învăţare este îmbunătăţit dacă informaţiile şi educaţia specifică sunt
focalizate pe nevoile pacientului.

      Obiectivele consilierii pentru planificare familială şi sănătatea

reproducerii,vizează:

 Decizia nevoii/utilizării unei metode contraceptive;

 Alegerea liberă asupra metodei contraceptive;
 Informarea şi învăţarea folosirii metodei alese;
 Depăşirea anxietăţii în ceea ce priveşte colaborarea cu specialiştii în cazul
apariţiei unor probleme în utilizarea unor metode contraceptive;
 Conştientizarea exercitării noilor roluri parentale;
 Informarea asupra modificărilor în structura familială în momentul apariţiei
descendenţilor;
 Conştientizarea unor schimbări de roluri sau apariţiei unor modificări relaţionale
cu membrii familiei nucleu /lărgite/prieteni.
 Decizia asupra momentului apariţiei descendenţilor în familie.

Personalul implicat în consilierea familială.

      Persoanele abilitate pentru realizarea consilierii familiale aparţin pe de o parte

domeniului medical ,iar pe de altă parte, domeniului psiho-social.

      Tot personalul implicat în activitatea de consiliere trebuie să fie instruit corespunzător

pentru acest domeniu.Procesul de instruire se referă la învăţarea şi dezvoltarea unor
abilităţi, competenţe şi cunoştinţe necesare unor servicii de calitate în domeniul
planificării famililale şi a îngrijirii sănătăţii reproducerii.

      Instructorii consilierii familiale pot fi angajaţi sau voluntari, specialişti în instruire şi

buni cunoscători ai problemelor acestui domeniu.Aceştia pot fi educatori, medici,
asistente, moaşe, lucrători psiho-sociali, coordonatori de activitate în cabinete, specialişti
în instruire şi experţi în exterior.Aceştia trebuie să fie buni cunoscători ai subiectului şi să
deţină abilităţi specifice de instruire/consiliere, pentru :

 utilizarea abilităţilor de comunicare/ascultare;

 identificarea problemelor participanţilor şi abordarea lor în vederea elucidării lor;
 definirea şi clarificarea obiectivelor urmărite;
 stabilirea metodelor de instruire şi modalitatea de evaluare a activităţii;
 pregătirea bazei materiale pentru aplicarea metodelor de lucru;

Principiile consilierii pentru planificarea familală:

 1. Imparţialitatea- se referă la atitudinea neutră a consilierului în relaţia cu
pacientul, dar şi la corectitudinea furnizării informaţiilor.
2. Intimitatea- este condiţia asigurată de cabinetul de specialitate pentru ca
discuţiile să nu poată fi auzite şi fiecare pacient să poată fi consiliat singur
şi încurajat pentru exprimarea temerilor sau dubiilor;
3. Asigurarea libertăţii de opţiune apacienţilor-se referă la situaţiile prin
care pacientul poată să decidă singur asupra opţiunulor sale;
4. Corectitudinea- responsabilitatea consilierului de a furniza informaţii
corecte fără a-şi impune propriile valori socio-culturale, morale sau
prejudecăţi;
5. Confidenţialitatea- reprezintă obligaţia profesională de menţinere a
discreţiei asupra informaţiilor clienţilor.

Însuşirile şi calităţile unui bun consilier al planificării familale:

1. Este convins de importanţa planificării familiale, pentru că reprezintă o

componentă importantă a sănătăţii familiale;
2. Înţelegător şi apropiat, intră în contact cu personalităţi diferite;
3. Echilibrat, fără a vea propriile sale probleme care ar putea să-i afecteze
activitatea;
4. Corect, prin furnizarea optimă a informaţiilor;
5. Informat, printr-o bună pregătire profesional
6. Eficient, poate lucra şi cu minim de informaţii sau în situaţii de urgenţă/stress;
7. Nemoralizator,
8. Discret,prin păstrarea confidenţialităţii datelor;
9. Empatic, pentru înţelegerea pacienţilor;
10. Consecvent, prin demonstrarea corectitudinii datelor şi informaţiilor.

Deprinderi importante pentru consiliere în planificare familială şi contracepţie:

 Ascultarea activă şi comunicarea nonverbală, pentru stimularea feed-

back-ului;
 Utilizarea tipurilor de răspunsuri ale ascultării active, pentru
identificarea corectă a problemelor/temerilor clientului dar şi a
sentimentelor acestuia;
 Adresarea / formularea tipurilor de întrebări;
 Asigurarea pacientului despre normalitatea situaţiei sale;

 Furnizarea de informaţii,prin verificarea informaţiilor deţinute de client

până la momentul respective şi îndreptarea informaţiilor incorecte sau
completarea lor unde este cazul.
 Rezumarea/evaluarea cunoştinţelor şi a deciziilor pacientului.
Planificarea familial asigură,deci,femeilor,mamelor:

 Sănătate mai bună/protecție de diferite maladii

 Libertate în decizii
 Prevenirea unui avort cu risc înalt
 Mai puține probleme socio-economice
 îngrijire mai bună fiecărui copil
 calitate mai bună a vieții.

Planificarea familial asigură cuplului:

 Libertatea în decizii ,când să aibă copii

 Mai puține constrângeri emoționale și financiare
 O oportunitate educațională mai bună pentru copii
 O situație economică mai bună pentru copii
 O posibilitate mai bună pentru promovare socială.

În concluzie,planningul familial vizează asigurarea sănătății femeii pentru ca ea să poată

da naștere unor copii așteptați și sănătoși –copii doriți.Dreptul la planificare familială .sau
dreptul la parentalitate liberă și responsabilă este un drept al fiecărui om ,drept recunoscut
de altfel și ,în plan internațional.Planificarea familial ajută oamenilor să aleagă în mod
conștient numărul copiilor în familie,termenii nașterii lor ,să-și planifice viața ,evitând
grijile și tulburările inutile.

BIBLIOGRAFIE
***,Compendiu de planificare familială ,Chișinău,2000
Vlăsceanu Lazăr ,Zamfir Cătălin,Dicționar de sociologie,București,2009
Zolotariov Elena ,Planificare familial,Curs universitar,Bălți,2005
https://planificarefamilala.wordpress.com
https://ro.m.wikipedia.org
World Health Organization-Family planning topic who.int
https://ro.scribd.com