Sunteți pe pagina 1din 38

CURS NR.

PLANNING ŞI DINAMICA FAMILIEI.

TEORII ŞI PERSPECTIVE

Planing şi dinamica familiei

Termenul planning, cu sensul de planificare familială, apare în prima jumătate a


secolului XIX în Franţa şi Marea Britanie (Zamfir,Vlasceanu(coord),Manea ,1998: 425) .
Înainte de apariţia termenului de planning familial existau preocupări pentru controlul
populaţiei , dar la nivel intrafamilial.Modalităţile/tehnicile tradiţionale de control a
natalităţii se transmiteau de la o generaţie la alta pe fondul unor restricţii culturale ce
considerau sexualitatea ca un subiect “tabu”.În contextual unei rate crescute a mortalităţii
infantile, planningul familial nu era foarte încurajat.Odată cu apariţia tehnologiei şi a
industrializării, a preocupărilor în sfera sănătăţii populaţiei, a scăzut rata mortalităţii
infantile , producându-se un spor demografic ce necesita un control a natalităţii(idem
Manea:425-426).

Apar modificări şi la nivelul structurii familiale .Astfel, familiile tradiţionale îşi


schimbă stilul/modul de viaţă, plecând de la gospodăria unică la aglomeraţia urbană,
produsă de numărul prea mare al membrilor unei familii.În acest context se remarcă
schimbări de la microsocial la macrosocial.

Planificarea familială apare ca o mişcare socială ce a determinat schimbarea societăţii


ca valori, mentalităţi ,acţiuni.

Controlul fertilităţii, după al II lea Război Mondial a fost considerat o prioritate a


guvernanţilor.

După Manea L.(1998) planningul familial vizează următoarele dimensiuni :

• Sănătatea indivizilor (sarcini prea multe şi neplanificate pot conduce la riscul


îmbolnăvirii cuplului mamei-copil);
• Economice şi sociale(menţinerea unui echilibru între resursele economice şi
populaţie pe de o parte, iar pe de altă parte se referă la participarea femeii la
dezvoltarea economiei).
• Drepturile indivizilor(în ceea ce priveşte deciziile faţă de propria fertilitate).

Dinamica familiei.Teorii şi perspective.

Există mai multe abordări ale termenului familie.Analiza acestui concept a fost şi a
rămas o provocare pentru toate ştiinţele socio-umane.Există evident o istorie a familiei
dar şi o transformare a acesteia de-a lungul timpului.Această transformare putem să o
definim ca fiind evoluţie –dar este un termen prea concis şi pretenţios pentru ştiinţele
sociale, iar pe de altă parte putem să o definim dinamică, pentru că se referă la un
ansamblu de procese ce au determinat schimbări la nivel sistemic.

Aceste schimbări şi transformări la nivelul grupului familial au determinat apariţia


unor perspective specifice domeniului sociologiei familiei(Zamfir,Vlăsceanu(coord.)
,Mihăilescu,1998:240):

1. Perspectiva funcţionalistă – pune accent pe structura şi funcţiile familiei:

- reproducerea

• socializarea
• îngrijirea şi protecţia
• conferirea juridică a unui statut
• reglementarea comportamentului sexual.

2. Perspectiva conflictualistă – se referă la existenţa unui sistem de reglementări

conflictuale permanente:

- apare ca reproducerea la scară redusă a conflictelor interclasiale(Marx şi

Engels)

- raportul soţ-soţie este văzut ca raportul proprietar-victimă(Randall

Collins, 1975)

-conflictul este parte a interacţiunii sistemelor .În acest caz, există două

situaţii:-soţii concurează pentru autonomie şi autoritate

-soţii cooperează pentru a supravieţui(Jetse,Sprey,1979).

3. Perspectiva interacţionistă – se referă la modelarea permanentă a relaţiilor, redefinirea


raporturilor dintre soţi, rude, prieteni,etc.

Primele preocupări ştiinţifice de studio a familiei au apărut prin secolul al XVIII lea, în
Franţa şi Anglia(Mihăilescu,1998:239).dacă A.Comte lansează teorii speculative, Fr.le
Play, face cercetări fundamentate ştiinţific(1855,1871), pe baza cărora identifică trei
tipuri de familii:

• patriarhală(fiii căsătoriţi se stabilesc în gospodăria paternă)


• instabilă(copiii părăsesc familia parentală odată cu independenţa lor)
• tulpină(un singur copil se căsătoreşte şi coabitează cu părinţii şi copiii lui)
Emile Durkheim îşi aduce contribuţia la analiza şi studiul familiei arhaice,
identificând principalele funcţii ale sistemului familial.

Dacă între 1920-1940, familia era analizată, ca raport între organizare familială şi
schimbare socială, pe fondul procesului de urbanizare şi industrializare, după al doilea
Război Mondial, se conturează trei direcţii de studiu:

• structurală(raportul familie-societate)
• comportamentală(interacţiuni din interiorul familiei)
• situaţională(acţiunea familiei în situaţii date)

După 1960, cercetările se canalizează asupra problemelor sociale ale familiei.


CURS NR.2

TEMA:

CUPLUL.CĂSĂTORIA.FAMILIA

DEFINIŢII.DELIMITĂRI CONCEPTUALE

Iniţial, conceptele cuplu, căsătorie, familie, au fost definite asemănător, fiind chiar
confundate (Turliuc,2004:11).

Acest lucru s-a datorat relaţiei de interedependenţă dintre cele trei concepte:cuplul
premergător căsătoriei şi familia cu descendenţi.

Etimologic, noţiunea de cuplu provine din latinescul copula (legătura), termen apărut
în secolul al XII lea.Acest termen se referă la legătura cu semnificaţie de uniune dintre
un bărbat şi o femeie.

Cuplul apare definit ca pereche sau reunire a două persoane ce experimentează fie :

• o legătură constantă ( cu sensul de lungă durată), fie


• o legătura întâmplătoare (cu sensul de scurtă durată).

Conceptul de cuplu este asociat cu cel de reproducere şi de sexualitate , ceea ce


sugerează implicarea afectivă a partenerilor în contextual unor diade care tind să se
menţină în timp.

În tradiţia chineză , noţiunea de cuplu este asociată lui yin şi yang, ca reunire a două
elemente opuse şi complementare(Turliuc,2004:14).

Există o istorie a cuplului ,înainte de apariţia termenului, asociat perioadei preistorice


şi care are la bază ataşamentul femeilor faţă de partenerul care asigură hrana necesară
pentru creşterea copiilor săi.

Ellyn Bader şi Peter Pearson (1988)consideră că în relaţiile de cuplu există o sinergie


care se referă la acţiunea simultană a partenerilor de cuplu.În acest sens, obiectivul
comun al acţiunii determină interesul acţiunii individuale pentru atingerea obiectivului.

Autorii identifică pentru formarea şi evaluarea relaţiilor de cuplu mai multe etape:

1. Fuziunea se referă la diminuarea până la dispariţie a diferenţelor partenerilor:se


simt ca “unul”;
2. Diferenţierea , implică testarea solidităţii legăturii prin re-afirmarea propriei
identităţi;
3. Explorarea, testarea fidelităţii prin participarea la activităţi separate, în grupuri
separate;
4. Re-apropierea, prin definirea motivului rămânerii împreună prin
complementaritatea diferenţelor precum şi stabilirea unei “hărţi” cu sarcini şi
roluri;
5. Cooperarea, reprezintă etapa dobândirii echilibrului funcţional a cuplului
şi presupune angajarea propriuzisă a ambilor parteneri;
6. Sinergia, este stadiul ultim dar şi cel mai înalt al evoluţiei cuplului.

Diminuarea etapelor de cooperare şi sinergie, duc la destrămarea cuplului.

Cuplul secolului trecut se referea la relaţia exclusivă dintre soţ şi soţie, iar astăzi a
suferit modificări , termenul incluzând şi cuplurile premaritale, consensuale sau
homosexuale.

Conceptul de cuplu este definit de IreneThery (1995):

• în sens restrâns, ca fiind complementaritatea bărbat-femeie exprimată în


toate aspectele vieţii lor cotidiene, în care dominante sunt afectivitatea şi
sexualitatea.
• în sens larg, cuplul este asociat cu matricea concomitent biologică, emoţională,
culturală şi socială care rezultă din reunirea unor diferiţi parteneri(bărbat-femeie,
bărbat-bărbat, femeie-femeie)între care există relaţii affective şi/sau sexuale şi un
puternic indeterminism mutual.

Pentru ambele situaţii, autoarea identifică cinci tipuri de cupluri:

1. cuplul conflictual:partenerii se află într-o dispută permanentă ,dar


constructivă.Conflictul reprezintă o “ieşire”din rutină/plictiseală.Acest tip
de cuplu nu prezintă rezistenţă în timp .
2. cuplul Pygmelion :investirea inegală a partenerilor;unul din membrii
cuplului este foarte deschis şi îşi oferă resursele ,iar celălalt nu oferă
nimic.
3. cuplul fuzional, (de tipul Tristan şi Isolda), trăiesc doar prin pasiunea
unuia faţă de celălalt, dar prin ochii celorlalţi. Nu există şi o comunicare
între aceşti parteneri.
4. cuplul aflat în decalaj ,cuplu în care dispoziţia partenerilor este
întotdeauna diferită.
5. cuplul asociativ, se referă la participarea complementară a partenerilor
care duce la obţinerea rezultatelor optime în cuplu.Este tipul de cuplu
rezistent şi stabil.

Înainte de secolul XIX, cuplul era lipsit de intimitate, nu exista patul conjugal , în
schimb era deschis societăţii, comunităţii, satului, străzii, cartierului(P.Aries,
apud.L.Adler ,2003).Începând cu secolul XIX, cuplul devine o “contopire a singurătăţii”,
graţie iubirii pasionale, condamnată şi interzisă până atunci.În perioada contemporană,
spre sec.XX, cuplul este valorizat prin creşterea gradului de acceptare a cuplului în
absenţa căsătoriei, dar şi prin toleranţa faţă de diadele homosexuale.Concomitent cu
noua valorizare a cuplului apare şi instabilitatea acestuia prin despărţiri/divorţuri.

Cu toate acestea , viaţa în cuplu continuă să dea sentimentul de securitate, stabilitate,


pentru cea mai mare parte a populaţiei şi mai mult decât atât, apare varianta cuplu-
refugiu care reflectă relaţia diadică puternică din interiorul cuplului(L.Adler,2003:13).

Căsătoria

Acest concept are o istorie veche şi poate fi definit din mai multe perspective.Cu toate
acestea, căsătoria prezintă unele particularităţi generale:

• modalitate acceptată la nivel social, prin care două sau mai multe personae
constituie o familie(Mihăilescu,1998:91)î
• implică consecinţe afective, sexuale, morale, juridice, sociale, economice-ceea ce
o diferenţiază de noţiunea de cuplu(Turliuc,2005:15)
• este situată la intersecţia domeniului public cu cel privat(idem Turliuc)
• este sancţionată juridic sau/şi religios(Mihăilescu,1998:91),
• comportă reguli de constituire a cuplurilor maritale(Mihăilescu,1998:92)
• existenţa tabuu-lui incestului(idem Mihăilescu).

Conform etnologului L. Morgan(1971)prin periodizarea evoluţiei societăţii ar fi


existat trei forme principale de căsătorie, care au condus la tot atâtea tipuri de familie.A
stabilit pentru fiecare perioadă un tip de familie dominant.Astfel:

• pentru salbaticie, îi corespunde căsătoria pe grupe


• pentru barbarie, îi corespunde căsătoria pereche
• pentru civilizaţie, îi corespunde monogamia(apud.Stan,2001:230)

Stabilizarea căsătoriei (Turliuc,2005)apare în Imperiul Roman, dar înainte de apariţia


influenţei creştine.Ulterior, transformarea moravurilor şi valorilor ce au determinat
creşterea duratei căsătoriei, a devenit o morală creştină.Domeniul public al căsătoriei era
asigurat până în secolul XII de serbarea căsătoriei acasă în prezenţa rudelor şi
cunoştinţelor, moment de recunoaştere socială şi a legăturii dintre cei doi soţi.

Actul căsătoriei presupunea parcurgerea a trei paşi/etape:

• desponsatio(promisiune)
• pactum conjugale(logodna)
• ceremonia contractului(nunta),(Aries,1998:156-157)

Recunoaşterea religioasă a căsătoriei apare între secolul IX-XI, cu binecuvântarea


patului nupţial, iar din sec.XII, biserica este lăcaşul ceremoniilor.Biserica din sec.XII şi
statul din sec.XVIII, reprezintă spaţiul public de recunoaştere a căsătoriilor, dar şi de
intrare a acesteia în domeniul instituţiilor culturii.(Turliuc,2005:16).
C.Levi Strauss, afirma că “unirea maritală întăreşte interdependenţa
socială”(apud.Stan,2001:232), iar tabuul incestului promovează alianţele dintre
familii(apud.Mihăilescu,1998:92).

Există o clasificare a familiilor arhaice în funcţie de manifestările relaţiilor


matrimoniale ca simulare a unor forme de căsătorie(Stan,2001:232).

Pentru început căsătoria se realiza între grupuri, într-o fază a comunismului sexual,
unde domina promiscuitatea.De aici ,în urma impunerii unor norme totemice dar şi a
evitării incestului, apare familia poligamă, de două tipuri:

• poliginia (relaţia concomitentă dintre un bărbat cu două sau mai multe partenere)
• poliandria (relaţia concomitentă dintre o femeie cu mai mulţi bărbaţi).

Important din această evoluţie a familiilor plurale este impunerea prohibiţiei


incestului prin cele două reguli, ale exogamiei(alegerea partenerului din afara grupului) şi
endogamia(alegerea partenerului din interiorul grupului).

Descendenta familiei plurale este familia monogamă, ca relaţie conjugală dintre un


bărbat şi o femeie.

Maria Turliuc(2005) evidenţiază trei perspective ale căsătoriei:

1. Perspectiva juridică a căsătoriei,


2. Perspectiva sociologică,
3. Perspectiva psihosocială a căsătoriei.

1. Perspectiva juridică a căsătoriei

Conform definiţiei din Tratatul de drept al familiei(I.P.Filipescu,2000)”căsătoria


reprezintă uniunea liber consimţită dintre un bărbat şi o femeie, încheiată potrivit
dispoziţiilor legale, în scopul întemeierii unei familii”.

Termenul de căsătorie poate fi interpretat ca :

• Act juridic(soţii consimt să se căsătorească)


• Situaţie juridică (statut de persoană căsătorită)
• Instituţie juridică(norme ce reglem. Situaţia juridică a căsătoriei)
• Ceremonie (prezenţa ofiţerului stării civile pentru încheierea căsătoriei)

G.Lupşan (2001;25-30,apud.Turliuc,2005), evidenţiază câteva trăsături juridice


principale ale căsătoriei:

• Căsătoria reprezintă o uniune dintre un bărbat şi o femeie(prin această specificare


este exclusă uniunea dintre homosexuali şi o face dificilă pentru transsexuali)
• Căsătoria este liber consimţită( sunt prevăzute specificaţii pentru cadrele militare)
• Căsătoria este monogamă(bigamia sau poligamia este sancţionată penal
• Căsătoria are un caracter solemn(prin prezenţa în instituţia de stare civilă ,în faţa
martorilor şi a ofiţerului de stare civilă care oficiază căsătoria)
• Căsătoria are un caracter civil(se încheie în faţa autorităţilor de stat se înregistreză
şi nu poate fi desfăcută decât de instanţele judecătoreşti
• Căsătoria se încheie pe viaţă (încetează doar prin decesul unuia din membrii
cuplului sau prin declararea judecătorească a morţii acestuia;se poate desface prin
divorţ)
• Căsătoria se întemeiază pe deplina egalitate în drepturi dintre bărbat şi femeie, dar
şi între părinţi şi copiii lor.
• Căsătoria se încheie în scopul întemeieriiunei familii(nu neapărat cu scopul
procreării ci şi în scopul constituirii unei comunităţi de viaţă)

În ceea ce priveşte natura juridică a căsătoriei,se remarcă două


teorii(M.Minow,M.L.Shanley,2001:124-132,):

• Teoria contractuală:încheierea unui act juridic prin voinţa proprie a indivizilor


implicaţi
• Teoria comunitară:respectarea normelor tradiţionale şi religioase în oficierea şi
celebrarea căsătoriei
• Teoria mixtă, conform căreia căsătoria reprezintă atât o asociaţie cu character
privat dar şi o entitate ce trebuie să se conformeze ordinii comunitare(politice )dar
şi legislaţiei în vigoare.

2. Perspectiva sociologică

Această perspectivă se referă la regulile fundamentale ale căsătoriei care ghidează


alegerea partenerului:exogamia şi endogamia.

Goodman (1998) evidenţiază patru modalităţi diferite de dobândire a partenerului


marital:

• Căsătoria prin rapt- formă rară întâlnită în comunităţile cu număr mic de


femei.Este asociată cu “furtul miresei”,
• Căsătoria prin cumpărare- implică stabilirea unui” preţ al miresei”
• Căsătoria prin aranjament(părinţii cuplului aranjează căsătoria)
• Căsătoria prin consensul părţilor(este lăsată la latitudinea părţilor alegerea
partenerilor)

După modelul de reşedinţă, căsătoriile pot fi:

• Căsătoriile cu reşedinţă patrilocală (stabilirea cuplului lângă sau în reşedinţa


părinţilor soţului)
• Căsătoriile cu reşedinţa matrilocală(situează noul cuplu lângă sau în familia soţiei
• Căsătoriile cu reşedinţa bilocală(permite alegerea cuplului de a trăi în vecinătatea
sau cu una din familiile părinţilor)
• Căsătoriile cu reşedinţă neolocală(întemeierea propriului cămin fără a ţine seama
de locuinţele părinţilor)

Modelele de descendenţă (Turliu,2005:20), reprezintă modul de transmitere a


rudeniei şi a moştenirii în familie.Există trei astfel de modele:

• Moştenirea uniliniară-în care rudenia/moştenirea se transmite fie matriliniar, fie


patriliniar.Numele se transmite de la tată la fiu sau de la mamă la fiică.
• Neuniliniară- rudenia /moştenirea se transmite atât de la maă la fiică cât şi de la
tată la fiu,
• Bilaterală –moştenirea/rudenia se transmite în mod egal atât pe linia bărbătească
cât şi pe cea feminină

3.Perspectiva psihosocială a căsătoriei

Căsătoria reprezintă şi “construcţia complicată a relaţiei psihologice dintre cei doi


soţi”(Mitrofan,Ciupercă,1997).Apare ca un proces în construcţie ce se desfăşoară în timp.

David Mace(1983 ),(apud.Turliuc,2005)analizează câteva mituri ale căsătoriei:

• Căsătoria este ruptă din rai-partenerii cred ca o anume divinitate le păzeşte


relaţia şi ei nu fac nici un efort pentru a se implica )
• Căsătoria este o căsnicie – căsătoria este un eveniment dar şi un process de
durată, pe când căsnicia reprezintă durata căsătoriei.
• Cuplurile căsătorite trebuie să fie împreună la bine şi la rău – există credinţe care
atestă faptul că destinul decide cursul vieţii lor;nu iau în considerare resursele pe
care le aduc cu ei în cuplu.Relaţia maritală nu trebuie menţinută în orice fel de
condiţii, uneori divorţul fiind recomandat.
• Partenerii trebuie să fie compatibili pentru ca mariajul să se realizeze- orice
căsătorie reprezintă un amplu proces de acomodare care durează uneori toată viaţa
cuplului
• Cuplurile conjugale fericite nu se ceartă niciodată – idea este de menţinere
reciprocă a autonomiei membrilor cuplului,şi de abilităţi de comunicare ,
negociere a divergenţelor în mod amiabil.
• Cuplurile care rămân împreună sunt cele mai fericite – este doar o prejudecată
sau scuză faţă de un motiv considerat mai important decât calitatea relaţiei
partenerilor.
• Problemele personale nu trebuie discutate cu partenerul – evitarea discuţiilor
între partenerii unui cuplu conjugal împiedică realizarea susţinerii şi a simpatiei
reciproce, condiţii necesare pentru un bun mariaj.Nici ideea ca partenerul sa fie un
un inamic care să suporte frustrările şi experienţele negative accumulate .
• Cuplurile căsătorite nu trebuie să discute dificultăţile lor conjugale cu alte
cupluri- regulă numită şi tabu-ul intermarital;comunicarea cu alte cupluri i-ar
putea ajuta să găsească mai repede un răspuns la problemele lor.
• Soţii nu au nevoie de consiliere sau terapie decât atunci când sunt profund
afectaţi – există varianta ca sprijinul professional să ajungă prea târziu şi relaţia să
fie deja compromisă.
CURS NR.3

TIPOLOGII ÎN CONTEXTUL DINAMICII FAMILIALE

1. Schimbări la nivelul structurilor familiale;


2. Schimbări la nivelul valorilor şi credinţelor
3. Schimbări la nivelul normelor familiale.

1.Schimbări la nivelul structurilor familiale

Schimbările apărute la nivel familial au fost determinate de o serie de factori precum:

• Dezvoltarea industrială, care a generat: intrarea femeii în câmpul muncii,


migraţia şi naveta lucrătorilor;
• Urbanizarea ,care a îndepărtat comportamentele familiale de tradiţionalism;
• Schimbarea statutului femeii în societate, prin dobândirea egalităţii în drepturi cu
bărbaţii;
• Modificarea practicilor sexuale, prin utilizarea contracepţiei orale, libertate
sexuală, apariţia bolilor cu transmitere sexuală care au contribuit la creşterea ratei
separărilor şi a divorţialităţii.

Este evident faptul că nu putem interveni asupra modificărilor care apar la nivelul
structurilor familiale, ca semn a evoluţiei-dinamicii dar putem interveni pentru adaptarea
indivizilor la noile pattern-uri dezvoltate de evoluţia familiei şi la evitarea /diminuarea
efectelor negative ce ar putea determina apariţia unor grupuri vulnerabile.

De-a lungul timpului, familia a cunoscut un amplu proces de schimbare ceea ce se


reflectă şi la nivelul pattern-urilor familiale .Aceastea au cunoscut trei direcţii de
manifestare(G.Masnick&M.J.Bane,1980;D.Orthner,1998):

-creşterea numărului divorţurilor;

-creşterea mamelor care lucrează;

-rata scăzută a naşterilor.

Probleme legate de structura familială(Turliuc,2005:168-172),

• Problema originii structurii familiale,

Teoria dezvoltării sugerează că există o dezvoltare a stadiilor ciclului vieţii familiale,


fiecare conţinând provocări sau sarcini ale dezvoltării.De modul în care o familie îşi
asumă rezolvarea acestor sarcini reprezintă baza structurii organizaţionale a familiei
respective.
Cercetările privind dezvoltarea structurii familiale , susţin faptul că pentru a putea
trece mai uşor peste stadiile ciclului vieţii , o familie trebuie să asigure încă de la
începutul existenţei ei o anumită satisfacţie mutuală, care vizează următoarele aspecte:

-angajarea şi asumarea rolurilor adecvate, (fiecare membru din cuplu îşi asumă o
serie de obligaţii),

-alocarea puterii,(indifferent de distribuţia acesteia ,important este rezultatul obţinut


în conformitate cu satisfacţia mutuală).(J.L.Lewis,1986),

-stabilirea echilibrului dintre distanţa şi apropierea care trebuie să existe în cuplu.


(Distanţa se referă la libertatea de gândire/simţire dar şi la dezvoltarea personală în
cadrul cuplului, iar apropierea se referă la implicare, căldură, încredere în partener).

• Relaţia dintre structura organizaţională a familiei şi credinţele şi valorile


familiale

Cercetătorii sunt de acord cu relaţia directă între structura organizaţională a familiei şi


credinţele /valorile familiale, dar este doar o afirmaţie ipotetică fiind greu de
demonstrat .Ideea porneşte de la faptul că o familie împărtăşeşte aceleaşi valori şi
credinţe, deşi este greu de evidenţiat gradul în care membrii familiei cred în ele.Influenţa
structurii familiale asupra credinţelor poate fi foarte importantă în transmiterea valorilor
şi credinţelor familiale de la o generaţie la alta.

• Problema stabilităţii structurii familiale

Acest tip de problemă se referă la capacitatea structurii de a suferi modificări ca


răspuns la presiunile mediului interior sau exterior al sistemului familial.

2.Schimbările la nivelul valorilor şi credinţelor(Turliuc,2005:59-64)

Credinţele şi valorile stau la baza oricărei organizaţii sau formaţiuni sociale, aşa cum este
şi familia.Valorile reprezintă elemente culturale vitale ale sistemului familial prin faptul
că stabilesc tipurile de comportament familial.Aceste valori sunt preferinţe socializate,
promovate şi transmise prin mecanisme sociale cu rol important în orientarea conduitei.

De-a lungul timpului, unele dintre valorile fundamentale ale familiei s-au modificat:

• Valoarea căsătoriei versus independenţă

Această idée se referă la faptul că relaţia de căsătorie apare ca o opţiune şi nu ca o


necessitate.De fapt, valorile ce se referă la singurătatea voluntară nu mai sunt blamate ci
capătă o conotaţie pozitivă.În acest context se remarcă o mai mare toleranţă pentru viaţa
independentă.

• Colectivism versus individualism


Ideea de individualism se referă la centralitatea intereselor personale dincolo de interesele
celorlalţi.Există tendinţe culturale pentru realizarea autoîmplinirii.

Claude Dubar(2003)analiza două forme ale individualismului:

-individualismul negativ, se referă la tendinţele dezinstituţionalizării familiei, la criza


legăturilor socialeşi la refuzul individului de a accepta controlul social.

-individualismul pozitiv, se referă la acceptarea diverselor forme ale familiei dar şi la


conştientizarea identităţii în raport cu membrii familiei.

• Angajamentele familiale versus autonomie

Autonomia se referă la mecanismele familiale care permite fiecărei personae să-şi


manifeste personalitatea individuală, pe când angajamentele sunt procesele prin care se
realizează unitatea familială, prin obligaţii şi conformare la expectaţii ale membrilor
familiei.Cercetările demonstrează faptul că indivizii nu fug de responsabilităţile familiale
ci mai degrabă caută acele angajamente care permit autorealizarea personală.

• Grija pentru ceilalţi versus narcisism

În jurul anilor 1970 s-a făcut remarcată o schimbare la nivelul familiei în ceea ce
priveşte grija pentru ceilalţi.Această valoare a fost detronată de cea a grijii şi satisfacţiei
personale.Astfel se pierde disponibilitatea îngrijirii copiilor şi a persoanelor în vârstă ,
prin angrenarea părinţilor în activităţi profesionale prelungite sau activităţi personale ce
se referă doar la sistemul adulţilor, numită de autori narcisism.

3.Schimbarea la nivelul normelor familiale

Normele, alături de valorile familiale au suferit modificări ale contextului


familial.Astfel, normele reprezintă liniile directoare ale comportamentului familial, dar
acestea pot apărea şi ca urmare a comportamentului.

Dacă în perioadele trecute rolurile în cadrul familei erau bine stabilite , astăzi fiecare rol
trebuie să fie familiarizat şi definit în contextul fiecărui sistem familial.

a)Formarea relaţiilor,

Normele referitoare la formarea relaţiilor s-au modificat în timp.Astfel, în acest context


nou, apar norme referitoare la:

-Comportamentul sexual premarital (a crescut numărul adolescenţilor care şi-au


început activitatea sexuală),

-Sarcina şi căsătoria (creşterea numărului de copii în afara căsătoriei, în cadrul unei


uniuni libere sau opţiunea pentru familia monoparentală)
-Căsătoria(acceptarea coabitării).

b)Relaţiile familiale şi maritale,

La acest nivel se constată modificări referitoare la expectaţiile de rol în cadrul


parentalităţii, odată cu emanciparea femeii.

c)Disoluţia relaţiilor, printr-o toleranţă crescută faţă de divorţ.

Se remarcă de fapt că problemele familiei contemporane nu sunt legate de evoluţia


valorilor cât de tranziţia normelor.
CURS NR.4

DINAMICA FUNCŢIILOR FAMILIALE

Elemente introductive

De-a lungul timpului, noţiunea de funcţie a familiei, a constituit o provocare, fiind


analizată şi definită de mai multi autori .E.Durkheim defineşte conceptul de funcţie ca un
sistem de mişcări vitale şi /sau raportul de corespondenţă care există între aceste
mişcări şi unele nevoi ale organismului(Durkeim,1902)

Acelaşi autor (Durkheim,1974)subliniază că faptele sociale realizează funcţia prin


orientarea activităţii, gândirii, a trăirilor personale, prin raportul pe care un fapt social
îl are faţă de un scop sau nevoie socială.

“Faptele sociale sunt resimţite de către individ ca o obligaţie , căci fiind exterioare şi
coercitive , faptele sociale îşi realizează funcţiunea prin intermediul forţei pe care o
deţin asupra conştiinţelor individuale , orientându-le activitatea , gândirea şi chiar
trăirile personale .” (apud.Stanciu,Voinea,1983:92)

Teoriile sociologice susţin că cele două concepte, structură şi funcţie, reprezintă


elementele prioritare ale teoriei sistemelor.

De-a lungul vremii au apărut mai multe clasificări ale funcţiilor


familiale(Stanciu,Voinea,1983):

• G.P.Murdock(1949), stabileşte patru funcţii ale familiei nucleare:


1. funcţia sexuală(de asigurare a necesităţilor sexuale)
2. funcţia de reproducere,
3. funcţia economică,
4. funcţia de socializare şi educativă.

• W.F.Oghurn(1953), stabileşte câteva funcţii pentru familiile tradiţionale:


1. funcţia de reproducere,
2. funcţia economică,
3. funcţia educaţională,
4. funcţia recreaţională,
5. funcţia religioasă,
6. funcţia social-psihologică.

• T.Parsons şi R.F.Bales, se opresc doar la două funcţii considerate a fi importante


pentru familie:
1. funcţia de socializare primară,
2. funcţia de asigurare a securităţii emoţionale.

• Jaques Sabran, clasifică funcţiile familiei în:


1. funcţii fizice(funcţia de reproducere, economică şi de protecţie)

2. funcţii culturale(afective, sociale pentru formarea individului).

• H.H.Stahl şi I.Matei, clasifică funcţiile familiei după finalitatea lor,astfel;


1. Funcţii interne(funcţii biologice şi sanitare, economice, de solidaritate
familială, funcţii pedagogico-educative şi morale)
2. Funcţii externe(încadrarea vieţii de familie, ca grup, şi încadrarea
maturilor apţi de muncă în procesul de producţie).

Funcţiile familiale au putut fi conturate datorită asocierii familiei cu conceptele


sistem şi structură.

Astfel, sistemul reprezintă un ansamblu de “elemente care acţionează între ele atât
de intens încât stările lor sunt interdependente, modificarea unuia ducând la modificări
determinate în toate celelalte”.(Zamfir,1998:543).

Principala caracteristică a sistemului este reprezentată de echilibrul intern care poate


fi static sau dinamic.Echilibrul static se referă la stabilitatea sistemului , iar cel dinamic
la schimbările din interiorul sistemului , fapt ce determină o permanentă stare de
echilibrare şi reechilibrare între elementele sistemului.

Pe de altă parte conceptual de structură se referă la componenţa organizarea şi


ierarhia elementelor într-un sistem(Geană,1998:613)

Conceptele de structură şi funcţie reprezintă elementele esenţiale ale teoriei


sistemice, concepte ce au fost transpuse la nivelul familiei.(Stănoiu,Voinea,1983:92)

Întotdeauna au existat controverse legate de descrierea şi evoluţia funcţiilor


familiale.Astfel, se poate considera că funcţionalitatea familiei poate să fie analizată din
perspectiva fiecărui membru al familiei, al familiei ca grup, dar şi în raport cu societatea
globală.

În acest context au apărut de-a lungul timpului mai multe teorii prin care să poată fi
cercetate şi argumentate variaţiile în ceea ce priveşte funcţionalitatea /disfuncţionalitatea
familiei.Aceste teorii au dezvoltat la rândul lor o serie de modele.

Paradigme şi teorii ale modelelor familiale

După M.N.Turliuc(2005:40-54) analiza şi clasificarea teoriilor familiale se poate


realiza în contextul celor trei paradigme generale ştiinţifice cunoscute azi:

a. paradigma pozitivistă
b. paradigma interpretativă
c. paradigma critic/emancipatorie
Paradigma pozitivistă sau paradigma instrumental tehnică are în vedere diada

raţiune-empiric.După W.R.Burr,(1998:78),există câteva aserţiuni mai importante ale


acestei paradigme:

• “există procese şi fenomene ce funcţionează independent de conştiinţa umană;


• există legi care guvernează unele din aceste procese;
• cel puţin unele din aceste legi pot fi descoperite prin metode ştiinţifice ;
• cunoaşterea acestor legi poate servi predicţiei sau controlului parţial al unora
din aceste procese
• acest tip de predicţie şi control poate asigura mai buna satisfacere a nevoilor şi
dorinţelor umane”

PARADIGMA POZITIVISTĂ

Asociem paradigmei pozitiviste mai multe teorii generale(Turliuc,2005):

1. Teoria funcţionalistă

Această teorie a contribuit semnificativ la explicarea vieţii familiale.Această teorie


este în strânsă legătură cu teoria sistemelor şi teoria structurală.

Funcţia este definită de funcţionalişti ca o contribuţie/obligaţie pe care o poate avea


un individ în cadrul unei familiii sau o familie într-o societate.

Fucţiile familiei prezintă un caracte dual deoarece , pe de o parte asigură funcţionarea


familiei, iar pe de altă parte familia reprezintă cadrul de îndeplinire a funcţiilor.

Există o multitudine de clasificări ale funcţiilor familiei.Acestea sunt toate


interconectate, orice schimbare la nivelul unei funcţii determină schimbări la nivelul
celorlalte funcţii.(Turliuc,2005:47)

De-a lungul timpului unele dintre funcţii s-au diminuat iar altele au devenit
prioritare.Astfel, dacă familia tradiţională conta pe funcţia de producţie, economică, de
protecţie de educaţie, familia contemporană dezvoltă funcţiile de procurare a hranei şi a
intimităţii, celelalte funcţii fiind diminuate sau delegate.

Adepţii acestei teorii au pus accentual pe importanţa relaţiilor din cadrul familiei ca
îndeplinire a rolurilor tradiţionale feminine şi masculine.

Structura familiei din perspectiva acestei teorii reprezintă modul în care poziţiile şi
rolurile familiale sunt organizate.

2. Teoria structurală

Această teorie a fost dezvoltată de S. Minuchin şi colaboratorii săi(1967,1974),


prin abordarea normalităţii familiei.Autorul atacă mitul normalităţii placide , mit ce
prezintă familia normală ca fiind singura lipsită de stress , caracterizată prin armonie şi
cooperare, propunând un model optimal al normalităţii. Autorul este de părere –şi
demonstrează- că există dificultăţi şi în cadrul familiilor normale, definind familia
normală , ca fiind un cuplu care are multe probleme de relaţionare cu alte cupluri, cu
rudele sau probleme legate de creşterea copiilor.

În contextul teoriei structurale, familia apare ca un sistem social ce conţine:

• Structura şi caracteristicile unui sistem deschis , în transformare;


• Parcurgerea unor stadii evolutive ce determină dezvoltarea constantă ;
• Strategii adaptative pentru dezvoltare psiho-socială

Structura familială ,după Minuchin(1974)apare ca un set invizibil de exigenţe ce

organizează modul în care interacţionează membrii familiei.La nivelul fiecărei familii


există un ansamblu de pattern-uri tranzacţionale ce definesc relaţiile dintre membrii
familiei şi reglează comportamentul dintre aceştia.Aceste pattern-uri sunt menţinute de
două tipuri de constrângeri:

-reguli ce vizează puterea ierarhică şi îndeplinirea funcţiilor în cadrul familiei

-aşteptările mutuale ale fiecarei familii în parte.

Distribuţia şi îndeplinirea funcţiilor unei familii se realizează prin subsistemele sale,


care sunt:

i. Subsistemul adulţilor sau cel marital , se referă la cei doi soţi.Rolul acestui
subsistem se referă la menţinerea intimităţii, angajamentului şi iubirea.
ii. Subsistemul parental, ce apre la naşterea primului copil.Acest subsistem se referă
atât la părinţii copiilor cât şi la membrii familiei extinse.Principalul rol este de
creştere şi socializare a copiilor şi include atât relaţiile interparentale cât şi
relaţiile copil-părinte.
iii. Subsistemul fratriilor compus din toţi copiii unei familii nucleare.Se au în vedere
cooperarea, negocierea,competiţia, supunerea etc.

O importanţă deosebită în studiile sale o acordă autorul pentru graniţele unui

subsistem, ca reguli ce definesc exact cine şi cum participă la îndeplinirea rolurilor.Există


o clasificare a graniţelor sistemului familial:

• Graniţe rigide , diminuează calitatea comunicării dar şi a intimităţii;


• Graniţe clare, permite o bună comunicare şi socializare
• Graniţe difuze, permite o bună interacţiune dar o slabă intimitate.

În contextual acestei clasificări, toate familiile pot fi situate între două puncte
extreme: familii închistate şi familii neangajate, care sunt definite ca ‘stiluri
tranzacţionale sau preferinţe pentru un anumit tip de interacţiune “(Turliuc,2005:44)

Familiile se pot diferenţia în funcţie de patternurile idiosincretice


funcţionale(specifice fiecarei familii) activate de fiecare în parte , fără ca acestea să poată
fi catalogate ca fiind normale sau patologice.

D.H.Olson şi D.H.Sprenkle(1978-1979,1989) dezvoltă modelul circumplex, model ce


ia în considerare coeziunea şi adaptabilitatea grupului familial.În concepţia autorilor,
adaptabilitatea se referă la “capacitatea grupului familial de a-şi schimba patternurile
puterii , regulile şi rolurile ca răspuns la presiunile dezvoltării”(Turliuc,2005:45), în
timp ce coeziunea este definită ca legătura emoţională dintre membrii familiei
(Stănciulescu,2002:122-123)

Modelul circumplex cuprinde o varietate de 16 tipuri de familii, împărţite în trei mari


categorii:

• Familii cu funcţionalitate echilibrată(4 familii)


• Familii cu funcţionalitate medie(8 familii)
• Familii disfuncţionale(4 familii)

3.Teoria behavioristă şi a schimbului social

În cadrul acestei teorii este subliniată importanţa regulilor familiale şi a pattern-rilor


de comunicare.Are în vedere interacţiunile comportamentale faţă de condiţiile în care o
persoană învaţă o anumită conduită socială sau schimbă comportamentul altei
persoane.Această teorie abordează problema normalităţii familiei în sensul
funcţionalităţii medii a acesteia.În acest context un comportament nu poate fi etichetat ca
fiind bun sau rău ci ca fiind un mijloc de a atinge scopul unei relaţionări:intimitatea sau
distanţa(Barton,Alexander,1981).

Homans (1961) şi Blau(1964)consideră că indivizii sunt permanent în căutarea


relaţiilor care satisfac propriile lor interese personale.Teoria schimbului social este
explicată prin intermediul schimbului dintre două persoane , schimburi ce pot fi negative
sau pozitive(Turliuc,2005).

Schimburile pozitive se referă la oferirea şi primirea de recompense reciproce, iar


cele negative la costuri.De obicei, oamenii caută schimburile recompensatoare.Asociind
aceste explicaţii cu noţiunea de reciprocitate , rezultă că reciprocitatea pe termen scurt
aparţine disfuncţionalităţii familiei, iar cea pe termen lung aparţine familiei disfunţionale.

4.Teoria dezvoltării

Această teorie are la bază realitatea schimbărilor fizice, emoţionale şi cognitive de-a
lungul ciclului vieţii.Aplicată la nivelul familiei, teoria dezvoltării analizează
interacţiunile dintre membrii familiei aflaţi în diverse stadii ale ciclului vieţii.
Fiecare stadiu a ciclului vieţii aduce în faţa familiei noi provocări dar şi permanenta
încercare a familiei de a se dezvolta prin modificarea expectanţelor normative(faţă de
ansamblul de reguli existente deja într-o familie).

5.Teoria conflictului

Teoreticienii “conflictului”propun analiza acestuia prin accentuarea aspectelor


pozitive şi negative ale acestuia.Conflictul apare ca rezultat/simulare a schimbării.În
cadrul familiei, conflictul poate reechilibra funcţionalitatea acestuia,prin aducerea
neînţelegerilor în faţa negocierii , colaborării şi compromisului, dacă este un conflict
deschis .

Pe de altă parte , cuplurile în care nu există conflicte au mai multe şanse să se


destrame, pentru că nu reuşesc să negocieze asupra stabilirii rolurilor şi ierarhiei în
familie.Această teorie vizează în special conflictele de rol de sex marital , luarea
deciziilor, comunicare, conflicte părinţi –copii etc.(Turliuc,2005)

6.Modelele transgeneraţionale

Cercetătorii acestor modele atribuie analizei familiei o abordare psihanalitică.

Pornind de la Freud , care aprecia că dezvoltarea personalităţii copiilor este


influenţată de părinţi, N.Ackerman(1958)implică dinamica inconştientului în
interacţiunile familiale cu scopul organizării conştiente a experienţei.

Alt model a lui M.Bowen(1978)susţine transmiterea pattern-urilor interacţionale de la


o generaţie la alta.Majoritatea teoreticienilor psihanalişti accentuează proprietăţile
sistemice ale familiei, T.Lids(1963,1976)pune accent asupra interinfluenţei individului cu
socialul.Astfel, se referă la un ansamblu de trei funcţii interconectate între ele:

• Familia stabileşte modul de viaţă al soţului şi al soţiei,


• Familia asigură hrănirea şi educarea copiilor
• Socializează membrii prin asimilarea tehnicilor adaptative şi prin transmiterea
limbajului(Turliuc,2005)

Pentru îndeplinirea acestor funcţii trebuie ca părinţii să coopereze între ei, cu celelate
generaţii şi nu în ultimul rand să modeleze adecvat rolurile de sex.

7.Teoriile umaniste

Autorii şi adepţii acestor teorii se bazează pe axiomele conform cărora omul este
considerat bun de la natură şi prezintă o tendinţă înnăscută de a se autorealiza.Ideea
centrală a cestei teorii este aceea că oamenii au o tendinţă înnăscută de a creşte , de a se
dezvolta şi perfecţiona, în contextual unei permanente autoactualizări.(W.R.Burr,1998).

PARADIGMA INTERPRETATIVĂ/HERMENEUTICĂ
O altă paradigmă ce se referă la funcţionalitatea familiei este cea interpretativă sau
hermeneutică.această paradigmă se axează pe un anumit univers al discursului care
permite interpretarea semnificaţiilor dintre relaţiile umane.

Acest tip de paradigmă îşi argumentează eficienţa, în contextul în


care(Morgaine,1992) :

• Metodele ştiinţelor naturale nu sunt suficiente pentru înţelegerea interacţiunilor


umane;
• Acţiunile umane nu pot fi întotdeauna prezise sau controlate ;
• Manipularea altora nu este etică;
• Nu există o singură realitate a vieţii şi istoriei etc.(Turliuc,2005)

Teoriei interpretative i se asociază teoria sistemelor familiale dar şi şi cea a


interacţionalismului simbolic.

1. Teoria sistemelor familiale

D.Kantor şi W.Lehr(1975:10), afirmau că “familia este un sistem cu o organizare


complexă , deschis, adaptativ, care asigură procesarea de informaţii şi care are
propriile sale limite(graniţe)-ce îl definesc şi îl delimitează (separă) de restul lumii”.

Sistemele familiale deschise pot elabora sau schimba patternuri de funcţionare


datorită interacţiunii între elementele componente în interior dar şi a interacţiunii acestora
cu exteriorul.(Turliuc,2005)

Ca toate sistemele interacţionale , familiile normale operează în accord cu reguli,


norme sau principii care există în toate sistemele(Bertalanffy,1968):

• Cauzalitatea circulară, simultană şi reciprocă- orice modificarea /schimbare la


nivelul unui membru al familiei afectează întreg sistemul familial, unde indivizii
se află în interacţiune;
• Nonsumativitatea –familia nu reprezintă doar suma indivizilor sau a
caracteristicilor acestora;
• Finalitatea – aceeaşi origine poate conduce la rezultate diferite şi acelaşi rezultat
poate proveni din origini diferite.
• Comunicarea- ţine de conţinutul mesajului dar şi de modul în care informaţia este
transmisă şi primită (mod ce defineşte natura relaţiei).
• Regulile familiale- reprezintă ansamblu de expectanţe în îndeplinirea rolurilor,
acţiunilor şi consecinţelor în familie.Acestea organizează interacţiunile şi funcţiile
familiei în vederea menţinerii unui system stabil.
• Homeostazia – toţi membrii familiei contribuie la echilibrul sistemului familial.
• Morfogeneza – se referă la flexibilitatea din interiorul familiei cu scopul de a
facilita adaptabilitatea membrilor atât în interior cât şi în exterior.

2.Teoria interacţionismului simbolic


Această teorie se concentreză asupra proceselor familiale şi în mod deosebit pe cele
de comunicare din cadrul familiei.

Oamenii trebuie să înveţe să interpreteze corect simbolurile pentru dezvoltarea şi


menţinerea intimităţii .Prin socializare sunt însuşite simbolurile culturale, iar modul în
care răspundem la aceste simboluri ţine de personalitatea individuală.În procesul
comunicării familiale,pot fi implicaţi mai mulţi membri.

Ţinând cont de numărul membrilor implicaţi în procesul de comunicares-au dezvoltat


câteva teorii(apud.I.Mitrofan şi C. Ciupercă,1998):

• Modelul celor două persoane,(C.E.Sluzki şi J.Beavin,1965), prezintă


interacţiunea dintre soţi care poate fi de genul funcţional egalitar(partenerii
participă în mod egal la luarea deciziilor ), sau de genul comunicării inegale(nu
există un echilibru în comunicarea interpersonală).
• Modelul celor trei “jucători”, (W.N.Akerman,1967), cu tema “ţapul ispăşitor), ce
cuprinde trei roluri:persecutorul,victima şi vindecătorul.
• Modelul celor patru “jucători”(V.Satir,1972), cuprinde următoarele
roluri:acuzatorul, conciliantul, evaluatorul şi confuzul.

Teoria interacţionismului simbolic este utilizată şi în analizele privitoare la alegerea


partenerilor, interacţiunea maritală, pttern-urile de educare a copiilor, interacşiunile
sexuale etc.

PARADIGMA CRITICIST EMANCIPATORIE

Această paradigmă a apărut ca o alternativă la positivism , cu scopul de a ajuta


indivizii să se emancipeze de sub dominaţia la care sunt supuşi.Unii cercetători s-au
orientat către opresiunile politice , iar alţii către inagalitate şi discriminare socială.
(Turliuc,2005)

Teoria feministă

Teoria feministă, asociată acestei paradigme , se concentrează aupra a două aspecte:

• Teorie sau ideologie a egalităţii între sexe,


• Activitate organizată în vederea lărgirii sau obţinerii a noi drepturi
CURS NR.5

PLANNING FAMILIAL DE LA TRADIŢIONAL LA MODERN

Elemente de sexualitate

Funcţia biologică a familiei se referă la relaţiile sexuale între partenerii cuplului


conjugal.Asigurarea unor relaţii sexuale normale în cadrul cuplului constituie o
dimensiune de maximă importanţă a vieţii familiale. În familia întemeiată pe dragoste
reciprocă , pe stimă şi pe respect între parteneri, satisfacerea cerinţelor sexuale are o
puternică încărcătură socio-emoţională, tradusă ca o anumită linişte şi confort afectiv.
(Stănoiu, Voinea,1983:98).

Sexualitatea cuplului (Neamţu,2005).

Prin căsătorie este asigurat un comportament sexual constant, fiind considerat chiar
un factor determinant în iniţierea deciziei de căsătorie.Căsătoria este o relaţie în care
relaţia sexuală reprezintă presupoziţia de bază a instituţiei matrimoniale.Fiecare cuplu
adoptă şi dezvoltă un stil propriu de viaţă, inclusiv în domeniul sexual , datorită valorilor
şi modelelor imprimate în procesul de socializare şi cu care vine fiecare partener în relaţia
de căsătorie.Într-o relaţie conjugală normală , ambii parteneri se modelează reciproc ,
chiar şi în comportamentele sexuale.Cunoaşterea propriului corp şi a propriei sexualităţi
permite o bună comunicare în relaţiile intime cu partenerul.Toate acestea îşi au originea
în educaţia sexuală pe care au primit-o indivizii de-a lungul dezvoltării şi socializării lor.

În prezent, responsabilitatea educaţiei sexuale revine familiei, dar există factori ce


demonstrează eşecul acestei variante.Abordarea incorectă sau lipsa acestei teme din
educaţia familială generează apariţia unor fenomene sociale specifice domeniului:
graviditatea la adolescente, creşterea îmbolnăvirilor cu boli cu transmitere sexuală la
copii şi adolescenţi şi fenomenul victimizării sexuale.

Există câţiva factori care determină slaba capacitate sau incapacitatea familiei de a
realiza educaţia sexuală a membrilor săi:

• Creşterea ponderii familiilor monoparentale (fie ca urmare a divorţurilor , fie ca


opţiune liber consimţită), familii în care copii vin în contact doar cu un singur
părinte şi acesta supraîncărcat de roluri;
• Suprainvestirea carierei profesionale, în familiile cu dublă carieră unde copiii
beneficiază foarte puţin de atenţia şi timpul părinţilor-sunt acei “orfani informali”;
• Diminuarea funcţiei educative a familiei contemporane prin extensia timpului de
muncă şi delegarea instituţiilor cu supravegherea şi educarea copiilor;
• Creşterea nivelului de conflictualitate intrafamilială, datorat sărăciei, stress-ului,
insatisfacţiilor personale, alcoolismul fenomene ce determină apariţia violenţei
domestice, creşterea ratei divorţurilor , tulburări de comportament;
• Nivelul de informare redus în domeniul sexualităţii umane, se referă la faptul că
majoritatea adulţilor deţin un nivel foarte redus al informaţiilor de natură sexuală,
iar pe de altă parte,sursele de informare multiplă nu reprezintă o garanţie a unei
culture sexuale autentice datorită caracterului comercial.
• Consevarea concepţiei creştine asupra sexualităţii, în special în mediul rural.

Analizând toate aceste elemente apare aproape ca o “misiune imposibilă” realizarea


educaţiei sexuale în familia românească.Dificultatea implicării adulţilor pe teme de
sexualitate, provine din conştientizarea interdicţiilor şi a reprimării, explicate prin :

• sentimentul de culpabilitate, prin asociere cu învăţătura creştină dar şi cu propriile


temeri,
• neînţelegerea sexualităţii, prin neacceptarea dezvoltării sexuale a copiilor sub
pretextul păstrării inocenţei tinerilor dar cu asumarea celorlalte riscuri legate de
necunoaştere;
• raportarea la etalonul propriei educaţii sexuale considerate ca fiind suficientă
informarea în exteriorul familiei, a celor interesaţi de acest domeniu, pe cont
propriu, după modelul celorlalte generaţii.

Există mai multe abordări ale domeniului educaţiei sexuale.Astfel,


A.S.Makarenko(1956), a avut în vedere educaţia sexuală în familie, sexualitatea fiind
asociată cu responsabilitatea cetăţenească şi cu pregătirea tinerilor pentru viaţă.Este
considerată ca eroare ,în teoria lui Makarenko, negarea curiozităţii sexuale la copil(vezi şi
teoriile lui Freud).Autorul ignoră acest aspect ce ţine de dezvoltarea normală a
organismelor şi mai mult, recomandă eschivarea educatorului faţă de răspunsurile la
unele întrebări de natură sexuală.

Pedagogul francez R.Hubert(1959), recomandă abordarea problematicii sexuale din


perspective moralităţii,”căci nici o societate civilizată nu a admis vreodată libertatea
absolută a practicilor sexuale”(Neamţu,2005:26)

Debesse , la opusul teoriei lui Makarenko , ce militează pentru “tabutizarea”educaţiei


sexuale, crede că “nu educaţia sexuală este capitolul cel mai greu al formării eu-lui în
epoca pubertăţii , ci educaţia morală”(1981:89), cu sensul de respectare a normelor
morale în viaţa sexuală.(Neamţu,2005:27)

Planificarea familială şi sănătatea reproducerii (Hatcher, Rinehart, Blackburn, Geller,


1997)

Planificarea familială este într-un progres continuu, , fiind considerată în momentul


actual un drept fundamental al omului.

Planificarea familială vizează pe de o parte aspecte legate de metodele contraceptive


şi sănătatea reproducerii, iar pe de altă parte, componenta socială legată de mărimea ca
număr a familiei dar şi relaţiile dintre membrii acesteia.
În ultimele decenii s-au remarcat o atenţie sporită a populaţiei faţă de planificarea
famililă.Comunitatea sprijină aceste activităţi şi se aşteaptă ca tot mai multe personae să
beneficieze de planning familial.

Ca scop principal, planificarea familială ajută familia, prin utilizarea metodelor


contraceptive la stabilirea numărului de membri pe care îi poate creşte, în funcţie de
spaţiul şi condiţiile socio-economice, dar şi de starea de sănătate a membrilor
familiei.Astfel, planificarea familială le ajută pe femei să se protejeze împotriva sarcinilor
nedorite şi a avortului provocat.Odată cu apariţia metodelor contraceptive a scăzut
numărul avorturilor provocate, a sarcinilor cu risc crescut, dar şi a numărului de decese
materne.Pe lângă aceste beneficii se află şi avantajele legate de sănătatea beneficiarilor
prin acţiunea de prevenire a unor tipuri de cancer dar şi la transmiterea unor boli.

Planificarea familială vine în sprijinul femeilor de spaţiere a naşterilor ceea ce se


reflectă în scăderea indicatorilor mortalităţii infantile.Din punct de vedere economic ,
prezintă avantajul că fiecare familie poate să asigure o creştere a bunăstării familiale prin
stabilirea unui raport echilibrat între numărul de membri ai familiei şi veniturile
acesteia(capacitatea de întreţinere).

Serviciile de planificare familială(Huezo, Carignan,1999)

Furnizarea de servicii de planificare familială şi contracepţie se realizează prin:

a)Cabinete- de planificare familială

• alte cabinete medicale


• medici de medicină generală/ medici de familie;

b)Servicii în afara cabinetelor- servicii comunitare

- reţele comerciale(farmacii)

c)Centre de consiliere pentru tineri/adulţi, pentru persoane care nu ştiu de existenţa altor
furnizori de servicii, se jenează să se adreseze altor centre sau persoane, le este frică de
examene genitale, le este frică/jenă că vor fi judecate de comportamentul lor etc.

Drepturile pacienţilor şi nevoile furnizorilor de servicii (Huezo, Carignan, (1999)

Este cunoscut faptul că planificarea familială are ca scop principal îmbunătăţirea calităţii
vieţii.Prin recunoaşterea planificării familiale ca un drept al indivizilor şi al cuplurilor ,
atunci calitatea serviciilor face parte di drepturile pacienţilor (1999:1).Pacientul nu este
doar persoana care solicită anumite servicii ci orice membru al comunităţii care ar putea
avea nevoie de servicii.Pentru realizarea serviciilor centrate pe nevoile pacienţilor , este
important de avut în vedere nevoile furnizorilor de servicii .
Motivele pentru care unii pacienţi /clienţi se adresează unor servicii de planificare
familială, sunt variate: pentru cunoaşterea implicaţiilor/rolurilor parentale, pentru
amânarea momentului unei sarcini, pentru spaţierea sarcinilor, pentru dorinţa de a avea
un copil, pentru protecţia a sănătăţii reproducerii /contracepţie etc.

Drepturile pacienţilor, conform Declaraţiei Drepturilor Omului de la


Teharan,1968,”Părinţii au dreptul fundamental de a determina în mod liber şi
responsabil numărul şi momentul aducerii pe lume a unui copil”.

Conform acestei declaraţii pot fi definite următoarele drepturi ale


pacienţilor/clienţilor:

1. Dreptul la informare- locul şi modalitatea de a obţine informaţii.Furnizorii de


servicii trebuie să-şi faca activitatea cunoscută nu doar în cabinete ci şi la nivel de
comunitate.
2. Dreptul la acces-toţi membrii comunităţii au dreptul la servicii de planificare
familială, pe principiul nediscriminării de orice fel;
3. Dreptul la opţiune –clienţii au dreptul de a decide dacă folosesc sau nu serviciile
de planificare familială inclusiv metodele contraceptive(alegerea metodei sau
schimbarea /întreruperea ei)sau locul şi persoana /specialistul;
4. Dreptul la protecţie:împotriva efectelor negative ale metodelor contraceptive, la o
contracepţie eficientă, împotriva transmiterii infecţiilor de orice tip prin
instrumental medical, impotriva discriminării etc;
5. Dreptul la intimitate, prin asigurarea spaţiului, a consimtămintelor pentru orice
examinare sau asistenţă,
6. Dreptul la confidenţialitate
7. Dreptul la respectarea demnităţii, prin asigurarea de consideraţie şi respect,
conform principiului nondiscriminării;
8. Dreptul la confort, respectiv spaţiul alocat , timpul acordat, timpul de aşteptare şi
calitatea serviciilor.
9. Dreptul la continuitate-clienţii au dreptul la servicii şi aprovizionare cu materiale
atâta timp cât au nevoie de ele.
10. Dreptul la opinie, pacienţii au dreptul de a-şi exprima părerea despre serviciile pe
care le primesc.

Nevoile furnizorului de servicii

Pentru asigurarea calităţii serviciilor asigurate de furnizori trebuie să se ţină seama de


faptul că au şi ei anumite nevoi:

1. Nevoia de instruire, prin facilitarea accesului la obţinerea de informaţii,


cunoştinţe şi deprinderi pentru îndeplinirea sarcinilor atribuite.Managerilor le
revine sarcina de a identifica nevoia de instruire a salariaţilor dar şi de a asigura
accesul la instruire.
2. Nevoia de informaţii, angajaţii trebuie să aibă acces la informaţii referitoare la
responsabilităţile pe care le au de îndeplinit dar şi alte informaţii legate de munca
în echipă.
3. Nevoia de infrastructură, se referă la calitatea spaţiului în care se desfăşoară
activitatea dar şi la structura organizatorică a furnizorului de servicii.
4. Nevoia de aprovizionare, se referă la posibilitatea de aprovizionare continuă cu
materiale de profil, formale şi informale.
5. Nevoia de indicaţii, clare , relevante şi obiective pentru întărirea angajamentului
şi a competenţei în ceea ce priveşte acordarea serviciilor;
6. Nevoia de a fi sprijiniţi, prin asigurarea primirii de consultanţă de specialitate ;
7. Nevoia de fi respectaţi, prin recunoaşterea competenţei şi a potenţialului lor-
pentru aceasta au nevoie de sprijinul sistemului.
8. Nevoia de a fi încurajaţi, prin motivare şi stimularea angajamentului personal.
9. Nevoia de a primi reacţii de răspuns, se referă la competenţa şi atitudinea lor , iar
reacţiile de răspuns îi determină să-şi îmbunătăţească activitatea.
10. Nevoia de exprimare, prin care furnizorii de servicii au nevoie să ştie că sunt
ascultaţi şi că opiniile lor sunt luate în considerare în demersul managerial.
CURS NR.6

CONSILIEREA ÎN PLANIFICAREA FAMILIALĂ(Huezo,Carignam,1999)

Consilierea reprezintă un proces de dublă comunicare între pacient şi consilier.Pentru


planificarea familială, consilierea este asociată cu contracepţia şi sănătatea
reproducerii.Astfel, consilierul îl va ajuta pe pacient să-şi identifice nevoile legate de
sănătatea reproducerii şi pentru alua cea mai potrivită decizie, atât în domeniul
contracepţieicât şi în cel ce vizează mărimea familiei.

Consilierea în planificarea familială se caracterizează printr-un schimb de informaţii ,


idei şi discuţii.Există o anumită legătură între educaţie şi consiliere.Astfel, cu cât
pacientul cunoaşte mai multe elemente despre contracepţie , consilierea va fi mai uşor
acceptată şi va necesita mai puţin timp.Pe lângă activitatea propriuzisă de consiliere,
pacienţii mai pot primi informaţii prin intermediul filmelor , pliantelor, discuţiilor şi
discuţiilor de grup.

Consilierea face parte din procesul educaţional pentru sănătatea reproducerii


.Procesul de învăţare este îmbunătăţit dacă informaţiile şi educaţia specifică sunt
focalizate pe nevoile pacientului.

Obiectivele consilierii pentru planificare familială şi sănătatea


reproducerii,vizează:

• Decizia nevoii/utilizării unei metode contraceptive;


• Alegerea liberă asupra metodei contraceptive;
• Informarea şi învăţarea folosirii metodei alese;
• Depăşirea anxietăţii în ceea ce priveşte colaborarea cu specialiştii în cazul
apariţiei unor probleme în utilizarea unor metode contraceptive;
• Conştientizarea exercitării noilor roluri parentale;
• Informarea asupra modificărilor în structura familială în momentul apariţiei
descendenţilor;
• Conştientizarea unor schimbări de roluri sau apariţiei unor modificări relaţionale
cu membrii familiei nucleu /lărgite/prieteni.
• Decizia asupra momentului apariţiei descendenţilor în familie.

Personalul implicat în consilierea familială.

Persoanele abilitate pentru realizarea consilierii familiale aparţin pe de o parte


domeniului medical ,iar pe de altă parte, domeniului psiho-social.

Tot personalul implicat în activitatea de consiliere trebuie să fie instruit corespunzător


pentru acest domeniu.Procesul de instruire se referă la învăţarea şi dezvoltarea unor
abilităţi, competenţe şi cunoştinţe necesare unor servicii de calitate în domeniul
planificării famililale şi a îngrijirii sănătăţii reproducerii.
Instructorii consilierii familiale pot fi angajaţi sau voluntari, specialişti în instruire şi
buni cunoscători ai problemelor acestui domeniu.Aceştia pot fi educatori, medici,
asistente, moaşe, lucrători psiho-sociali, coordonatori de activitate în cabinete, specialişti
în instruire şi experţi în exterior.Aceştia trebuie să fie buni cunoscători ai subiectului şi să
deţină abilităţi specifice de instruire/consiliere, pentru :

• utilizarea abilităţilor de comunicare/ascultare;


• identificarea problemelor participanţilor şi abordarea lor în vederea elucidării lor;
• definirea şi clarificarea obiectivelor urmărite;
• stabilirea metodelor de instruire şi modalitatea de evaluare a activităţii;
• pregătirea bazei materiale pentru aplicarea metodelor de lucru;

Principiile consilierii pentru planificarea familală:

1. Imparţialitatea- se referă la atitudinea neutră a consilierului în relaţia cu


pacientul, dar şi la corectitudinea furnizării informaţiilor.
2. Intimitatea- este condiţia asigurată de cabinetul de specialitate pentru ca
discuţiile să nu poată fi auzite şi fiecare pacient să poată fi consiliat singur
şi încurajat pentru exprimarea temerilor sau dubiilor;
3. Asigurarea libertăţii de opţiune apacienţilor-se referă la situaţiile prin
care pacientul poată să decidă singur asupra opţiunulor sale;
4. Corectitudinea- responsabilitatea consilierului de a furniza informaţii
corecte fără a-şi impune propriile valori socio-culturale, morale sau
prejudecăţi;
5. Confidenţialitatea- reprezintă obligaţia profesională de menţinere a
discreţiei asupra informaţiilor clienţilor.

Însuşirile şi calităţile unui bun consilier al planificării familale:

1. Este convins de importanţa planificării familiale, pentru că reprezintă o


componentă importantă a sănătăţii familiale;
2. Înţelegător şi apropiat, intră în contact cu personalităţi diferite;
3. Echilibrat, fără a vea propriile sale probleme care ar putea să-i afecteze
activitatea;
4. Corect, prin furnizarea optimă a informaţiilor;
5. Informat, printr-o bună pregătire profesională;
6. Eficient, poate lucra şi cu minim de informaţii sau în situaţii de urgenţă/stress;
7. Nemoralizator,
8. Discret,prin păstrarea confidenţialităţii datelor;
9. Empatic, pentru înţelegerea pacienţilor;
10. Consecvent, prin demonstrarea corectitudinii datelor şi informaţiilor.

Deprinderi importante pentru consiliere în planificare familială şi contracepţie:

• Ascultarea activă şi comunicarea nonverbală, pentru stimularea feed-


back-ului;
• Utilizarea tipurilor de răspunsuri ale ascultării active, pentru
identificarea corectă a problemelor/temerilor clientului dar şi a
sentimentelor acestuia;
• Adresarea / formularea tipurilor de întrebări;
• Asigurarea pacientului despre normalitatea situaţiei sale;

• Furnizarea de informaţii,prin verificarea informaţiilor deţinute de client


până la momentul respective şi îndreptarea informaţiilor incorecte sau
completarea lor unde este cazul.
• Rezumarea/evaluarea cunoştinţelor şi a deciziilor pacientului.
Evaluare pentru disciplina:

PLANNING FAMILIAL ŞI DINAMICA FAMILIEI

Asist.univ.Nina MIHALACHE

50% - activitate seminar

50% - examen

Cerinţe pentru examen.

Realizaţi un referat de max.5 pg., alegând una din următoarele teme:

1.Analizaţi schimbările la nivelul structurilor familiale în cadrul dinamicii familiale.

2.Cuplu vs.căsătorie.Motive pentru căsătorie ale partenerilor de cuplu modern.

3.Importanţa socială a planningului familial.

4.Educaţia sexuală de la tradiţional la modern.

5.Analizaţi una din funcţiile familiei în contextual dinamicii tradiţional-modern.

6.Implicaţii ale avortului în cuplu.

7.Analizaţi schimbările normelor familiale din perspectiva planningului familial.

8.Importanţa consilierii în planningul familial.

N.B.

• Trimiterile bibliografice sunt obligatorii;


• Referatul se prezintă la data stabilită pentru examen.Acesta va fi predate însoţit de
referatul susţinut la seminar, semnat şi datat.
• Ambele referate vor fi însoţite de autoevaluare.

SUCCES!
PLANNING FAMILIAL ŞI DINAMICA FAMILIEI

CURS, anul IV,sem.I, 1h/săpt.

2007-2008

Asist.univ.drd.Nina MIHALACHE

Scopul cursului:

• familiarizarea studenţilor cu noţiuni specifice de planning familial,


• cunoaşterea conceptelor şi elementelor asociate dinamicii familiale.

Obiective:

• să se familiarizeze şi să-şi îmbogăţească vocabularul cu termenii specifici acestui


domeniu;
• să identifice principalele elemente ale planificarii familiale de la tradiţional la
modern;
• să cunoască ansamblul de transformări la nivelul familiei în contextul dinamicii
acesteia;
• să justifice importanţa planificării familiale în contextul dinamicii familiei;
• să cunoască elemente ale consilierii în planificarea familială.

Metode şi procedee de lucru:

-expunere, dezbatere, studii de caz-exemplificări, problematizarea, analiza, prezentare


materiale mass media, tip:film , mape, pliante.

Materiale ajutătoare:

-instrumentar audio-video, fişe, pliante, flip-chart, etc.

Modalităţi de examinare:

- examen semestrial -50%

- referat/intervenţii la activitatea de seminar-50%

TEMATICA PENTRU CURS:

1.Teorii şi perspective – planning şi dinamica familiei.

Perspective şi teorii ale modelelor familiale.

2.Cuplul, căsătoria, familia .Definiţii .Delimitări conceptuale.


3.Tipologii în contextul dinamicii familiale:

- schimbari la nivelul structurilor familiale;

- schimbari la nivelul valorilor şi credinţelor;

- schimbarea normelor familiale.

4.Dinamica funcţiilor familiale.

5.Diferenţele de gen.

-structura rolurilor de gen familiale

-structura autorităţii şi puterii familiale

6.Planning familial de la tradiţional la modern:

-elemente de sexualitate;

- sănătatea reproducerii;

- servicii de planificare familiala(drepturile pacienţilor, nevoia furnizorilor de servicii


de planificare familială)

7.Consilierea în planificarea familială

-obiective,

-personal implicat,

-tehnici şi metode de abordare,

-principiile consilierii în planificare familială,

-deprinderi pentru consiliere.

TEMATICA PENTRU SEMINAR:

1.Sănătatea individuală şi sănătatea colectivă.Educaţie sexuală, în familie, socială.

2.Prevenirea abandonului:

a)planificare familială şi momentul ales pentru naşterea copiilor

b)programe de educaţie parentală;


c)educaţie contraceptivă , BTS, HIV/SIDA

d)sănătatea reproducerii şi a persoanelor cu dizabilităţi.

3.Efectele avortului asupra :individului, familiei, comunităţii.

4.Caracteristici ale adolescenţei.Tipuri de relaţii.Manifestări.

5.Caracteristici ale partenerilor de cuplu şi motivaţia tinerilor la căsătorie.

6.Diferenţele de gen.

7.Educaţia sexuală pe categorii de vârstă.

BIBLIOGRAFIE:
• Adler,L,(2003),Secrete de alcov. Istoria cuplului
între 1830-1930, Bucureşti, Editura Corint
• Ackerman,N.W.,(1958),The Psichodynamics of
Family Life, New York, Wiley,
• Ackerman,N.W.(1967), The future of the Family
Psychotherapy, in N.Akerman, F. Beatman, şi S.
Sherman(eds), Expanding Theory and Practice in
Family therapy, New York Family Association of
America.
• Aries,Ph.(1998),Căsătoria indisolubilă, în Aries
Ph.şi Bejin,A.,vol.Sexualităţi
occidentale,Oradea,Antet
• Bader,E.,Pearson,P.(1988),In Quest of the Mythical
Mate.A Developmental Approach to Diagnosis and
Treatment in Couples Therapy, New York, Brunner
–Mazel,
• Barton,C.,Alexander,j.,(1981), Functional Family
Therapy”, în A.Gurman(ed) Hanbook of Family
Therapy, New York, Brunner- Mazel,
• Blau,P.,(1964), Exchange and Power in Social Life,
New York,Wiley,
• Bertalanffy,L.,(1968),General System
Theory;Foundation, Developments, Applications,
New York,Braziller,
• Bowen,M.,(1978), Family Therap yin Clinical
Practice, New York, Aronson,
• Burr,W.R.,(1998), “Using Theories in Family
Science”in R.D.Day, K.L.Gilbert,
B.H.Settles,W.R.Burr,(eds.), Research and Theory
in Family Science , Pacific Grove CA, Brooks/Cole
Publishing Company,
• Debesse,M.,(1981),Etapele educaţiei,E.D.P.
Bucureşti
• Dubar,C.,(2003),Criza identităţilor.Interpretarea
unei mutaţii,Chişinău,Ştiinţa
• Durkheim,E.(1902), De la division du travail social,
Paris F.Alean
• Durkheim,E.(1974), Regulile metodei sociologice,,
Editura Ştiinţifică, Bucureşti,
• Hatcher,Robert,A.;Rinehart,Ward;Blackburn,Ric
hart;Geller,S.Judith,(1996),
Contracepţia.Ghid practic, Editat de Population
Information Program Center for Communications
Programs(Supliment la Family planning methods:New
guidance, Series J, No.44, vol.XXIV,No.2)Ediţie în
limba română coordonată de dr.Borbola Koo şi Ana
Vasilache, UNFPA,
• Huezo,Carlos,M.;Carignan, Charles,S.(1999),
Ghidul serviciilor de planificare familială, Ediţie în
limba română coordonată de dr.Borbola Koo şi
Ana Vasilache, UNFPA,SECS.
• Hubert,R,.(1959),Traite de pedagogie generale,
P.U.F.Paris,
• Homans,G.C.,(1961), Social Behavior, New York,
Harcourt, Brace&World,
• Kantor,D.&Lehr,W.,(1975),Inside the Family, San
Francisco, Jossey-Bass,
• Levi-Strauss,Cl.,(1978), Antropologie
structurală,Editura Politică, Bucureşti,
• Lids,T.,(1963),The Family and Human Adaptation,
New York, International Universities Press,
• Lids,T.(1976),The Person, New York, Basic Books
• Lupşan,G.(2001),Dreptul familiei,Editura
Junimea,Iaşi,
• Makarenko,A.S.(1956),Conferinţe despre educaţia
copiilor,Editura de Stat Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti,
• Mace,D.,(1983),Love and Anger in Marriage,
Grands Rapids,Mich.,Zondervan
• Malthus, T.R.,(1992), Eseu asupra principiului
populaţiei, Editura Ştiinţifică , Bucureşti,
• Miftode, Vasile,(1999), Fundamente ale asistenţei
sociale, Editura Eminescu, Bucureşti,
• Minow,M.&Shanley,M.,L.,(2001), Reconsiderarea
conceptului de familie .Drepturi şi responsabilităţi
relaţionale, în M.L.Shanley şi
U.Narayan(eds.)Reconstrucţia teoriei politice.Eseuri
feministe, Editura Polirom,Iaşi
• Morgan,L(1971).La societe archaique, Anthropos,
Paris
• Mitrofan,I.,Ciupercă,C.(1997),Psihologia relaţiilor
dintre sexe, Bucureşti,Editura Alternative,
• Mitrofan I.,Ciupercă C.,(1998), Incursiune în
psihosociologia şi psihosexologia familiei, Bucureşti,
Edit Press Mihaela SRL
• Morgaine, C.A.,(1992),”Alternative Paradigmsfor
Helping FamiliesChanges Themselves”, Family
Relations,41,pp.21-30
• Murdock,G.P.,(1949), Social Structure, New York,
Macmillan
• Neamţu, Cristina,(2003), Educaţia sexuală, o
provocare pentru şcoala românească, Editura
Institutul European, Iaşi,
• Oghurn,W.J.;C.Tibbits(1953), The family and his
Functions, New York, Mc.Graw-Hill;
• Parsons,T.;R.F.Bales,(1955), Family Socialization
and Interaction Process,New York, Free Press,
• Roudinesco, Elisabeth,(2006), Familia în dezordine,
Editura Trei, Bucureşti,
• Sabran, Jaques(1970), La sociologie-Les
Dictionares Marabout Universite Paris,
• Satir,V.,(1972) ,Peoplemaking, Palo Alto, CA,
Science and Behavior Books
• Sluzki,C.,Beavin,J.,(1965)Symetry and
Complementarity:An Operational Definition and a
Typology of Pairs, Acta Psiquiatrica Ypsicologica de
American Latina,11,
• Stahl,H.H.,(1962), Manual de prevederi şi asistenţă
socială, vol.I, Editura Medicală, Bucureşti,
• Stan, Dumitru,(2001), Sociologia ruralului
tradiţional românesc, vol.I, Editura Universităţii
“Al.I.Cuza”Iaşi ,
• Stănoiu,A.;Voinea,M.(1983), Sociologia familiei ,
Tipografia Universităţii Bucureşti,
• Stănciulescu,Elisabeta,(2002) Sociologia educaţiei
familiale, vol.I, Editura Polirom, Iaşi
• Thery,I.,(1995), Recomposer une famille, des rolles
et des sentiments, Paris, Textuel
• Turliuc, Maria, Nicoleta, (2004), Psihologia
cuplului şi a familiei, Editura Performantica ,Iaşi
• Zamfir, Cătălin;Vlăsceanu,Lazăr(coord),(1998),
Dicţionar de sociologie, Editura Babel ,Bucureşti