Sunteți pe pagina 1din 25

Rolul asistentului social n stabilirea parteneriatelor cu actorii comunitari.

Asistenta sociala este o componenta a sistemului national de protectie sociala, in cadrul caruia statul si societatea civila se angajeaza sa previna, sa limiteze sau sa inlature efectele temporare sau permanente ale unor evenimente considerate drept riscuri sociale, care pot genera marginalizarea ori excluderea sociala a persoanelor si a familiilor aflate in dificultate, care prin eforturi si resurse proprii nu sint in stare sa-si imbunatateasca situatia, ajutandu-i sa-si dezvolte propriile capacitati si competente pentru o functionare sociala corespunzatoare integrarii sociale. Ajutorul are in vedere, de regula, o perioada limitata de timp pana cand persoanele in conditii de risc isi gasesc resursele economice, sociale, psihologice, pentru a putea duce o viata normala autonoma. Totodata, scopul asistentei sociale este de a preveni posibila excludere a persoanelor din viata sociala si de a reduce saracia. Intr-un sens mai larg, asistenta sociala se refera la orice beneficiu financiar sau serviciu social noncontributoriu, finantat din taxele si impozitele generale sau din fonduri sociale speciale. Intr-un sens mai restrans, conceptul de asistenta sociala nu include ansamblul de beneficii si servicii sociale universalistcategoriale, definind doar acel ansamblu de institutii, programe, masuri, activitati profesionalizate si servicii specializate de protejare a persoanelor, grupurilor sau comunitatilor cu probleme speciale, aflate temporar in dificultate. Din aceaasta perspectiva parteneriatele publice in domeniul social vor contribui la realizarea functiilor pe care le indeplineste asistenta sociala in societatea moderna si care se refera la:

identificarea segmentului populatiei ce face obiectul activitatilor de asistenta sociala; diagnoza problemelor socio-umane cu care persoanele vulnerabile sau grupurile cu risc crescut se pot confrunta; identificarea diferitelor surse de finantare a acestor programe de sprijin; dezvoltarea unor servicii indreptate catre prevenirea unor situatii defavorizante.

Orice parteneriat public va raspunde in cel mai eficient mod nevoii de asistenta sociala a beneficiarului de asistenta sociala, care desemneaza resursele necesare pentru o functionare sociala normala, neacoperite prin efortul persoanei in cauza si care vor include: a) nevoia provenita din lipsa resurselor economice - un nivel de viata sub standardele minime acceptate, lipsa locuintei, lipsa de acces la serviciile de asistenta medicala sau educatie; b) nevoia provenita din limitarea severa a capacitatilor personale de a duce o viata normala - dependenta de alcool sau droguri, probleme de integrare in viata de familie, scoala, munca, comunitate, dificultati de relationare cu ceilalti. Serviciile de asistenta sociala intervin in doua tipuri distincte de situatii: in situatiile de urgenta, care combina, in acest caz, resurse financiare de urgenta cu resurse institut ionale si umane specializate, precum si in situatii de dificultate cronica, dublate de deficitul de capacitati proprii de depasire a dificultatilor Prin insasi natura lor, ca un instrument de asistenta individualizata, serviciile de asistenta sociala sunt puternic focalizate, asigurand utilizarea eficienta a resurselor sociale in ajutorarea anumitor grupuri-tinta. Din aceasta perspectiva, serviciile sociale pot fi cu caracterprimar si au drept scop prevenirea sau limitarea unor situatii de dificultate ori vulnerabilitate, care pot duce la marginalizare sau excluziune sociala si servicii sociale specializate, ce se adreseaza anumitor probleme particulare ti sunt orientate spre recuperare si reabilitare, reeducare si mediere sociala, consiliere in cadru institutionalizat, in centre de informare si consiliere sau orice alte masuri si actiuni care au drept scop mentinerea, refacerea sau dezvoltarea capacitatilor individuale pentru depasirea unei situatii de nevoie sociala. Serviciile de asistenta pot fi acordate beneficiarilor in mediul lor natural de viata, in familie, in gospodarie, la scoala, la locul de munca sau in institutii specializate de asistenta sociala, centrele de consiliere sau recuperare, care se prezinta ca un loc special protejat, de viata normala, persoanelor ce nu pot, temporar sau permanent, sa isi desfasoare existenta intr-un mediu social natural. Asistenta sociala, ca parte esentiala a protectiei sociale, reprezinta un mod operativ de punere in aplicare a programelor de protectie sociala pentru categoriile mentionate mai sus. Ea asigura astfel, prin serviciile sale specializate, atenuarea partiala a inegalitatii existente. Asistenta sociala, prin natura sa, reprezinta un sistem de servicii sociale prestate de autoritatile publice centrale si locale, ONG-uri si organizatii internationale donatoare. Orice sistem de asistenta trebuie sa fie ajustat la posibilitatile economiei statului propunand sa utilizeze sursele disponibile foarte eficient si odata cu aparitia noilor surse financiare sa dezvolte si noi programe. Astfel, Parteneriatul public privat in domeniul social se va incavdra itnr-o formula logica in sistemul asistentei sociale si va reflecta obiectivele de baza ale acestuia. a) prevenirea sau reducerea dependentei sociale si atenuarea consecintelor acesteia; b) mentinerea unui nivel decent de viata al persoanei sau familiei; c) acordarea unui sprijin suplimentar, temporar sau permanent, prin prestatii si servicii sociale Deci, politica de asistenta sociala are drept scop orientarea masurilor politice si socio-economice spre asigurarea de posibilitati egale atat pentru membrii societatii, cit si pentru sistemele institutional-administrative organizate la nivel local si central. Masurile de asistenta sociala se realizeaza prin programe si actiuni personalizate, preventive sau curente, organizate si garantate de autoritatile administratiei publice centrale si locale, precum si de alte organe sau organizatii ale societatii civile Desi serviciile de asistenta sociala raspund nu numai unor probleme locale sau individuale, ci si unor probleme sociale mai generale, avand o determinare structurala la nivelul societatii, baza organizarii acestora o reprezinta comunitatea locala, in timp ce coordonarea acestora la nivel national implica mai degraba asigurarea unor standarde de calitate pentru functionarea lor, a unui caracter sistematic si a unui suport tehnic, eventual si financiar al acestora si elaborarea unei politici sociale coerente in domeniu.

Responsabilitatile si deciziile privitoare la organizarea si desfasurarea unor servicii de asistenta sociala revin insa, in cea mai mare parte, datorita gradului lor crescut de discretionaritate, comunitatii locale, asigurand astfel o responsabilitate crescuta la problemele locale si specificul local al unor probleme sociale generale. Serviciile de asistenta sociala trebuie deci sa combine prioritati stabilite la nivel national cu prioritati stabilite la nivel local si regional. Multi specialisti in probleme de administratie publica sustin necesitatea implicarii si responsabilizarii comunitatilor locale in organizarea serviciilor de asistenta sociala prin descentralizarea financiara a acestora. Descentralizarea financiara, ca rezultat al unui proces integrat de descentralizare a unor servicii sociale, are desigur efecte pozitive asupra responsabilizarii si mobilizarii comunitatii locale, dar acest proces trebuie sa reprezinte si o solutie fezabila care sa permita efectiv organizarea si dezvoltarea unor servicii inalt profesionalizate si responsive la nevoile locale. Ele trebuie, in fapt, sa vina in completarea unor masuri sustinute la nivel national, ce le degreveaza de o suprasolicitare, nesustenabila adesea doar din resurse locale 2.2 Servicii sociale alternative prin delegarea responsabilitatii de prestare a serviciilor sociale Parteneriatele publice in domeniul social cuprind diversede forme de cooperare, generate de dinamismul dezvoltarii sociale, multitudinea particularitatilor, aranjamentelor contractuale si acestea din urma trebuie privite ca o optiune viabila, printre alte modele traditionale existente, in prestarea serviciilor sociale. Obiectivele privind crearea unui sistem de asistenta sociala sunt imposibil de realizat fara contributia si concursul tuturor institutiilor autoritatilor publice centrale si locale, precum si a societatii civile. Atat in tarile industrializate, cat si in tarile in curs de dezvoltare sau in tranzitie a crescut foarte mult, in ultimii ani, interesul pentru dezvoltarea parteneriatului si cooperarii dintre guverne si actori nonguvernamentali. Putem vorbi astfel despre o tendinta globala de reforma a practicilor administrative si de guvernare in cadrul careia sunt reconsiderate rolul statului in societate, precum si modalitatile prin care se pot rezolva probleme ale societatii prin cooperare intersectoriala. In acest context, de o importanta majora este si interactiunea intre nivelul national si cel local al politicilor si distribuirea de responsabilitati intre structuri in dependenta de anumite principii elaborate pornind de la competentele institutionale, de la tipul de suport acordat si de la categoriile de beneficiari. Este necesar sa gandim un mecanism de cooperare flexibil, care va crea un cadrul functional de parteneriate in scopul suportului necesar la dezvoltare a sistemului de asistenta sociala, in care rolul fiecarui actor devine foarte clar si care este cunoscut si inteles de toate partile. Acest lucru este esential pentru procesele de dezvoltare a unui sistem eficient de asistenta si protectie sociala. Situatia cu care se confrunta institutiile publice din domeniul social este una specifica:- existenta unor anumite servicii sociale putin eficiente, nu numai datorita numarului redus de personal, calificarii inadecvate a acestuia, dar si imposibilitatii atragerii de personal competent si, de cele mai multe ori, bugete insuficiente. De aceea, in iltimul timp este tot mai mult promovata delegarea responsabilitatii de prestare a anumitor servicii sociale, catre terti. Modaliatile de realizare a acestor delegari pot purta mai multe nume in functie de principiul care guverneaza relatia contractuala.

Ca rezultat al redefinirii rolurilor si responsabilitatilor guvernelor, sectorului privat si societatii civile, apar noi retele avand la baza un parteneriat de tip public-privat care isi propune solutionarea unor probleme sociale considerate altadata a fi exclusiv in responsabilitatea guvernului. Parteneriatul public privat in furnizarea serviciilor sociale ofera un sir intreg de avantaje atat pentru institutiile publice si private, cat si pentru intreg sistemul de asistenta sociala. Astfel, pe termen lung parteneriatele publice private in domeniul social dezvoltata o piata competitiva de servicii sociale, unde exista o concurenta intre organizatiile publice si private, precum si intre entitatile private furnizoare de servicii sociale, permite concentrarea efortului sectorului public pe elaborari de politici si strategii generale de management al serviciilor sociale, lasand implementarea in seama organizatiilor private. Astfel, sporeste impactul programelor de servicii sociale sustinute de bugetul de stat prin atragerea de resurse complementare. Implicarea actorilor comunitari in identificarea propriilor probleme si oferirea de solutii creeaza cele mai favorabile conditii pentru dezvoltarea unor formule durabile de parteneriat in crearea retelelor comunitare de servicii sociale. Pe de alta parte, sporeste pe aceasta cale controlul societatii asupra utilizarii banilor publici care au menire sociala. Relatiile de parteneriat genereza imbunatatiri ale managementului institutiilor publice prin reglementare de standarde de calitate a serviciilor sociale, permite diversificarea serviciilor sociale, ceea ce conduce la cresterea numarului de beneficiari si contribuie la cresterea calitatii serviciilor.Totodata pentru organizatii si beneficiari permite accesul la fonduri publice, astfel asigurand continuitatea in furnizarea serviciilor sociale prestate de catre ONG, ceea ce sporeste credibilitatea pentru initiativele private de acumulare de fonduri. Parteneriatele publice in domeniul social, deosebit de atractive prin eficienta, solicita o capacitate sporita de management atat din partea agentiilor guvernamentale, care finanteaza implementarea in regim privat de servicii de asistenta sociala, precum si din partea furnizorului de servicii. Din aceasta perspectiva, datorita complexitatii serviciilor sociale, trebuie sa creasca capacitatea institutiilor publice de a face un bun management al relatiilor public-private in sensul dezvolarii pietei de servicii sociale prin stimularea competitiei in oferta de servicii sociale. Capacitatea administrativa a Autoritatii contractante, in procesul de selectare a partenerului privat, trebuie sa se centreze pe dezvoltarea managementului procedurii de contractare, monitorizare si evaluare a contractorilor, standarde si indicatori de performanta, atat din punct de vedere al organizarii serviciului, cat si al prestarii directe. Autoritatea contractanta nu va putea atinge acest obiectiv, daca nu va dispune de suficiente mecanisme de a identifica imperfectiunile ofertei de servicii. Discrepantele care exista intre diferite regiuni de a-si identifica propriile probleme pot crea situatii, in care piata de servicii sociale este subdezvoltata si un anumit numar de comunitati sa nu beneficieze de parteneriate publice locale. Din aceasta perspectiva este foarte necesara informarea corecta a organizatiilor nonguvernamentale si a autoritatilor publice cu privire la oportunitatile PPP; pregatirea organizatiilor nonguvernamentale si a autoritatilor publice in utilizarea tehnicilor eficiente de analiza si evaluare a programelor in parteneriat; imbunatatirea capacitatilor de a dezvolta procese participative, vizand schimbarea/imbunatatirea cadrului de politica publica, formularea unor standarde de buna practica in domeniul contractarii de fonduri publice.

Trebuie sa fim constienti de faptul ca eforturile organizatiilor neguvernamentalc nu pot duce la rezolvarea in intregime a unei probleme in comunitatea locala si nici nu vor substitui administratia publica. Ele trebuie vazute ca un mod de actiune complementar activitatii administratiei, prin care comunitatea se autoresponsabilizeaza fata de rezolvarea propriilor probleme. ONG-urile pot gasi solutii pentru probleme cu care se confrunta cetatenii, dar aceste solutii devin relevante doar daca ele pot influenta procesul de dezvoltare al nivelul intregii comunitati si contribuie la un proces general de dezvoltare sociala. Deseori aceasta dezvoltare sociala depinde de flexibilitate si predispunerea spre cooperare a institutiilor guvernamentale si ce celor neguvernamentale. Calitatea parteneriatului reprezinta o preocupare constanta a ultimilor ani atat pentru organizatiile nonguvernamentale, cat si pentru autoritatile publice, este subliniata necesitatea de a dezvolta si a imbunatati cooperarea si parteneriatul dintre "sectorul public' si "sectorul nonguvernamental', avand ca rezultat imbunatatirea performantelor guvernarii si a calitatii politicilor publice din Romania prin deschiderea catre societatea civila si apropierea de cetatean.

Pentru a asigura succesul unei astfel de cooperari si pentru a evita esecurile este nevoie:

de coordonare a activitatilor si deciziilor; de un management de calitate al actiunii comune, ceea ce presupune acceptarea de catre parteneri a regulilor si normelor comune de operare; distribuirea corecta a riscurilor intre parteneri; delegarea de gestiune din partea sectorului de stat spre sectorul privat; contracte de parteneriat bine negociate si structurate legal; licitarea proiectului propus pentru cofinantarea publica pentru a alege partenerul privat cel mai convenabil din punct de vedere al calitatii si costului, concurenta asigurand de fapt si succesul unui contract pentru autoritatile publice; preluarea de catre sectorul public a metodelor de management privat, dat fiind ca proiectul de parteneriat public-privat se dovedeste a fi unul dintre principalele mecanisme prin care sectorul public reuseste sa obtina valoare in schimbul banilor; monitorizarea partenerului privat la toate fazele realizarii investitiei si in exploatare, ceea ce solicita sectorului public cunostinte privind managementul antreprenorial, lipsa de competenta de domeniu a institutiei publice ar putea crea mari dificultati in gestiunea parteneriatului; capacitatea parteneriatului public privat de a raspunde problemelor de interes public ale unei comunitati, ceea ce va solicita administratiei publice locale sa invete sa actioneze local, adica sa invete mai intai sa identifice cele mai stringente probleme ale comunitatii, dupa care sa identifice si sa mobilizeze resursele locale. O astfel de abordare va asigura eficienta parteneriatului public privat.

In ultimii ani s-au imbunatatit constant dimensiunea si calitatea parteneriatului public-privat[26] (intre autoritatile publice si sectorul nonguvernamental), dar foarte multe lucruri raman inca de realizat pentru a valorifica la maximum potentialul de parteneriat existent

Istoricul social
Istoricul social este un instrument de evaluare i intervenie n contextul cazurilor sociale care urmrete modul n care trecutul beneficiarului influeneaz problema acestuia i modalitatea de rezolvare. Acest instrument se aplic n foarte multe domenii de intervenie ale asistenei sociale, centrndu-se pe individ, familie, grup social sau comunitate, vzui ca beneficiari ai evalurii i interveniei de specialitate. Istoricul social poate fi utilizat ca parte component a anchetei sociale, dar i ca instrument individual, structurat pe capitole, subcapitole i puncte. n primul caz, istoricul social reprezint partea narativ a anchetei social, unde ntr-un paragraf de maximum o jumtate de pagin A4 se descriu evenimentele importante din viaa clientului, precum i aspecte care au o relaie organic cu problema existent. Aceste evenimente importante fac referire la natere, copilrie, educaie, cstorie, decese, istoric al instituionalizrii, etc. Ex Copilul X provine dintr-o familie legal constituit, fiind al ..... copil nscut al celor doi soi Y. Naterea a fost natural, la termen, nou nscutul fiind eutrofic (vezi glosar). Pe parcursul dezvoltrii sale nu s-au nregistrat probleme de sntate. n prezent, este elev n clasa a .... coala... i are rezultate bune la nvtur i disciplin, conform caracterizrii dirigintelui. Pe data de ....... a fost instituionalizat n CP..... Folosit de cele mai multe ori ca instrument individual, istoricul social prezint o structur complex centrat pe strngerea unor informaii cheie despre trecutul clientului i despre modul n care acesta a influenat apariia problemei. n acelai sens, istoricul social cuprinde informaii preioase despre resursele personale ale clientului i/sau ale reelei de sprijin care pot participa activ n identificarea unor modaliti de rezolvare a problemei. n structura istoricului social, informaiile despre trecutul clientului se vor prezenta dup cum urmeaz: Date personale privind beneficiarul Se vor completa date de identificare ale beneficiarului, precum i statutul juridic al acestuia (aplicabil n cazul copiilor n dificultate). Dac beneficiarul este o familie, structura prezentrii va fi de la general la particular, ncepnd cu date de identificare ale prinilor. Date privind familia beneficiarului - Cnd beneficiarul este reprezentat de ctre o singur persoan vom completa date privind ceilali membrii ai familiei i relaiile dintre acesta, folosind stilul narativ. Astfe l, se vor face

referiri la date de identificare ale membrilor familiei, aspecte morale, psihologice, fiziologice si economice dintre acetia, precum i alte aspecte care pot fi particularizate i care contribuie la formarea unei viziuni clare a ntregului familial din care face parte i beneficiarul/clientul. Aceste aspecte pot face referire la antecedentele penale ale membrilor familiei, consumul de alcool, anumite fapte/evenimente relevante, boli i terapii medicale la care au fost supui membrii familiei i care au relevan pentru cazul nostru). Se recomand s fie nregistrate informaii privind: Rolurile n familie / structura de putere Tipul i structura familiei (att familia nuclear ct i familia extins - n ordinea gradului de rudenie, cu specificarea acestuia, vrsta, statutul socio-profesional i locul de munc pentru fiecare membru al familiei). Date privind evoluia beneficiarului Informaii privind naterea i dezvoltarea - Datele culese vor face referire la vrsta, naterea i dezvoltarea copilului. Este important ca acest item s fie completat cu atenie n cazul copiilor cu nregistrare tardiv a naterii i s se precizeze aceast situaie. Informaii de natur medical - Acest item se completeaz cu scopul identificrii unor posibile boli de care clientul a suferit n trecut i care ar putea recidiva, de asemenea se acord o atenie deosebit deficienelor, tratamentelor sau altor terapii, acte medicale, consultrile medicului de familie/specialistului. Ex.: din punct de vedere al istoricului familiei, urmrim modul n care boala unui membru al familiei influeneaz dinamica acesteia. Informaii privind activitatea colar/educaia Se nregistreaz situaia prezent i colarizri anterioare, performane/eec colar. Se completeaz cu documente colare (caracterizare, foaie matricol, adeverin, etc). Informaii privind statutul socio-profesional - Avem n vedere actualul loc de munc, cel anterior, sau posibile situaii de disponibilizare i omaj. De asemenea, vom cuta informaii legate de posibile conflicte de munc, litigii, eliberri din funcii, cursuri de reconversie profesional, etc. Relaia cu sistemul de protecie/asisten social - Se vor completa detalii cu privire la instituionalizri anterioare i/sau alte forme de ocrotire/sprijin (este un item utilizat n mod deosebit pentru copii care au fost/sunt instituionalizai). Situaia material / financiar Locuin/proprieti Se nregistreaz tipul de locuin, starea de igien, forma de proprietate, numrul de camere, numrul de persoane care locuiesc n aceeai cas, dotarea/confortul. Surse de venit Se precizeaz sursa veniturilor, tipul acestora (ocazionale, stabile, alte forme de venit), alte bunuri, datorii, moteniri, cheltuieli curente, etc. Probleme identificate - Se va realiza o clasificare i o ierarhizare a problemelor identificate pe tot parcursul documentrii pentru realizarea istoricului social, dar i probleme identificate pe parcursul instrumentrii cazului (privind colaborarea clientului i a familiei acestuia la rezolvarea problemei). Aceste probleme trebuie ierarhizate dup principiul influenei pe care o exercit asupra cauzei i dinamicii familiei.

Ciclul vietii de familie


Etapele emotionale si intelectuale prin care un om trece din copilarie pana la varsta pensionarii ca membru a unei familii se numeste ciclul vietii de familie. In fiecare etapa, omul se confrunta cu provocari in viata de familie care il ajuta sa isi dezvolte sau sa castige noi abilitati. Imbunatatindu-si aceste abilitati omul poate depasi schimbarile prin care aproape fiecare familie (traditionala sau nu) trece.Nu oricine trece prin aceste etape usor. Situatii ca boli severe, probleme financiare sau moartea unei persoane apropiate pot avea repercursiuni asupra modului in care o persoana trece prin aceste etape. Din fericire, abilitati pierdute in una din etape pot fi invatate in urmatoarele. Etapele ciclului vietii de familie sunt: - celibat - cuplul sau mariajul - parinti: copii pana la adolescenta

- indrumarea adolescentilor - pensionarea sau varsta a treia.

Importanta intelegerii ciclului vietii de familie


Abilitatile imbunatatite si evenimentele importante din fiecare etapa permit trecerea cu succes la urmatoarele stadii de dezvoltare. Daca nu sunt stapanite aceste aptitudini, trecerea la etapa urmatoare se poate realiza, dar este posibil sa se intampine dificultati in relatiile si tranzitiile viitoare. Teoria acestui ciclu sugereaza ca tranzitiile facute cu succes pot preveni boli si tulburari emotionale sau legate de stress. Indiferent de statut parinte sau copil, frate sau sora, legat prin sange sau dragoste, experientele din acest ciclu vor influenta ceea ce este sau devine o persoana. Cu cat se inteleg mai mult provocarile din fiecare etapa cu atat mai usor se trece mai departe.

Intreruperea unui ciclu normal de viata


Stresul vietii cotidiene, confruntarea cu o boala cronica sau orice alte crize scindeaza ciclul normal. O criza sau un stres in derulare poate intarzia urmatoarea faza a vietii, insa se poate merge mai departe, fara ca persoana sa fie pregatita pentru tranzitie.

Imbunatatirea ciclului de viata al familiei


Cu siguranta orice persoana poate invata abilitatile neinvatate anterior si prin aceasta sa imbunatateasca calitatea vietii personale si a familiei sale in oricare moment al vietii. Propria examinare, educatia si posibil consilierea sunt cai de imbunatatire a vietii personale si de familie. De asemenea cu ajutorul acestor actiuni se poate trece mai usor peste problemele aparute, ca de exemplu un divort sau cand persona in cauza face parte dintr-o familie destramata.

Stadiul de celibat Celibatul este cea mai critica perioada. La maturitate individul se separa emotional de familie. In cursul acestui stadiu, oamenii incearca sa devina independenti din punct de vedere emotional, fizic, social si financiar. Incep sa dezvolte calitati unice si caracteristici care ii vor defini ca individ.Intimitatea este foarte importanta in dezvoltarea individului in etapa de precelibat. Intimitatea reprezinta abilitatea unei persoane de a dezvolta si mentine relatii stranse care sa reziste in orice conditii. In relatiile apropiate se invata despre: - incredere - lucruri comune sau similare - compatibilitate - atasament - dependenta de alta persoana care nu face parte din familie - impartasirea emotiilor intr-o relatie. Oamenii isi pot afla identitatea si in afara cadrului familial.Abilitatea de a avea relatii apropiate cu alta persoana depinde si de succesul cu care s-a format identitatea sa anterior in viata.Urmarirea intereselor si scopurilor este parte importanta in dezvoltarea independentei.In aceasta etapa a vietii de familie, omul devine responsabil de starea sa de sanatate, de nutritie, de nevoile fizice si medicale. Dezvoltarea obiceiurilor sanatoase de viata (alimentatie sanatoasa, exercitii fizice si sex protejat) este importanta pentru o sanatate indelungata si fericire. De-a lungul vietii se invata noi aspecte ale independentei. Chiar si cand s-a trecut la un alt stadiu al vietii (de exemplu viata de cuplu) tot se descopera noi aspecte ale independentei, dar in contextul acelui stadiu de viata.

In timpul acelui stadiu al independentei se doreste: - vederea in mod separat in relatie cu familia (parinti, copii si alti membri ai familiei) - stabilirea locului in cadrul carierei - alte calitati descoperite de-a lungul respectivei faze: - incredere - principii morale - initiativa - constiinta - etica - identitate. Stadiul de cuplu Dupa independenta urmeaza stadiul de cuplu. Acum se descopera abilitatea de a forma o noua familie si un nou stil de viata. In timpul unei relatii, dar fara a fi vorba de casatorie, se realizeaza un proces de adaptare si construire, pe cand casatoria necesita anumite deprinderi.Un nou sistem familial se va realiza prin casatorie. Schita familiala personala formata de idei personale, sperante si valori formate de relatiile si experientele anterioare se combina cu schita familiala a partenerului. Aceasta presupune o reconsiderare, din partea ambilor parteneri, a obiectivelor. In casatoriile care functioneaza, partenerii isi combina credinta si comportamentul intr-un mod sinergic. Sinergia intr-un ciclu de viata familial inseamna posibilitatea de a lua doua pareri si de a creea o optiune la care niciunul nu s-a gandit. Diferenta fata de compromis este prin faptul ca nu se renunta la ceva, ci dimpotriva energia partenerilor se canalizeaza spre a forma o a treia idee, mai buna. Se va descoperi ca idei si sperante din trecut nu mai sunt de actualitate in acest stadiu. Cateva din ariile comune de ajustare ar fi: - finante - stil de viata - recreere si hobby - relatiile de rudenie - sexualitate - prietenii - acordarea de atentie nevoilor celeilalte persoane inaintea nevoilor personale. Scopul suprem in acest stadiu este dobandirea interdependentei, care are loc in momentul in care se poate intra cu totul intr-o relatie cu o alta persoana. Aceasta necesita de asemenea dezbaterea obiectivelor si uneori de a pune mai presus nevoile persoanei de alaturi fata de cele personale. Totusi, inainte de a obtine interdependenta, e nevoie de a exista un grad inalt de independenta. Intr-un cuplu se pot invata: - comunicarea avansata intre membrii cuplului

- posibilitatea de a trece impreuna peste greutati - obiective spirituale si emotionale comune - care sunt granitele relatiei - cand pot fi puse nevoile partenerului deasupra celor personale. Majoritatea cercetarilor indica faptul ca la inceput o casatorie reusita e marcata de pasiune si sexualitate, care devin mai putin importante mai tarziu. O casatorie reusita in acest stadiu include politete sau acte de bunavointa intre parteneri (de exemplu acela de a face ceva dragut pentru celalalt fara a il intreba). Deprinderile de viata invatate in aceasta perioada sunt importante in dezvoltarea adevaratei interdependente si a abilitatii de a avea o relatie sanatoasa si cooperanta. Cateva din provocarile acestui stadiu sunt: - tranzitia spre un nou sistem familial - includerea partenerului de viata in relatiile cu prietenii si familia - obligatia de a face casatoria sa mearga - punerea nevoilor partenerului deasupra nevoilor personale. Daca trecerea spre un sistem familial nou e lina, atunci partenerii vor fi mai putin stresati, ceea ce va duce la o sanatate mai buna a partenerilor. Scopurile specifice acestei perioade sunt: - creearea unei noi familii cu partenerul de viata - includerea in familia natala si grupul de prieteni apropiati a partenerului.

Parinti
Luarea deciziei de a avea copii.La un moment dat in casatorie, va veni momentul deciziei "copil - da sau nu", cu toate ca unele cupluri stiu ca nu vor copii. Calitatea de a fi parinte este una din cele mai mari incercari a ciclului de viata familial. Decizia de a avea copii va afecta dezvoltarea individuala, identitatea familiei si relatiile conjugale. Copii vor consuma atata timp, incat deprinderile neinvatate in stadiile anterioare vor fi dificil de recuperat. Capacitatile de comunicare, mentinere a relatiilor si de rezolvare a problemelor sunt des testate in cursul acestui stadiu. Aparitia copiilor duce la schimbarea rolurilor intre membrii familiei. Fiecare parinte are trei roluri importante si solicitante: ca si individ, partener de viata si parinte. Ca si noi parinti, identitatile se modifica in functie de felul in care reactioneaza intre ei si cu alte persoane. Daca in celelalte stadii nu s-a invatat despre compromis si angajament s-ar putea ca individul sa nu aiba deprinderile necesare tranzitiei in acest stadiu. Alaturi de bucuria de a avea copii parintele ar putea simti un stres sau o frica datorata schimbarilor aparute. Femeile ar putea fi ingrijorate de faptul ca sunt insarcinate si ca vor trece prin durerile nasterii. Barbatii tind sa fie introvertiti ceea ce ar putea cauza probleme medicale. Problemele emotionale sau medicale din cursul acestui stadiu trebuie discutate cu medicul de familie si medicul obstetrician.Indrumarea copiilor mici Procesul emotional major al acestui stadiu este adaptarea copiilor in alte relatii, insa mai ales integrarea lor in familie. Partenerii cuplului isi vor insusi rolurile de indrumatori si vor trece la stadiul de parinte. Astfel ca in timp ce personalitatea

individuala se va dezvolta, parintii vor fi si factorii de decizie in noua familie. De fapt o casatorie reusita apare in momentul in care personalitatea individuala conlucreaza la realizarea unui cuplu armonios. Dezvoltarea sanatoasa a unui copil depinde de abilitatea parintilor de a-i oferi un mediu inconjurator plin de afectiune, sigur si organizat. Copii au de castigat atunci cand parintii au o relatie solida. Grija pe care o poarta copiilor mici scurteaza timpul pe care o persoana il petrece singura sau cu partenerul. Daca nu s-au invatat anterior lucruri precum compromisul pentru bunastarea familiei, mariajul poate avea de suferit. Divortul, relatiile extraconjugale pot interveni in perioada de crestere a copiilor atunci cand parintii nu si-au insusit deprinderile potrivite. Pe de alta parte, pentru cei care s-au inarmat cu abilitatile potrivite aceasta perioada poate fi una fericita, rasplatita in ciuda tuturor provocarilor. Astfel, o persoana se poate dezvolta atat individual cat si ca parte a unui cuplu sau a unei familii. Scopurile specifice in momentul in care in familie intra un copil sunt: - crearea de spatiu pentru copil prin ajustarea sistemului conjugal - preluarea rolului de parinte - revizuirea relatiilor in familia marita incluzand rolurile de parinte si bunic.

Parinti de adolescenti

Perioada adolescentei poate fi una grea pentru o familie, o perioada care poate testa abilitatile membrilor de a relationa. De asemenea poate fi o perioada de crestere si explorare creativa pentru intreaga familie. Familiile care trec cu bine peste aceasta perioada au un mariaj solid, flexibil, cladit pe comunicare buna, rezolvarea problemelor, grija reciproca, sustinere si incredere. Majoritatea tinerilor experimenteaza diferite ganduri, convingeri, stiluri care pot cauza un conflict familial. Puterea unui om ca individ si ca parte a unui cuplu este critica pentru modul in care face fata provocarilor care intervin atunci cand creste un adolescent. Se tinde spre o atmosfera echilibrata in care un tanar capata incredere, siguranta emotionala si posibilitatea de a incerca noi comportamente. Importanta in aceasta etapa este flexibilitatea cu care se incurajeaza un copil pentru a deveni independent si creativ. Stabilind granitele tanarului si in acelasi timp incurajandu-i explorarea. Daca o persoana are o identitate individuala bine dezvoltata anterior aceasta va fi mult mai linistita in ceea ce priveste schimbarile prin care trece copilul sau. In schimb, daca persoana nu are abilitatile necesare se simte amenintata de evolutia copilului. Flexibilitatea in rolurile pe care o persoana le joaca in sistemul familial este o deprindere esentiala in dezvoltarea acestei etape. Responsabilitati ca serviciul sau grija pentru cineva bolnav pot cere unui om sa joace roluri variate, schimbatoare. Este momentul in care unul sau mai multi membrii ai familiei simt depresie (stare psihica caracterizata prin tristete, incetinirea ritmului ideativ, inhibitia activitatii) sau alta suferinta. De asemenea se pot plange de dureri fizice fara cauza aparenta (tulburari somatice ca dureri de stomac sau de cap) alaturi de alte tulburari legate de stress. Toate acestea pot duce la o lipsa de grija pentru mariaj sau pentru dezvoltarea individuala. Spre sfarsitul acestei faze atentia unui parinte se imparte intre maturizarea adolescentului si cariera si mariajul propriu. Neglijarea personala si a cuplului face aceasta trecere dificila. Omul trebuie sa inceapa sa se gandeasca la rolul pe care il joaca in ingrijirea propriilor parinti care imbatranesc.

Facand din propria sanatate o prioritate in aceasta faza este de mare ajutor in etapele ce urmeaza in ciclul familial de viata. Scopurile acestei faze sunt: - schimbarea relatiilor parinte-copil pentru a permite acestuia evolutii inauntrul si in afara sistemului familial - indreptarea atentiei asupra mariajului si carierei - se incepe indreptarea atentiei asupra batranilor din familie. Cuibul gol: plecarea tinerilor

Aceasta etapa incepe atunci cand primul copil paraseste casa parinteasca si se termina cu "cuibul gol". Plecarea copilului cel mare de acasa are consecinte pozitive si negative. Daca familia s-a dezvoltat semnificativ in cadrul ciclului, copiii vor fi pregatiti sa plece si sa faca fata provocarilor vietii. Nefiind responsabili de indatoririle parintesti se poate revigora propria relatie sau atingerea tintelor profesionale. Stabilirea unor relatii mature cu copiii este cheia acestei etape. Parintii pot fi pusi la incercare prin acceptarea unor noi membrii in familie datorita casatoriei sau altor relatii ale copiilor. Acum este momentul de a restabili prioritatile in viata, de a ierta pe cei care au gresit (chiar cu mult timp inainte) si de a evalua convingerile proprii. Daca nu s-a trecut peste etape cu mijloace si atitudini potrivite, copii pot avea nesansa sa nu-si fi insusit deprinderile necesare pentru a trai bine pe cont propriu. Sotul si sotia trebuie sa faca tranzitia impreuna altfel pot deveni incompatibili unul cu altul. Dar nu trebuie sa se uite faptul ca toate aceste abilitati se pot inca recupera. Viata unui individ si tranzitia spre faza urmatoare poate fi imbunatatita prin educatie si examinarea proprie. Acesta este perioada in care sanatatea si vitalitatea unei persoane se poate diminua. Unii sunt chiar diagnosticati cu boli cronice. Simptomele acestor boli pot limita activitatile uzuale si cele indragite. Problemele de sanatate legate de varsta mijlocie pot include: - hipertensiune (tensiune arteriala crescuta) - probleme legate de greutatea corporala - artrita (inflamatia elementelor componente ale unei articulatii) - menopauza (incetarea activitatii biologice genitale caracterizata prin incetarea menstrelor) - osteoporoza (decalcifierea oaselor) - boli coronariene (boli ale inimii) - depresie - boli legate de stress. Tot in aceasta etapa stressul legat de ingrijirea batranilor poate afecta starea de sanatate a individului. Telurile specifice acestei etape includ: - atentia asupra mariajului fara copii - dezvoltarea de relatii mature cu tinerii

- regruparea relatiilor pentru a include aliantele de rudenie si nepotii atunci cand copii si-au intemeiat propria familie.

Varsta a treia
In cadrul acestei faze a ciclului familial intervin multe schimbari in viata omului. Primirea unor noi membrii in familie sau plecarea altora pe masura ce copiii se casatoresc sau divorteaza, aparitia nepotilor sunt partea cea mai importanta a etapei.Poate fi o mare implinire cand, dupa ce s-a eliberat de responsabilitatea de crestere a copiilor omul se poate bucura de roadele muncii lui de o viata. Provocarile la care o persoana face fata sunt intretinerea altor membrii ai familiei, urmarirea intereselor si activitatilor proprii, concentrarea asupra cuplului. Majoritatea oamenilor au grija de parintii mai in varsta in acest stadiu. Astfel se pot simti incercati de problemele emotionale, financiare, fizice ale acestora incercand sa-i ajute si sa-si mentina in acelasi timp independenta. Se poate intalni si declinul in abiltatile fizice si psihice precum si modificari in statutul social sau material. Exista de asemenea si posibilitatea mortii unora din membrii familiei, chiar si a partenerului de viata. Calitatea vietii va depinde de capacitatea fiecaruia de a se adapta schimbarilor, dobandita in celelalte stadii. Depinde de asemenea si de cat de bine fiecare individ a avut grija de propria sanatate pana in acel punct. Procesul normal de imbatranire va afecta corpul uman prin scaderea densitatii osoase, riduri si dureri. Exista posibilitatea aparitiei de boli fizice sau psihice odata cu inaintarea in varsta; cu toate acestea imbatranirea nu inseamna neaparat si sanatate proasta. Pensionarea poate fi si o perioada de fericire si implinire. Aparitia nepotilor va aduce multa bucurie, fara a aduce si responsabilitatile aparute la cresterea unui copil. Totusi cei care nu au un sistem de suport sau au dificultati materiale ar putea intampina dificultati in aceasta faza a vietii. Principalele scopuri necesare pentru a ajunge la acest stadiu final al vietii familiale sunt: - mentinerea intereselor personale si sanatatea fizica alaturi de ale partenerului de viata, odata cu imbatranirea - explorarea de noi roluri familiale si sociale - acordarea suportului moral copiilor mai mari si a altor membri ai familiei - acceptarea in sistemul familial a inteligentei si experientei de viata a celor mai in varsta - acordarea de suport generatiilor mai in varsta, fara depasirea limitelor - trecerea peste moartea partenerului de viata, a unui frate, sora sau prieten apropiat precum si pregatirea pentru propria moarte - cugetarea si reflectarea asupra a ceea ce s-a invatat si experimentat in timpul vietii.

Diagnoza social: concepte, tipuri i etape constitutive a)Definii noiunea de diagnoz social. Analizai etapele constituirii unui diagnostic social Semnificaia termenului diagnostic este cunoaterea precis(de la grecescul dia a strbate prin i gnosis cunatere).Diagnoza social poate fi definit ca procedeu prin care se coordoneaz materialul adunat i se stabilete factorul viciat i cel cauzator al dependenei sociale.Diagnoza social, ca i cea medical, este necesar pentru stabilirea i cunoaterea tuturor simptomelor, a manifestrilor de anomalie i a circumstanelor sociale care influeneaz starea dependentului.Diagnoza social este un rezultat, o opinie format treptat, pas cu pas, n tot cursul investigaiei. Atta timp ct nu cunoatem precis care este cauza principal de dependen a individului sau a familiei, lucrurile rmn n faza de investigaie, iar AS urmeaz s continue obinerea de informaii. n stabilirea diagnozei sociale, oricare ar fi cauzele dependenei, trebuie s le distingem cu deosebit grij, nct dac nu se pune suficint atenie pentru separarea lor, se face munc inutil, nlocuindu-se efectul cu cauza, ceea ce este o greel fundamental. Cauza este des confundat cu efectul, ndeosebi cnd se pune problema de boal sau vulnerabilitate, care este generat de aceasta. Diaagnoza social trebuie s cuprind: Precizarea cauzei de dependen Identificarea factorilor cauzei de dependen Stabilirea factorilor care se pot exploata n favoarea terapiei sociale i a factorilor care constituie obstacole n terapia social b)Clasificai tipurile de diagnoz social prin evidenierea specificului acestora

Orce diagnostic tiinific cuprinde: Un diagnostic descriptiv(nosologic) Un diagnostic explicativ (cauzal) Diagnosticul descriptiv va cuprinde descrierea problemei i a condiiilor de via ale familiei(diagnosticul de prim nfiare). Diagnosticarea diferenial a problemelor de asisten social se face pe calea unei simptomatologii, adic pe baza cunoaterii unor serii de semne prin care se manifest problema. Precizia diagnosticului diferenial nu se face pe cale intuitiv, ci sistematic, prin analizarea tuturor simptomelor caracteristice fiecrui tip de caz n parte. Doar cnd gsim seria de simptome (adic sindromul) , alctuind laolalt dovada existenei unei probleme de o anumit categorie, putem proceda la o diagnosticare diferenial just. Diagnosticul cauzal cuprinde analiza genetic a carenei funcionale i a efectelorei. A constata i a descrie ce se ntmpl nu este ns suficient. Aciunea noastr de repunere n stare de funcionalitate a unei familii nu se poate ntemeia doar pe simpla descriere a faptelor, ci are nevoie de o explicare a lor, de o precizare a proceselor ce au condus la apariia problemei de asisten social.Este necesar o analiz a cauzei care face ca familia s fie disfuncional,adic a mecanismului ncetrii uneia din funciile ei. Punnd fa n fa condiiile de via ale familiei i efectele carenelor familiale pe care le putem observa direct, reconstituim procesul de disfuncie. c)Formulai 2 3 modele de diagnoz social, n baza unor exemple concrete ex: Vasile, 12 ani, se afl la colonia de reeducare pentru minori (pentru o serie de furturi) Investigarea familiei: Prinii mama Maria, 42 ani, tata Ion 46 ani dependeni de alcool.Vasile a frecventat doar ciclul primar. Cauzele i efectele: Cauze: - prini alcoolici Efecte: - comportament deviant

iresponsabilitate printeasc - abandon colar lipsa afeciunii/ ataamentului - agresivitate i nervozitate sporit Lipsa de supraveghere - imagine de sine sczut Nereuita colar Ierarhizarea cauzelor 2.neglijarea copilului 1.consum excesiv de alcool 3.neimplicarea n educaia copilului

1. Reeaua serviciilor de asisten social din Republica Moldova a)Descriei reeaua de servicii de asisten social din Republica Moldova Conceptul de servicii sociale include o gam larg de servicii Astfel serviciile sociale pot fi servicii de asisten social i servicii de ngrijire socio-medical Serviciile de asisten social sunt servicii cu caracter primar i servicii specializate ce se adreseaz unor probleme particulare, cu instrumente i tehnici de diagnoz i intervenie nalt specializat. Din punct de vedere formal, distingem dou forme de servicii de asisten social: 1. Servicii de asisten social acordate beneficiarilor n mediul lor de via; 2. Servicii acordate n instituii specializate. Serviciile de asisten social intervin n dou tipuri distincte de situaii: n situaii de urgen, excepionale (copii abuzai, abandonai, victime ale violenei, persoane care sufer n urma dezastrelor naturale etc.); n situaii de dificultate cronic, dublat de deficitul de capaciti proprii de depire a dificultilor (srcie extrem, persoane dependente de drog etc.). b)Clasificai serviciile de asisten social conform Programului naional privind crearea sistemului integrat de servicii sociale Clasificarea serviciilor sociale (1) Serviciile sociale se clasific n urmtoarele tipuri de servicii: a) servicii sociale primare; b) servicii sociale specializate; c) servicii sociale cu specializare nalt. (2) Serviciile sociale primare se acord la nivel de comunitate tuturor beneficiarilor i au drept scop prevenirea sau limitarea unor situaii de dificultate, care pot cauza marginalizarea sau excluziunea social. (3) Serviciile sociale specializate sunt acele servicii care implic intervenia specialitilor i au drept scop meninerea, reabilitarea i dezvoltarea capacitilor individuale pentru depirea unei situaii de dificultate n care se afl beneficiarul sau familia acestuia. (4) Serviciile sociale cu specializare nalt sunt acele servicii prestate ntr-o instituie rezidenial/de plasament de lung durat sau de profil, care implic un ir de intervenii complexe, ce pot include orice combinaie de servicii sociale specializate, beneficiarilor cu dependen sporit i care necesit supraveghere continu (24/24 ore).

Servicii sociale primare (comunitare) Serviciile sociale primare ar trebui s fie primul punct de contact pentru beneficiarii sistemului de asisten social. La nivel comunitar exist un numr limitat de servicii sociale: ngrijirea la domiciliu, cantinele de ajutor social, sprijin din partea asistenilor sociali comunitari existeni, sprijin financiar din fondul de susinere social a populaiei i serviciile centrelor comunitare. Serviciul de ngrijire la domiciliu este adresat persoanelor vrstnice i persoanelor cu disabiliti prestat de ctre lucrtori sociali. innd cont de nregistrarea solicitrilor de la mai mult de 10000 de oameni, care, n prezent, nu beneficiaz de ngrijire la domiciliu i, deoarece prestarea serviciului este limitat la vrstnicii solitari i la cei ce nu pot lucra, este necesar de a dezvolta acest tip de serviciu.

Serviciul de alimentare n cadrul cantinelor de ajutor social ofer hran pentru persoane vulnerabile pe o perioad ce nu depete 30 de zile trimestrial. Acest serviciu este finanat, n mare parte, din bugetele locale i din subveniile de la Fondul republican de susinere social a populaiei, precum i din donaii private i de la organizaii neguvernamentale. Limitarea serviciului la un numr fix de zile pe persoan, indiferent de circumstanele individuale, reduce capacitatea serviciului de a satisface necesitile existente. n ultimii cinci ani au nceput s se dezvolte serviciile sociale comunitare, aflate n responsabilitatea asistentului social comunitar. Aceste servicii includ: consilierea, informarea, managementul de caz. Ele se bazeaz pe evaluarea iniial i complex a beneficiarului i nevoilor lui individuale. Aciunile se axeaz pe mobilizarea eforturilor persoanei i sporirea sprijinului din partea familiei i comunitii n vederea depirii situaiei dificile precum i asigurarea integrrii sociale eficiente. Un serviciu comunitar solicitat este acordarea ajutorului material de la Fondul republican i fondurile locale de susinere social a populaiei. Acest ajutor se acord, de regul, o singur dat n an i nu ntotdeauna este orientat spre satisfacerea nevoilor celor mai nevoiae persoane. Unele din centrele comunitare existente presteaz servicii sociale primare, precum i activiti extracurriculare i n grupuri de suport pentru diferii beneficiari. Servicii sociale specializate Aceste servicii deservesc un numr redus de persoane ale cror nevoi nu pot fi soluionate la nivel de comunitate. Se preconizeaz c numrul persoanelor care au nevoie de servicii sociale specializate este mult mai mic dect numrul celor care beneficiaz de servicii sociale primare. Acestea includ servicii specializate de ngrijire de zi, centre de plasament temporar, suport pentru familiile substitutive, suport pentru reintegrarea copiilor n familii din ngrijirea rezidenial. Centrele specializate de zi au nceput s se dezvolte, mai ales, n ultimii cinci ani. Serviciile sociale specializate prestate n cadrul lor pot include i asisten medical i psihologic. La moment exist 20 de centre de ngrijire de zi pentru aduli i persoane cu disabiliti i 23 de centre pentru familii cu copii cu disabiliti. Adesea, aceste centre combin ngrijirea specializat cu activiti de ngrijire primar. Centrele de plasament temporar sunt create, de obicei, de societatea civil i cu suportul organizaiilor internaionale. Acestea numr 7 centre pentru aduli, inclusiv cei cu disabiliti, i 7 centre pentru copii cu disabiliti, precum i un adpost pentru persoanele fr domiciliu n municipiul Chiinu. Protecia specializat pentru copiii n dificultate este asigurat, n mare parte, prin intermediul serviciilor de substituire a familiei. n unele regiuni ale republicii a fost instituit sistemul de prevenire a instituionalizrii copiilor, care urmrete reducerea numrului de copii plasai n instituii rezideniale. Servicii sociale cu specializare nalt Serviciile de ngrijire rezidenial continu a fi cele mai solicitate, datorit accesului limitat la alte tipuri de servicii sociale. ngrijirea rezidenial (24/24 ore) ar trebui s fie prestat numai unui numr foarte restrns de persoane, care se confrunt cu probleme extrem de grave. Serviciile rezideniale implic costuri mari, nu reflect i nici nu satisfac pe deplin nevoile beneficiarilor. Acetia ar putea beneficia de servicii sociale n familie i n comunitatea lor. n Republica Moldova sunt dezvoltate cteva servicii sociale cu specializare nalt, orientate spre nevoile unui grup restrns de beneficiari. Acestea includ: Centrul de plasament temporar pentru minori (copiii strzii), Centrul pentru reabilitarea victimelor traficului de fiine umane. Cu toate acestea, este evident insuficiena serviciilor sociale cu specializare nalt pentru persoanele ce se confrunt cu multe probleme sociale grave, precum violena n familie i dependena de alcool i droguri. Unele servicii de acest gen au fost dezvoltate doar n regiuni pilot, n special de ONG uri. Nu exist analize privind acoperirea nevoilor reale ale populaiei n astfel de servicii. Serviciile protetico-ortopedice se presteaz n cadrul Centrului Experimental, protezare, Ortopedie i Reabilitare aflat n subordinea MPSFC. Serviciile Centrului sunt prestate persoanelor cu disabiliti locomotorii: asigurarea cu nclminte ortopedic, mijloace de locomoie nemecanizate i servicii de recuperare. Serviciile se presteaz att n cadrul Centrului

ct i la locul de trai prin intermediul echipelor medicale-tehnice i al felcerului pentru protezare din subordinea structurilor teritoriale de asisten social. Serviciile de reabilitare balneo-sanatorial ofer ngrijire intensiv pe termen scurt n centrele republicane pentru reabilitarea persoanelor cu disabiliti i persoanelor vrstnice Sperana din oraul Vadul-lui-Vod i Victoria din oraul Sergheevca, regiunea Odesa, Ucraina. Aceste servicii sunt acordate n form de faciliti pentru persoanele sus menionate, n dependen de categorie, cu reducere la 100% sau 70% din costul biletului de reabilitare. Cadrul pentru prestarea serviciilor sociale.

c)Proiectai organigrama serviciilor de asisten social din Republica Moldova

Servicii sociale

Servicii de intervenie n situaie de risc

________________ Servicii de prevenire a intrrii n dificultate

Instituii rezideniale (68)

Consultan i sprijinirea familiilor cu copii

Aziluri(21)

Centre de zi

Centre de plasament

Protezare i ortopedie

APP

Cantine de ajutor social

Deservirea la domiciliu a btrnilor i invalizilor

2. Sistemul beneficiar n asistena social: definiri i tipuri a)Definii noiunea de beneficiar al asistenei sociale din diverse perspective i abordri Beneficiari ai asistenei sociale sunt persoanele,familiile, grupurile sau comunitile umane marcate de o incapacitate temporar sau permanent de satisfacere a nevoilor prin fore proprii. Beneficiarii activitilor asisteniale nu au fost dintotdeauna numii clieni. Ei au fost numii n mod diferit (srci, calici, nenorocii, mizeri), n funcie de situaia lor material i de tipul de prestaie de care beneficiau. Ulterior, cnd asistena social s-a dezvoltat n continuarea asistenei medicale, a fost preferat termenul de pacient. Metodologia casework a lansat conceptul de client, considernd c acesta ine cel mai mult de statutul asistatului. n prezent, datorit diversificrii crescnde a prestaiilor de tip social (fapt ce implic extinderea activitii asisteniale

la categorii de persoane care nu se confrunt cu probleme clasice ale asistenei), se folosete tot mai mult termenul de utilizator.Indiferent de conceptul utilizat pentru desemnarea asistatului, trebuie precizat c el este o entitate individual sau multipersonal, care beneficiaz de ajutorul specializat al unei profesii asisteniale. Aceast definiie sintetic rezult din combinarea mai multor accepiuni pe care Emanual Tropp le ddea clientului, respectiv aceea de persoan sau grup care caut un ajutor specializat, profesionist; accepiunea de utilizator al ajutorului acordat de cineva i accepiunea de individ sau entitate multipersonal care este deservit de o agenie sau o instituie. Scott Briar i Henry Miller vorbesc despre client n termeni de rol social: clientul este cel care joac un rol regizat de un complex de norme i ateptri ce vin din partea ageniei asisteniale, a grupului de referin i a comunitii (a publicului general). Sistemul client se deosebete de ceea ce literatura asistenial numete system/ grup int. Dac identificarea clientului presupune o raportare multipl: la instituiile asisteniale, la grupul de referin i la autopercepia celui care beneficiaz de ajutorul specializat, precum i existena unui raport administrativ clar ntre un beneficiar i o instituie asistenial, sistemul int este un concept care are relevan doar din perspectiva asistentului social i a instituiei sale. Sistemul/grupul int este persoana, grupul sau comunitatea, care se afl ntr-o situaie problematic i care necesit intervenia unui serviciu asistenial specializat, n sensul schimbrii. Aadar, identificarea grupului int este o activi tate de evaluare a nivelului de normalitate funcional a unui sistem social, activitate desfurat de ctre asistentul social sau de ctre un sistem - martor. Grupul int se poate transforma n sistem client fie ca urmare a contientizrii propriei situaii disfuncionale i ca urmare a formulrii unei cereri de ajutor, fie ca urmare a iniiativei asistentului social, fie n urma sesizrii instituiilor asisteniale de ctre un ter. Potrivit lui David Landy, procesul prin care o persoan devine client al asistenei sociale presupune o serie de etape: 1. individul recunoate fa de sine c ceva nu merge bine n viaa sa; 2. cel care caut ajutor i asum riscul ca cei apropiai lui (familia, prietenii, cunotinele) s afle despre incapacitatea lui de a-i rezolva singur problemele; 3. cel care caut ajutor i recunoate starea critic i incapacitatea de a o depi prin fore proprii, n faa unui asistent social; 4. cel care solicit ajutorul specializat accept s renune la o parte din autonomia sa i s se plaseze ntr-un rol de dependen.

b)Clasificai tipurile de beneficiari. Analizai specificul fiecrui tip Beneficiarii asistenei sociale includ cele mai diverse categorii de oameni: pot fi clieni minori, orfani, abandonai, n alte situaii ce necesit instituirea tutelei, familiile aflate n criz (economic, psiho-afectiv), persoanele cu dezabiliti, vrstnicii, omerii, dependenii de alcool etc. n pofida acestei diversiti, se poate totui opera cu unele clasificri ale clienilor. Astfel: 1. n funcie de componena numeric a integritii pe care o reprezint deosebim clieni individuali i clieni multipersonali: clientul individual este individul aparte, care trebuie tratat totdeauna ca persoan unic aflat ntr-o situaie unic, chiar dac problemele pe care le au clienii par asemntoare; clientul multipersonal poate fi un grup mic (de tipul familiei) sau o mare comunitate (populaia unei regiuni, a unei localiti, un grup etnic etc.). 2. n funcie de orientarea ajutorului specializat clienii pot fi clasificai n: clieni care solicit ajutor pentru sine; clieni care solicit ajutor n favoarea altor persoane, grupuri sau comuniti;

clieni care, dei nu au solicitat ajutor, au intrat n zona de interes a asistenei sociale, ntruct ei constituie un factor de blocaj pentru funcionarea social normal a altor clieni (de ex., familia unui minor asistat, familie care constituie un factor educaional carenat); clieni care caut sau utilizeaz asistena social ca alternativ la alte tipuri de asisten (n special, juridico-represiv); clieni care solicit ajutor pentru scopuri inadecvate. 3. n funcie de atitudinea clientului fa de serviciul asistenial : - beneficiar ruinos cel care apeleaz la serviciile sociale doar atunci, cnd nu mai are nici o posibilitate de a depi situaia problematic n care se afl, el prefer un contact ct mai limitat cu instituia asistenial i renun la ajutor de ndat ce i reechilibreaz situaia ; - beneficiar revendicativ cel care solicit imperativ jutorul social, bazndu-se pe dreptul su la asisten i pe compararea situaiei sale cu aceea a altor persoane care beneficiaz de asisten social; - beneficiarul ezitant cel care dorete s beneficieze de serviciile asisteniale, dar care evit pe ct este posibil contactul cu sistemul instituional i cu mecanismele birocratice. O alt clasificare a activitilor de asisten social difereniaz mai multe tipuri de clieni: clieni voluntari, care solicit acordarea ajutorului i care devin astfel motivai s profite de serviciul oferit i clieni involuntari n cazul crora ajutorul este impus fie prin lege(ajutor mandatat deinui, persoane eliberate condiionat, persoane obligate s participe la activiti de consiliere), fie prin influena unor persoane semnificative, cum sunt membrii familiei, cadrele didactice(ajutor nemandatat). Se mai pot realiza, de asemenea, clasificri ale clienilor n funcie de aria problematic, de vrst etc. Raporturile care se stabilesc ntre asistent i asistat se nscriu ntr-un context sistemic, dominat de procesele de integrare i excludere, de construcie a identitii marginalilor i de instituire i reafirmare a normalitii. 3. Consilierea. Aspecte ale comunicrii verbale n relaia de consiliere Descriei caracteristicile principale ale consilierii Consilierea - proces interactiv prin care unei persoane i se ofer ghid i asisten n utilizarea serviciilor sociale i ajutor pentru a coopera cu probleme personale prin stabilirea unei relaii de sprijin Consilierea este aciunea de ajutorare i creditare a persoanei ca fiind capabil : s-i asume propria dezvoltare personal ; s previn diverse tulburri i disfuncii ; s dezvolte strategii proprii de rezolvare a problemelor ; s dezvolte o imagine de sine pozitiv ; s-i formeze o atitudine corect fa de ceilali ; s-i valorizeze resursele. O prim caracteristic a consilierii este dat de tipul de persoane crora le este adresat consilierea sau asistena. Consilierea vizeaz persoanlele ce nu prezint tulburri psihice sau de personalitate, deficite intelectuale sau de alt natur. Ea faciliteaz, prin demersurile pe care le presupune, ca persoana s fac fa mai eficient factorilor stresani, sarcinilor vieii cotidiene i, astfel, s mbunteasc calitatea vieii n relaiile cu ceilali semeni. A doua caracteristic definitorie pentru consilierea este dat de faptul c asistena pe care o ofer utilizeaz un model educaional i un model al dezvoltrii inter(personale). Sarcina consilierului este de a nva persoana/ grupul s adopte noi strategii comportamentale, s i valorizeze potenialul existent, s i dezvolte noi atitudini i conduite adaptative.

Prevenia problemelor ce pot perturba dezvoltarea i funcionarea armonioas a persoanei este o alt caracteristic a consilierii. Strategia de prevenie const n identificarea situaiilor problematice, condiiilor de risc i n acionarea asupra lor nainte ca acestea s produc un impact negativ i s declaneze crize personale sau de grup. Sumariznd aceste 3 caracteristici putem spune c procesul de consiliere pune accentul pe dimensiunea de prevenie al tulburrilor de comportament i emoionale pe cea a dezvoltrii personale i a rezolvrii de probleme. b)Clasificai i exemplificai tipurile de ntrebri utilizate n consiliere 1. ntrebri deschise ofer posibilitatea de a formula desinestttor rspunsul. Ele sunt cele la care nu se poate rspunde n doar cteva cuvinte. Ele i ncurajeaz pe ceilali s vorbeasc i ne ofer un maximum de informaii. n general ncep cu cuvintele ce, cum, care, ai putea s, putei s-mi dai un exemplu specific de .... dac utilizm ntrebrile deschise n mod eficace putem s ne ateptm ca persoana s discute mai liber i deschis. 2. ntrebrile nchise conin n sine variantele de rspuns sau presupun rspunsuri scurte. ntreb. nchise sunt acelea la care se poate rspunde n cteva cuvinte sau propoziii. Ele duc la rspunsuri mai scurte i totui pot furniza rspunsuri i aspecte concrete unde?, cnd?. E important de reinut c o ntrebare nchis sau deschis despre o tem de interes pentru client, va conduce la o discuie mai lung dac ntrebarea e important. Dac interviul decurge bine distincia dintre ntrebare e mai puin important. 3. ntrebarea direct este orientat spre cunoaterea subiectului(fapte, date). 4. ntrebri indirecte se utilizeaz pentru studierea reaciei emoionale i atitudinilor n cazul n care exist pericolulu de a influena sugestiv prerea clientului 5. ntrebri proiective mascheaz scopul urmrit de consilier. Clientul este rugat s interpreteze tririle unui personaj ipotetic i s fac pronosticul aciunilor. Se presupune c clientul identificat cu personajul vorbete despre propria experien dar se admite c i faptul c pot fi obinute rspunsuri dezirabile. 6. ntrebri paradoxale. Uneori n discuieapar momente cnd clientulare un rspuns destul de evident din punctul lui de vedere, dar care nu contribuie la rezolvarea constructiv a situaiei. Sarcina consilierului e de a pune la ndoial acest rspuns. Evaluai eficiena tehnicilor de consiliere Scopul central al demersului de consiliere l reprezint oportunitatea clientului de a explora, descoperi i clarifica modalitile de utilizare eficient a resurselor. Scopurile consilierii se pot formula n termenii unor dorine, la care se ajunge ns prin metode diferite de ale altor modele de intervenie. Aadar, o caracteristic esenial a consilierii este cea de facilitare: a nelegerii, a schimbrii, a acceptrii noilor situaii, a depirii unor momente dramatice, a integrrii i dezvoltrii. Pentru a evalua eficiena tehnicilor de consiliere vom folosi: 1.Clarificarea cu scopul de a face mai eficient mesajul clientului, pentru a confirma acurateea perceperii mesajului de ctre AS i pentru a verifica corectitudinea nelegerii mesajului. 2.Parafrazarea reprezint o reformulare a mesajului clientului de ctre AS care utilizeaz propriile expresii.Scopul parafrazrii este de a ajuta clientul s se concentreze asupra ideilor pe care le-a formulat incorect i s ncerce o analiz a acestora 3.Reflectarea poate fi considerat sinonim cu rspunsul la partea afectiv a mesajului.Scopul reflectrii const n a ncuraja clientul s se exprime ct mai mult despre sentimentele sale, a sprijini clientul n a experimenta stri emoionale intense 4.Rezumarea ansamblu de 2 sau mai multe parafrazri i reflectri care exprim n mod concret mesajul clientului 4. Studiul de caz familial: elemente constitutive a)Definii studiul de caz. Relatai despre istoricul utilizrii acestei metode Studiul de caz este o metod calitativ i se instituie ntr-o procedur de abordare a unei entiti sociale, de la indivizi pn la comuniti sau organizaii, cu scopul de a ajunge la o imagine ct mai complet despre aceast entitate. Studiul de caz vizeaz o persoan, dar nu numai din perspectiva propriilor sale relatri, ci i din perspectiva unor informaii pe care cercettorul le dobndete prin documentare, observaie participativ i intervievarea unor persoane din progimitatea subiectului investigat. Studiul de caz este o modalitate complex de investigare social sau psihosocial, efectuat cu scopul de a evalua(diagnostica) o situaie dat, de a prognoza evoluia acesteia i/sau de a proiecta o intervenie social(ameliorare sau schimbare).

b)Analizai etapele studiului de caz familial Etapele studiului de caz: 1. Selectarea i delimitarea cazului. 2. Selectarea(eantionarea) n interiorul cazului ales 3. Focalizarea pe caz cu metode i din perspective diferite 4. Compararea cazului interpretat cu alte cazuri asemntoare concrete 5. Elaborarea textului final. Structura unui studiu de caz ar putea include urmtoarele elemente: 1. Prezentarea problemelor: a) Identificarea sistemului clientului(familia,persoane) b) Specificarea problemelor aa cum au fost ele prezentate de client, precum i a altor probleme importante; c) Precizarea problemelor asupra crora se lucreaz. 2. Istoria problemelor 3. Evaluarea capacitilor, punctelor slabe, modele i caracteristici a) Sisteme interpersonale: Fizic(biologic) Mental(cognitiv) Psihologic(emoional) Stadiu de via(probleme de dezvoltare) b) Alte tipuri de sisteme: Modul de funcionare a sistemului social: familia sau alte persoane importante, munca, educaia, reeaua suportului social, situaia financiar; Contexte ecologice relevante, determinarea mediului urban sau rural, Probleme ale diferenierilor care inflieneaz situaia clientului, definirea resurselor i a imaginii de ansamblu. 4. Evaluarea: a) Cum trebuie definit problema b) Ce probleme suplimentare au fost percepute c) Ce factori bio-socio-economici i de mediu influeneaz problema prezentat d) Ce defecte ale sistemului clientului sau ale contextului n care acestea funcioneaz vor afecta rezolvarea problemei 5. Roluri: a) Roluri de intervenie: - scopul clientului, - scopul AS, - resursele ageniei i limitele acesteia b) Pentru fiecre scop sunt precizate obiectivele c) Durata de intervenie ateptat i planificat d) Anticiparea obstacolelor i cum vor fi ele depite 6. Planul de intervenie. a) Metode pentru intervenie(individ, familie) b) Sarcini de implementare: de ctre cine, cum i n ce ordine. 7. Evaluarea planului, arezultatelor i a metodelor de msurare i documentare 8. Problemele etnice, identificarea lipsurilor financiare i a deficienelor de sistem c)Evaluai metodologia de elaborare a studiului de caz din perspectiva metodelor, tehnicilor i procedeelor de culegere a informaiilor n elaborarea studiului de caz pornim de la un cadru teoretic folosind metode analiza documentelor,tehnica interviului, observaia, diverse instrumente (genograma, ecomapa) Observaia nseamn, urmrirea i nregistrarea, respectiv, msurarea manifestrilor comportamentale i a mprejurrilor n care se produc. Ea nu are loc la ntmplare, ci se deruleaz n mod sistematic pornind de la o ipotez, pe baza unui plan. Interviul presupune interaciuni verbale i non-verbale ntre cercettor i subiect, posibiliti de a cere informaii suplimentare.

5. Terapia familial: abordri comparative a)Relatai despre specificul utilizrii terapiei familiale n asistena social Terapia de familie se refer la procesul prin care familia ca sistem este ajutat s dobndeasc c apacitatea de a schimba structura interaciunilor dezvoltate cu scopul de a favoriza fiecrui membru libertatea de a se dezvolta ntr-o direcie favorabil siei, reducndu-se astfel gradul i intensitatea factorilor de risc b)Comparai cele mai renumite abordri privind terapia familial (V.Satir, J.Haley, S.Minuchin) Abordarea terapiei de familie din perspectiva Virginiei Satir : nc din 1967 V.Satir a considerat c structurile de comunicare n familia cu probleme sunt vagi, indirecte, nedefinite, cuplul marital evit s discute dificultile familiale legate de necesiti i proiecte, ceea ce conduce la implicarea inegal a prilor n procesul performanelor n rol -, este astfel accentuat stresul referitor la pierderi posibile, iar conflictele maritale se instaleaz i n aria relaiilor parentale. Copii devin victime ale relaiilor tensionate ntre prini, fiind abuzai fizic, emoional, sexual sau neglijai din punctul de vedere al dezvoltrii, ngrijirii, educaiei. Obiectivele terapiei familiale pe care le propune V.Satir se fundamenteaz pe prezumia c fiecare individ are capacitatea de a crete, a se dezvolta, de a prelua responsabilitatea pentru propriile alegeri i decizii. Aceast ipotez conduce spre urmtoarele concluzii: a) Maturitatea permite fiecrui individ s-i interpreteze propriile idei i sentimente fcd afirmaii deschise despre ceea ce gndete i simte. b) Abilitatea de a coopera cu propria personalitate reprezint premisa pentru a accepta relaia cu alt individ. c) O alt persoan trebuie s fie neleas ca altcineva unic i separat de propria identitate, ea trebuie acceptat n virtutea nelegerii diferenei d) Existena diferenei este o provocare la a nva i a accepta i nu la a fi intolerant sau a lupta mpotriva cuiva. Pentru a ajuta membrii familiei cu dificulti n a nelege propria unucitate i de a accepta diferena prin comunicare, V.Satir a apelat la tehnica aseriunii eu. Fiecare membru este stimulat s vorbeasc despre sine, integrndu-se astfel ntro relaie de comunicare congruent, care evideniaz faptul c acceptarea i utilizarea diferenei reprezint un catalizator al propriei dezvoltri..V.satir mai propune utilizarea tehnicii sculptura familiei, prin care se ilustreaz ipotezele neverbalizate folosite n familie. Printerapia familial propus de Satir familia este ajutat s coopereze cu schimbarea prin negociere n interiorul sistemului a noilor reguli care le pot substitui pe cele vechi i irelevante. Abordarea terapiei de familie din perspectiva lui Salvador Minuchin Minuchin subliniaz importana terapeutic a diferenierii subsistemelor din sistemul familial, pentru el fiind semnificativ restructurarea acestor subsisteme dac ele prezint semnele disfuncionalitii. Ceea ce Minuchin numete sugestie paradoxal evideniaz graniele dintre subsistemele unei familii, contribuind la refacerea acesteia prin acordarea unui nonsens creterii i dezvoltrii. Intervenia asistenei sociale pune n eviden resursele pe care membrii familiei le dein n concordan cu subsistemele din care fac parte, precum i utilizarea lor.Terapia familiei, aa cum a fost ea dezvoltat de Minuchin, contribuie la reechilibrarea sistemului familial prin: Redefinirea granielor dintre subsisteme Eliminarea disfuncionalitii din sistemul familial Schimbarea relaiilor ierarhice din interiorul familiei Abordarea terapiei de familie din perspectiva lui Jay Haley. Autorul utilizeaz n terapia familial modelul strategic focalizat pe structurile comunicaionale : cum contribuie comunicarea verbal sau nonverbal la meninerea homeostazei sistemului? Homeostazia este tendina de a nu produce schimbare, de armne stabil. Toi membrii sistemului familial contribuie la acest echilibru prin consolidarea reciproc a comportamentului. Pentru Haley cel mai important element n terapia familiei este cel reprezentant de premisa c actuala problem semnalat este produs de familie. El consider c trebuie de lucrat cu ntreaga familie tocmai pentru a defini corect i relevant problema cu toate particularitile ei, dup care urmeaz etapa elaborrii unui plan orientat spre schimbarea comportamentului. Haley utilizeaz strategia acordrii sarcinilor fiecrui membru al familiei pentru a impune astfel deplasarea sistemului spre o zon funcional. Dup Haley

prin terapia familial membrilor familiei li se ofer posibilitatea de a experimenta o schimbare pozitiv n urma acesteia ei pot nva analiznd rezultatele aciunilor sale.

c)Argumentai necesitatea utilizrii terapiei familiale n caz de divor Scopul terapei familiale n caz de divor este: Trecerea peste consecinele pierderii prietenilor Dezvoltarea sentimentelor propriei demniti i a independenei Posibilitatea de a suferi n urma eecului cstoriei date Adaptarea la reacia fa de divor a membrilor familiei extinse Scopurile primare la aceast etap includ : divorul emoional, stabilirea diferitelor relaii dintre prini copii i deasemenea aduc un ir de condiii care amplific sentimentul de pierdere emoional n timpul divorului. Consecinele(problemele): 1. convingerea c problemele se ascund n relaiile date i nu vor aprea n relaiile care urmeaz 2. convingerea c divorul este legat de o pierdere a autoidentitii pe o perioad lung de timp 3. negarea pierderii n timpul divorului 4. convingerea c cel mai important lucru este eliberarea de cellalt. Pierderea emoional nu va fi att de acut dac perechea poate ntreine relaii de colaborare i dup divor. Soii care au o legtur emoional puternic, n cazul divorului se ntlnesc cu greuti semnificative. n special aceasta se ntmpl la perechile care au trit cel puin 2 4 ani mpreun. Dac legtura emoional este foarte puternic perechea va divora legal sau oficial, dar nu i emoional. 6. Ludoterapia. Responsabilitile asistentului social n utilizarea ludoterapiei a)Descriei specificul ludoterapiei n munca social cu copiii n dificultate Ludoterapiea, terapiea prin joc - termenul este compus din "ludus" (lat. joc) si "therapia" (gr. ingrijire) metod prin intermediul creia se promoveaz relaiile interpersonale i exploararea tririlor. Primele referiri la rolul terapeutic al jocului apartin psihoterapiei. "Bazandu-se pe functiile de exercitiu mintal si instinctual, de integrare a realului, de asimilare psihica a evenimentelor, de socializare, de descarcare, jocul este utilizat in terapia diverselor tulburari psihice. Fara a neglija virtutile sanogene ale jocului la adult, ludoterapia se refera in primul rand la o tehnica psihoterapeutica aplicata copiilor" Ludoterapia reprezinta o metod de tratament al bolilor mintale prin joc, aflandu-se astzi, la baza tuturor psihoterapiilor infantile. Acest tip de terapie are ca scop scoaterea subiectul din nchiderea n sine fcandu-l s ia aminte la conflictele sale interioare. Tehnicile pot fi individuale sau colective. Jean Piaget susinea c jocul reprezint cea mai pur form de asimilare. Considerndu-se diferitele atribute i funcii ale jocului, cu reala influen n formarea personalitii omului, mai ales la vrsta de cretere, acesta este utilizat ca un mijloc eficient de terapie pentru diferitele disfuncii psihice. Joaca este pentru copii ceea ce vorbirea este pentru adulti. Este un mediu pentru exprimarea sentimentelor, pentru explorarea relaiilor, descrierea experientelor, marturisirea dorinelor i mplinirea de sine. Deoarece dezvoltarea limbajului copiilor rmane n urma devoltrii lor cognitive, ei comunic prin joac. n terapia prin joc, jucriile sunt percepute ca i cuvinte ale copilului, iar jocul ca i limbaj al copilului. b)Clasificai orientrile privind utilizarea ludoterapiei Distingem 3 orientri cu privire la aplicarea ludoterapiei: 1)directiv, 2)nondirectiv, 3)preventiv1)Orientarea directiv planificarea interveniilor, orientare psihanalitic plan minuios de activiti cu copilul (depinde de voina copilului)2)Orientarea non-directiva este considerata drept conceptia moderna in ludoterapie, bazata pe conceptul de terapie centrata pe persoana. In acest context, copilului i se ofera o ambianta de siguranta, cu relatii armonioase cu terapeutul. Este acceptata manifestarea oricaror sentimente, explicite sau simbolice, dar nu sunt acceptate toate comportamentele. Terapeutul asigura cele mai bune conditii, cu atitudine

pozitiva, 'intra in joc', pentru a-i asigura copilului metafora jocului. Terapia prin joc ofera posibilitati de dezvoltare si crestere nu numai pentru copil, dar si pentru familie.3)orientarea preventiv aplicabil n condiiile de coal pentru prevenirea situaiilor neplcute. c)Formulai recomandri n vederea utilizrii eficiente a ludoterapiei Ludoterapia are us spectru larg de aplicare: contribuie la dezvoltarea normal a copilului, n special a eului propriu presupude dezvoltarea sistemului terapeutic integru prin convingerea copilului n posibilele capaciti, atitudini i vitalliti proprii. Prin joc copilul i exteriorizeaz emoiile, astfel nct AS trebuie s respecte aceast direcie luat de copil. n general se recomand: - odaia n care va avea loc ludoterapia s nu depeasc 15 20 m.Ea trebuie s garanteze securitatea copilului. - Nu se recomand ca pereii interiori s aib fereastr(din spate) Cabinetul s fie amenajat cu multe jucrii. Jucriile s fie selectate astfel nct s conin : subiecte din viaa real (csue,ppui) 1. Favorizarea realului: Realitatea lumii exterioare solicit jucarea unui rol, dar i realitatea intern a fiecruia, corpul su real. Personajul triete n prezent, n, realitate, exploatnd tot ce ar putea alimenta personalitatea i jocul su. obiecte ce ar contribui la reactualizarea agresivitii(cuitae,sbii, mnui de box) 2. Favorizarea imaginarului: Dac psihoterapeutul reuete s instaureze un cadru suficient de sigur i de solid pentru a permite deschiderea porilor imaginarului, dac subiectul i permite ca n acest cadru s-i formuleze i s-i exprime imaginile, atunci se va putea surprinde i descoperi o adevrat bogie, se vor descoperi noi poteniale. Acest imaginar i provoac subiectului analogii, imagini, metafore, amintiri, legturi. Prin ludoterapie se poate pune n scen propriul corp imaginar, dnd natere unui corp deformat, dar care va avea un anumit sens n improvizaie. Imaginarul corporal: acesta este n primul rnd exprimat n vise, emoii, fantasme, halucinaii, sentimentul de stranietate i n joc. Astfel, pentru ca corpul s fie creativ, el trebuie s ngduie exprimarea imaginarului. stimularea creativitii(nisip, ap, lut,pietre) 3. Favorizarea simbolicului: Ludoterapia solicit corpul n dimensiunea sa simbolic, deoarece el evoc numeroase simboluri care produce un efect asupra subiectului: l antreneaz ntr-o aciune, l face s ndeplineasc un act sau s spun o vorb. i duce la evoluia corpului n spaiu, l face contient pe subiect. Simplul fapt de a ne deghiza ne face s intrm n starea de spirit a personajului creat. este important ca n cabinet s fie dulap care nu trebuie lipit de perete pentru ca copilul s se poate ascunde. 7. Terapia ocupaional: funcii i caracteristici definitorii a)Descriei specificul terapiei ocupaionale

Terapia ocupationala este o metoda de tratament nemedicamentoasa care are rol important in reabilitarea comportamentelor problematice si reinsertia sociala a copiilor cu nevoi speciale functionale. nelesul sintagmei de terapie ocupaional deriv din cuvintele care o compun: - ocupaia reprezint ideea de activitate n care te implici, te angajezi i participi efectiv i motivat; - terapia nsemnnd tratamentul unei boli, al unei dizabiliti sau unui handicap. Terapia ocupaional este arta i tiina direcionrii individului bolnav spre participarea la anumite activiti pentru ai reface, ntri sau mbunti performanele, spre a facilita nsuirea acelor abiliti i funcii care sunt necesare pentru adaptare i productivitate i diminuarea sau corectarea patologiei, pentru meninerea strii de sntate. Problema fundamental a terapiei ocupaionale este de meninere i dezvoltare a capacitilor, de a realiza satisfctor pentru sine i pentru alii diverse activiti i de a nva s se controleze pe sine i mediul nconjurtor. Obiectivele terapiei ocupaionale constau ntr-un program ce vizeaz ca finalitate creterea ncrederii n sine, creterea independenei n activitatea a pacientului, reintegrarea n mediul familial, social i profesional, deci de a oferi clientului condiia psihosocial a normalitii.

b)Clasificai orientrile privind utilizarea terapiei ocupaionale n sfera cerinelor de baz a programelor de terapie ocupaional se pot meniona urmtoarele exigene: necesitatea de a asigura un program activ prin ocuparea integral a timpului bolnavului; cuprinderea n programul de activitate a unor elemente de socio-terapientr-un ansamblu armonios de aciuni recuperatorii cu coninut similar sarcinilor de munc, cum ar fi ergoterapia, cultterapia, meloterapia, artterapia. Deoarece aceste activiti se desfoar mai ales n grup- grup care are valene sanogenetice de a induce sntatea- prin acestea se realizeaz extinderea sferei de relaii interumane i de interaciune n grup, ceea ce constituie un deziderat menit s confere clientului echilibru, sentiment de independen i libertate de aciune, capacitate de iniiativ. Aceasta presupune drept cerin diminuarea ponderii terapeut-pacient, a caracterului ei uneori autoritar i amplificarea rolului grupului. 1. 2.

c)Argumentai necesitatea aplicrii n procesul de reabilitare a copiilor cu dizabiliti terapiei ocupaionale Practicianul de terapie ocupaional lucreaz cu pacieni cu dizabiliti fizice, psihice sau psihologice care pot fi rezultatul unui accident, a unei rniri, boli somatice sau psihice, a unei dereglri emoionale, a unui conflict sau stri de stres, al unor ntrzieri n dezvoltare sau al unor anomalii genetice. Un client poate fi un om paralizat n urma unei leziuni a mduvei spinrii ca urmare a unui accident sau care a avut un atac cerebral care trebuie s se obinuiasc s triasc n propria cas, s-i ngrijeasc familia, dei o parte a corpului su nu mai funcioneaz normal. Un client poate fi un bolnav psihic care are nevoie s nvee lucruri simple cum ar fi mersul la cumprturi, pstrarea de caiete de cheltuieli, utilizarea transportului n comun, deci activiti zilnice considerate banale, dar care confer un grad de independen putnd fi integrat chiar i ntr-un program de recalificare. Parametrii tratamentului n terapia ocupaional sunt determinai de dizabilitile pacientului, respectiv i practic doar imaginaia terapeutului, cunotinele i experiena sa stabilete limitele i orientrile pornind de la activiti special concepute cum ar fi ergoterapia pn la activitile ludice, deci jocuri, sport, muzic, grdinrit, dans, computere, ngrijirea animalelor de cas, activiti casnice sau nvarea scrisului. Aceast introducere demonstreaz c persoanele care doresc s practice terapia ocupaional trebuie s gseasc soluii n raport cu pregtirea i imaginaia lor, folosind activitatea cu scop pentru a ajuta clientului sau pacientului s achiziioneze noi abiliti, s-i mbunteasc abilitile deficitare, s compenseze dizabilitile funcionale promovndu-se astfel sntatea i creterea calitii vieii.

Adopia naional i internaional: caracteristici definitorii a)Descriei caracteristicile de baz ale adopiei naionale i internaionale Adopia msur special de protecie a drepturilor copilului, act juridic n baza cruia se stabilesc raporturi de rudenie ntre nfiat i descendenii si, pe de o parte, i nfietor, ori nfietor i rudele acestuia pe de alt parte, asemntoare acelora care exist n cazul rudeniei fireti. Adopia este definit: Act prin care cineva devine printele legal a unui copil care nu este descendentul su biologic; Msura special de protecie a drepturilor copilului prin care se stabilete filiaia ntre cel care adopt i cel adoptat, precum i rudenia ntre adoptat i rudele adoptatului; Stabilirea filiaiei dintre cel care adopt i copil; Stabilirea rudeniei ntre copil i rudele adoptatorului; Stabilirea obligaiei reciproce de ntreinere ntre cel care adopt i adoptat i a dreptului la motenire.

Att adopia naional ct i cea internaional este dirijat i efectuat conform legislaiei naionale i internaionale n vigoare: n special Codul Familiei, Codul de procedur civil, Convenia de la Haga din 29 mai 1993, ratificat de Moldova n octombrie 1998. n scop de ajustare a cadrului legislativ naional la normele internaionale, de ctre Minister a fost elaborat proiectul de lege privind statutul juridic al adopiei, care la moment este naintat spre examinare la Guvern. Procesul de elaborare a cadrului normativ, n special, ce se refer la adopie este unul participativ conlucrarea cu specialitii din domeniu din ministerele i instituiile de resort, cu societatea civil, organizaiile internaionale, precum UNICEF. Ministerul, ca autoritate central n domeniul adopiei dezvolt parteneriatul cu autoritile administraiei publice locale, pe de alt parte colaborarea cu organele centrale din statele-membre ale Conveniei de la Haga. b)Clasificai categoriile de copii care pot fi adoptai i persoanele care au dreptul la adopie n corespundere cu stipulrile din Codul Familiei al Republicii Moldova Copiii care pot fi adoptai (1) Pot fi adoptai numai copii minori, cu excepia celor care au obinut capacitatea deplin de exerciiu sub vrsta de 18 ani. (2) Adopia frailor i surorilor de ctre persoane diferite este interzis, cu excepia cazurilor cnd aceast cerin contravine intereselor copiilor sau cnd unul dintre frai (surori) nu poate fi adoptat din motive de sntate. (3) Adopia unui copil care este cetean al Republicii Moldova de ctre ceteni strini sau apatrizi se admite numai n cazuri excepionale cnd nu exist posibilitatea ca acest copil s fie adoptat sau pus sub tutel (curatel): a) de ctre rudele copilului, indiferent de cetenia lor; b) de ctre alte persoane ceteni ai Republicii Moldova. (4) Adopia, n cazurile prevzute la alin.(3), se face n conformitate cu prevederile generale i dac s-a dovedit c, timp de cel puin 6 luni din momentul lurii copilului la eviden, acesta nu a fost acceptat pentru adopie sau luat sub tutel (curatel): a) de ctre rudele sale, indiferent de cetenia lor; b) de ctre cetenii Republicii Moldova, cetenii strini sau apatrizii cu domiciliul n Republica Moldova. (5) Prevederile alin.(3) i (4) nu se aplic dac: a) soul adopt copilul celuilalt so; b) copilul sufer de o boal grav care necesit un tratament special ce nu poate fi acordat n Republica Moldova. Evidena copiilor care pot fi adoptai (1) Snt luai la eviden i propui pentru adopie copiii: a) ai cror prini au decedat; b) ai cror prini snt deczui din drepturile printeti, snt declarai incapabili sau disprui; c) care au fost abandonai de ambii prini sau de unicul printe; d) care au fost propui pentru adopie de ambii prini sau de unicul printe. (2) Evidena copiilor care pot fi adoptai se efectueaz de ctre autoritile tutelare respective i autoritatea central pentru protecia copilului.

(3) Persoanele cu funcii de rspundere din autoritile administraiei publice locale, din organizaiile obteti, precum i alte persoane snt obligate s comunice autoritii tutelare informaiile pe care le dein despre copiii care pot fi propui pentru adopie i despre cei care au rmas fr ngrijire printeasc. (4) Nerespectarea obligaiei prevzute la alin.(2) atrage rspunderea n cazurile i limitele prevzute de lege. Persoanele care au dreptul la adopie (1) Adoptatori pot fi persoane de ambele sexe care au atins vrsta de 25 de ani, cu excepia persoanelor: a) deczute din drepturile printeti; b) declarate incapabile sau cu capacitate limitat de exerciiu; c) care au adoptat copii, dar adopia a fost anulat din culpa lor; d) eliberate de obligaiile de tutore (curator) din cauza nendeplinirii culpabile a obligaiilor lor; e) care, n virtutea calitilor morale sau a strii sntii, nu snt n stare s -i ndeplineasc drepturile i obligaiile printeti de ntreinere i de educaie a copilului adoptat; f) care urmresc scopul de a obine o adopie fictiv; g) care au prezentat documente false; h) care au atins vrsta de 50 de ani (aceast regul nu se aplic n cazul cnd adoptatorii snt cstorii ntre ei i unul din ei nu a atins vrsta de 50 de ani, precum i atunci cnd printele adoptiv este soul printelui copilului adoptat sau cnd copilul a trit n familia eventualilor prini adoptivi nainte ca acetia s mplineasc vrsta de 50 de ani). (2) Cetenii strini i apatrizii care i au domiciliul n afara hotarelor Republicii Moldova pot fi adoptatori ai copiilor ceteni ai Republicii Moldova numai dac ntrunesc att condiiile impuse de legislaia statului ai crui ceteni snt sau n care i au domiciliul, ct i condiiile impuse de legislaia Republicii Moldova, precum i dac ara lor este membr a Conveniei asupra proteciei copiilor i cooperrii n materia adopiei internaionale sau dac n acest domeniu exist un acord bilateral ntre state. (3) Nu se admite adopia copilului de un cuplu necstorit. (4) Lista contraindicaiilor medicale pentru persoanele care intenioneaz s adopte copii se aprob de Guvern. c)Formulai propuneri n vederea perfecionrii cadrului socio-juridic naional privind adopia - Aprobarea legii cu privire la adopie - Perfecionarea pachetului de instrumente cu privire la evaluarea copiilor eligibili pentru adopie - Monitorizarea,clarificarea procedurilor de monitorizare a copiilor aflai n adopie - Standarde minime de calitate pentru serviciul de adopie.