Bioetica în medicina reproductivă

1.Embrionul uman, avortul şi

fecundarea artificială - 2
2. Clonarea - 23
3. Bioetica în obstetrică și
ginecologie - 28
4. Bioetica în pediatrie - 36
5. Ingineria genică - 40
 Bioetica şi umanismul
• UMANISM (din lat. humanus – uman, omenesc) – totalitatea de
concepţii, idei şi doctrine, care înaintează pe primul plan omul, ca
valoare supremă şi care exprimă respectarea demnităţii lui şi a
drepturilor lui la libertate, fericire, dezvoltarea şi manifestarea
capacităţilor lui. Consideră binele omului drept criteriu de apreciere
a institutelor sociale, iar principiile egalităţii, dreptăţii, atitudinii
umane drept normă dorită în relaţiile dintre oameni.
• Bioetica este nu numai o ştiinţă, dar devine şi un mod de viaţă,
un nou stil de gîndire. Ea formează un nou sistem de valori
referitor la esenţa omului şi locul lui în lume, la limitele şi
posibilităţile activităţii lui, la atitudinea raţională către toată
realitatea.
 1. Embrionul uman
• Ce este embrionul uman – este el oare om,
individualitate ori nu? Unii socot că embrionul
este om, personalitate şi merită o atitudine
omenească, alţii - dimpotrivă. Cum că
embrionul nu-i om şi cu el se poate proceda
neomeneşte.
• Când şi în ce moment al dezvoltării gestaţiei
embrionul devine om cu toate drepturile omeneşti? În momentul
fecundării? În prima, a doua sau a treia perioadă a gestaţiei? În
momentul naşterii? Este oare unul şi acelaşi lucru omul şi embrionul
uman? Toate acestea sunt nu probleme medicale, ci morale –
despre statutul moral al fătului uman.
 Embrionul uman
• Majoritatea savanţilor consideră că embrionul este individ
uman. Din momentul fecundării el are toate caracteristicile
individului uman:
- Esenţă specifică biologică cu programa sa de dezvoltare.
- Dinamism intern determinat şi ghidat de genom, orientat la
dezvoltarea treptată până la formarea omului matur.
- Există ca organism sinestătător, ca unitate biologică, este
independent şi singur îşi menţine funcţionarea structurilor
vitale.
- Gametele din care el se formează demonstrează apartenenţa
lui la specia umană.
 Fiinţa umană
• Embrionul uman are toate calităţile fiinţii umane, aceea cum va fi
omul matur este deacum pus în embrion şi gata pentru realizare.
• Însă numai pe baza datelor biologice noi nu putem afirma că
embrionul este personalitate umană. Personalitatea umană include
şi sufletul ce este întruchipat în corp. Cu alte cuvinte omul este un
suflet întruchipat, ori trup însufleţit.
• Sfera corporală este expresia unităţii entităţii umane şi nu-i altceva
decât începutul personalităţii umane însăşi. Personalitatea înseamnă
individul uman concret, în ea real există natura umană şi totul ce este
omenesc.
• Fiinţa umană este un fenomen existenţial, sau există începând de
la nivelul embrional.
Embrionul uman – persoana umană potenţială
 Pozitia Bisericii Romano-Catolice este clara si directa: "Nu
exista diferente morale intre zigot, pre-embrion, embrion si
fat. Reducerea numarului de feti inseamna avort si crima."
 Comitetul de bioetica din Franta permite crioprezervarea
embrionilor cu 2 conditii:
- congelarea sa nu depaseasca 12 luni;
- cercetarea sa nu se faca pe embrioni mai mari de 7 zile.
 Comitetele de bioetică din toate ţările recomandă stoparea
producerii embrionilor în exces
 În multe ţări este interzisă donarea de embrioni
“Cred ca acesti embrioni congelati sunt vieti umane
inghetate si ar trebui tratati cu demnitate."
 Statutul embrionului
• Reeşind din aceea că embrionul uman are o esenţă
individuală şi personală umană este clar, că avortul
provocat artificial este o încălcare a drepturilor
fundamentale şi demnităţii omului, atentat la viaţa lui.
 Problema avortului
• Avort – întreruperea sarcinii în termen de
28 de săptămîni cînd fătul nu este încă
viabil. Poate fi spontan şi artificial.
• Avort criminal – întreruperea sarcinii
interzisă de lege şi efectuată de către
persoane fără studii medicale speciale
şi în condiţii nespitaliceşti.
• Problema avortului are cîteva aspecte:
-medical,
-juridic,
-social,
-bioetic.
 Problema avortului
• Problema avortului permanent a fost prezentă în lume. Legile de stat
nu pot stopa acest proces. Să ne amintim situaţia din România pînă
la anul 1989. Avorturile criminale sunt evident frecvente şi astăzi.
• Statistica ne indică următoarele date: la 1000 femei (anul 1994) au
fost efectuate avorturi: în Polonia - 3,6, în Irlanda - 5,4, în Germania
- 8,7, în Italia - 12,7, în Franţa - 13,4, în Anglia - 14,8, în SUA -
26,4, în China - 37,5, în Cuba - 56,6, în Rusia - 119,6, în România
172,4, în R. Moldova - 26,02 (anul 2000), 15,98 (anul 2001).
• În anul 2001 în R. Moldova au fost realizate 60 mii de avorturi.
• În Rusia numărul avorturilor de 2 ori depăşeşte numărul
naşterilor.
• Toate discuţiile privind problema avortului sunt axate asupra cîtorva
momente: drepturile embrionului uman, consecinţele avortului,
avorturile terapeutice, eugenice şi criminale.
 Problema avortului
• Unii consideră că avortul constituie o problemă pur
personală, intimă care are o atitudine doar faţă de femeie şi
nimeni n-are dreptul de a interveni în soluţionarea ei.
Avortul aici se interpretează doar ca o intervenţie
medicală. Ca şi în orişice operaţie chirurgicală toate
problemele se soluţionează prin intermediul doctorului şi a
pacientului, adică avortul este o problemă medicală. Din
punctul de vedere al medicinii avortul negativ influenţează
asupra sănătăţii femeii, asupra funcţiei ei de reproducere.
• A doua opinie ne spune că avortul insultă, jigneşte
sentimentele morale ale femeii şi deci el devine o
problemă complicată etică. Doar înainte de a consulta
medicul femeia hotărăşte o problemă subtil-morală - viaţă
sau moarte viitorului om (individ), şi asta nu-i totul. În
procesul de avort se include şi o a treia persoană - medicul,
care de asemenea devine copărtaş al unui omor premeditat.
 Problema avortului
• Avortul este o încălcare a dreptului omului la viaţă, a
demnităţii lui personale. Însă dacă e cazul de ales dintre
viaţa mamei şi a fătului, atunci noi ne plasăm în alte
circumstanţe.
• Aici avem de a face cu avortul terapeutic (de exemplu,
înlăturarea uterului cu tumoare malignă). Alt avort
recunoscut este cel eugenic, care se provoacă cu scopul de
a nu admite naşterea copiilor cu defecte genetice,
incurabile mai apoi.
• Avortul nu e cea mai bună metodă de reglementare a
natalităţii. Ideologia ecogeică preconizează o revoluţie
axigenică (demnă de noi), adică în familie doar un copil şi
deci depopularea anuală – cu 1,5–2%. Dar acest fenomen
necesită o altă argumentare, deoarece populaţia Terrei nu-i
gata să accepte aşa ceva.
• Declaraţia de la Veneţia a Asambleii medicale mondiale referitor
la avort (1983) stipuliază:
- Principiul moral fundamental a medicului – respectul faţă de viaţa
din momentul conceperii ei.
- Circumstanţele care opun interesele mamei potenţiale şi cele ale
copilului nenăscut plasează medicul în faţa necesităţii alegerii: a
păstra sarcina sau de a o întrerupe intenţionat.
- Neunivocitatea alegerii este determinată de diverse poziţii religioase
şi morale, fiecare din ele necesită respect.
- Unele relaţii, ce se referă la această problemă şi reguli de rezolvare a
ei, în fiecare stat sau comunitate se află în afara competenţei
medicinei: medicina trebuie să asigure protecţia pacienţilor şi să-şi
apere propriile drepturi în societate.
- În acele ţări, unde avorturile medicale sunt permise de lege,
specialiştii competenţi pot să le efectuieze în mod legal.
- Dacă convingerile proprii nu-i permit medicului să recomande sau
să efectueze avortul medical, el trebuie să încredinţeze pacienta unui
coleg competent.
 Avortul şi sterilitatea
• Avortul este calea cea mai scurtă spre sterilitate. După
avorturile efectuate în clinică posibilitatea sterilităţii este
de 10%, iar după avorturile criminale - 40%.

• 10% din cupluri sunt infertile, însă unii medici consideră

că cifra această este cu mult mai mare.
• În Moldova 18% de femei sunt infertile.
• În Rusia 7 mln. de cupluri – fără copii.
• Fecundarea artificială a făcut o revoluţie în
problema sterilităţii.
 Copii din eprubetă
• .

•La 25 iulie 1978 în Аnglia s-a născut Louise Brown –

primul copil zămislit in-vitro (“în eprubetă”). În 1982 în
Franţa s-a născut Amandine. De atunci pe lume au apărut
mai mult de 2 mln. de copii cu ajutorul acestei metode.
 Fecundarea artificială
• Fecundarea artificială - problemă extrem de importantă.
• Procrearea medical asistată are mai multe tehnici şi
posibilităţi.
• Deosebim fecundarea intracorporală şi extracorporală
(FIVET).
• După tehnică – inseminţarea artificială cu materialul
cuplului (omoloagă) ori cu materialul donatorilor străini
(eterogenă).
• Astăzi FIVET (fecundarea in-vitro cu transplantarea
ulterioară a embrionului) abordează un şir de probleme nu
numai legate de ştiinţă, dar şi morale.
Методыи скусственного
оплодотворения.