Referat

Medicina n Grecia Antic

Florea Tania-Veronica
AMG 1 F

Medicina nainte de Hipocrate

Primele referine cu privire la medicin apar n Iliada, acolo unde
sunt prezentai doi medici, fiii lui Asclepios, Mahaon i
Podaleirios. Cnd Menelau este rnit de o sgeata, Mahaon l
ngrijete astfel: Dezvelete rana n locul unde l lovise arma
dureroas. Suge sngele, apoi, dup nvtur, toarn balsamuri
calmante primite de la tatl sau Chiron.
Asclepios, zeul medicinii a fost fiul lui Apolon i al muritoarei
Coronis. Mama sa fusese omort de Apolon pentru infidelitate.
Zeus a smuls copilul de la snul mamei i l-a dat centaurului
Chiron sa-l creasca. Asclepios a nvat de la acesta medicina i a
devenit un att de bun cunosctor al acesteia nct nvia morii.
Zeus n-a rbdat aceast nclcare a ordinii naturale i l-a lovit cu
trsnetul su. La Epidaur s-a construit cel mai mare sanctuar
nchinat lui Asclepios, iar dup ce a fost divinizat, acesta i-a luat
locul tatlui su, Apolon, care purta i el numele de vindector.
Ca patron al medicinii, Asclepios a cunoscut o faim considerabil
ncepnd cu secul al V-lea (i.Hr.). Numeroi pelerini veneau la
Epidaur pentru alfarea vindecrii. Asclepios le indica prin vise
tratamentul potrivit. Sub egida acestui zeu s-au creat adevrate
coli de medicin, mai ales n insula Cos.
n scrierea istoriei medicinei, un rol important l-a avut Hipocrate,
cel mai vestit medic al Greciei Antice, considerat printele
medicinei. Prin observaiile fcute asupra manifestrilor bolilor i
descrierea lor amnunit, precum i prin ncercrile de a explica
procesele patologice pe baze naturale i raionale, Hipocrate a
contribuit, n limitele posibilitilor de la vremea aceea, la
eliberarea medicinei de superstiii i misticism. Astfel, Hipocrate
va clasifica bolile ca acute, cronice, endemice i epidemice.
Operaiile chirurgicale rmn superficiale i rudimentare, fiindc
anatomia era prea puin cunoscut. Moravurile i mentalitatea
religioas opunndu-se diseciei cadavrelor umane, sunt disecate

doar animale. Abia n epoca elenistic medicii obin autorizaia de

a diseca trupurile criminalilor condamnai la moarte, cunotiinele
medicale cunoscnd astfel un mare progres. Herofilos din
Calcedonia si Erasistratos din Iulis descoper, cu ajutorul
diseciilor umane, circulaia sngelui cu mult nainte de William
Harvey. n epoca clasic, interveniile curente se reduc la luarea
de snge, la clisme sau la punerea ventuzelor.
Herofilos din Calcedonia, cunoscut si sub numele de parintele
anatomiei, are meritul de a fi fost printre primii care au realizat
disectii pe cadavre umane. Astfel el a adus cunostinte importante
aspura sinusurilor venoase si a ventriculilor cerebrali. In acelasi
timp, a studiat cu atentie ochiul, ficatul, glandele salivare,
pancreasul si organele genitale. A descris si numit duodenul,
stomacul si prostata.
Grecii antici sunt privii drept fondatorii medicinii vestice, punnd
bazele medicinii moderne acum mai bine de 2.000 de ani. Cu
toate c acum avem o imagine mult mai clar i mai corect
asupra afeciunilor i bolilor, exist cteva subiecte la care
nelepciunea antic s-ar putea dovedi valoroas.
Medicina grecilor nu s-a bazat doar pe plante i tratamente
primitive, ci i pe prevenia apariiei unor afeciuni.
Medicina greaca antica s-a format sub influenta incontesila a
stiintei medicale egiptene, mesopotamiene si indiene, continutul
acesteia fiind in permanenta imbogatit de catre mai multe
generatii de greci de geniu, intemeietori de scoli filozofice sau
medicale din mileniul I i.e.n.

De la inceput, medicina din Grecia a avut tendinta de a forma

scoli. Astfel, in primele patru secole ale mileniului I i.e.n. ea a fost
dominata de asa-numita
Scoala a practicienilor care efectuau acte de vindecare fara a
avea cunostinte despre structura anatomica a organismului uman
si despre fiziologia acestuia..
Doctrina orfica, a lui Orfeu a cautat sa lege aceste clemente prin
dualismul suflet-corp, atribuind sufletului pacatul savarsit direct
care duce inevitabil la boala,ca si pacatele indirecte, stramosesti
(ereditare), care de asemenea sunt surse de suferinta.
Scoala pneumatica, a gasit ca element de legatura al tuturor
acestor urmari principiul pneuma, principiu pe care oamenii il iau
din aerul respirat si care uneste intr-un tot diferitele elemente
constitutive ale corpului uman pana la moarte. In acest domeniu,
grecii au fost puternic influentati de catre indieni.
In intreaga epoca prehipocratiana, pe langa medicina
practicienilor si cea orfo-pneumatica, a existat medicina
vrajitorilor, medicina templelor, a diferitelor ritualuri, a diverselor
incantatii si cea a oracolelor (ca de exemplu oracolul de la Delfi
din sec. 8 i.e.n.).
n scoala din Knidos din sudul Anatoliei, predomina empirismul
bazat numai pe experienta, pe observatii repetate si numeroase.
Astfel, medicii acestei scoli au fost primii care au necunoscut
chisturile hidatice pulmonare, guta si deosebirea ei fata de artrita,
cat si stadiile de evolutie ale scrofulozei tuberculoase (coctiune,
ramolitie, cicatrici radiare).
Ei au practicat cei dintai auscultatia pentru depistarea pleureziei
uscate si umede.
Numele lui Hipocrate este pronunat i n zilele noastre, fiind legat
de Jurmntul lui Hipocrate, un adevrat angajament etic i
deontologic pe care medici din ntreaga ar l depun n momentul
absolvirii facultii.