Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
INTRODUCERE
PERIOADA PREISTORICA
ANTICHITATEA
-Mesopotamia-
Egiptul faraonic -
India-
-China-
-Grecia antica+
10
-Perioada
15
elenistica+
-Roma antica->
EVUL MEDIU
17
20
lmperiul Bizantin-
20
Califatele Arabe -
23
-Europa
Occidentala+
28
RENA~TEREA
32
SECOLUL al XVII-lea
38
SECOLUL al XVIII-lea
43
SECOLUL al XIX-lea
49
SECOLUL al XX-lea
59
INTRODUCERE
- Definitie - lstoria medicinei este disciplina care studiaza dezvoltarea doctrinelor medicale, a
organizarii
ocrotirii
sanatatii ~i practicii
medicale, in contextul
socio-politic
si cultural
al
a aparut
- lzvoarele medico-istorice:
1.Paleopatoloqia - se ocupa de studierea rama~itelor ornenesti (schelete, mumii} pentru
a descoperi urme de boli ~i procese de vindecare
2.Arheoloqia
medico-istorica - cerceteaza
3.Etnoiatria
- studiaza medicina ernpirica din cele mai vechi timpuri prin cercetarea
- populatiilor aflate in prezent in perioada primitiva
(etnografia ~i
folclorul medical)
[] Odatii cu aparitio scrisului (Antichitate) au Jost elaborate documente, printre care sl unele cu continut
medical, care au constituit o sursa importantii
medicinei).
[] In perioada celui de-al 3-lea val al rnisciirii feministe (tnceputii In anii '80} s-a pus problema cercetiirii
prezentei femeilor in istorie In general ~i In ~tiinta In special. Sunt de piirere ca acordarea atentiei cuvenite
femeilor In istoria medicinei le va permite studentelor sii-si gaseasca un model de urmat In viitoarea profesie.
Bibliografie - Bologa V. (sub redactia) - lstoria medicinei universale, Ed. Medicals, Bucuresti, 1970
- http://en.wikipedia.org/wiki/Feminist_movement
PERIOADA PREISTORICA
- Medicina
[] Existau aceleosi boli ca st acum, dar incidenta for era diferitii. S-au descoperit cu ajutorul paleopatologiei
leziuni de reumatism cronic, infectios, de osteomietitii, rahitism, tumori osoase, tuberculozii si sifilis osos.
[] ln perioada preistorica femeile aveau aceleasi drepturi ca biirbatii (vezi ritualurile de Inmormtintare], chiar
~i dupii sfar~itul matriarhatului (neolitic). lmportanta femeii In societatea
venerarea Zettel Mame, cat si din existento figurine/or antropomorfe feminine, ritualurile de fertilitate ~i
fecunditate capatand o mare amploare In neolitic.
ANTICHITATEA
vindecatori. Ei foloseau metode religioase (rugaciuni catre zei), mito-magice (alungarea demonilor, invocarea
spiritelor, etc.) ~i empirice(remedii din cele 3 regnuri)
-Mesopotamia-
[]La ora octualii se considerii ca cea dintai mare civitizatie a Antlcnitiui! a /uat nastere in Mesopotamia (nume
dat de greci, insemniind ,, Tara dintre fluvii" - Tigru ~i Eufrat). ,,Civilizatia mesopotamianii"
reprezintii
insumarea cu/turilor a trei popoare distincte (sumerieni, akadieni, asirieni}, a caror istorie s-o desfiisurat lntr-un
interval de aproximativ trei milenii.
- In Mesopotamia----
practicau
medicina
---+specific asiro-babilonienilor
evolutiei bolii a
aveau
responsabilitate
juridica
procedee terapeutice
1-----
t-----
medicii veterinari
1. Farmacopeea
de la Nippur- text exclusiv farmacologic (fara rugaciuni, imnuri, formule magice) ce contine:
- medicamente
- vegetate
(remedii)
caise, etc.)
- isop, cicoare, ,,planta vietii", etc.
- animate - limba de soarece, corn cerb, piele sarpe, lapte vaca alba etc.
- minerale - sare de mare, pilitura de cupru, praf din mormant etc.
- forme medicamentoase --~
[Se explica modu/ de preparare al remediilor simple ~i al formelor medicamentoase, dar fora a
se specifica doza de administrat sau denumirea bolllor, ci doar simptome disparate]
dificultatea operatiei
onorariile
\ pedepsele
chirurgilor - In functie de (
\
cunostinte medicate, de la preoti si preotese. La Nippur exista o lnfloritoare scoalii medicalii, patronotii de zeita
medicinei, Gula.
- Egiptul faraonic -
[]
Civilirotia eqipteanii antica s-a dezvoltat In perimetrul Deltei Nilului, intr-o perioadii de cca. trei milenii I.H.
Medicina care a dominat In Egiptul antic a fast cea sacerdotalii, practicata de medicii-preotiIn templele
zeilor cu atribute vindecatoare [Isis, Osiris, That s.a.]. Cu timpul, aceste edificii au devenit temple-sanatorii
(complexe terapeutice).
{] Pentru prima oara In istoria medicinei a avut foe zeificarea unei personalitiiti medicale. Este vorba despre
lmhotep (sec. Vl-V l.H.}, care era ~i arhitect. Considerat zeu al medicinei duoa moarte, i-au Jost construite multe
temple, eel mai important fiind eel din Memphis.
-
Documentele medicale din Egiptul antic sunt reprezentate de papirusuri(8 In total cu continut medical).
Patru dintre ele sunt mai importante din punct de vedere medical, dar numai doua vor fi discutate pe larg.
1.
.-----
,_ __
'----
[] Desi studiile de anatomie nu s-au dezvoltat (disectiile erau interzise, iar imbiilsiuniinle erau realizate door
de anumiti specialisti], aveau o conceptie sinteticii, inteqralistii despre constitutia ~i [unctiile organismului. Ei
considerau ca siJnge/e pulseazii In corp (au fiicut pentru prima data /eqatura lntre bataile inimii si puls) ~i duce
cu sine un principiu imperceptibil din aer =pneuma= care se adunii In pliimtini odata cu respiratia.
2. PapirusulSmith (cca. 1200 l.H.)
-----+
chirurgical
1--- descrie metoda reducerii /uxatiei temporo-mandibulare (identica celei din zilele
noastre)
~- descrie circumcizia ca operatie rituala
5
3. Papirusul de la Kahun
(lngrijire nou-nascuti)
4. Papirusu/BrOqsh (de la Berlin)
contlne In plus
fata
tractului urinar)
[] Arheo/ogia medico-lstorica a gasit dovezi despre existenta unor boli la vechii egipteni (picturi pe peretti
temple/or - o persoanii cocosatii, suferind de tuberculozii osoasii si o persoanii sprijinita In carje, datoritii
membrelor inferioare atrofiate, ca urmare a poliomielitei) si scene medicate figurate In picturi si basoreliefuri
(etape/e operotlei de circumcizie, de exemplu).
[] Paleopato/ogia
s-a ocupat cu studiul mumiilor, descoperind urmele bolilor (boli osoase, parazitare,
-India-
[] Prima civilizatie urbane (contemporanii cu Mesopotamia si Egipt) a fast creata de proto-indieni (prearieni)
pe valea lndului. Se caracteriza printr-o planificare urbanisticii de exceptie (strazi largi, canalizare, locuinte cu 2
etaje ?i baie, bai pub/ice cu instaiatii de
cucerite de la proto-indieni.
[] Cu/tu/ Zeitei Mama, apiirut la proto-indieni, a persistat si la hindusi (perioada vedica) - In Rig-Veda se
numeste Raati, iar In Upanisade - Kali (dub/a personalitate).
pe Shakti, energia femininii a tuturor zeilor. Zetta Mama era intruchipotii s! de Durga, cea care invinqea
demonii bolilor.
Atharva-Veda
Sama-Veda
Ayur-Veda
a. Rig-Veda
b.
Atharva-Veda
-:
rauwolfia serpentina
~i In depresie
saruri de mercur, sulf; petrol, sare
2.Perioada brahmanica
--~
~i spirituale
corpului,
(potenteaza
la maximum
pe care le considers
rezervele energetice
ale
de origine divina},
[} Yoga face tranzitia intre tehnicile spirituale implicate In sistemele filosofico-religioase ~i cele biologice ale
a.
Carakasamhita ~--
(Caraka - medic
= sufluri)
b.
Susrutasamhita ~-- pentru prima data In istoria medicinei se afirma legatura stransa
lntre medicina si chirurgie (orice medic ar trebui sa practice ~i
chirurgia)
descrie
-China[]Ca ~i ce/e/a/te civiiizatii deja amintite, civilizatia chinezii s-o dezvoltat In zona unor fluvii {Ga/ben, Albastru).
Anterior perioadei dinastiilor, se spune ca au existat trei imoiirati legendari (intre 2800-2200 l.H.) - Fu-hsi
(Tmparatu/ Cerului}, Chen-Nung (Imparatut Rosu / lmpiiratul Piimtintulu',
chineze, care consta In remedii natura/e),
era mito-maqicii,
practicatii de vriijitori.
samani, preoti. Treptat, au inceput so se individualizeze unele ramuri ale medicinei, astfel tncat, prin sec. V l.H.
erau oficial recunoscuti medicii internist! (sou ,,medicii de boll"], chirurgii (sou ,,medicii de tumor!"], dieteticienii
(sou ,,medicii hranei") si veterinarii (sou ,,medicii de dobitoace").
- Principalele elemente oriqinale ale medicinei chineze sunt:
1. Acupunctura $i iqnipunctura au a pa rut In mod empiric, avand la baza doctrina daoista (forrnulata In sec
VI l.H. de Lao Tzi, cares-a inspirat din stravechile credinte}. Conform acesteia, Universul este format din
5 elemente primordiale (focul, parnantul, metalul, apa ~i lemnul), care se transforms continuu unul intraltul. Dinamica transformarilor
~i yin).
In
slabiciunii,
In Univers este asigurata de enerqia Qi, care are dubla polaritate (yang
aspectului
negativ In toate
domeniile.
Yi!J.
este asimilat
echilibrul enerqiilor yang si yin, iar boa/a rezulta din dezechilibrul for. Din cele mai vechi timpuri s-a
stabilit ca aceste energii circula de-a lungul unor linii, numite meridiane, care corespund cate unui
organ. Exista 12 meridiane principale ~i 2 secundare, de-a lungul lor gasindu-se cele 365 de puncte de
acupunctura,
energetica.
Chinezii considera ca
organismul este format din /oji enerqetice, corespunzatcare celor 5 elemente primordiale, iar organele
interne se grupeaza In functie de acestea.
-lqnipunctura sau moxa consta In stimularea prin caldura intense a punctelor de acupuncture.
2. Pulsoloqia (teoria pulsului) s-a dezvoltat foarte mult la vechii chinezi pentru ca ei nu aveau voie sa
palpeze decat locurile indicate de bolnav. Mai aveau la indemana
interogatoriul
diverselor organe. Pulsul se lua In 18 locuri (zone anatomice) prin pa/pare super(icia/a, medie si profunda,
inainte ~i dupa efort. Au descris 200 de tipuri de puts, dintre care 26 aveau prognostic fatal, iar 9 tipuri erau
considerate fundamentale (orice medic trebuia sale cunoasca),
9
3.
Variolizarea-.. folosirea pentru prima data In istoria medicinei a unei metode de profi/axie (prevenire)
Consta In prelevarea unei cruste de pe o pustula de variola (de care suferea un animal domestic - vaca In
general), care se usca (atenuandu-se virulenta] ~i se tritura (sfararna}, praful rezultat fiind suflat printr-un tub
de bambus In nasul copilului. Acesta facea o forrna usoara de boala ~i capata imunitate la variola.
omului
In Univers - organismul
cu retete]
microcosmosul,
care se asernana cu
macrocosmosul (lntegrul Univers). De altfel, In ideograma OM se afla figurate ~i Cerul ~i Pamantul. Remediile
folosite In retete proveneau din cele 3 regnuri ~i una dintre cartile de farmacologie continea peste 12000
retete, In care se gaseau 1000 remedii vegetale, 500 de origine animala ~i 300 de minerale (~i cornpusi ale
acestora).
{]Cea mai cunoscuta Jemeie-medic din sec. Ill i'.H. a Jost Bao Gu.
Bibliografie - V.Bologa -op. cit.
- O.Drimba -op. cit.- vol. II
- http://www.cultural-china.com/chinaWH/html/en/7Kaleidoscope1191.html
-Grecia anticii[J
In jurul anului 2000 i'.H. a Jost create prima civilizatie uroanii greceascii de catre ionieni (populatie indo-
- In
- Zeul suprem era Zeus. Unul dintre fiii sai, Apollo, avea ~i atribute vindecatoare (ca ~i sora lui, Artemis). La
fel ca la egipteni (lmhotep), la grecii antici s-a petrecut fenomenul
care a devenit zeul principal al medicinei. Nu numai Asclepios (sec. Xl-X l.H.) a fast zeificat, ci ~i femeile din
familia
acestuia
Epione
rol de vindecatoare},
fiicele -
laso (,,vindecarea"),
Akeso
lliada (sec. IX-VIII l.H.) lui Homer contine multe inforrnatii despre medicina practicata de vechii greci ~i
despre zeii lor vlndecatori (printre care ~i fiii lui Asclepios - Macaon, Podalir$i Telesporus). Fiind vorba despre
razboiul
antihemoragice
etc.
10
[]
Datoritii organiziirii economice ~i socio-politice tn polisuri (orase-cetiui], unde nu exista o clasii sacerdotalii
predominantii, in Grecia anticii s-a renuntat (sec. VII-VI i'.H.) la expticatiile mistico-religioase despre lumea
lnconjuriitoare. Gtuiditorii greci au Jost cei dintiii care au i'ncercat sii dea o expiicatie rationala [enomenelor
vietii, astfe! incat i'nceputurile [ilosofiei qrecesti se confundii cu cele ale stilntei.
[] Odatii cu Pitagora (cca. 580-500 i'.H.},
Pitagoricienii au Jost cei care au creat termenul de jitosofie (= dragostea de intelepciune}. Scoala tu! Pitagora
punea la baza i'ntregii realitiu! teoria numerelor (care reprezentau esenta lucrurilor) ~i a armoniei intre ele.
Cosmologia pitagoreicii (~i ea tributatii numerologiei), va [orma baza [ilosofiei naturaliste de-a lungul Evului
Mediu, cu reminiscente panii in ziua de azi. Membrii conJreriei pitagoreice erau in egalii miisurii biirbati ~i
[emei.
-
Epoca clasica a civilizatiei ~i culturii grecesti se situeaza cronologic In sec. V l.H., supranumit ~i ,,secolul de
In
s-au desprins treptat de acestea ~i s-au stabilit In cetati, unde practicau In cabinete medicale
KOS
----.
----.
----.
_____. medicina
stiinta,
ca
urmare
oricine
unui organ
inbolnavit
11
generala a bolnavului
----+
pozitiva dovedlta)
- Hipocrate (cca. 460-370 l.H.), medicul eel mai renumit la Scoala din Kos, a fost considerat eel mai important
medic al Antichitatii, fiind numit ulterior ,,parintele medicinei".
[}Conform legendei, Hipocrate era descendent direct din zeul Asclepios (a 20-a qeneratie]. Cert este ca total si
bunicul sou practicau medicina, astfel incat el a invotat teoria ~i practica medico/a In familie. Cum era obiceiul
(medicii tineri plecau In striiiniitate pentru a ciipiita experientii}, Hipocrate a ciiliitorit In Egipt, Asia Mica, Scitia
Minor, Atena, activand ca medic st studiind In continuare. 5-a Inters In Kos (presupusii insula natalii) s! a
preqiitit numeroase qeneratii de medici la scoala medico/a. - Meritul sau de necontestat a fost acela ca a
reusit sa sintetizeze lntreaga experienta
acurnulata
dobandite au fost logic ordonate ~i transpuse In tratate medicale. Dar ceea ce Ii confera lui Hipocrate dreptul
de a fi numit ,,piirintele medicinei" este faptul ca a prefigurat medicina stiintifica, prin neqarea cauzelor
supranaturale ale bolilor ~i prin recomandarea de a observa cu atentie bolnavul, pentru a evalua concret
semnele si simptomele.
Observatia ~i rationamentul
conduceau inevitabil
la un diagnostic corect ~i un
tratament adecvat.
-
Colectia hipocraticii cuprinde 62 de scrieri medicale (teoretice ~i practice), publicate In traducere In 1839
Colectia hipocraticii este o opera colectiva, scrisa intr-o perioada de cca. 150 de ani de catre persoane
diferite, apartinand unor scoli cu conceptll medicale diferite, astfel Incat textele sunt polimorfe, inegale ca
valoare, greu clasificabile.
- Lucrarile (eel mai probabil hipocratice) mai importante se pot grupa (In scop didactic) astfel:
1. Etica (5 lucrarl)
12
Precegte/e
3. Medicale---
Desp_re aer, apa, locuri (descrierea cauzelor naturale ale bolilor; probleme
de etnografie ~i geografie rnedicala)
Ep,idemiile (descrierea cazurilor clinice de boli epidemice, prin observarea
directs a pacientilor)
Regimul In bolile acute (se refera atat la dieta, cat ~i la igiena ~i mod de
viata In general)
Pronosticul (= prognosticul) - se refera nu numai la evolutia bolii, ci ~i la
debutul ei ~i starea prezenta a pacientului
A[orismele (cugetari concise despre atitudinea medicului fata de bolnavi
~i terapie) [sinteza experientei clinice a medicului hipocratic]
4. Monografie de patologie speciala -- Desgre boa/a sf6nta (se refera la epilepsie, pe care
n-o considera de cauza supranaturala)
5. Chirurgie~
6. Obstetrlca - ginecologie ~
(lucrari scrise de ginerele
cu ajutorul
a organismului,
asirnilata astazi cu sistemul imunitar) ~i al pneumei [luata din aerul respirator, ea regleaza amestecul
corect al umorilor
In organe producatoare,
implicit
echilibrul
acestora In organism;
un fel de
homeostazie).
- Boala {= discrazia) - dezechilibrul
cantitativ
calitative.
- Etiologiabolilor\factori
(cauzele)
din ~
--+
-Diagnostic~
[]Au fast descrise foarte bine pneumonia, pleurezia, icterul, accidentul vascular cerebral, epilepsia etc.
[] Au ajuns pana la noi termeni, ca ,,facies hipocratic" - observat In stadiul terminal al bolilor, ,,degete
hipocratice" - unghiile bombate ale degetelor de la mtiini, In boli grave pulmonare st cardiace.
-Prognostic~--
vindecare ~
cronicizare
(,,In lisis")
deces
[]Se spunea ca intr-o boa/a existii zile critice - a 7-a sau a 9-a sau a 11-a, conform teoriei numerelor.
-Tratament
----+
14
- medicamentos
- chirurgical ~
V.Gazzaniga -
Phanostrate,
Metrodora,
others.
University Press of
... )
Women
in the
medical
-Perioadaelenistica-
[]Cu epoca Jui Alexandru Macedon incepe o nouii etapii In istoria civilizatie! qrecesti, numitii ,,elenistica" - de
la numele de ,,eleni~ti", care se diideo /ocuitorilor din coloniile qrecesti orientale (tarmuri! vestice ale Marii
Mediterane - Asia Mica, Egipt). Cuceririle Jui Alexandru Macedon au cuprins si respectivele colonii, iar dupii
moartea Jui, Egiptul elenistic (cu capita/a Alexandria) a devenit centrul de cuiturii ~i civilizatie al lumii antice.
[] Cronologic, perioada eienisticii se situeazii intre 323 I.H. (moartea Jui Alexandru) ~i 30 i.H. (sinuciderea
reginei Cleopatra). Ptolemeu, unul dintre genera/ii Jui Alexandru, a intemeiat regatul (Egipt, sudul Sirlei,
Pa/estina) ~i dinastia care i-a purtat numele.
[] Ctvlllzatta elenistlca reprezintii sinteza intre vechile culturi orientalii ~i qreceoscii. Majoritatea monarhilor
elenistici s-au ocupat de dezvoltarea culturii ~i civilizatiei, lnsa Ptolemeii au reusit sa transforme Alexandria
intr-un renumit centru cultural si stiintific, care si-a piistrat influenta pana In sec. IV d.H. In Alexandria s-a
15
construit {332 l.H.) Muzeul (,,Museion" sou Casa Muze/or), care era o institutie complexii (un fel de academie
stiintificii subventionotii de ciitre stat, care patrona diverse activitiiti intelectuale}, unde se tntalneau, lucrau,
discutau, predau lectii numerosi inviitati, filosofi ~i poeti. Aici exista ~i o jaimoasa bibliotecii (In sec. I I.H,
numiira peste 700000 volume
= rulouri de papirus
Herofi/ (n.320 l.H.) [elevul lui Praxagoras din Kos, deci adeptul umoralismului
hipocratic]
medicale
toate aparatele
medicina interna
"' obstetrica ~i gineco/ogia
16
Erasistrat (n.310 l.H.) [elevul lui Krisip din Cnidos, deci adeptul solidismului]
- marele fjziolog al Scolii din Alexandria (primul experimentator
al
(incarcarea
-Roma anticalJ
Triburile latine (indo-europene) s-au instalat pe colinele Romei In sec. X l.H., dar orasul-stat Roma a fast
intemeiat (organizat) de catre etrusci (oopulotie de oriqine osiaticii) In perioada 650-575 I.H. Dupo tnloturarea
etruscilor de la putere {509 i'.H.}, Roma a devenit repubiicii, jiind condusa de patricieni (aristocrotia latinii}.
[} Mircea Eliade era de piirere ca romanii aveau ,,o imaqinotie mitoloqkii mediocrii". Ei au preluat attit zeitiui
etrusce, cot mai ales qrecesti. Desi romanii erau [amiilorizoti cu zeii greci Inca din sec. VI i'.H. (i'n timpul
epidemiei de ciumii de la Roma, din sec. V i'.H., Asclepios a Jost adoptat de romani, devenind Escu/ap), de abia
dupii cucerirea Greciei (sec. II i'.H.) divinitiitile acesteia au Jost comp/et asimilate de romani.
- Medicina Romei antice era sacerdotala, practicata de medicii-preoti, In templele zeilor vlndecatori.
17
Medicina,
ca profesie
Arhaqatos,studiase la Scoala din Alexandria ~i a activat In cabinetul (iatreion) din Roma Incepand cu 219 i.H.
(dear pentru cativa ani).
-
Alt elev al Scolii din Alexandria a fest Asclepiade, care a Infiintat la Roma (In 90 i.H.) Scoala metodicilor.
Doctrina acestei scoli se baza pe teoria solidistii [initiata la Scoala din Knidos) asociata cu atomismul filosofilor
greci Democrit ~i Epicur. Acestia afirmau ca omul se compune din atomi ~i din spatiile dintre ei, numite pori.
- Conceptia medicala a metodicilorera urrnatoarea:
- Siiniitatea este asigurata de echilibrul (raportul optim) intre atom ii In rniscare ~i spatiile dintre
ei (pori)
- Boa/a se considera a fide doua feluri:
astringente (In status laxus) - vin, apa rece, bai reci etc.
dilatatoare (In status strictus) - lichide calde, vomitive, purgative etc.
[] Inceptuid cu sec. II l.H., au Jost adusi la Roma, la lnceput ca sclavi, medici greci biirbati si femei. Dupo un
timp Ii s-a permis ?i cetatenilor romani sa tmbriitiseze profesiunea de doctor, primind onoruri civile ?i
responsobilitiiti. Mai mutt, Julius Caesar {102-44 l.H.) a promulgat a lege prin care era qarantatii cetiitenio
tuturor medicilor care profesau la Roma, iar imparatul Vespasian le-a oferit scutirea de taxe (cca. 70 d.H.).
Opera sa enciclopedica (,,Artes" sau despre profesiuni) se compunea din sase partl, ultima fiind
dedicata medicinei - De medicina libri octo" (Cele opt carti despre medicinal.
11
2.
Pliniu eel Batran (23-79 d.H.) a scris .Jstoria naturala" (nu era medic), In care amintea despre
statiunile balneare ~i despre plantele medicinale. Remarcabil este ca In respectiva lucrare relata ~i
despre cateva femei-medic, unele avand o pregatire rnedicala cornpleta.
18
3. Dioscoride (sec. I d.H.) a fast un medic care s-a ocupat In special de farmaco/oqie. Lucrarea sa
fundarnentala, ,,De Materia Medica" {,,Despre materia medicala") cuprindea remediile din cele 3
regnuri (majoritatea vegetale) ~i a fast considerat un tratat fundamental timp de 1500 de ani.
4. Soranus din Efes (98-138 d.H.)
de obstetrica-qinecoloqie ~i
pediatrie, fiind considerat eel mai renumit medic din epoca, Printre altele, a scris ,,Despre bolile
femeilor" ~i ,,Despre bolile acute ~i cronice".
-
Galen din Perqam {130-201 d.H.) a fast cea mai importanta personalitate
doilea mare medic al Antichitatli dupa Hipocrate. A profesat la Roma incepand din anul 160 d.H.,
fiind medicul
Irnparatilor Marc Aureliu, Comodos, Septimiu Sever. Desi nu era crestin, opera lui rnedicala a fast considerate
sfanta de catre Biserica ~i studiata In decursul lntregului Ev Mediu. Conceptia filosofica a lui Galen era idealista,
teleologica (finalista
= totul
ca
care prestabileste destinul omului. Biserica a preluat ideile lui ~i le-a transfarmat In dogma [teza fundamentals
a unei religii, care nu poate fi contrazisa}, respingand In acelasi timp filosofia antica materialista (~i gandirea
rnedicala respective).
-
Galen a fast autorul catorva sute de lucrari, multe dintre ele avand subiecte medicale. Cea mai cunoscuta
de anatomie preluate de la
Herofil, cat ~i propriile observatii obtinute prin vivisectii ~i disectii ale animalelor (pore, malrnuta), elementele
anatomice animale extrapolandu-le la om.
-
hipocratic cu
expectativa,
metodicilor.
-
numeroase medicamente (aprox. 500), astfel incat astazi se desemneaza prin termenul generic de ,,farmacie
[] tnformati! despre practica medicalii a femeilor tn Roma anticii au Jost obtinute atat din lucriirile medicale
ale Jui Pliniu, Soranus ~i Galen, cat ~i In urma cercetiitilor arheologice care au relevat existenta inscriotiilor
(11
19
Ill
Lilian R. Furst- Women Healers and Physicians: Climbing a Long Hill - pp.131-151
EVUL MEDIU
[] Termenul ,,Ev Mediu" este o eticbeta (didactic necesarii) utttlzata In mod curent ca o subdiviziune a istoriei
universale. Desi mai existii controverse, majoritatea istoricilor considera transformarea lmperiului Roman de
Riisiuit. In lmperiul Bizantin (prin construirea Constantinopolului In 330 l.H. si mutarea aici a capitalei) ca
reprezenttind inceputu! Evului Mediu. Cultura ~i civilizatia acestei perioade este tributarii In primul rand ce/ei
greco-romane, In al doilea rand contributiei popoarelor germanice ~i inftuentei arabe si In al trei/ea rand
ideologiei crestine institutionalizate. Finalul acestei epoci s-a stabilit, conventional, In 1453, anul cuceririi
Constantinopolului de catre turci.
[] Medicina Evului Mediu timpuriu (sec.lV-X) este, In mare parte, o continuare a celei din Antichitate,
contributii (mai mult sau mai putin semnificative) la dezvo/tarea ei aducand medicii enciclopedisti bizantini ~i
arabi. Remarcabilii In aceastii perioadii este infiintarea prime/or spitale ~i a scolilor medicale, transformate
ulterior In [acultiit! de medicinii (sec.XIII}. [Prima universitate a Jost atestata In anul 1119 la Bologna].
[]
odata cu nasterea crestinismului, s-a schimbat treptat ~i identitatea divinltiuilor destinate a veghea la
starea de saniitate st boa/a. Locul /or a Jost preluat de lisus ~i Maica Domnului, de sfinti {Cosma ~i Damian ,,doctorii fora de arqintl"; Pantelimon, Anton, Luca s.a.) ~i sfinte (Ana, Maria Magdalena, Lucia, Margareta,
Varvara s.a.) vindeciitoare. lrfkula de sfinti vindecatori (mai ales In Evul Mediu) se exotica nu numai prin
eficiento redusii a mij/oacelor terapeutice ale vremii, ci ~i printr-o fervoare deosebitii a credinciosllor.
- lmperiul Bizantin-
Tnainte de constituirea
lmperiului
Primul Sinod Ecumenic (adunare episcopala, care constituie forul suprem al Bisericii - se Intruneste periodic
pentru a rezolva probleme de dogma, de rnorala ?i de adrninistratie bisericeasca] la Niceea.
In
cadrul acestuia
s-a hotarat, printre altele, sa se lnchida toate templele zeilor pagani (chiar si ale celor vindecatori] ?i Biserica
crestina so preia asistenta medico/a si socio/a a populatiei. Au fast astfel infiintate institutiile de caritate
crestina, situate
pe langa manastiri (xenodochiu - pentru calatori saraci, bolnavi; nosocomiu - pentru boli
cronice sau infectiose: qerontocomiu - azil pentru batrani: orfanotro(ie - pentru copiii orfani etc.).
20
Vasile eel Mare {330-379 d.H.} a fost medic, preot si a urcat In ierarhia ecleziastica pana la rangul de
vest-european]. A infiintat primul spital din lume (370 d.H.) in Cesareea (Capadochia) ~i a reusit sa lmpace
credinta cu stiinta, realizand o institutie complexa de asistenta medicala si caritate crestina (denurnita
generic "Vasiliada"), care a reprezentat
"Vasiliada" cuprindea:
- o institutie de caritate crestina (xenodochiu sau nosocomiu}
- spital {care lndeplinea conditiile standard}:
- o scoala medicala
- o societate filantroplca (pentru intetinerea spitalului}
- Alte spitale fondate dupa modelul Vasiliadei:
- sec. V - Edessa, Gondishapur {aici s-au refugiat ~i au activat medicii nestorieni - adeptii patriarhului
Nestor, considerat eretic}, situate pe teritoriul viitorului Califat Arab de Rasarit.
- sec. VI - Monte Cassino - primul spital din Europa {Italia}, inflintat de Sf. Benedict, In apropiere de
manastirea cu acelasl nume
- sec. IX - Hotel Dieu (Paris} - al doilea spital din Europa, situat langa catedrala Notre Dame.
- sec. VIII - X -In Califatele Arabela Bagdad, Damasc, Cairo, Cordoba
- sec. XII - Pantocrator {Constantinopol} - avea 50 de paturi (In 5 sectii diferite}, 3 medici (dintre care o
femeie}, cativa asistenti ~i lngrijitori ~i aproximativ 100 de persoane (contabili, controlori} In aparatul
administrativ {de atunci exista birocratie In sistemul sanitar}.
[}Au existat multe alte spita/e In Bizant, deoarece lmoiiriiteasa Elena (mama /ui Constantin eel Mare) sl, dupii
exemplu/ ei, majoritatea femeilor nobile, au tinut sii fondeze astfel de institutii si/sau biserici si miiniistiri. Dupii
Inceperea cruciadelor (sec. XI} au fost construite spita/e de-a lungu/ drumurilor spre Piimtintul Sfant, multe
dintre acestea cu personal In lntreqlme feminin. In general, spitalele aveau sectii separate pentru femei, unde
exista o femeie-medic (numitii "iatraino"), In plus fatii de restu/ medicilor (le era subordonatii acestora st
primea jumatate din salariul for).
21
lmperiul Bizantin a avut rolul important de a pastra ~i transmite cultura sl civllizatia greco-rornana (inclusiv
cunostintele
medicale), atat spre est (In Califatele Arabe}, cat si spre vest (In lntreaga Europa medievals}.
-Medicii enciclopedisti bizantini (care scriau In limba greaca medievala) sunt cei care au inclus In tratatele lor
inforrnatiile
medicale provenite de la greci si romani, adaugand experienta cllnica proprie. Printre cei mai
- sec. IV -Oribasius (325-403 d.H.} - absolvent al Scolii din Alexandria, medic la Constantinopol;
3 lucrari importante:
"Sinagoge medicale" - enciclopedie medicala In 70 de volume, In care face o compilatie
din autorii Antichitatii (transmite operele medicale de la Hipocrate la Galen, fara a manifesta
spirit critic fata de conceptiile acestora.
"S"inOQsis"(3 volume, 9 partl) - tratat
didactic - primul manual pentru studenti (scris pentru fiul sau Eustatiu), folosit In
lnvatamantul
ca
arta
rnedicala e secreta, adica destinate doar elevilor scolilor medicale), scrisa pentru oamenii ce
calatoreau In tinuturi fara medici (echivalenta cu educatia pentru sanatate, cuprindea informatli
despre dietetica, terapeutica)
-Antilos
- sec. VI -Aetius din Amida (502-575 d.H.) - a scris tratatul In 4 volume "Tetrabiblion", care este
-
specific
-Alexandru din Tral (525-605 d.H.) - autor al unui tratat In 12 volume - "Douaswezece carti de
medicina", original prin noutatile
medicale prezentate,
- sec. VII - Pavel din Eqina - cunoscut ca fiind eel mai renumit chirurg al epocii sale, el a elaborat o
"Enciclopedie medico/a" In 7 volume, eel de-al 6-lea fiind dedicat chirurgiei:
22
descrie tehnici ogeratorii noi pentru traheotomie, hemoroizi, varice, fisuri anale, hernie, polipi nazali etc.
foloseste pentru Qrima oarii denumirea de "cancer" (rac) pentru neoQlasmul mamar $i propune metoda
chirurgicalii adecvatii.
[] De-a lungul celor mai mult de 1000 de ani de existentii a lmperiului Bizantin, s-a observat o atitudine
ambivalentii fatii de femei, aceasta reflectiind paradoxul civiitzatiei bizantine, care simultan denigra femeile ca
fiice ale Evei $i ridica in sliivi pe Sf. Maria, ca mama a lui lisus, deci instrumentul salviirii omenirii. Astfel tncat,
pe miisurii ce perioada medievalii progresa, educatia medico/a a femeilor a suferit un dee/in, pentru ca Biserica
propoviiduia inferioritatea /or.
Bibliografie - V. Bologa - op. cit.
- 0. Drimba - op. cit. - vol. IV
- Craughwell, Th. J. - Seven Saints for Healing and Contort
( http://www.beliefnet.com/gallery/saintsforthesick.html)
- http://fr-d-serfes.org/orthodox/healing.htm
- http://healingscripture.com/HealingSaints2.shtml
- http://crestinortodox.ro/792/vietile-sfintilor-detalii/
- Lilian R. Furst- op. cit., pp. 131-151
- http://www.doaks.org/publications/doaks_online_pblications/
ATHW .html
http://jama.ama_assn.org.cgi/content/full/283/5/668
- Califatele Arabe [] La inceputul sec. VII, in Orientul Apropiat si Mijlociu, se [ormeazii si se dezvoltii
o culturii bogatii si
multilateralii, baza constituind-o civilizatia anticii orientolii sl cea greco-romanii. De-a lungul unei perioade de
circa 150 de ani {750-900 d.H.) s-a desfiisurot actiunea de cucerire a vaste teritorii, astfel tncat Califatele Arabe
au ajuns so se intinda din Afganistan (Orientul Mijlociu) ponii in Andaluzia {Spania).
[] Califatele Arabe au suferit inftuenta bizantinii chiar de la formare, dacii luiim in considerare faptul ca
medicul si sfetnicul lui Ma homed a fost crestinul nestorian Haret lbn Caladah, care profesa la vremea aceea la
spitalul din Gondishapur. Ca urmare, elementele medicate din Coran (elaborat in 610 d.H.) - igienii individualii
si colectivii, dieteticii, diverse reguli de piistrarea siiniitiitii de catre populatie - sunt de sorginte bizantinii.
Sursele de lnsplratie dogmaticii ale Coranu Jui au fost Vechiul Testament sl Talmudul.
- lstoria Califatelor Arabe (implicit istoria medicinei) se poate imparti (didactic) In 3 perioade:
A. Ascensiune - 750- 900 d.H.
23
B. lnflorire - sec. X - XI
c. Decadere - dupa
treaca la islamism si In califate se practica medicina tuturor popoarelor, farii discriminare. Limbo oficialii era
araba, fnsa erau acceptate si lucriirile In latinii.
-
cu "Museion"-ul
- In
medicale
- Spitalul din Baqdad (fondat In prima parte a sec. VIII) functiona atat ca unitate de Ingrijire a bolnavilor, cat
si ca centru stiintific:
- In afara de faptul ca se lucra la traducerile amintite, acestea erau discutate (dezbatute] din punctul
de vedere al experientei clinice a traducatorilor.
- aici a activat renumitul alchimist Geber (cca 721-cca 815), al carui nume real era Jabir lbn Havvan. De
profesie medic (orice medic cunostea astrologie $i alchimie), el a reusit sa introduce In practica de
laborator
instrumente
In
plus,
preparatele chimice obtinute (oxid de Fe, compusi de suit etc.) ?i cele traditlonale (tincturi ?i elixiruri
din plante) au lnceput sa fie folosite constant In terapia bolnavilor.
-In cadrul spitalului s-a infiintat prima farmaciedin lume (754 d.H.). unde farmacistii preparau singuri
medicamentele (pana atunci erau preparate de medici sau sub lndrumarea lor) conform unei tehnici ce
se afla inclusa In Antidotarium (precursorul farmacopeiei
descrierea
si indicatille
pentru
conservarea si Intrebuintarea
formulele
farmaceutice,
de a lndruma
prepararea,
medicamentelor).
24
[] ln general, eel mai important motiv pentru musulmani de a Ji interesati de 9tiintii II reprezenta religia,
datoritii indemnului din Coran de a observa semnele divine In fenomenele naturii si In noi insine 9i de a inviita
din ele: "ciiutarea cunoasterii e o datorie religioasii pentru fiecare musulman, biirbat 9i femeie". Astfel se
explkii de ce femeile erau primite la scoola medicalii din Bagdad, putiind ulterior so se angajeze intr-un spital,
unde Inqtijeau In special femei si copii.
= Califatulde Riisiirit =
- Printre reprezentantii de seama ai medicinei s-au nurnarat:
1.
Rhazes (Al-Razi) - (850-932 d.H.) era persan, a scris circa 100 de lucrari medicale, dintre care 3 mai
importante:
a.
"Chitab al Havi" (Cartea lui Havi} sau "Continens Rhases" (tradusa In latina si folosita In
universitatile europene} - enciclopedie medicala In 24 de volume, care cuprindea cunostintele
medicale din acea epoca,
b. "Chitab al Mansur" (Cartea lui Mansur} - rezumat In 10 volume al tratatului anterior, In care
spiritul critic al autorului reiese din abordarea independenta sl creatoare a teoriilor lui Hipocrat si
Galen; lucrarea contine ~i contributiile personale rezultate din experienta clinica proprie.
c. Tratat desp,re variolii - a fost considerat atat de bun, Incat a fost tradus In latina si folosit In
universitatile europene pana In sec. XVII.
2. Ali Abbas (d. cca 980-990 d.H.} a scris un tratat ("Cartea completii a artei medicate") In 20 de volume (10
de teorie si 10 de practice medicals}, In care l~i exprima propriile pareri, critlcandu-l pe Galen. Pentru prima
data a descris neuroanatomia, neurofiziologia creierului si a discutat despre boli mentale.
3. Avicena (Abu Ali Al-Hussein lbn Sina) (980-1037 d.H.)
s-a ocupat de poezie, muzica, rnaternatica ~i a scris lucrari cu subiecte de teologie, astronomie,
a. "Canonul medicinei" (sau Canonul stiintei medicale) - cea mai limpede sinteza medlcala a propriei
experiente clinice, cuprinzand 5 part]:
I. Probleme genera le - anatomie, fiziologie, dietetica, igiena, etica
II. Medicamente simple - peste 700 de remedii (vegetale, minerale, animale), clasificate In functie
de actiune
25
diagnosticul,
prognosticul ~i tratamentul
IV. Boli externe - boli chirurgicale, febre si boli eruptive (descrise toate In ordine topografica]
V. Medicamente compuse - retete numeroase, grupate In functie de boli, falosite pana In sec. XVIII
b. "Poemul medicinei" (o parte teoretica ~i alta practlca) - reprezinta sinteza "Canonului" In versuri
(1300) pentru o mai usoara invatare a cunostlntetor medicale.
- Contributiile lui Avicena la dezvoltarea medicinei:
- "Canonul medicinei" a fast tradus In latina ~i a fast falosit ca tratat de baza In lnvatamantul medical
vest-european pana In sec. XVIII
-A descris corect din punct de vedere clinic unele boli, printre care: ulcerul gastric, stenoza pilorica: boli
infectioase (rujeola, varicela, ciurna]: boli parazitare (4 tipuri de viermi si terapia speciflca): pleurezia;
diabetul
zaharat; tuberculoza
specifice - preinflarnatia,
ulceratia,
caverna) etc.
- A facut diaqnosticul diferential lntre paralizia faciala centrals si periferica: lntre elefantiazis ~i lepra:
ciuma si holera: meninglta-meningism
- Ca pro(ilaxie (prevenire)
etc.
a bolilor contaqioase
recomanda fierberea
= Califatulde Apus =
- Printre reprezentantii de searna ai medicinei s-au nurnarat:
1. Abulcasis(Abu al-Qasim Khalaf ibn al-Abbas Al-Zahrawi) (936-1013) - considerat eel mai mare chirurg
medieval (a practicat la Cordoba) din lumea islamica, numit de unii "parintele chirurgiei moderne"
- a scris o enciclopedie de 30 de volume, care contine atat cunostinte medicale, cat ~i chirurgicale
- partea chirurgicala
a enciclopediei
ilustrata de chirurqie (desene a peste 200 instrumente chirurgicale, precum ~i ale organelor operate)
- a contribuit la dezvo!tarea chrurqiei prin:
descrierea pentru prima data a sarcinii extrauterine
a inventat numeroase instrumente chirurgicale
a realizat si a falosit pentru prima data farcepsul In scopul extragerii fatulu! mort din uter
a utilizat prima data catgutul In sutura chirurgicala, procedeu existent ~i azi In unele tari
a descris tehnici operatorii noi In operatiile de tiroida, cancer de san sl altele
2. Avenzoar (lbn-Zahr) - (cca 1070-1162, Sevilla)
26
- a scris o enciclopedie
{" Restabilirea
cat $i de chirurgie
-a descris corect diverse boli - otita medie, abces mediastinal, pleurezie, pericardita, scabie sl parazitul
raspunzator de aparitia ei.
3. Averroes (Ibn Rushd) - {1126-1198, Cordoba) - savant enciclopedic
{filosofie, teologie,
logica,
o enciclopedie
toate
tuturor. Situate In zone alese cu grijii si dotate foarte bine, acestea asigurau tratament gratuit. Saloanele erau
separate pentru biirbati si femei, la fel si medicii. Acestia fiiceau practice In spital Inca din studentie, fiind
remunerati, apoi se specializau dupii ce promovau examenele oficiale. Speciaiistii, biirbati si femei deopotrivii,
colaborau deseori pentru rezolvarea problemelor medicate.
[] Au Jost consemnate douii femei-medic faimoase, care au activat In sec. XII In Andaluzia, inqrijindu-l st pe
conduciitorul Abu-Yusuf Yacub al-Mansur. Ele erau descendente ale renumitului medic Avenzoar.
de
"Ruqiiciunea lui Maimonide" - elementele noi fata de "Juramantul lui Hipocrate" sunt urrnatoarele:
obligativitatea perfectionarii continue in profesia medicals
prin observatii proprii si experimente, medicii trebuie sa contribuie la dezvoltarea teoriei $i
practicii medicale
[]
acordarea asistentei medicale fara nicio discriminare {de rasa, religie, sex, class sociala)
In sec. XV au Jost atestate si femei-chirurgi, despre care ofliim din lucrarea "Chirurgia lmperialii", scrisii de
Seraffedin Sobuncuoqtu
ic_medicine
-Europa Occidentala-
[] Cultura si civiiizatio Evului Mediu European sunt rezu/tatul Imbiniiri! infiuentelor ce/tice, germanice,
bizantine, arabe, cu fondul latin (care asimilase elementele elenistice), mode/ate ulterior de ideologia si
institutiile crestinismuiui. Europa vestica, ca zona geografica si unitate politico-culturala, Incepe sa se
defineascii din epoca medievalii timpurie, avtindu-si de fapt originea In perioada de dee/in a lmperiului Roman
de Apus.
[] Tnceputul Evului Mediu vest-european este caracterizat printr-o profundii cried politico, socio/a, economlcii,
cutturala si spiritualii. Daca i se da numele de "barber", nu e numai din cauza invaziei/miqratie! popoarelor
nomade, ci mai ales pentru ca s-a produs o detasare definitivii de valorile culturii si civiltzatie! antice. De altfel,
popoarele considerate barbare aveau o culturii ~i o civllizotie aproape la fel de vechi ca st grecii st romanii.
- Spre sfarsitul sec. Ill d.H. au luat fiinta primele miiniistir! crestine din lume - In Egipt, fiind urmate de cele
din Bizant, Europa de Est $i de Vest. La vremea aceea, manastirile erau prevazute cu infirmerii, destinate
calugarilor ce slujeau acolo sau bolnavilor laici. 5-au inflintat de asemenea scoli miinastiresti, care au luat
amploare In sec. VIII (In timpul domniei lui Carol eel Mare}, primind $i fete pentru a fi educate In spirit crestin.
Aici Invatau sa-i ingrijeasca
medical monastic se baza In principal pe teoria urnorala a lui Hipocrate $i opera lui Galen. Cele mai multe
rnanastiri si-au facut gradini de plante medicinale, inspirandu-se $i din medicina populara, dupa cum $i aceasta
cuprinde elemente de medicine culta (de exemplu teoria umorala).
- Dupa fondarea manastirii Monte Cassino, Sf. Benedict a ridicat alaturi $i spitalul cu acelasl nume {516-529?),
care a fost atestat de-abia In 820 d.H. Prima scoala medicala laica a luat nastere la Salerno {la sud de Neapole,
In apropierea manastlril Monte Cassino). Nuse cunoaste data exacts a inflintar!i ei (pe la lnceputul sec. IX} si
nici lntemeietorii nu se cu nose, lnsa legenda spune
ca
Scoala Medico/ii din Salerno a fost cea mai renumita scoala de medicina a Evului Mediu vest-european,
atingand apogeul dezvoltarii In sec. XI-XIII, apoi a intrat In declin prelungit, fiind desfiintata In 1811 de catre
Napoleon. Caracteristicile scoliierau urrnatoarele:
- se autointitula
Civitas Hipocratica
11
11,
conceptiei medicale
28
- era o grupare rnedicala cornpusa atat din clerici (preotl), cat ~i laici {medici independenti
de
dogmatismul bisericesc)
- primea elevi fara discriminare de nationalitate,religie, sex
- se faceau traduceri din operele medicilor greco-romani, bizantini ~i arabi in neolatina, eel mai valoros
traducator fiind Constantin A{ricanul (sec. XI, medic, calugar benedictin)
- invatamantul medical se ocupa atat de teorie, cat ~i de practica, incluzand discipline medicale,
chirurgicale si terapeutica {farmacologie)
- s-a dezvoltat chirurgia, mai ales in sec. XII, unul dintre reprezentantii
denumirea
generics de "femeile
chirurgicale.
- Trotula {sau Trota) era profesoara la Salerno ~i a scris tratatul de obstetrica-ginecologie
"Despre
stranse intr-un compendiu intitulat "Trotula" (eel mai important In Europa medievalii In ceea ce priveste
bolile femeilor). Acesta a circulat sub formii de manuscrise latine (122), rea/izate de copisti laici sau
calugari, a Jost tradus In qermanii, enqlezii, [rancezii, olandezii s.a. (aprox. 23 de traduceri) si a suferit
Salerno" {in versuri). Redactat cu aproximatie in sec. X-XI, a cunoscut peste 300 de editii, care au circulat in
toata Europa, ca versiuni populare, unele fiind simplificate pentru o memorare usoara {varianta care a circulat
la noi se numea "Floarea sanatatii").
29
- Scoala medico/a de la Montpellier (sudul Frantei) a fost a doua ca importanta In Europa rnedlevala, dupa
cea din Salerno. Situata In preajma unor vechi focare de civilizatie rornana, a beneficiat de la lnceput
de un
[} Guy de Chauliac vorbeste in tratatu/ sou "Chirurqia" despre femeile care practicau chirurgia pe vremea so.
Conform evaluiirti folosite de el, acestea se situau pe locul V (ultimul) In activitatea operatorie, pentru ca se
bazau pe maxima: "Domnul a dot aupii cum a dorit, Domnul va lua lnapoi ceea ce doreste, fie numele
Domnului liiudat", nereusind sa lupte destul pentru viata pacientului.
-
Desi Scoala Medicals din Salerno era mai apreciata decat cea din Montpellier, aceasta din urma s-a
pentru institutiile de lnvatamant medical din Intreaqa Europa medievalii. Dupo aparitia prime/or universitiiti
(Bologna, Paris, Montpellier, Neapole, Cambridge, Oxford s.a.), Biserica a luat hotararea sa se infiinteze
[acuitoti de medlcinii In cadrul acestora, deoarece se dorea ca door medicii laici sii practice chirurgia.
Colegiul Sf. Cosma din Paris, fondat In 1268), unde discipolii primeau mai mult cunostinte teoretice (studiau In
neolatina operele lui Galen, Pavel din Egina, Abulcasis} decat practice, la sfarsit obtinand titlul de "chirurgde
roba lunga". Mai existau "chirurgii de roba scurta" (sau "barbierii-chirurgi"},care invatau
chirurgie, ortopedie
meseria (mica
chirurgical erau "barbierii" propriu-zisi, care se ocupau de extractii dentare, aplicare de pansamente, ventuze,
venesectie [sangerare controlata pentru decongestionarea organismului} etc .. Acestia din urrna se pregateau
prin ucenicie.
-
culturale, sociale, politice de la rnanastlrl si domenii feudale catre erase. Dar orasele medievale erau insalubre
(se distrusesera apeductele, canalizarile, balle publice} ?i foarte aglomerate (nu exista planificare urbanistica).
Tn aceste conditii, ele constituiau adevarate medii de cultura pentru microbi, ceea ce a determinat aparitia
30
marilor epidemii din Evul Mediu (sec. XIV}. Acestea au fost: ciuma ("moartea neagra" - a secerat circa 24
milioane de oameni In Europa}, variola, febra tifoida, holera, tifosul exantematic,
ignorantei $i fanatismului religios, s-au semnalat isterii colective: coremania (oamenii se adunau $i tremurau
pentru a alunga duhurile rele} si flagelantismul
pacate}.
- Masurile antiepidemice pe care le luau autoritatile oraselor nu reuseau In general sa stavileasca extinderea
bolilor:
- carantina ("quaranta"
prima data In 1377 In Ragusa, apoi $i In alte porturi ale Mediteranei (Neapole, Marsilia, Genova s.a.l - izolarea bolnavilor contagiosi In leprozerii (pentru lepta) $i lazarete pentru ciumati si alti bolnavi cu
boli de piele.
- In erase, autoritatile angajau medici (numiti "fizici") care aveau Insarcinari sanitare antiepidemice
(purtau un costum special, izolau bolnavii, dezinfectau cu sulf lazaretele etc.}
- se luau rnasuri pentru asigurarea oraselor cu apa potabila
- uneori, dupa izolarea bolnavilor, se dadea foe locuintei acestora sau pur sl simplu locuitorii paraseau
In rnasa orasele atinse de molima
[] Sec. XIII a
insemnat excluderea femeilor din inviitiimtintu! medical, acestea nemaiputtind sii se lnscrie la
[acuttiiti!e de medicinii nou-Infiintate. Cu toate acestea, studiile coeducattonale erau posibile la universitiuile
italiene In sec. XIII-XIV si au existat femei erudite care au ocupat uneori chiar si posturile de profesor (de
exemplu, dr. Dorotea Bocchi (1360-1436) i-a succedat tatiilu! siiu la catedra de filosofie si medicine de la
Universitatea din Bologna.
- J.J. Walsh - "Old-Time Makers of Medecine - The Story of the Students& Teachers of Science
related to Medecine During the Middle Ages", Fordham University Press, New York, 1911 http://gutemberg.org/etext/20216
- M. Green - "Women's
31
Compendium
of Women's
Medecine",
Philadelphia,
RENA~TEREA
[] Cronologic, perioada Renosterii acoperii sec. XV-XVI. Fenomenul istoric-cultural renascentist nu este insa
unitar. Renasterea a Jost o epoca determinantii a lstoriei, civllitatiei ?i cu/turii europene, ale caret triisiituri
caracteristice s-au definit pentru prima data in Italia, de unde au iradiat - la date, in proportii s! in domenii
diferite - in a/te tori europene.
[] ln sfera notiunii de Renastere se inscriu 3 mari evenimente:
- Miscarea inte/ectua/a a umanismului - revenirea la valorile c!asice greco-romane, cu deosebirea ca omul
este considerat demiurg, adicii poate perfectiono va!oarea divina a Jui s! a lumii inconjuriitoare:
libertatea creatoare a omului a Jost subliniata de eruditul Pico de/la Mirando/a in !ucrarea "Despre
demnitatea
omufui"[1486]{omul
se aJ!a in centrul
Universului], consideratii
un adevarat
"manifest
renascentist"
cunoasterea
descoperiri
stlintifice (in astronomie, Jizica, bio!ogie s.a.) - unele editate, filndcii se inventase tiparul[Gutenberg-1448] - si
au Jost exp/orate teritorii indepiirtate (s-a descoperit America)
- Reforma religioasa - initiata de Martin Luther (1483-1546} in Germania, cerea reinstaurarea invataturilor
bib/ice in /ocu/ dogmelor re!igioase ?i reevaluarea ro/ului Bisericii in societate. tvtiscarea protestantii a cuprins
teritorii vaste din Europa apuseonii si a produs o adevarata revolutie in cadrul Bisericii catolice. avtind
implicatii importante in toate domeniile vietii cotidiene ?i impact social pe termen lung.
- lmpresionanta miscare artistica a condus la crearea unor opere de artii nemuritoare, in special in
domeniul picturii ?i al scu!pturii.
[] Tn Renastere s-au prefiqurat elementele revolutiei stiintifice si a apiirut prima protofemlnista - Christine de
Pizan (c. 1364-c.1434}, care a Jost prima scriitoare profesionistii din Europa, in opera so ea criticand
misoginismul epocii.
32
- Medicina Renasterii reprezinta, pe de o parte, continuarea celei din Evul Mediu, iar pe de alta parte,
progresele realizate au deschis calea spre etapa stiintifica a artei medicale. Tn aceasta perioada s-au dezvoltat
In mod special anatomia, patologia, terapeutica, chirurgia $i fiziologia.
- 1. Anatomia - disectiile pe cadavre umane (permise doar prin edict papal, incepand cu 1302) se realizau In
conditii restrictive - la facultatile de medicina, In scop didactic 1/an sau In cazurile medico-legale.
La nasterea anatomiei moderne au contribuit:
- fiul unui farmacist din Bruxelles, a urmat studii medicale la Leyda, Paris
si Padova, unde a fost numit profesor de anatomie la doar 23 de ani; In urma numeroaselor disectii (sute)
realizate, a reusit sa creeze o anatomie reala, dar $i-a atras mania lnchizitiei, care I-a condamnat la ardere pe
rug; datorita interventiei
regelui Spaniei, pedeapsa i-a fost cornutata, astfel incat a fost trimis In pelerinaj la
"Tabulae anatomicae sex" ("Sase planse anatomice") - primul atlas de anatomie - a aparut In 1538
la Venetia, fiind ilustrat de pictorul Stefan Calcar
"De humanae corporis fabrica" ("Despre structura corpului uman") - a aparut In 1543 la Basel format din 7 volume, tratatul contine 660 de pagini $i 300 de gravuri $i desene (o adevarata capodopera
tipografica si artistica): cele 7 volume sunt - I. Oase $i cartilage
- II. Ligamente $i rnuschi
- Ill. Vasele
- IV. Nervii
- V. Organele digestiei $i urogenitale
- VI. Cordul si organele respiratorii
- VII. Creierul $i organele de simt
- Contributiile
un schelet preparat de el ~i
anterioare
(grecesti. arabe, ebraice etc.), rezultand un dictionar de termeni anatomici, pe care l-a atasat la sfarsitul
volumului sapte din tratatul sau de anatomie.
b.
Alti anatomistiai Renasterii - au facut descoperiri definitive pentru diverse parti ale organelor, care
c.
Artistii Renasterii au dorit sa lnfati~eze cat mai fidel corpul omenesc, asa ca au recurs la dlsectii
(realizate de anatomisti) pe cadavre, iar desenele lor [prernergatoare operelor de arta] erau atat de detaliate
lncat au imbogatit cunostintele de anatomie.
- Leonardo da Vinci {1452-1519) a avut ca ajutor la dlsectli pe anatomistul Marc Antonio Della Torre,
care i-a oferit spre cercetare aproximativ 30 de cadavre umane, cu varste cuprise lntre cateva saptamani si 90
de ani (pentru a compara structurile anatomice In functie de varsta}.
a folosit noi tehnici de cercetare anatomica :
- injecta vasele si nervii cu substanta de contrast (solutli colorate) pentru a stabili traiectele lor reale In corp
- injecta ceara topita In organele cavitare pentru a obtine forma si dimensiunile
lor normale
- sectlona organele interne (parenchimatoase) In serle, pe diverse directii, In scopul de a le observa structura
inti ma.
a descris corect $i a desenat - bronhia dreapta $i cavitatea pleura la
- valvele cardiace
- peritoneul $i organele intraperitoneale
- uterul, membranele feta le, embrionul
- ventriculii cerebrali
a facut cercetari de fiziologie $i a explicat :
- rolul cristalinului In refractia razelor luminoase pe retina
- zgomotele cardiace provin din lnchiderea valvelor
- miscartle
- muschii sunt alcatuiti din fibre In care se termina nervii, care transmit excitatia nervoasa la
rnuschi
a realizat circa de 1500 desene, stranse In 120 de caiete, necunoscute de contemporani
si
-2. Patoloqia - in cadrul acestei specialitati s-au facut eforturi sustinute pentru cunoasterea (din punct de
vedere clinic si epidemiologic) si combaterea bolilor infectioase, dat fiind ca au provocat mari epidemii
- Contributiacea mai importanta in ceea ce priveste bolile infecto-contagioase a avut-o:
GirolamoFracastoro (1478-1553} - medic practician, cercetator (a studiat epidemiile de la inceputul
sec. XVI}, avea o culture vasta - era poet, critic literar, muzician, geograf, matematician,
astronom
diagnosticul,
"De contaqionae et contaqiosis morbis" (" Despre contaqiune si boli contaqioase") - 1546, Venetia
- avanseaza ipoteza ca bolile infecto-contagioase
de el "seminaria morborum"
plagi) ~i se fixeaza pe organe; astfel a fost contrazisa (dupa aproape 2000 de ani) teoria miasmelor a lui
Hipocrate, dar a trebuit sa mai treaca peste 300 de ani pana cand Pasteur ~i Koch (in 1878) au reusit sa
demonstreze etiologia microbiana a bolilor infectioase
- a definit contagiul (infectia) ca fiind orice afectiune care trece de la o persoana la alta, iar
modul de transmitere
(valabil ~i azi) poate fi direct (prin contact), indirect (prin obiectele bolnavului) ~i
ill.
a facut
(cutremur,
legatura
inundatii,
favorizant)
intre
fenomenele
aparute (datorita
naturale
si sociale
nerespectarii
igienei,
aglomeratiei etc.)
- a preconizat pentru prima data masuri specifice antiepidemice
contagioase)
[pulrnonara, bubonica): ftizia pulrnonara (tuberculoza); tifosul exantematic si febra tifoida (a facut diagnosticul
diferential): variola (pe care a delimitat-o strict de alte boli epidemice)
-3. Terapeutica - s-a Irnbogatit cu remedii vegetale, ad use din regiunile nou-descoperite:
-America (cocaina, cola) - coaja arborelui de cincona (chinina pentru malarie)
- lemnul de gaiac (pentru sifilis)
- ipecahuana (pentru dizenterie)
35
elixiruri)
de sulf, fier,
antimoniu,
cupru,
arsenic
(elementele
principale
ale
organismului erau considerate sarea, sulful ?i mercurul), care sunt menite a restabili echilibrul chimic.
- a fast primul care a atras atentia asupra toxicitatii medicamenteloratunci cand nu se respects doza
optima ?i modul de administrare
- avea o experienta clinica vasta (era adeptul medicinei spaqirice
= contopirea
alchimiei cu astrologia
?i a observatiei atente la patul bolnavului), dobandita In numeroasele calatorii, astfel lncat a reusit sa
contureze
(mineri, pictori),
printre
-4. Chirurqia - nu se deosebea prea mult de cea din Evul Mediu, chirurgii avand statut inferior fata de
medici. Cel care a revolutionat
cu personalitate
creatoare:
Ambroise Pare - {1510-1590) - a invatat meseria de barbier-chirurg In familie, apoi a activat la Spitalul
Hotel-Dieu din Paris (intre 1530-1533); din 1536 a activat ca maestru barbier - chirurg In armata franceza,
insotind-o In numeroasele campanii din acea perioada: In 1554 a urmat Colegiul Sf. Cosma din Paris ?i a
devenit chirurg de roba - lunga (primul chirurg al regelui Carol al IX-lea, In 1564).
- Contributii:
36
- a inventat pansamentul simplu al plagilorde razboi (In timpul campaniilor militare folosea, In loc de
ulei fierbinte de soc, un pansament imbibat cu amestec din ulei de trandafir, ou, terebentlna] - a scris
un tratat cu acest subiect In 1545
- a redescoperit (tot In armata) ligatura vasculara ca metoda de hemostaza (se folosea la Scoala din
Alexandria) $i a descris procedeul lntr-o lucrare din 1552
- considerat primul obstetricianmodern (bun teoretician sl practician), a elaborat un tratat despre
arta mositului In 1550
- s-a ocupat cu succes si de ortopedie, confectionand cand era cazul si proteze (functlonale]
- a inventat instrumente chirurqicale, a perfectionat unele tehnici operatorii $i a propus noi metode
chirurgicale
- lntemeietorul
pentru a
cerceta toate fenomenele naturii, implicit functiile organismului. [Tntre cei care au promovat metoda
experimentalii s-au numiirat Galileo Gali/ei, fi/osoful meterialist englez Francis Bacon si savantul ?i
filosoful francez
11
teoria
Tratatul despre
Miguel Servet (1509-1553) a urmat studii de filosofie, teologie, medicina (nu le-a finalizat) la
Paris si In lucrarile sale (teologice) a incercat sa cornbata dogma crestina (1531 - "Erorile
Andreas Vesal a lndraznit sa-l contrazica pe Galen In editia a II-a a tratatului "Despre
structura corpu/ui uman" (aparuta la Basel In 1555), afirrnand ca nu exista nici un orificiu In
septul
interventricular
(Galen explica
miscarea de flux-reflux
a sangelui
prin
orificiul
37
interventricular,
considerand ca inima are rol de pomps), deci sangele urrneaza o alta cale decat
- Andreas Cesalpino (un alt profesor de anatomie de la Padova, elevul lui Colombo) a descris
mica si marea circulatieIn 1569, dar le prezinta ca fiind posibilitati ipotetice, Intre alte expllcatii
posibile, fara a lncerca vreo demonstratle.
-
valvulele venoase (1574), dar a explicat circulatia sangelui prin prisma teoriei
lui Galen.
[]
Dupa tnfiintoreo [acuttiitilor de medicinii, In Europa Occidentalii a Jost limitotii formal practica empiticii
prin apariiia legii licentelor. Atestatele (tkeniele) de practicieni se puteau obtine de la autoritiitile unui Ora? (In
urma unui examen) sou prin acordul scris al preotului paroh din zona In care locuia respectivul vlndeciitor.
Majoritatea celor cu preocupiiri medicate activau ilegal, lnsa populatia Ii prefera pe ei, avtind taxele mai mici.
Bres/e/e (biirbiert, chirurgi, moose] se orqanizaserii Inca din sec. XIII st au continuat sa [unctioneze si In
Renastere. Conform specialistilor, aceasta perioodii nu a Jost propice pentru educatia medico/a a femeilor.
Journal
of
the
American
Medical
Association
(Jama),
2000,
283:
668-669
(http://jama.ama_assm.org.cgi/content/full/283/5/668)
- M. Green - "Women's Medical Practice and Healthcare in Medieval Europe" - In Signs, vol. XIV,
lss. 2 (winter 1989/p. 434-474
SECOLUL al XVII-lea
[]
Supranumit "secolul circulatiei" sou "enqlez" (William Harvey era englez}, sec. XVII s-a caracterizat printr-o
deosebitii ejervescentii ?tiintifica In Europa de Vest, care era In plina dezvoltare economicii. Tnca din Renastere
38
s-au separat
optica,
matematica,
experimentale
astronomia,
fizica,
chimia,
botanica,
zoo/ogia.
Odatii
cu generalizarea
metodei
[] Tn sec. XVII, medicina a devenit un corp coerent de date st de expllcatii natura/e, un sistem de cunostinte
deschis achizitiilor intemeiate pe observatie si experiment, opuntindu-se tuturor curentelor fanteziste, mistice
sou fundamentate metafizic. Dintre ramurile medicinei, au beneficiat eel mai mutt de cuceririle stiintel
fiziologia si anatomia, iar clinica medico/a a fo/osit cu success teoriile iatrochimiei ?i iatromecanicii.
1. Fiziologia - descoperirea modului de circulatie a sangelui si explicarea stiintifica a acestuia Ii apartin lui
William Harvey (1578-1657) - a urmat studii medicale In Anglia si Italia (Padova), iar In 1615 a devenit
profesor de anatomie sl chirurgie la Colegiul Regal al Chirurgilor din Londra (activa $i la Spitalul Sf. Bartolomeu)
- aici le preda studentilor Inca din 1619 teoria lui cu privire la circulatia sangelui. Ca student (Padova) al lui
d'Aquapendente
(fntre 1600-1602)
a lntreprins
numeroase
experiente (dlsectii, vivisectii pe animale, ligaturi vasculare) $i a reusit sa explice circulatia sangelui, folosind
metode stiintifice - metoda modelarii - a cercetat curgerea lichidelor prin vase elastice (prima data cand s-a
studiat in vitro un fenomen vital)
- metoda cantitativa - a realizat numeroase rnasuratori, calculand, printre altele, debitul
sanguin (circulator)
metoda aplicarii leqi/or mecanicii (descoperite
la animate" (72 de pagini), aparuta In 1628 la Frankfurt am Mein. In cartea sa, considera inima o pornpa
rnusculara, descria corect mica si marea circulatie, interpreta
corespunzator
afirma ca legatura lntre artere si vene se reallzeaza prin anastomoze fine (pori).
-Prin aplicarea legilor mecanicii $i hidrodinamicii In studiul fenomenelor vitale, a pus bazele iatromecanicii
(forma rnodernizata a solidismului din Antichitate)
- S-a ocupat $i de embriologie, punand capat doctrinei preformiste $i afirrnand ca "totul provine dintr-un ou"
("ex ovo omnia") In lucrarea "Despre generarea (nasterea) animalelor" (1651). A fundamentat astfel doctrina
epigenetica.
39
rosii si a/be care circula prin acestea; Malpighi a pus bazele anatomiei microscopice (histoloqia descriptlva ~i
comparata)
prin studiile
efectuate
cu ajutorul
microscopului
plantelor
si
animalelor (concluzia lui a fast ca toate plantele se nasc din samanta si toate animalele din ou); a descris
structura pielii, a rinichiului, a ficatului, a splinei, alveolelor pulmonare.
[Microscopul a Jost creat initial de opticianul Jansen In 1590, apoi Ga/ilei a realizat un instrument de miirit
imaginile privite prlntr-o lentilii (1614), dar eel care a perfectionat acest instrument optic (miirea de 200 de ori)
a fast slefuitoru! de Jentile Anton van Leeuwenhoek, olandez, care a fast ajutat de profesorul de Graaf sii-si
omologheze inventia pe la jumiitatea sec. XVII].
2. Anatomia - clinicienii care s-au ocupat cu studii anatomice au contribuit la dezvoltarea acestei discipline,
prin descrierea glandelor cu secretie externa ~i a altar structuri:
-Warton a descris glanda subrnaxilara ~i canalul excretor
- Stenon - parotida ~i canalul excretor
- Wirsung- canalul excretor al pancreasului
- Glisson a descris capsula fibroasa a ficatului
-Willis a descris circulatia cerebrals (din punct de vedere anatomic)
3. Clinica medicala - In general, scolile medicale aveau orientare hipocratica, marii clinicieni ai epocii, Th.
Sydenham ~i H. Boerhave, urrnarind
curenta.Doctorii
umorala, conform carela existau patru tipuri de bolnavi, ca temperament ~i constitutle. Metodele terapeutice
aplicate In spitale (venesectii, purgative, vomitive, cataplasme, tincturi etc.) nu difereau prea mult de cele din
medicina populara, lnsa lipseau cu desavarsire superstitia ~i magia.
Thomas Sydenham (1624-1689} - supranumit "noul Hipocrate" pentru ca era un clinician de exceptle, si-a
adus aportul atat la cunoasterea ~i tratarea bolilor, cat ~i In probleme de epidemiologie.
-
insistand asupra tabloului clinic al fiecareia - quta, boli convulsivante (epilepsia, astmul, tusea convulsiva), boli
psihice (isteria, mania, sindromul apatic- "spleen")
-
recomanda exercitiile fizice In tratamentul tuberculozei si a extins folosirea opiului In clinica, precizand clar
40
efectele acestuia - folosea tinctura de opiu (Paracelsus utilizase tinctura de opiu ca analgezic) intr-o solutle
care-i purta numele: "Laudanum liquidum Sydenhami"
- Tn domeniul epidemiologiei~i-a adus aportul prin descrierea exacta a unor boli infecto-contagioase -
febrele eruptive ale copiliiriei (printre care ~i rujeola) ~i prin lndicatia de a dispersa populatia pe camp la
aparitia ciumei.
Herman Boerhave (1668-1738) - eel mai mare clinician si profesordin Europa In acea perioada (era si
filosof, chimist, botanist). Activa la Scoala Medicala din Leyda (Leiden, Tarile de Jos) unde se dezvoltase
iatrochimia, lnsa el incerca sa realizeze o sintezii intre conceptia umoralistii si solidistii (iatrochimie
sl
Folosea achizitiile
(termometrul,
leziunilor luetice larinqiene, prin explicatii originale, rationale privind oriqinea inf/amatiei si a febrei (In bolile
febrile a sesizat irnportanta urrnaririi evolutiei pulsului).
[Unii dintre elevii lui au devenit renumiti - G. van Swieten, care a Jost fondatorul primei scoli medicate vieneze
si a marelui spital din Viena, A. van Haller - fizio!og remarcabil (a studiat respirotia, digestia, circulotia
stuiqetui}, s-a ocupat si de istoria medicinei (botanicii, anatomie, chirurgie) si a ajuns profesor de clinicii
medicate la Facu!tatea de Medicinii din Gottinqen].
organism, iar boa/a poate fi de 2 tipuri - prin exces alcalin (bazic) sau prin exces acid (In structurile
organismului), ca atare se foloseau medicamente care cornbateau aceste excese.
- Altl clinicienide marca din Leyda(ln afara de Boerhave) :
Sylvius (1614-1672) - profesor de anatomie, a contribuit la cunoasterea anatomiei cerebrale
- a introdus sistematic lectiile clinice (practica la patul bolnavului); a studiat saliva, bila, sucul
pancreatic (din punct de vedere chimic)
- a recomandat controlul diagnosticului prin autopsie, descoperind astfel "tuberculii" ca leziuni
elementare ale ftiziei(a identificat si natura tuberculoasa a scrofulozei = tuberculoza gangllonara)
41
- a explicat aparitia bolilor prin prisma iatrochimiei, astfel lncat falosea medicamente alcaline
sau acide (tincturi, extracte, saruri volatile sau uleioase, antimoniu) In functie de dezechilibrul
acido-bazic constatat.
R. de Graaf - profesor de anatomie, a studiat aparatul genital feminin - a descris ovulatia, functiile
trompei uterine, uterul $i faliculul ovarian, fiind de accord cu Harvey ca tot ce e viu provine din ou.
[Tn cadrul clinicii medicale se foloseau termometrizarea zilnica, precum ?i alte metode paraclinice].
5.latromecanica
pe cantar).
A descoperit
$i importanta
paraclinica:
cu G. Galilei)
funiilor (muschii).
- A elaborat un adevarat tratat de biomecanica: "Despre miscarea la animale", In care, pe langa
planse, se gaseau calcule matematice pentru determinarea fortei musculare.
[}Johann Baptist van Helmont a Jost un naturalist, adept otat al iatrochimiei (explica procesele functionaie
prin reactii chimice, dirijate de [ermenti, iar pulsul ?i resoirotia repartizau caldura provenitii din [errnentatie; a
descoperit acidul clorhidric In sucul gastric}, cat st al iatromecanicii (aplica principiile biologiei cantitative In
stud iile sale, astfel incat a masurat pentru prima data densitatea urinii).
[} Tn sec. XVII, oamenii de ?tiinta (barbati st femei) proveneau din ttindurlle aristocrotiei st burgheziei In
formare. Aparitia femeilor de ?tiinta (savantelor), care erau incurajate so studieze botanica, entomologia,
42
astronomia
(se inventaserii
microscopul
sl te/escopul),
a coincis cu inceputul
despre educatia
medical superior,
licenta sau nu, dar numiiru! for era mai mic In comporatie
aparte (se organizau
controversei
se ocupau de practica
vindeciitoare,
fie ca aveau
un statut
In corporatit proprii sau fiiceau parte din breasla chirurgilor), spre sfarsitu! sec. XVII au
desfiintat schiturile de maici si femeile nu mai aveau nicio posibilitate de acces la medicina cu/ta (marea
majoritate a manuscriselor din miuuistiri a Jost trimisii universitiititor}. Cunostintele medicate capatate In
familie le-au folosit tinerelor s! dupii ce unele dintre e/e au emigrat In America sau Canada.
[] Dacii In America scot ile medicate st spitalele s-au lnfiintat de-abia In sec. XVIII, In Canada primele spitale
sunt semnalate Inca din sec. XVII. Initial, aceste aseziiminte aveau scopuri multiple: caritabile, religioase, fiind
In general fondate de calugaritele apartintuid diverse/or ordine refigioase. Pe tango lngrijirea siiracilor si
bolnavilor, se practica intens prozelitismu/ printre indigeni.
[] In mare parte, nici spita/e/e din Europa nu erau cu mutt mai evaluate. E adevarat ca aveau medici ?i chirurgi
cu studii superioare si moose absolvente ale scolilor de specialitate, dar tnqrijirea bolnavi/or revenea surorilor
din diverse ordine religioase, caci Biserica se ocupa In continuare de organizarea sistemului medical. Tn
capita/e/e importante se construisera spitale mari (Paris, Viena s.a.), care Inca mai aveau infirmerii destinate
adiipostirii napastuitilor sortii.
Bibliogafie - Knight, K. -17-th century AD
(http://findarticle.com/p/articles/mi_m-2386/is_2_113/ai_95107638)
-Brunton,
D.
The
Making
of
Modern
Medicine
Medical
practitioners
SECOLUL al XVIII-lea
[]Sec. XVI/I, al "luminilor", "rational", s-a evidentiat printr-un avant stiintific deosebit, irftuentat In mod viuii:
de filosofia ilumlntstii (J.J. Rousseau, Voltaire s.o.) s! materialistii, reliqia nemaiavtind niciun cuviint de spus In
43
acest domeniu. Societatea s-a modernizat (s! datoritii debutului revolutiei industriale In Europa vestlcii}, iar
burghezia si-o tntiirit pozitiile, datoritii cresterii puterii economice.
-
Medicina sec. XVIII a beneficiat de descoperirile stiintifice (electricitatea, magnetismul), reusind astfel sa
demonstreze excitabilitatea
mai erau suficiente pentru a explica modul de aparitie si de manifestare al bolilor, s-au folosit ca puncte de
plecare noile descoperiri pentru fundamentarea
1. Sistemul dinamismului
Medicina din Halle), care a pornit de la teoria Irltabilitetii fibrelor (a lui Francis Glisson) si a concluzionat ca
starea de sanatate rezulta dintr-un tonus muscular optim, iar boa/a a pare prin hipotonie sau hipertonie.
- ca urmare a acestei teorii, el folosea substante medicamentoase active, care scadeau sau cresteau
tonusul muscular (de exemplu - amestec de alcool ~i eter, cunoscut sub numele de licoarea Hoffman)
- era de parere
ca
hipotonia/atonia
meteorologici)
prin intermediul
sistemului
2.Teoria animista - apartine lui G. Stahl, care afirma ca sufletul senzitiv (imaterial, "anima") dirijeaza
toate functiile organismului, In primul rand prin intermediul
e asigurata de
unitatea (echilibrul) functlonala a organismului, pe cand boa/a reprezinta activitatea sufletului ("animei"), care
tinde sa restabileasca echilibrul prin mecanisme proprii (febra, accelerarea pulsului, hemoragii spontane) - se
recomanda o atitudine expectativa a medicului (ca pe vremea lui Hipocrate), considerandu-se ca nu trebuie
cornbatute astfel de simptome si semne.
3.Teoria nervista - prornovata de medicii englezi W. Cullen ~i J. Brown, care se bazeaza tot pe teoria
iritabilitatf
inseamna
afectarea sistemului nervos prin stimuli prea slabi sau prea puternici deterrnlna aparitia bolilor atonice sau
spasmodice.
[}W. Cullen a Jost considerat "parintele neuropatologiei", pentru ca "forta nervoasii" era consideratii
principiu/ de baza al vietii, astfel inctit sistemul nervos coordoneaza toate fenomenele (iziologice sl sustine
"tonusul" normal al piirtilor solide ale organismului.
4.Teoria vitalista - a aparut la facultatea de Medicina din Montepellier ~i a ajuns sa fie sustinuta de
majoritatea clinicienilor din zona, influentandu-i ~i pe cei din Paris. Vitalismul, statuat de medicul P.J. Barthez,
44
afirma ca In organism exista o "forta vita/a" [diferita de suflet si care nu respects legile fizico-chimice) ce
constituie esenta vietii, fiind prezenta In toate organele, atat prin functii specifice (ciclul menstrual), cat $i
nespecifice
(sensibilitatea,
excitabilitatea
$i
contractibilitatea).
Deci forta
vitala
asigura
sanatatea,
{Organismul e privit ca un Intreq, iar corelatia ("simpatia") dintre diferite orqane ajuta forta vita/a In
mentinerea sanatatii si combaterea bolii/.
5.Materialismul
mecanicist
conform
careia
organismul uman se comporta ca o masina dotata cu simturi; In sprijinul acestei teorii, filosoful La Mettrie a
elaborat In 1747 lucrarea "Omu/ masina". Primatul materiei si caracterul derivat al gandirii (considerata o
secretie a creierului) au fast sustinute si de P. Cabanis, care a scris o lucrare cu acest subiect.
{} Sistemele (teoriile) medicale amintite au continuat disputa intre umoralisti ~i solidisti,
Spre sfarsitul sec. XVIII, ca o reactie fata de materialism si rationalism, s-au constituit
doctrinele si
Tn
atara de homeopatie $i mesmerism, care se folosesc Intr-o forma sau alta $i In perioada conternporana,
celelalte teorii (frenologia, fiziognomia s.a.) n-au supravietuit decat In istoria medicinei.
-Homeopatia
moderna
(terapia
bazata pe principiul
similitudinii
a fast folosita
$i de Hipocrate,
Paracelsus) a fast fondata de catre medical german Samuel Hahnemann (1755-1843). Acesta a realizat
numeroase experiente (autoexperimente
calatoriile prin Europa ( a ajuns si la Sibiu, ca medic al contelui Bruckenthal, luand contact $i cu medicina
ncastra populara). Rezultatul cercetarilor complexe le-a publicat In tratatul "Orqanon" (1789-1796), In care
sunt enuntate $i principiilehomeopatiei:
- similitudinea
("Similia
similibus
curantur")
remediile
homeopatice
se adrninisteaza
In cazul
simptomelor pe care le-ar provoca la omul sanatos daca n-ar fi diluate (In medicina ncastra populars se
zice: "cui pe cui se scoate")
- dilutiile infinitezimale - diluarea substantei de administrat (initial se obtine un extras In alcool - tinctura
care se dilueaza cu apa) atat de mult Incat raman doze extreme de mici In produsul final
preparate
(lnainte de a fi
impregnate pe mici globule de lactoza) pentru a le transmite energie $i pentru a se imprima amprenta
(informatia) substantei pe moleculele de apa (aceasta are capacitatea de a-$i orienta structura stereochimic, In functie de substanta dizolvata)
45
- individua/izarea tratamentului
bolnavi"), pentru
ca
simptomele
Mesmerismul ?i-a luat numele de la fandatorul sau, F.A. Mesmer, care in 1778 a enuntat teoria
"maqnetismului animal". Acesta este un fluid specific lumii vii, care genereaza influxuri armonizatoare sau
dizarmonice, influentand organismul prin intermediul sistemului nervos. Mesmer afirma ca poate emite prin
pase energie vitala, cu ajutorul careia vindeca bolnavul. Pentru ca unii pacienti "raspundeau"
la un astfel de
Nu putem spuna insa despre medicina sec. XVIII ca a fast dominate de speculatii teoretice si doctrine
heterodoxe, ci de un spirit stiintific rational. Pasul hotarator in iesirea medicinei din impasul in care au
condus-o secole intregi de teorii nestiintifice a fast facut de medicul italian Giovanni Battista Morgagni (16821771}, parintele anatomo-patologiei moderne ~i intemeietorul metodei anatomo-clinice In practica
medicala.
- G.B. Morgagni, profesor de anatomie ?i clinlca rnedicala la Padova, a publicat in 1761 lucrarea "Despre
sediul si cauza bolilor descoperite pe ca/e anatomica", In care
- pentru prima data coreleaza observatia clinica cu disectia anatomica (pana atunci se intelegea prin
anatomo-patologie
- dernonstreaza regularitatea relatiei cauzale dintre leziunea anatomica (gasita la necropsie) si simptomele
si semnele unei boli - fundamenteaza
anterior
de Th.
Sydenham}, care afirma ca flecarei boli Ii corespunde la nivel de organ o modificare anatomica bine definita
-
structureaza
materialul
bolilor, apartenenta
la boli
meningita
tuberculoasa,
abcesul cerebral,
hemoragia ?i
arterioscleroza cerebrals.
Descoperirea percutiei toracelui, ca mijloc de investigatie
clinica, ii apartine
medicului
austriac L.
Auenbrugger (1722-1809}, care a publicat lucrarea (82 pagini) despre percutie In 1761, la Viena. Metoda
propusa de el, prin care se puteau diagnostica bolile pulmonare (se decela sonoritatea sau matitatea sunetului
timpanic al toracelui), nu a avut impactul scontat In randul clinicienilor contemporani.
46
[} Revolutia din Franta (1789) a avut ca urmare, printre altele, reforma lnvatamantului medical si inceperea
moderniziirii spitalelor. Asa a luat nastere marea scoalii clinicii jrancezii, ai caret reprezentantl au continuat si
In seco/ul urmiitor (ataturi de scoala qermanii} so lnfiuenteze teoria si practica medico/a europeanii. In 1791,
Conventio Revolutiei a dot un decret prin care medicul st chirurgul beneficiau de aceiasi statut social si
profesional, urmiind oceeasi ?COO/ii medico/a - Facu/tatea de Medicinii ?i Chirurgie - si aveau acelasi titlu:
doctor In medicinii ?i cnlrurqie, lucrtind In aceleasi spitale.
[}Tn Rusia, de la trfiiruarea primei scoli medicate {1707}, lntr-un spital militar din Moscova, studentii se
pregiiteau pentru medicinii ?i chlrurqie deopotrivii. In 1798, In afarii de Facu/tatea de Medicinii de la
Universitatea din Moscova, au luat fiintii Inca douii institutii de inviitiunan: medical (academii medicochirurgicale) In Moscova si Petersburg.
-
Marea scoala clinica franceza - a avut meritul de a introduce In practica zilnica toate noile metode de
investigatie a pacientilor si, datorita gandirii stiintifice, moderne, reprezentantii ei au reusit sa aduca la lurnina
cunostinte esentiale despre clinica ~i terapeutica unor boli.
J.N. Corvisart (1755-1821) - profesor de clinica rnedicala (a fost primul medic al lui Napoleon In 1802), a
descoperit, a tradus si a comentat (pe larg, In 250 pagini) lucrarea lui Auenbrugger despre percutie, publicando In 1808. Deja In 1806 Ii aparuse "Tratat asupra bolilor de inimii", In care expunea pentru prima data
principiile metodei anatomo-clinice.
a demonstrat
(a facut
legatura
intre procesele
morfopatologice ~i starea de bcala}, prefigurand astfel descoperirile epocale datorate discipolului sau
T.H. Laennec (1781-1826) - lntemeietorul
deosebire de anatomo-patologia
la Paris, In 1803
47
a inventat ~i metoda
A publicat in 1819 (la Paris) - "Trotat asupra auscultatiei mediate", considerat de iatroistorici
actul de
anatomo-patologice,
pulmonara,
fil
localizari ale tuberculozei (a specificat cum se obtine diagnosticul precoce al bolii prin percutie si
auscultatie)
- a descris ciroza atrofica a ficatului (se numeste taennec) descoperita in timp ce studia un caz de pleurezie.
[] Denis Diderot st Jean Le Rond d'Alambert au publicat ''Enciclopedia artelor, stiintelor si mesetiilor" (a doua
jumiitate a sec. XVIII}, In care au realizat o sintezii a intreqii stiinte contemporane, medicina Jiind bine
reprezentatii (anatomia oatoloqica constituia un capitol distinct).
- In
pediatria, psihiatria
s.a .. Fondatorul embriologiei stiintifice a fost Friederich Wolff, care a elaborate teoria
epigenezei - conform acestei teorii, organele fatului se dezvolta din foite germinative.
[] Problema bolilor inJecto-contagioase persista In Europa sec. XVIII - s-au semnalat epidemii de [ebrii tifoida,
tifos exantematic, diJterie, ho/era, malarie, ciumii ~i variola. Door pentru aceasta din urmii se cunostea metoda
de combatere specificii. adieu vario/izarea. Desi se jolosea din Antichitate, variolizarea se piistrase door In
unele zone si se realiza de catre persoane Jara preqiitire medico/a. Din Orientul Apropiat, metoda empiricii s-a
propagat In Europa la inceputul seco/ului, aduso de medici (unul dintre ei a Jost /acob Pilarino) sou de persoane
particulare (Lady Mary Montagu). Acestia au tncercat sa extinda variolizarea la majotitatea popuiatiei. dar
avtind In vedere numeroase/e accidente apiirute, s-a renuntot treptat la Jolosirea ei.
- In
1798 medicul englez Edward Jenner (1749-1823) a anuntat descoperirea vaccinului antivariolic (pentru
dorit.
In
Medicul german J.P. Frank (1745-1821) a fost considerat intemeietorul igienei ca specialitate medicala si al
medicinei sociale. A publicat in 1780 tratatul
domeniile igienei si toate aspectele medico-sociale ale omului din intreaga viata. Autorul accentua importanta
profilaxiei medicale (adlca rnasurile luate de catre medic) ~i a celei "de stat" (masurile luate de autoritati).
[] Conform cercetiitorilor contemporani, miscarea [eministii a debutat In sec. XVIII, primul val (etapii) fiind
perioada In care femeile au luptat pentru drepturi legate (educatie, vat}, incercand In general sa schimbe
perceptia ?i atitudinea societiitii fata de inferioritatea "sexului "slab".
[] Societiuile sttintlfice s-au infiintat In Europa vesticii inceptind cu sec. XVIII. Pentru ca femei/e nu erau
acceptate, olandeze/e s-au hotiirat; In 1785, sa fondeze Societatea Stiinti(ica pentru Femei (prima de acest fel
din lume), la Middleburg.
[] Dacii In Anglia st Franta emanciparea femeilor era vizibila In sa/oanele Incite! societiiti, unde femeile mai
mutt sau mai putin avizate discutau subiecte filosofice, culturale, stiintifice la ordinea zilei, In a/te tiir! europene
femeile chiar se implicau In ?tiinta, facand descoperiri importante sau practicand medicina.
-
Prima femeie care a obtinut un doctorat In medicina (1754) de la o universitate gerrnana (Halle) a fast
Dorothea Christiane Leporin-Erxleben (1715-1762). Ea n-a fast o exceptie, avand In vedere ca In Italia se
pastrase traditia educatiei universitare a femeilor. Astfel, la Bologna au absolvit medicina Maria Dalle Donne,
In 1799, Anna Morandi Manzolini si Laura Maria Caterina Bassi. Laura Bassi a fast profesoara de anatomie doi
ani, apoi de filosofie ~i timp de 28 de ani a predat (la domiciliu) cursuri de fizica newtoniana. In 1745 a devenit
prima femeie membru al Academiei Benedictine. A doua femeie membru al renumitei academii a fast Maria
Dolle Donne (In 1829, cand era profesoara de obstetrics la Bologna). Anna Manzolini a ocupat catedra de
anatomie (de la universitatea absolvlta) ca Jector, apoi ca profesor (din 1755). S-a remarcat In toata Europa
datorita modelelor anatomice de ceara, confectionate cu atata acuratete, lncat au constituit arhetipuri pentru
studiile anatomice pana In zilele noastre.
http://ishm2006.hu/scientific/a
is" Century"
bstract.php ?10=178
- http://en.wikipedia.org/wiki/women_in_medecine
SECOLUL al XIX-lea
[] Revolutia [rancezii, dezvoltarea economicii a state/or industria/izate (care a condus la urbanizare, crestere
demoqraficii, probleme de saniitate publicii sl sporirea numiirului de boli profesionale), revolutiile din 1848,
49
pierderea
irfiuentei
Bisericii In conducerea
state/or au reprezentat
factorii
determinanti
In modernizarea
dezvoltare economicii si implicit favorizarea descoperirilor stiintiftce. 5-au rea/izat progrese mari si In domeniu/
medicinei (cunoosterea si tratarea mu/tor boli}, iar chirurgia a caoiitat statut de disciplinii ~tiintifica.
[] Printre marile cuceriri stiintifice ale sec. XIX se numari: si teoria evolutionistii a naturalistului Charles
Darwin (1809-1882), expusii In /ucrarea "Despre oriqinea speciilor" (1859}, In urma ciireia a renascut interesul
pentru cercetare (mai ales anatomie comparatii si fiziologie). 0 a/ta descoperire importantii a fast cea a
biologului austriac Gregor Johann Mendel (1822-1884), ale ciuui legi In transmiterea caracterelor ereditare au
pus bazele geneticii. Lucrarea sa "Experimente despre hibridizarea plantelor" (1866) n-a avut impactul scontat
In lumea ~tiintifica decat la lnceputul sec. XX.
- Dreptul la sanatate a fost unul dintre "drepturile omului" pretins de lucratori in timpul Revolutiei franceze de aceea revolutia medicala a sec. XIX a inceput in Franta. Din marea scoala de clinica medicala franceza mai
faceau parte urmatorii medici:
-
F.J.V. Broussais (1772-1838) - chirurg militar, apoi profesor de patologie generala la Paris, a sustinut
P.F. Bretonneau (1778-1862) - clinician renumit in domeniul bolilor epidemice, s-a ocupat in mod
(Intr-un tratat
aparut in 1826) febra tifoida (cu ganglionii limfatici abdominali inflarnati) ~i difteria (cu falsele membrane
caracteristice), subliniind faptul ca exista leziuni specifice In aceste boli [si In altele) ~i avansand ipoteza
specificitatii cauzale in bolile contagioase.
-
al metodei anatomo-clinice,
la imbogatirea
cunostintelor
medicale In
neurologie (In 1825 a localizat centrul limbajului) ~i cardiologie (In 1835 a afirmat ca majoritatea cardiopatiilor
valvulare sunt de origine reumatismala).
- Metoda experimentala fusese aplicata In studiile de fiziologie Inca din sec. XVII, insa de-abia medicul
francez Claude Bernard {1813-1878) a reusit sa impuna aceasta metoda de cercetare ~tiintifica in rnedicina,
fapt pentru care e considerat fondatorul medicinei experimentale.
[] Ctitiva dintre precursorii dr. Bernard au fast:
so
a enuntat "leqea enerqiei speci{ice a orqanelor de simt", conform careia orice organ de
J.P. Muller -
simt riispunde prin senzatie proprie (determinate de energia specificii], indijerent de excitant ~i de locul de
aplicare a excitantului.
l.F. Helmholtz - a lnreqistrat qra{ic contractiile musculare
care a
a cercetat
glandele
cu secretie
interna,
determinandu-le
rolul
in
organism
fondatorul
endocrinologiei
- a creat conceptual de homeostazie, afirrnand ca mediul intern, care asigura continuitatea si echilibrul
functiilor vita le, are o compozitie constanta
- a efectuat studii de farmacologie$i toxicologie,relevand actiunea curarei (cu aplicatii in chirurgia
actuals}, a stricninei ~i a monoxidului de carbon
-
Scoala medicala germana I-a avut ca reprezentant de frunte pe Rudolf Virchow (1821-1902). Profesor de
anatomo-patologie
patologice (la necropsie), ajungand astfel la concluzia ca celula reprezinta elemental morfologicdin care este
alcatuit intregul tesut viu. Teoria sa, expusa In lucrarea "Patoloqia celulara", aparuta in 1858 la Berlin, explica
aparitia bolilor prin modificari la nivel celular. Lui Virchow ii apartine afirrnatia "orice celula ia nastere din alta
celula", care constituie piatra de temelie a medicinei moderne. Tn urma numeroaselor studii efectuate
- a descris arteritele, piqmentii biliari, {ibrina
- a descoperit noi entitati nosologice - leucemiile, tromboza, embolia
- a atras atentia asupra aparitiei
hipertrofiei
ganglionului
supraclavicular
in neoplasmul gastro-
intestinal
- a recomandat
51
[] Clinicienii eng/ezi au contribuit la rtindul for la cunoasterea anatomo-clinica a unor bo/i, care astiui le
unor discipline (specialitati) distincte: psihiatria, neuro/ogia, endocrinologia, pediatria, ftiziologia, bolile
infecto-contagioase sl ortopedia, oftalmologia, ORL, urologia.
- Chirurgia a capatat In sec. XIX aspect stilntlfic, deoarece pe langa metoda anatorno-cllnica (apllcata de
chirurgii englezi J. si W. Hunter $i dezvoltata
de C. Dupuytren),
a mai beneficiat
de doua descoperiri
revolutionare: anestezia (care asigura confortul operator} $i combaterea infectiilor post-operatorii (cu ajutorul
antisepsieisi asepsiei}.
1844 - dentisul Horace Wells a incercat protoxidul de azot (gaz ilariant} pentru o extractie dentara,
lnsa experimental nu a reusit.
1846 (16 octombrie} - dentistul William Morton a propus eterul sulfuric drept anestezic, operatia
respectiva fiind realizata la Boston de catre profesorul J.C. Warren. Demonstratia
a fost o reuslta
rasunatoare (pacientul nu a sirntit durerea timp de aproape o era), astfel incat metoda s-a extins rapid
In America si Europa (se folosea deja In noiembrie la Londra $i Paris, In decembrie la Moscova, iar In
martie 1847 a fost utilizata la Spitalul Coltea, de catre chirurgul-sef Risdorfer},
Tn 1884 Koller foloseste primele instilatii de cocaine pe conjunctiva, apoi Halsted, Rec/us si Schleich pun la
punct anestezia locaio. Prima punctie rahidiana a realizat-o Quincke In 1891, iar In 1899 a fast utilizata
rahianestezia In scop chirurgical, de catre Bier. Ce/ebrul chirurg rus N.I. Pirogov a folosit narcoza cu eter st In
- precursorii
acestei
descoperiri au fost un american $i un maghiar, iar eel care a aplicat-o In clinica chirurgicala a fost un
scotlan,
52
spalarea pe rnaini cu clorura de var a persoanelor care intrau In sectia clinica a maternitatii, fapt care a
condus la scaderea mortalitatii post-partum (dupa nastere), lnsa procedeul nus-a extins la alte clinici
1847 - Ignaz Semmelweis, obstetrician la Viena, a studiat cauza febrei puerperale (aparuta la lauze)
sl a concluzionat ca este
veneau din sala de dlsectie direct In sala de nasteri), fapt pentru care a recomandat spalarea pe rnaini
cu clorura de var; rezultatul aplicarii acestei metode (scaderea semnificativa a imbolnavlrilor In sectia
clinica a maternitatii] I-a comunicat la Societatea de Medicina din Viena, care a apreciat descoperirea;
procedeul s-a folosit ulterior In toate sectiile chirurgicale din Viena (se spalau si salile de operatie)
1867 - Joseph Lister a pornit de la lucrarile lui L. Pasteur (In care acesta se referea la fermentatie si
putrefactie ca fiind procese produse de fiinte microscopice) $i a definit antisepsia ca pe o metoda
complexa de combatere a infectiilor operatorii (determinate de filntele amintite de Pasteur), bazata pe
folosirea acidului fenic (In dilutie slaba, se pulveriza In sala de operatie, pe pansamente $i servea la
spalatul rnainilor chirurgilor) - metoda lui s-a impus In chirurgie.
- Asepsia (distrugerea microbilor preoperator) a fest idea lui L. Pasteur, care sl-a prezentat lucrarea "Teoria
microbilor si aplicatiile sale la medicina si chirurqie" In fata Academiei de Medicina din Paris, In 1878. Cu
acest prilej, a expus parerea lui cu privire la ceea ce ar trebui sa faca orice chirurg lnainte de operatie:
instrumentele,
In
procedeul
prin folosirea
toata Europa.
- Chirurgul american W.S.Halsted, unul dintre cei care a pus la punct anestezia locala, a inventat In
1884 manusile chirurgicale (initial erau confectionate din bumbac), ca masura de asepsie.
-
Una dintre cele mai mari realizari medicale ale sec. XIX a constituit-o teoria microbianaa bolilor infecto-
contagioase. Ea apartine atat chimistului francez Louis Pasteur (1822-1895), cat ~i medicului german Robert
Koch (1843-1910), care au descoperit-o
microbiologiei.
-
Louis Pasteur s-a ocupat de studiul disimetriei moleculare, de cercetarea fermentatiilor alcoolice, lactice,
ca germenii
ferrnentatie ~i putrefactle}, A efectuat In acest scop cateva experimente simple [celebru e eel prin care a dus
53
ctiteva baloane de sticlii cu bu/ion (zeamii de came) In Muntii Pirinei; baloanele aveau qtttu! tndoit, lnsa aerul
putea sa intre In ele, astfel lncat lichidul a fermentat] In urma carora a dovedit ca microorganismele se afla In
atmosfera si provoaca ferrnentatie sau putrefactie, In functie de specificitatea lor.
- A studiat bolile contagioase la animale si la oameni, avansand ipoteza ca acestea se datoreaza unor
microbi specifici, pe care a reusit sa-i vizualizeze la microscop, sa-l descrie $i sa-i foloseasca la
prepararea unor vaccinuri (irnpreuna cu colaboratorii), dernonstrand astfel veridicitatea ipotezei sale
- 1877-1881 - a dovedit rolul bacilului carbunos (antrax) In etiologia bolii sl a folosit vaccinul
anticarbunos preparat In 1881
- 1880-1885 - In colaborare cu medicul francez Emile Roux (care a creat vaccinul) s-a ocupat de
vaccinarea preventiva in turbare, care a fast apllcata prima data la om In 1885
- 1878 - a aparut tratatul "Teoria microbilor si aplicatiile sale In medicina si chirurqie" (co-autori J.
Joubert $i Ch. Ed. Chamberland), prin cares-au pus bazele bacteriologieimedicale ca stilnta.
patogenezei (mod de aparitie a bolii) In bolile contagioase, relevand rolul $i modul de actiune al
agentului patogen In functie de poarta de intrare, distributie In organism, cai de eliminare $i de
contaminare.
-Robert Koch, co-fondatorul
atenuarii virulentei
microbilor
54
- a elaborat (intre 1878-1884} "Postulatele (/egile} Jui Koch", care sunt valabile si astazi In stabilirea
etiologieibolilor infectioase - pentru ca un germen microbian sa fie agentul cauzal al unei boli contagioase
trebuie - 1.- sa fie izolat din toate organismele ce au prezentat boa la respective
In 1905 premiul
Nobel (fiziologie
sau medicine]
pentru
descoperirea
bacilului
- In
In ziua de azi. Astfel, Joseph Jackson Lister a imbunatatit microscopu/, atasandu-i mai multe lentile (1826}, iar
opticianul C. Zeiss din Vena I-a perfectionat din punct de vedere tehnic; medicul german Carl Ludwig a inventat
kimoqraful (1847} pentru lnregistrarea activitatii musculare; Wilhelm Conrad Rontgen a descoperit In 1895
raze/e X; olandezul Willem Einthoven a pus la punct In 1900 e/ectrocardioqraful
epoca/a descoperire In noaptea de 8 spre 9 noiembrie, iar pe 22 decembrie a efectuat prima radiografie din
lume [mono sotiei sale Bertha). Respectiva radiografie, care a uimit marile laboratoare si
societati!e stiintifice
55
medicina. ln ctitiva ani s-a trecut de la utilizarea raze/or X In stabilirea diagnosticului diverse/or boli la tratarea
unora dintre e/e - lupus eritematos In 1897, epitelioame In 1899, leucemii In 1902.
-
De-a
rea/izat spre sftirsitu! sec. XIX, necesittind mutt timp si importante resurse materiale.
5-a trecut treptat de la clerica/izare (controlul total al Bisericii) la confesionalizare (infirmierele $i surorile de
caritate fiiceau parte din diferite ordine re/igioase) si In final spre laicizarea spitalelor (personal In lntregime
/aic). In decursul sec. XIX, spita/e/e erau construite de ciitre municipalitate (uneori din donatii particulare), lnsa
cresterea demoqraficii In marile erase vest-europene a determinat Biserica (protestantii sl catoiica) sa se
imp/ice In fondarea unor astfel de institutii (cu personal de lngrijire religios). Dacii la inceput de secol spitalele
erau destinate In primul rand activitiitii caritabile, dupii 1850 acestea s-au transformat In centre moderne de
tratament, de lnvatamant st cercetare. Medicii apreciau surorile de caritate, dar preferau sa co/aboreze cu
infirmiere /aice instruite (In institutii specia/e), acesta fiind unul dintre factorii care a condus spre laicizarea st
modernizarea spitalelor.
[}
Una dintre prime le tiu! In care s-a pus problema legislatiei pentru siiniitatea publiciia Jost Marea Britanie,
unde un rot important In aplicarea miisurilor necesare asiquriirii sanatatii populatiei I-au avut Edward
Chadwick si Florence Nightingale. Primul
oraselor si obligativitatea vaccinarii antivariolice, iar cea de-a doua a militat pentru conditii de igiena stricta In
spitale, ceea ce s-a realizat atat pentru militari, cat si pentru civili. Ea a reusit sa transforme ocupatia de
infirmiera ("nurse") intr-o profesiune respectata, prin crearea unei scoli moderne de infirmiere.
[}
In Anglia lnceputului de secol XIX a trait o femeie care a practicat chirurgia, deqhiziuidu-se In barbat. James
Barry {1795-1865),
din Edinburgh In 1812 si Co/egiul Regal de Chirurgie din Londra In 1813. Cariera de chirurg si-o lnceput-o In
armotii (la Spitalul Militar Regal din Plymouth) st a continuat sa practice chirurgia militarii pana la pensionare
{1864}. Dr. Barry s-a dovedit foarte bine pregiitit profesional, bun organizator, reusind sa amelioreze conditiile
de viatii ale soldatilor st chiar ale indigenilor din colon ii unde a Jost trimis sa lucreze {India, Africa de Sud etc.).
La Cape Town a efectuat {1815 sau 1817} prima operatie de cezarianii din Africa, In urma careia au
supravietuit sl mama si copilul (intr-o perioadii In care nu existau asepsia si antisepsia). A murit de dizenterie In
1865 st la inmormantore (cu onoruri militare) s-a constatat ca era femeie. Ca urmare, Armata britanicii a
hotarat sa sigileze documentele privitoare la James Barry pentru 100 de ani.
56
[] De cea/altii parte a Oceanului, In America, situatia medicinei era diJeritii Jatii de Europa. De-abia intr-a
doua jumiitate a sec. XVIII apiiruserii primele scoli de medicinii si spitale (mai mult institutii de caritate crestinii
dectit
de lngrijire medicalii), astfe! inca: In anii de inceput ai sec. XIX nu existau decat catevo institutii de
lnviitiimant si de practicii medico/ii. Majoritatea celor cu preocupiiri medicale erau vindeciitori sau moose st
biirbieri instruiti In Jamilie.
[] Tnviitiimantul medical dura de la douii /uni la 2 ani, nu prea existau [acilitiu! pentru practica intr-o clinicii st
nu se cereau diplome de absolvire a liceului la admitere. Medicii instruiti nu aveau de oferit un tratament cu
mult mai eficient deciit al vindeciitorilor emiqranti sau indigeni, a ciiror activitate a Jost interzisii In 1830. Ca
reactie la aceastii miisurii s-a constituit "Miscarea popularii pentru siiniitate", iar ciitiva ani mai ttirziu a
inceput miscarea feministii orqanizatii (care punea accentul pe siiniitatea Jemeilor sl dreptul de a urma studii
medicale).
[]
ln acest context,
Elizabeth Blackwell (1821-1910} a reusit sii se lnscrie (1847) s! sii absolve (1849}
nelnsetnnatul Colegiu Medical din oriiselul Geneva (statul New York}, devenind astfel prima femeie-medic din
America.
[]
In 1847 s-a Infiintat Asociatia Medico/ii Americana (AMA}, In ideea de reorganizare a corpului medical. La
Boston, Samuel Gregory a fondat In 1848 Coleqiul Medical pentru Femei, iar dr. Bartholomew Fussel a pus
bazele Coleqiului Medical pentru Femei Pennsylvania din Philadelphia, In 1850.
[] lncet dar sigur, Jemeile din SUA si-ou ciipiitat dreptul la stud ii medicale sl au tnceput sii practice (In general
lngrijeau femei sl copii) cu destul succes. In 2-3 decenii, au rezolvat problema educatiei si instruirii medicale,
lnJiintand colegii si spita/e pentru [emei, dupii care au pornit ofensiva pentru admiterea in diverse ramuri
medicale ?i chirurgicale, ca si in corpul didactic al universitiititor de prestigiu. De asemenea, ele s-ou aliiturat
miscarii Jeministe, milittind pentru votul universal.
[]
XIX,
medicinii, chiar daca societatea timpului nu era pregiititii pentru acceptarea for. In 1861 au Jost admise
studente la Academia Medico-Chirurqica/ii din Sankt-Petersburq, dar peste 3 ani guvernul le-a exclus de la
cursuri. 0 parte dintre e/e s-ou mutat la Zurich, unde tocmai se luase hotiirtirea de a primi studente la
Jacultatea de medicinii (1864), astfel incat prima femeie care a obtinut titlu/ de doctor in medicinii de la o
universitate europeanii a fast rusoaica Nadejda Sus/ova, in 1867.
[] Facu/tatea de Medicinii din Paris a admis [emei la studii in anul universitar 1867/1868, prima absolventii
fiind englezoaica Elizabeth Garreth, in 1870 (a doua femeie-medic din Anglia). Prima femeie din Franta cu
doctorat In medlcinii (Paris, 1875} a Jost Madeleine Gebelin Bres.
57
[]
O?O
practice medicina s-ou indreptat spre Zurich si Paris. Cea cares-a implicat activ In promovarea lnviitiim6ntului
medical pentru femei In Morea Britanie a Jost Sophia Jex-Blake, care a irfiiniat, lmpreunii cu Elizabeth
Blackwell si Elizabeth Garrett, Scoala de Medicinii pentru Femei la Landro, In 1874. Universitatea londoneza a
ad mis femei la stud ii In 1878, iar cea din Edinburgh, inceptind cu 1892.
[] Tnviitiimantul medical co-educational se desfasura spre sfiirsitu! sec. XIX mai ales la Zurich (unde au absolvit
femei din lumea lntreagii, unele dintre ele remarctindu-se prin faptul ca au fiicut primu/ pas In cariera medico/ii
In taro /or), Paris, Berna, Geneva, marea majoritate a studentelor provenind din tiirlle slave (Rusia In special}.
In general, primele promotii de absolvente s-au specializat In obstetricii-ginecologie si pediatrie (cu ctiteva
exceptii], pentru ca aceasta era conceptia societiitii despre activitatea potrivitii femeilor-medic. Chiar si
unele dintre e/e au deposit
O?O,
corespunziitoare. Astfel, olandeza Aletta Jacobs a deschis la Amsterdam, In 1880, prima clinicii din fume
pentru controlulnasterilor, iar In 1881 a lntreprins primul studiu sistematic despre contraceptie (a inventat
al
profesiei medica/e si s-au hotiirtr: sii se imp/ice si In activitiit! legate de promovarea drepturilor femeilor
(sufragiu universal, reforma imbrticamintii, regularizarea prostitutiel}, pe langii striidania de a lmbuniitiiti
lngrijirile medicale (s! sociale) oferite femeilor si copiilor.
-http://www.pinn.net/~sunshine/czech/medicine.html
- Binnevel, J.M., Deker, R. - Curing and insuring: essays in illness in pasttimes; The Netherlands,
Belgium, England and Italy,
SECOLUL al XX-lea
- Medicina sec. XX a cunoscut progrese greu de imaginat de catre cei mai optimist! doctori. Aceasta
dezvoltare rapida a avut loc datorita tehnologiei din ce In ce mai perfarmante ~i a cercetarii stiintifice puternic
sustinute material de sponsori interesati In evolutia medicinei.
- Specialitatile medicale deja existente s-au diversificat (microbiologia - inframicrobiologia; radiologia radioterapia; histologia - histochimia, neurohistologia etc.) si au aparut noi ramuri medicale (imunologia,
biochimia, cardiologia, gastro-enterologia, hematologia, oncologia etc).
In
In
Sorbona din Paris, a obtinut doctoratul In stiinte In 1903, si-a inceput cariera de cercetare impreuna
cu sotul,
apoi i-a succedat (dupa decesul acestuia) la conducerea Laboratorului de Fizica de la Sorbona (In 1906). Marie
~i-a continuat cercetarea privind radiumul, incercand sa-i studieze proprietatile si aplicatiile terapeutice.
In
1911 a mai primit un premiu Nobel pentru chimie. La ora actuals este singurul savant cu doua premii Nobel In
domenii stiintifice deosebite. Prin studiile sale, Marie Curie a deschis drumul viitoarei medicini nucleare,
specialitate dezvoltata
lntr-a doua jumatate a sec. XX, care se ocupa atat de diagnosticul, cat $i de tratamentul
multor boli.
- Un alt mijloc important de diagnostic si tratament II constituie razele Rontgen.
In
descoperirea lor, au fast falosite pentru vizualizarea toracelui, tractului gastro-intestinal, caller biliare si
urinare, pentru ca In 1918 sa se realizeze prima ventriculoqra{ie, iar din 1927 primele arterioqrafii cerebrale.
Ulterior s-au pus la punct angiocardiografia, splenoportografia
s.a,
59
30 de ani, In 2003, premiul Nobel (pentru medicine $i fiziologie) s-a acordat pentru implementarea acestei
metode diagnostice cercetatorilor
lntregului secol XX $i continua $i astazi, data fiind marea varietate a agentilor patogeni.
- 1901- Emil Adolf von Behring- Nobel pentru descoperirea seroterapiei in difterie
- 1908- Ilia llici Mecinikov(lntre 1884-1892) a elaborat teoria imunitara celulara, (adica a fagocitozei) si
Paul Ehrlich au fast rasplatiti cu Nobel pentru studiul imunitatii.
[] In afara de teoria celuiarii, mai existii si cea umoralii pentru imunitate, dezvoltatii de Buchner in
1889 (cercetatorui descria "alexinele"J ~i de Behring si Kitasato In 1890 (ei discutau despre antitoxine).
- 1913 - Charles Robert Richer - Nobel pentru stud ii In ceea ce priveste anafi/axia
[]Alerqia a Jost definttii ca o reactie modificatii a organismului la boa/a. In acest sens, R. Koch a descris
reactia la tuberculina (In 1891), iar von Pirquet $i Schick. In 1905, au vorbit despre boa/a serului.
[]Testele imuno/oqice fo/osite pana lntr-a doua jumiitate a sec. XX erau difuziunea In gel,
imunoelectroforeza, reactio de fixare a complementului (RFC}, imunofluorescento etc. Unele dintre e/e
Inca se mai utillzeazii.
60
etiologic de [ebrii tiJoida {1896}. in 1906, J. Bordet (rcsptiui: cu Nobel in 1919) si Genqon au reusit sa
diagnosticheze luesul (cu RFC).
[]Primele teste cutanate pentru evidentierea unei bo/i inJecto-contagioase au Jost realizate de Schick
pentru difterie {1913} si de Dick pentru scarlatina {1924).
- 1951- Max Theiler - Nobel pentru descoperirea unor noi aspecte In privinta febrei qalbene ~i a
combaterii ei.
- Dupa 1950 s-a dezvoltat foarte mult inframicrobioloqia,care are ca obiect de studiu virusurile:
- 1954 - J.F. Enders, T.H. Weller, F.C. Robbins - Nobel pentru descoperirea mediului de cultura al virusului
poliomielitic, ceea ce a facilitat realizarea vaccinului antipoliomielitic de catre Salk si Sabin
- 1969 - Max Delbruck, Alfred D. Hershey, Salvador E. Luria - Nobel pentru elucidarea modului de
replicare si structurii qenetice a virusurilor
- 2008 - Harald Zur Hansen, care a descoperit virusul papil/oma {responsabil de unele neoplasme de col
uterin), a impartit premiul Nobel cu Francoise Barre Sinoussi$i Luc Montagnier, cei care au
evidentiat sl au studiat virusul imunode{icientei umane (HIV)/
- Printre cele mai importante cuceriri ale sec. XX a fost descoperirea antibioticelor. Tnainte de acestea s-au
folosit pentru tratamentul /uesului salvarsanul si neosalvarsanul {create de P. Ehrlich si S. Hata In 1909-1910},
apoi medicul german Gerhard Domagk a relevat efectele antibacteriene ale prontosilului {In 1935} si ale
sulfamidelor {a colaborat cu mai multi cercetatori intre 1932-1936} pentru care a primit premiul Nobel In 1939.
- Cel care a deschis drumul spre antibioterapiea fost medicul englez AlexanderFleming {1881-1955). Acesta
si-a inceput cercetarile in 1928 (cand a observat actiunea de liza asupra cocilor patogeni a microorganismului
numit Penicillium notatum}, dar abia peste 10 ani le-a finalizat cu ajutorul a doi biochirnisti - Ernest Boris
Chain $i Norman George Heatley. Antibioticul descoperit a fost denumit penicilina,iar productia pe scara
larga s-a realizat In SUA, dupa al Doi lea Razboi Mondial. Premiul Nobel pentru fiziologie sau medicine s-a
acordat in 1945 pentru aceasta revolutionara terapie in bolile infectioase, fiind impartit intre A. Fleming, E.B.
Chain ~i Howard Walter Florey {medic australian care a studiat penicilina din punct de vedere farmacologic si
a utilizat-o efectiv in cazul bolilor infecto-contagioase).
- Dupa penicilina, s-a intensificat cercetarea stiintiflca pentru a gasi antibiotice eficiente in cat mai multe boli
infectioase. Tuberculoza nu avea tratament, dar Selman AbrahamWaksman {Nobel in 1952) a descoperit
morbiditatea si mortalitatea
1923. Vaccinurile si seroterapia (descrisa pentru prima data In lume de V. Babes) se utilizeaza astazi intr-o
multitudine de boli bacteriene, virale etc., dar uneori se intrebuinteaza
- Medicina de laborator a beneficiat din plin de tehnologia avansata si s-a ramificat In multe discipline,
dintre care unele au capatat statut de independenta. Cercetarile de histologie si fiziologie au ajuns la nivel de
rnolecula si enzirna, iar studiile de genetica (au debutat In primele decenii ale sec. XX) au condus la o adevarata
revolutie In gandirea medicala.
- La lnceputul sec. XX au fost puse In evidents grupelesanguine, ceea ce a facut posibila transfuzia de sange
In conditii de relative siguranta, prima beneficiara a acestei metode fiind chirurgia. Karl Landsteiner (premiul
Nobel In 1930) a descoperit In 1901 sistemul ABO, a poi In 1937 sistemul Rhesus. Cu ajutorul testului Coombs,
In 1945, au fost evidentiate $i alte grupe sanguine, acum fiind cunoscute 30 de sisteme de grupe sanguine
umane.
- Hematoloqiaa devenit specialitate de sine statatoare. In afara de elucidarea etiopatogeniei bolilor de
sange, s-a lncercat gasirea unor tratamente adecvate si astfel au fost descoperite vitaminele (incepand
din
1912) - 1929 - Christian Eijkman si F. Gowland Hopkins - Nobel pentru descoperirea vitaminei antinevritice
-1934-G.H. Whipple, G.R. Minot $i W.P. Murphy- Nobel pentru descoperirea tratamentului cu (ier
i'n anemie
- 1937 - A. Szent-Gyorgyi von Nagyrapolt- Nobel pentru elucidarea proceselor de ardere In biologie,
referindu-se In special la vitamina C si aciul fumaric
- 1943 - H.C. Peter Dam $i E. Adelbert Doisy- Nobel pentru evidentierea vitaminei K.
- Structurasi functiilediferitelor organe, a pa rate, sisteme au fost studiate In cele mai mici arnanunte, In
cadrul unor specialitati ca bioloqiamolecularii,imunoloqia,qenetica, deseori observandu-se o abordare
interdlsciplinara (a cercetaril).
- StudiulSNC - 1904 - l.P. Pavlov - Nobel pentru studierea fizio/oqiei diqestiei, care I-a condus la
formularea conceptului de reflex conditionat
62
- 1906 - Camillo Golgi sl Santiago Ramon y Cajal - Nobel pentru contributia la cunoasterea
structurii sistemului nervos
- 1936 - H. Hallett Dale $i Otto Loewi - Nobel pentru evldentlerea mediatorilor chimici cu rol
In transmiterea impulsurilor nervoase (mediatorii umorali s-au descoperit 3 decenii mai tarziu)
(radioimunologia). Nobelul I-au primit dupa 20 de ani, timp In care RIA a fast folosita pentru
dozarea tuturor hormonilor si In prezent e utilizata pentru sute de substante.
- 1986 - Stanley Cohen $i Rita Levi-Montalciniau fast rasplatiti cu premiul Nobel (dupa 30 de
ani) pentru descoperirea factorului de crestere al nervului (si a/tor factori de crestere ce/ularii)
- Studiulorganelorde simt
- ochi -Allvar Gullstrand(Nobel In 1911) a introdus In practica oftalmologica dioptriile
- Ragnar Granit, Haldan K. Hartline si George Wald (Nobel In 1967) au elucidat procesele
(chimice) fizioloqice ale vederii
- David H. Hubert $i TorstenN. Wiesel (Nobel In 1981) au explicat procesarea informatiei In
sistemul vizual
- nas - Richard Axel si Linda Buck (Nobel In 2004) au descoperit receptorii pentru miros st mecanismul
simtului olfactiv
- urechi - Robert Barany (Nobel In 1914) a descris fiziologia ~i patologia aparatului vestibular
-
63
- Otto H.Warburg (Nobel 1931) a descoperit enzimele respiratorii; sotii Cori (Carl si Gerty, Nobel
1947)au descris conversia catalitica a glicogenufui; A.Krebs (ciclul acidului citric)~i F. Lipmann(coenzima
A si rolul ei in metabolismul intermediar) au prim it premiul Nobel In 1953
- Severo Ochoa si Arthur Kornberg (Nobel In 1959) au descoperit mecanismul de sinteza al ARN si ADN,
deschizand astfel noi cai de cercetare In genetics
- Albert Claude, Christian de Duve,
- Francis H.C. Crick, James D. Watson si Maurice H.F. Wilkins au fast premiati cu Nobel In
1962 pentru
informatiilor generice. Rosalind Franklin (1920-1958) fusese cea care a contribuit prin cercetarile sale
la lnte/egerea structurii acizilor nucleici, dat fiind ca lucrarile ei nepublicate au falosit celorlalti medici
englezi pentru finalizarea studiului intreprins.Dupa 20 de ani, acestia au recunoscut aportul dr.
Franklin la descoperirea lor.
- Robert W. Holley, H. Khorana ~i MarshallW. Nirenberg (Nobel In 1968), au interpretat codul genetic si
dezvoltarea precoce a embrionului este controlata genetic si au trecut doar catlva ani pana cand s-a
demonstrat reg/area genetica a evolutiei organismului st moartea celulara programata (Nobel 2002 Sydney Brenner, Robert Horvitz~i John Sulston)
- Mario R. Capecchi, Martin J. Evans ~i Oliver Smithies (Nobel 2007) au farmulat principiile dupa care se
pot induce modi(icari genetice speci(ice la soareci, prin falosirea celulelor stem embrionare (studiile de
inginerie genetica se faceau deja de ceva vreme, dar nu aveau reguli bine stabilite)
- Elizabeth H. Blackburn, Carol W. Greider~i Jack W. Szostak (Nobel 2009) au dovedit ca exista o
(1866-1927) a introdus conceptul de hormon (In 1905) pentru a desemna secretia interna a glandelor
65
endocrine. Cercetarile privind secretiile glandulare au fost initiate Inca din sec. XIX de catre fondatorul
medicinei experimentale - Claude Bernard. Medicul englez R.J. Graves diagnosticase deja hipertiroidia
cu qusa si exoftalmie (folosind metoda anatorno-clinica), iar din 1891 lncepuse sa sea pl ice tratamentul
mixedemului (hipotiroidia) cu qlanda tiroida. In decursul sec. XX, au fost descopertti toti hormonii
secretati In organism (cu metoda RIA), astfel Incat s-a Irnbunatatit
diagnosticul ~i tratamentul In
endocrinologie. Spre exemplu, folosirea cortizonului este una dintre cele mai eficiente terapii In bolile
inflamatorii sau alergice. Cunoasterea ~i lntelegerea actiunii hormonilor sexuali a condus, printre altele,
la rezolvarea problemei controlului nasterilor, prin inventarea anticonceptionalelor sau a fertilizarii in
separate.
Diabetulzaharat este o afectiune cunoscuta din Antichitate, lnsa de-abia In sec. XX s-a descoperit
tratamentul adecvat, adica insulina (Frederick G. Banting, J.J. Richard Macleod- Nobel In 1923 - au
devansat studiile savantului roman N. Paulescu) si antidiabeticele orate.
.Dislipidemiileau intrat In atentia medicilor la lnceput de secol, acestia reusind sa explice
metabolismul lipidic In 1964 (Nobel acordat lui Konrad Bloch ~i Feodor Lynen) si 1985 (Nobel pentru
reg/area metabolismului colesterolului, obtinut de Michael S. Brownsl Joseph L. Goldstein}.
- Psihiatrianu s-a individualizat ca specialitate decat In sec. XIX, medicii nefiind prea interesati pana In sec.
XVIII de bolile mentale, mai ales de cele grave, deoarece Biserica le considera pedepse divine, deci fara
leac. [fluminismul a adus mari schlmbiui In societate, lnsa bolnavii psihici au fast In continuare tzolot! (se
spunea ca sunt periculosi} si leqati In lanturi p<lna spre sftirsitu! veacului]. Dupa Revolutia franceza,
medicul PhillipePinel (1745-1826) a fost eel care a recomandat insistent eliberarea pacientilor suferinzi
de boli psihice, iar In Spitalul Salpetriere din Paris s-a luat pentru prima data aceasta decizie. Dr. Pine I a
instituit asa-zisa terapie morala (care a deschis calea spre psihiatria rnoderna) ~i a lncercat sa realizeze o
clasificare a bolilor mentale.
66
inconstient, mecanisme de apiirare, acte rotate si simbolistica visului. Absolvent la Viena, s-a specializat In
psihiatrie la Paris si a activat In capita la Austriei (incepand din 1886). Conceptul de phihanaliza 1-a elaborat
In 1896 $i are la baza teoria conform careia manifestiirile nevrotice (In special isteria) apar In urma
refularii unor traume emotionale, ascunse In inconstient, iar tratamentul consta In constientizarea lor $i
rezolvarea conflictelor prin psihoterapie.Numitprofesor la Universitatea din Viena (1902), Freud a reusit
sa creeze o adevarata scoala de psihanaliza, ai carei adepti au fost Alfred Adler, Eugen Bleuler,Karl Jung
sl Ernest Jones. Acestla i-au preluat $i dezvoltat teoriile pana la un moment dat, cand s-au desprins de
curentul psihanalitic principal, introducand In psihiatrie noi conceptii -psiholoqia individualii (A. Adler);
67
- Chirurgia secolului XX a devenit mult mai eficienta dupa descoperirea antibioticelor si a anestezicelor
injectabile [incepand cu anii '30; In 1957 Daniel Bovet a luat premiul Nobel pentru evidentierea unor
substante sintetice inhibitoare la nivelul sistemului vascular si al muschilor scheletici). Noi ramuri chirurgicale
au aparut $i tehnicile operatorii s-au perfectionat de-a lungul timpului. Dintre nou-aparutele specialitati
trebuie rnentionate In primul rand chirurgiatoracica,cardio-vasculara ~i neurochirurgia,deoarece au crescut
considerabil speranta de viata a pacientilor.
-Alexis Carrel (1873-1944) a fost un deschizator de drumuri In chirurgie - a aplicat o tehnica personals -
"sutura cu 3 fire"; a perfectionat sutura vasculara; a studiat grefele organice (era un bun histolog); a
realizat o inima artificiala(conceputa si construita cu ajutorul aviatorului Lindbergh). Ca recunoastere a
activitatii sale de pionierat In domeniul chirurgiei transplantului si a celei cardio-vasculare, is-a acordat
premiul Nobel In 1912.
- Chirurgul canadian William Bigellowa realizat In 1950 prima operatie pe cord deschis, folosind hipotermia.
Tn 1956, premiul Nobel a fost obtinut de Andre F. Cournand, Werner Forssmann ~i Dickinson W. Richards
pentru studierea modificarilor patologice ale sistemului vascular, In urma cateterizariicardiace.
- Chirurqia transplantului a lnceput In 1953 In SUA (transplant de rinichi) si a culminat In 1967 (3 decembrie),
cand chirurgul Christian Barnard a efectuat primul transplantcardiac. Operatia a avut loc la Spitalul Groote
Schuur din Cape Town. Incepand cu 1970 s-au folosit imunosupesivele (lmuran a fost primul), care previn
fenomenul de respingere In cazul oricarui transplant. Tn ultimele decenii s-au realizat studii interdisciplinare
(biologie moleculara, imunologie, genetica) In scopul evitarti aparitiei rejectului In transplant. S-a ajuns astfel la
descoperirea rolului celulelorstem (Nobel In 1990 - Joseph E. Murray si E. Donna II Thomas) In transplantul
de organe $i In vindecarea/ameliorarea
unor boli.
- Neurochirurqia a luat nastere la sfarsitu] sec. XIX (prima interventie neurochirurgicala s-a realizat In 1887 de
catre chirurgul britanic Victor Horsley), dar de-abia In sec. XX a ajuns la perforrnante demne de invidiat. Cel
mai renumit neurochirurg din lume (Tntemeietorul specialitatii) In prima jurnatate a sec. XX a fost prof. dr.
Harvey Cushing (1869-1939) din Boston, care 1-a format profesional pe prof. dr. D. Bagdasar, fondatorul
neurochirurgiei In Romania.
- Chirurqia plastica (reparatorie) a a pa rut ca o necessitate In timpul Primului Razboi Mondial, "parintele"
acesteia fiind considerat dr. Harold Gilles (neozeelandez, stabilit la Londra), care 1-a avut ca discipol pe dr.
ArchibaldMcindoe.Acesta a perfectionat metodele operatorii In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial.
Chirurgia esteticii s-a dezvoltat tot In primele decenii ale sec. XX, prima femeie din lume cu aceasta
specialitate fiind dr. Suzanne B.M. Gros Noel, care a publicat In 1926 "Chirurqia estetica, rolul sau social".
68
- Din anii '90 tehnicile chirurgicale au devenit mai performante ~i mai putin invazive In acelasi timp, datorita
utilizarii endoscopiei, echografiei, microscopului electronic ~i laserului.
- Tn 2002 a avut lac prima "tele-operatie": chirurgii de la Spitalul General din Massachussetts, urrnarind
imagini digitale transmise prin satelit, au ajutat un medic (ofiter) de la o statie de cercetare de la Polul Sud, sa
opereze un pacient cu genunchiul traumatizat.
[] Multe dintre progresele medicate ale sec. XX se datoreazo st femeilor-medic. Unele au luat premiul Nobel,
altele au riimas anonime. Desi nu toate erau medici, au primit premiul pentru fiziologie sau medicinii, singure
sau In colectiv, deoarece au reusit so revolutioneze modul de qandire In unele specialitati medicate.
[] Laureatele premiului Nobel s-au impus In lumea $tiintifica In urma unei munci de cercetare de-o viatii
lntreaqii. Se poate spune ca au avut noroc, dot fiind ca le-a fost recunoscutii valoarea projesionalii, dar ele au
dat dovadii si de ambitie, riibdare, incredere In [orteie proprii, independentii de qandire si tenacitate In lupta
cu prejudeciitile societiitii. Door o pa rte a femeilor-medic din sec. XX au avut aceste calitati exceptionale, lnsa
cele riimase, In marea /or majoritate, s-au striuiuit so contribuie la evolutio medicinei, fie prin activitatea
ciinica si /sau de cercetare, fie prin schimbiirile ad use In lnvatamantul medical sau organizarea sistemului de
lngrijiri medicate.
[]Din punct de vedere statistic, numiirul femeilor care au urmat stud ii medicate sou au profesat dupa
absolvire a variat In functie de conditiile socio-politico-economice din fiecare taro. Astfel, In prima jumiitate a
sec. XX, procentul femeilor-medic din SUA a scazut brusc (din cauza reformei lnvatamantului medical}, pe ctind
eel al europencelor a inreqistrat o crestere lento. Americancele nu le-au mai ajuns din urmii pe colegele din
Europa In ceea ce priveste procentul femeilor-medic. In schimb, tehnologia performantii si bugetul adecvat
(alocat sistemului sanitar) au oferit In SUA conditi propice pentru afirmarea profesionalii a femeilor-medic.
[] Miscarea [eministii s-a desfiisurat similar In SUA si Europa de Vest- a doua eta pa a inceput In anii '50 (cu
apogeul In anii '60 - '70), iar a treia s-a conturat In anii '80 (apogeu In anii '90}. ln profesia medico/a, dupa al
Doi/ea Riizboi Mandia/, a debutat fenomenul de feminizare (desfiisurat treptat In Occident si America de Nord)
si impus In timp scurt In ta rile socialiste}, adica a crescut numiirul de femei-medic (procentual) si Ii s-a permis
so se specializeze In orice ramurii medico/a.
[]La inceput de secol XX, femeile-medic se specializau In general In obstetrkii-qinecoloqie $i pediatrie, lnsa cu
trecerea timpului au deposit barierele impuse de biirbati si s-au afirmat In domenii variate. Americancele au
fost mai Indriiznete In profesie, In sensul ca erau dispuse so practice mai multe specialitiui sl se implicau mai
mutt In lngrijirea comunitiitilor, In comparotie cu omoloagele /or din Europa. Odatii ce femeile-medic au fost
acceptate In lumea medico/a, au dovedit ca sunt bune organizatoare, constiinctoose $i pot contribui la evolutio
medicinei.
69
In 1947 a
publicat "Malformatiile
standard).
- VirginiaApgar (1909-1974) a adus o importanta contrlbutie In pediatrie, desi se specializase In
anestezie.
In 1949 a
70
In 1901 a
11
(text standard), iar in 1903 a devenit prima femeie cadru didactic la celebra Universitate Johns
Hopkins (profesor titular de histologie in 1917). Adrnisa ca cercetator la lnstitutul Rockefeller, a
condus din 1925 sectia de imunologie celulara. [A reusit sa schimbe total conceptio
traditionalii
sange in $OCUI hipovolemic (intre anii '30 - '40). Tn anii '50 - '70 a ajuns o autoritate
71
In
sche/etului".
- Germania- Herta Oberheuser a fast singura femeie-medic acuzata In procesul de la Nurenberg pentru
crime de razboi, fiind condarnnata la 20 de ani de lnchisoare.
- Eva Braak (1939-2000) ?i sotul ei, Heike, au studiat modificarile degenerative din creier ?i au
reusit sa realizeze o stadializarea bolii Alzheimer In functie de modificarile neuropatologice.
- Franta - Rosa S.D. Aron (n. 1934) este renumita pe plan mondial ca profesor si clinician, avand In acelasi
timp meritul de a fi inventat o noua tehnica laser (YAG) In chirurgia oftalmologica (In 1979).
- Claudie Haignere (Andre-Deshays) (n. 1957) - prima femeie astronaut din Franta ?i prima femeie
din Europa care a vizitat Statia Spatiala lnternationala
medicine si biologie, s-a specializat In medicina sportiva (1981), aerospatiala (1982), reumatologie
(1984) si a obtinut doctoratul In neurostiinte (1992).
- Elvetia-
Ii poarta numele).
- Norveqia - GroHarlem Brundtland (n. 1949) - prima femeie prim-ministru al tarii (10 ani, cu lntreruperi),
director general OMS (1998-2003), este cunoscuta ca lider international In probleme de mediu,
sustinerea dezvoltarii si sanatate publica.
-Suedia - Eva Elisabet Bergin (n. 1947) - specialista In chirurgia cardio-toracica, rnernbra In Societatea
Suedeza pentru Transplant ?i In Societatea Europeana pentru Transplant Cardiac.
- Spania -Teresa Forcades i Vila (n. 1966) a reusit sa Im pace cu succes medicina, stiintele teologice si viata
monahala. Specialists In medicina interna (1995 - SUA), a intrat In Ordinul Benedictinilor In 1997, a
absolvit teologia In 2005, luandu-si doctoratul In sanatate publica In 2004 ?i In teologie In 2009.
Ferninista convinsa ?i rnllitanta pentru drepturile omului, a intrat In conflict sl cu Sfantul Scaun (a
afirmat ca femeile sunt libere sa aleaga avortul sau contraceptla) sl cu OMS (a criticat
managementul pandemiei de gripa AH1N1).
- Italia - Maria Montessori (1870-1952) - a creat o metoda proprie de educatie a copiilor sl a inflintat In
lntreaga lume scoli In care se aplica metoda ce-i poarta numele.
- Femeile-medic din Europa Centrala si Estica s-au confruntat cu probleme profesionale diferite In comparatie
cu colegele din Vest. Dupa al Doi lea Razboi Mondial, a avut loc feminizarea fortata a profesiei medicale, care
nu a fast lntotdeauna In beneficiul femeilor. Baza rnateriala In medicina socialists era inferioara celei
72
occidentale, regimul comunist limita libertatea de gandire, astfel Incat multe femei-medic au preferat sa
emigreze. Unele si-au faurit o cariera solida In tara natala, altele s-au realizat profesional In strainatate.
- Feminizarea medicinei In lntreaga lume a adus o nota de umanism In profesie, datorita exprimarii empatiei
fata de pacientl. Parerile cercetatorilor contemporani converg spre concluzia ca femeile pot influenta evolutia
medicinei, datorita calitatilor (talentelor} specifice.
Bibliografie - http://www.britannica.com/EBchecked/topic/372460/history-of-medecine/35667
/medecine-in-
the-20th-centu ry
- http://www.bbc.eo.uk/schools/gcsebitesize/history/shp/modern/
- http://nobelprizes.com/nobel/women.html
- http://en.wikipedia.org/wiki/Feminist_movement
- More E.S., Greer M.J. -American Women Psysicians in 2000: A History in Progress - In JAM WA
vol. 55, nr 1, Winter 2000, p. 6-9 (http://works.bepress.com/moree/28/}
- http://en.wikipedia.org/wiki/women-in-medicine
- http://womenhistory.about.com/library.ency.bleh_index.htm
- http://www.nlm.nih.gov/changingthefaceofmedicine/physicians/biography
- http://www.whonamedit.com/ladies.cfm
- Owen M. - Dame Janet Maria Vaughan, D.B.E.
... )
Physicians_by_nationality
73