Sunteți pe pagina 1din 15

Patologia inflamatiilor proliferative

9. Patologia inflamatiilor proliferative

INFLAMAŢII PROLIFERATIVE: se caracterizează prin proliferarea (diviziunea) celulelor inflamatorii (răspunsul imun faţă de agentul patogen) şi a celor din or 919s1816j ganul afectat (fenomene reparatorii). De obicei, au o evoluţe cronică

INFLAMAŢIA LIMFOHISTIOCITARĂ: denumirea vine de la cele două tipuri de celule care proliferează, limfocitele (răspunsul imun local) şi histiocitele (celule care fagocitează agentul patogen şi sinetizează mediatori chimici specifici inflamaţiei).

Forma nodulară: noduli de diferite dimensiuni, proeminenţi , albicioşi, bine delimitaţi (fără să prezinte capsulă), la secţionare sunt lucioşi, cu aspect slăninos.

Inflamaţie limfohistiocitară în focare: noduli albicioşi, bine delimitaţi, slăninoşi pe secţiune. Nodulii au tendinţa de confluare.

Inflamaţie hiperplazică (tipul nodular): pentru splină şi limfonoduri denumirea de inflamaţie limfohistiocitară este înlocuită cu cea de inflamaţie hiperplazică (se produce o mărire de volum prin multiplicarea limfocitelor şi histiocitelor existente în acest organ). Nodulii au aceleaşi caracterstici morfologice.

Inflamaţie limfohistiocitară, tipul difuz: volum normal sau uşor mărit, decolorat, albicos, omogen pe secţiune.

Inflamaţia hiperlazică: tipul difuz, splină mărită în volum, unele situaţii pot merge până la splenomegalie, capsulă în tensiune, transparentă, consistenţă cărnoasă, elastică, la secţionare se observă tendinţa de răzbuzare

INFLAMAŢIA FIBROASĂ: se caracterizează prin proliferarea celulelor ţesutului conjunctiv fibros – fibroblaste. Acestea vor sintetiza colagenul, determinând o înlocuire a ţesutului nobil cu ţesut conjunctiv fibros.

Inflamaţie fibroasă: rinichi cu volum micşorat, suprafaţă încreţită, neregulată, decapsulare dificilă (datorită aderenţelor dintre capsulă şi suprafaţa rinichiului), opune rezistenţă la secţionare, în cazurile grave se aude un scârţâit caracteristic, culoare albă sidefie (dată de excesul de ţesut conjunctiv fibros).

Inflamaţie fibroasă rinichi, se observă aspectul alb-sidefiu pe secţiune, corespunzător prezenţei ţesutului conjunctiv. Ca urmare a blocării scurgerii urinei spre bazinet, în rinichi se formează secundar chisturi (hidronefroză).

Inflamaţie fibroasă ficat (ciroză): ficat de dimensiuni mai mici decât normal, cu suprafaţa neregulată, încreţită, culoarea este altenantă (zone alb-sidefii, dure la

palpaţie şi care opun rezistenţă la secţionare cu zone brun-roşcate corespunzătoare ţesutului hepatic normal).

Inflamaţie fibroasă splină: volum mai mic decât normal, suprafaţa neregulată, zone sidefii-albicioase corespunzătoare înlocuirii paenchimului cu ţesut conjunctiv.

Inflamaţia fibroasă a seroaselor: capsula hepatică îşi pierde transparenţa, se observă zone de îngroşare cu aspect de pete alb-sidefii , firişoare (sinechii au bride, acestea fac legătura între suprafaţa capsulei hepatice şi cea a peretelui abdominal)

Inflamaţie fibroasă a capsulei hepatice: aspect difuz, capsulă opacă, îngroşată, alb sidefie, ecranează culoarea ficatului.

Inflamaţie fibroasă a pleurei: aspect difuz, pleură opacă, îngroşată, cu aspect rugos, alb sidefie, ecranează culoarea pulmonului. Aspectul rugos este consecinţă aderenţelor care se crează între pleura pulmonară şi cea costală (bride sau sinechii).

Inflamaţie firoasă a pleurei: pleură îngroşată, cu aspect de cicatrice stelată, zonele de ruptură sunt consecinţa secţionării sinechiilor create între pleura pulmonară şi cea costală.

INFLAMAŢIA GRANULOMATOASĂ: inflamaţie proliferativă care se instituie ori de câte ori în organism pătrund agenţi patogeni greu fagocitabili (bacterii acido- alcoolo-rezistente, larve de paraziţi, miceţi, corpi străini inerţi)

Granulomul infecţios : noduli proeminenţi, de diferite dimensiuni, fermi la palpaţie, pe secţiune prezintă central un focar de necroză de cazeificare, granuloamele mari sunt delimitate periferic de o capsuă conjunctivă.

Forma difuză a granulomului infecţios: localizată de obicei în intestin, peretele intestinal este îngroşat, cu consistenţă de furtun sau tub de cauciuc, la secţionare mucoasa este puternic cutată, asemănătoare circumvoluţiunilor cerebrale.

Granulomul micotic: produs de miceţi din genul Aspergillus. Se observă noduli albicioşi, la secţionare se observă central necroză uscată, de culoare gălbui.

Granulomul parazitar compact: se formează atunci când în organe sunt prezente larve de Nematode aflate în migraţie şi care au rămas captive. De obicei aceste larve sunt moarte, iar în jurul lor se formează reacţia inflamatorie de tip granulomatos. Indiferent de organul afectat, se pot observa noduli, care prezintă central un focar de necroză uscată, delimitat de o capsulă conjunctivă.

Granulomul parazitar chistic este produs de larvele unor Cestode (tenii). Localizările sunt în strânsă corelaţie cu specia de parazit (ficat, pulmon, muşchi scheletici, miocard, encefal etc).

Se prezintă sub forma unor chisturi cu dimensiuni variabile, delimitate de o capsulă conjunctivă, cavitatea chistică prezintăun lichid limpede, incolor sau uşor citrin.

Patologia procesului tumoral

PROCESUL TUMORAL: proliferare necontrolată a celulelor dintr-un organ

Tumora poate fi unică sau multicentrică.

Caracterul nodular: cel mai frecvent mod de exprimare macroscopică a unei tumori. Nodulii au localizări, dimensiuni şi aspecte morfologice diverse în funcţie de tipul de celule care proliferează.

Tumora poate fi unică sau multicentrică. Atunci cânt o tumoră nodulară este localizată pe o suprafaţă, aceasta poate să aibă o suprafaţă de ancorare largă (tumoră sesilă) sau se leagă de acea suprafaţă cu un “picioruş” care îi asigură inervaţia şi vascularizaţia (tumoră pediculată).

Tumora se leagă de acea suprafaţă cu un “picioruş” care îi asigură inervaţia şi vascularizaţia (tumoră pediculată).

Tipul difuz: proliferarea celulelor tumorale cuprinde toată masa unui organ, nu se pot stabili limitele de proliferare, organele sunt mărite în volum (adenomegalie, hepatomegalie splenomegalie).

Tipul ulcerativ: se prezintă sub formă de ulcer adânc, cu aspect de crater, fără tendinţă de vindecare, marginile ulcerului sunt proeminente. Acest tip este specific pielii şi organelor cavitare.

Tipul chistic: specific tumorilor cu origine epitelială (ovar, canale biliare, glandă mamară): tumora se prezintă ca un conglomerat de chisturi de diferite dimensiuni, care prezintă un conţinut variabil ca nuanţă şi consistenţă (lichid clar, citrin, roşu- negricios, vâscos, etc).

Masa tumorală poate prezenta în constituţia sa zone de hemoragie (datorate fragilităţii vasculare) sau zone de necroză ischemică (teritorii cenuşii-gălbui datorate ritmului de creştere mai mare al celulelor tumorale comparativ cu cel al dezvoltării vaselor de sânge).

10. PATOLOGIA SISTEMULUI LIMFO- ŞI HEMATOFORMATOR

STRUCTURI COMPONENTE

  • Măduva osoasă hematoformatoare;

  • Organe limfoide primare – timus, bursă Fabricius;

  • Organe limfoide secundare – splină, limfonoduri;

  • Ţesut limfoid diseminat asociat mucoaselor şi pielii.

PATOLOGIA MĂDUVEI HEMATOFORMATOARE (ROŞIE)

  • Atrofia – înlocuirea măduvei roşii cu măduvă grasă sau seroasă; asociată cu senilitatea şi slăbirea avansată (cahexia);

  • Ischemie – aspect palid; consecutivă hemoragiilor;

  • Hemoragii – hipovitaminoză K, intoxicaţie cu produşi cumarinici (raticide);

  • Regenerare patologică – în boli cu hemoliză (insule de fetalizare);

  • Tumori – boli tumorale ale măduvei hematogene - LEUCEMII.

  • Procese inflamatorii – osteomielite

  • Tipuri morfologice:

Purulentă – focare gălbui de diferite dimensiuni;

Granulomatoasă – focare cenuşii-gălbui care pot fi observate prin transparenţa osului ca o altenanţă de zone roşii întunecate cu zone clare.

LEZIUNI ALE MĂDUVEI OSOASE

Găină - Osteomielită granulomatoasă (tuberculoză), noduli gălbui, friabili

Cal - Regeneare patologică

Insule de fetalizare, zone de măduvă roşie hematogenă în canalul medular al oaselor lungi

PATOLOGIA SPLINEI

  • Anomalii: splină dublă, spline accesorii;

  • Stază – splenomegalie, capsulă în tensiune, întinsă, scurgere a unei cantităţi mari de sânge pe secţiune, pulpa se raclează;

  • Ischemie – splină cu volum scăzut, cu capsula încreţită, de culoare roz; hemoragii interne sau externe;

  • Hemoragii – echimoze, sufuziuni, hematoame

  • Infarcte arteriale:

Roşii, triunghiulare, proeminente pe suprafaţă (pesta porcină)

Albe, triunghilare, declive în raport cu suprafaţa (rujet)

LEZIUNILE SPLINEI Modificări circulatorii

Cal, hematom vechi (se observă coagulul de sânge, bine delimitat de capsulă în interiorul căruia apare reţeaua de fibrină)

Porc, stază splenică, capsula în tensiune, culoare negricioasă

Porc, hemoragii subcapsulare splenice sub formă de peteşii şi echimoze

PATOLOGIA SPLINEI Distrofii – lienoze

  • Amiloidoza

splina Sago – acumulări nodulare, albicioase, translucide, asemănătoare amidonului fiert

splina lardacee – splenomegalie, aspect de splină şuncă

  • Calcificare distrofică – calcificarea unor leziuni preexistente (chisturi parazitare, inflamaţii cronice); focare uscate, albe, scârţâie la secţionare

  • Guta aviară – la păsări, depozite alb văroase, punctiforme pe capsulă sau în parenchim

Amiloidoza splenică, splina lardacee, culoare roz-albicioasă, rezultat al depunerii difuze de amiloid

PATOLOGIA SPLINEI

INFLAMAŢII

  • SPLENITE

Tipuri morfologice:

necrotică – focare uscate pe secţiune, cenuşii-gălbui, de dimensiuni mici, la limita vizibilităţii sau mai mari, cu diametru de câţiva centimetri;

hemoragică/hemoragico-necrotică – difuză sau în focare, cu splenomegalie, culoare negricioasă, aspect noroios, ramolit pe secţiune;

purulentă – abcese de diferite dimensiuni, colecţii de puroi bine delimitate de o capsulă de ţesutul din ju;

cronică hiperplazică – mărire de volum, consistenţă elastică, se observă capsula în tensiune, răzbuzează la secţionare;

granulomatoasă – focare bine delimitate, în centrul acestora se observă un conţinut uscat, galben-cenuşiu, friabil, reprezentând ţesutul splenic distrus, mortificat.

Cal, splenita hemoragico-necrotică, noduli proeminenţi, bine delimitaţi, negricioşi pe secţiune. Datorită culorii au primit denumirea de carbunculi . Denumirea provine de la faptul că leziunea este specifică antraxului, boală care este denumită popular “cărbune”.

Vacă, splenită hemoragico-necrotică, leziunea se prezintă difuz, cuprinde tot parenchimul splinei, pe secţiune se observă culoarea negricioasă şi aspectul umed pe care îl are suprafaţa de secţiune datorită consistentei ramolite, noroioase.

Porc, splenită purulentă, acumulări delimitate de puroi sub formă de abcese, culoare puroiului poate varia în funcţie de agentul patogen.

Splenită cronică (hiperplazică), rezultă prin multiplicarea celulelor care intră în structura splinei. Se constată mărire de volum, capsulă în tensiune, la secţionare răzbuzează, pulpa splenică este integră (nu se raclează).

Splenită cronică (hiperplazică). În unele situaţii acest tip de splenită se manifestă prin formarea unor noduli albicioşi, bine delimitaţi, proeminenţi pe suprafaţa de secţionare.

Curcă, splenita granulomatoasă. Se observă splenomegalie, splina prezintă noduli aglomeraţi, cu tendinţă de confluare, la secţionare fiecare dintre aceşti noduli conţine în centru un material uscat, friabil, de culoare albicioasă sau cenuşie. Acest material reprezintă ţesutul splenic distrus, mort (zonă de necroză). Leziunea este specifică tuberculozei.

Vacă, splenită granulomatoasă, nodulii sunt de diferite dimensiuni, unii sunt proeminenţi la suprafaţa splinei, la secţionare se observă acelaşi material, friabil,

uscat, cenuşiu sau albicios (zonă de necroză). Faţă de situaţia descrisă la pasăre, mai poate să apară evidentă o capsulă albicioasă (ţesut conjunctiv), care delimitează granulomul de ţesutul din jur (tuberculoză).

PATOLOGIA SPLINEI TUMORI

  • PROCESE TUMORALE

caracter difuz, se manifestă macroscopic ca splenomegalie, cu aspect lucios, slăninos al suprafeţei de secţiune, cu tendinţă evidentă de răzbuzare la secţionare;

caracter nodular, noduli cu diferite dimensiuni, culoarea nodulilor este de obicei albicioasă, sunt bine delimitaţi de ţesutul din jur, fără a fi delimitaţi de o capsulă, lucioşi, cu aspect slăninos pe secţiune.

Ambele forme sunt caracteristice unor boli cu etiologie virală denumite LEUCOZE.

Splină pasăre, proces tumoral cu caracter difuz, singurul element care atrage atenţia este splenomegalia. Leziunea este caracteristică leucozei aviare.

Splină pasăre, proces tumoral cu caracter nodular, nodulii sunt albicioşi, bine delimitaţi, proemină uşor la suprafaţă. Leziunea este caracteristică leucozei aviare.

Splină porc, proces tumoral difuz, prin comparaţie singurul element care ne atrage atenţia este splenomegalia. Cele două secţiuni transversale relevă tendinţa la răzbuzare

Splină porc, proces tumoral difuz, splina atinge dimensiuni şi masă impresionante. Leziunea este caracteristică leucozei suine

PATOLOGIA LIMFONODURILOR

  • PROCESE DISTROFICE

Hemosideroză – limfonodul capătă culoare brună-cărămizie; este o leziune consecutivă unor hemoragii produse în imediata vecinătate a limfonodului examinat sau se asociază cu hemoliza masivă a hematiilor produsă de virusuri, bacterii sau paraziţi

Antracoză – puncte de culoare neagră la limita vizibilităţii, apare consecutiv pulberilor de carbon care ajung în organism prin inhalare sau prin ingestie; este mai evidentă la limfonodurile satelite pulmonului (pulberile inhalate ajung în limfonoduri pe cale limfatică)

  • Inflamaţii – LIMFADENITE

  • Tipuri morfologice

    • Necrotică – focare de diferite dimensiuni uscate, mate, de culoare gălbui;

    • Hemoragică – zone roşii care alternează cu zone normale, de culoare albă sau cafenie, aspect marmorat, uscat pe secţiune;

    • Purulentă – abcese de diferite dimensiuni, manifestate ca acumulări delimitate de puroi

    • Cronică hiperplazică – limfonoduri mărite, lucioase pe secţiune, culoare devine albicioasă;

    • Granulomatoasă – focare de dimensiuni variabile, care prezintă în centru un material uscat, friabil, cu aspect de brânză de vaci, delimitat uneori de o capsulă conjunctivă.

Porc, limfadenită hemoragică, se remarcă aspectul marmorat sau mozaicat pe secţiune dat de alternanţa zonelor colorate în roşu cu cele de culoare albă. Leziunea este caracteristică pestei porcine.

Oaie, limfadenita purulentă, limfonodul este transformat într-un abces masiv, colecţia purulentă este albicioasă, vâscoasă, parţial deshidratată, delimitată de capsulă conjunctivă.

Vacă, limfadenită granulomatoasă, limfonodul prezintă granuloame de diferite dimensiuni (noduli care conţin în centru un material uscat, albicios, asemănător brânzei de vaci, delimitată de o capsulă conjunctivă). Leziunea este caracteristică tuberculozei bovine.

Vacă, proces tumoral cu caracter difuz, se observă mărirea de volum a limfonodului, pe secţiune se şterg diferenţele de culoare între corticală şi medulară, limfonodul are o culoare omogenă cafenie-albicioasă, lucios, slăninos pe secţiune. Caracteristică leucozei bovine

Porc, proces tumoral cu caracter difuz, se observă mărirea de volum a limfonodului, pe secţiune se şterg diferenţele de culoare între corticală şi medulară, limfonodul are o culoare omogenă albicioasă, lucios, slăninos pe secţiune. Caracteristică leucozei suine.

11. Patologia Carcasei

PATOLOGIA CARCASEI STRUCTURI MORFOLOGICE EXAMINATE

  • Piele (suine, păsări)

  • Ţesut conjunctiv subcutanat (ţesut adipos)

  • Limfonoduri superficiale şi interne ale carcasei

  • Musculatură

  • Articulaţii (inclusiv intervertebrale)

  • Oase

  • Foiţa parietală a pleurei (înveleşte peretele toracic şi aderă la coaste), peritoneului (înveleşte peretele abdominal) şi marele epiploon (foiţă inserată pe marea curbură a stomacului, conţine canţităţi variabile de ţesut adipos).

PATOLOGIA ŢESUTULUI ADIPOS SUBCUTANAT

  • Necroza ţesutului adipos subcutanat (steatonecroza), cu etiologie necunoscută, se presupune că ar fi cauza unei inflamaţii a pancreasului. Ţesutul adipos este mat, cu zone sau focare, uscate, friabile, de culoare gălbui sau albicioase.

PATOLOGIA A ŢESUTULUI MUSCULAR TULBURĂRI CIRCULATORII

  • Stază: întreaga carcasă are aspect întunecat, cu nuanţe de roşu închis spre vânăt a muşchilor şi ţesutului conjunctiv.

  • Hemoragii: exprimate sub toate tipurile cunoscute, ca peteşii, echimoze, sufuziuni, fiind exprimarea diatezei hemoragice din septicemii, hematoame produse prin traumatism (ruptură musculară, plăgi penetrante etc).

  • Ischemie: produsă ca urmare a trombozei unor artere ce irigă diferite grupe musculare; la curcile şi găinile din rasele grele apare “boala muşchilor verzi”, musculatura pieptului, mai ales cea profundă, prezintă striuri gălbui- verzui (rezultat al lipsei de oxigen şi degradării ulterioare a mioglobinei din fibre) şi zone roşii negricioase de hemoragie.

  • CARCASĂ SEPTICEMICĂ

Se observă prin comparaţie culoare roşie închisă a carcasei, datorită stazei

  • DIATEZĂ HEMORAGICĂ

Producerea de hemoragii capilare de tipul echimozelor şi peteşiilor este consecinţa unor septicemii sau în boli virale şi intoxicaţii

  • HEMORAGII MUSCULARE, se remarcă prezenţa sufuziunilor la suprafaţa muşchilor. În profunzime, apare hematomul ca urmare a deschiderii vasului de sânge, consecutiv unei muşcături.

  • HEMATOAME MUSCULARE pot apare ca urmare a ruperii unor vase mari sau ca rezultat al intoxicaţiilor cu derivaţi cumarinici (raticide).

  • Găină, ISCHEMIE MUSCULARĂ, “boala muşchilor verzi”, se constată afectarea muşchilor profunzi ai pieptului, culoarea lor devenind verzuie.

PROCESE DISTROFICE (MIODISTROFII

  • Miodistrofia nutriţională: denumită şi “boala muşchilor albi”; apare ca urmare a carenţei în vitamina E şi seleniu. Leziunile debutează printr-o distrofie protidică (hialinoza fibrelor musculare); dacă nu se intervine terapeutic, leziunile evoluează la necroză ceroasă de tip Zenker. Animalele care supravieţuiesc episodului de boală vor prezenta o calcificare distrofică a fibrelor musculare necrozate sau o înlocuire a lor cu ţesut conjunctiv (fibrozare) sau adipos; macroscopic, poate fi afectată orice regiune musculară, muşchii prezintă zone cu aspect de pete sau striuri de culoare albicioasă sau gălbui albicioasă, sunt lipsite de fermitate, au consistenţă flască; dacă au intervenit procesele de calcificare distrofică sau cele de fibrozare, culoarea zonelor afectate devine albă mată, respectiv albă sidefie.

  • Steatoza musculară: se caracterizează prin prezenţa lipidelor în fibra musculară; la animalele obeze sau la porcii foarte graşi fenomenul se combină cu formarea de ţesut adipos între fibrele musculare (lipomatoză musculară). Ca urmare, muşchii pierd culoarea caracteristică (nuanţe care pornesc de la roz până la roşu închis), prezentînd o alternanţă de fibre normale cu zone de culoare albicioasă, lucioase, corespunzătoare ţesutului adipos nou format.

  • Calcificarea distrofică: apare pe zonele în care anterior s-au produs necroze musculare sau prin calcificarea chisturilor parazitare; zonele de calcificare sunt albe, mate; în cazurile în care depozitele sunt mari, la secţionare se percepe scârţâit.

  • Lipofuscinoza: este caracteristică animalelor bătrâne, musculatura prezintă diferite nuanţe de brun.

  • Icterul: dificil de remarcat la animalele cu carne roşie, se remarcă diferite nuanţe de galben.

  • BOALA MUŞCHLOR ALBI, prin comparaţie se observă aspectul decolorat al fibrelor musculare afectate.

  • STEATOZA ŞI LIPOMATOZA MUSCULARĂ

Se observă alternanţa zonelor roşii (fibre musculare normale), cu cele albicioase lucioase (zonele de lipomatoză).

MIOPATIA DE TRANSPORT

  • Miopatia de transport (miopatia de stres, muşchiul PSE) apare la animalele care sunt transportate pe distanţe lungi, în condiţii de supraaglomerare, cu privare de apă şi hrană. Aspectele cele mai caracteristice sunt întâlnite la porc. Ca urmare a acestor condiţii, apar modificări biochimice musculare deosebit de grave (acidoză musculară, cu acumulare masivă de acid lactic), care vor duce la deprecierea carcasei şi chiar la confiscarea ei (aspect dezabreabil al muşchilor, posibilităţi de prelucrare limitate şi fără rezultate deosebite). Mecanismul care stă la baza miopatiei de transport este acidoza musculară, pierderea apei din fibra musculară şi ieşirea în afară acesteia, procese distrofice până la necroza fibrelor musculare. Aspectul macroscopic al muşchilor afectaţi reiese din denumirea leziunii (muşchi PSE):

Pale: palid, decolorat (culoare alb cenuşie sau alb gălbui dată de procesele distrofice şi necroză);

Soft: moale (după tăiere musculatura nu intră în rigiditate, are consistenţă flască);

Exsudative: muşchii sunt umezi, infiltraţi cu lichid.

  • MIOPATIA DE TRANSPORT

MUŞCHIUL PSE

Leziuni care apar pe fondul acidozei acute produsă prin acumulare e acid lactic. Zonele afectate au culoare albicioasă sau gălbui.

INFLAMAŢII - MIOZITE

  • MIOZITE: traumatice, bacteriene, parazitare (cele mai importante pentru asigurarea salubrităţii carcaselor, unele dintre ele nu dau leziuni macroscopice - TRICHINELOZA);

  • Miozita traumatică: îmbracă mai multe aspecte putând merge de la o miozită sero-hemoragică, hemoragică, până la miozită necrotică;

  • Miozita purulentă: cu etiologie bacteriană, produsă de germeni piogeni, se exprimă sub formă de abces muscular sau flegmon muscular;

  • Miozita gangrenoasă: cu etiologie bacteriană, germeni care pătrund în musculatură prin traumatisme (intervenţii chirurgicale, muşcătură); muşchii afectaţi sunt tumefiaţi, culoare verzui, miros ihoros.

  • Miozita emfizematoasă: cu etiologie bacteriană, tumefiere, la palpaţie se simte crepitaţie (datorită acumulării gazelor prin fermentaţia glicogenului din fibrele musculare), la secţionare fasciculele musculare sunt dilacerate, de culoare roşie închisă sau negricioase, emană un miros de grăsime râncedă.

  • Miozita granulomatoasă: cea mai frecventă formă de exprimare este granulomul chistic, cu etiologie parazitară (sarcocistoză, cisticercoză). Chisturile variază ca dimensiuni (câţiva mm la câţiva cm), cele tinere sunt delimitate de un perete subţire şi cavitate plină cu lichid, cele mature suferă proces de calcificare.

  • MIOZITĂ GANGRENOASĂ

Cu etiologie infecţioasă, produse de germeni saprofiţi anaerobi; apar consecinţă a complicaţiilor plăgilor de castrare şi în canibalism.

  • MIOZITA EMFIZEMATOASĂ, fibrele afectate au culoare negricioasă.

Leziune caracteristică pentru infecţia cu anaerobi. Se observă dilacerarea puternică a zonei musculare afectate

  • ABCES MUSCULAR

Leziunea are etiologie bacteriană, prin folosirea unui instrumentar nesterilizat. (abces consecutiv unei injecţii).

  • MIOZITĂ PURULENTĂ, sub formă de abcese sau flegmon, puroiul poate avea nuanţe diferite.

  • CISTICERCOZA MUSCULARĂ (Cysticercus bovis)

Chisturi tinere şi mature

  • SARCOCISTOZA (Sarcocystis bovis)

Chisturi variază de la dimensiuni microscopice până la 10 mm diametru

  • HIPERPLAZIE REACTIVĂ LIMFONODALĂ

Limfocentrii iliaci sunt lucioşi, măriţi, leziunile sunt asociate cu ale procese patologice învecinate (artrite, miozite).

  • LIMFADENITĂ PURULENTĂ

Se observă adenopatia limfocentrului ingvinal superficial şi aspectul nodular al traiectului vaselor limfatice (germeni piogeni).

ANOMALII INFLAMAŢII - ARTRITE

  • Sindactilie: anomalie manifestată printr-un număr mai mic de degete faţă de nomal, ca urmare a unirii unora dintre ele (determinism genetic).

  • ARTRITE: marea majoritate au etiologie bacteriană; inflamaţia articulaţiilor intervertebrale se numeşte SPONDILITĂ

Fibrinoasă: reducerea mobilităţii, articulsţie mărită, deformată, la deschiderea cavităţii articulare se observă depozit gălbui de fibrină;

Purulentă: mai frecventă la porc, afectează articulaţiile intervertebrale (spondilită purulentă).

Cronică deformantă rezultă în urma cronicizării altor tipuri, articulaţia este deformată şi anchilozată.

  • ARTRITĂ CRONICĂ DEFORMANTĂ

Etiologie infecţioasă (bacilul rujetului), reprezintă cronicizarea formelor acute. Se observă ulceraţii ale cartilajelor de acoperire.

  • NECROZĂ OSOASĂ

Cauze multiple: vasculare (tromboembolism), inflamatorii (osteomielite); zonele necrozate au culoare gălbui.

  • ATROFIA SEROASĂ A MĂDUVEI OSOASE

Cauze multiple: lactaţie abundentă, stres, inaniţie, dereglări hormonale

  • FRACTURA COLOANEI VERTEBRALE

Posibil consecutiv strivirii produse de scroafă, urmată de vindecare sau ca urmare a degenerării corpurilor vertebrale.

HIPEREMIE peritoneu, prin comparaţie cu pleura se observă culoarea roşie aprinsă. Această modificare circulatorie marchează debutul unei inflamaţii (peritonită).

PATOLOGIA PLEUREI ŞI PERITONEULUI COLECŢII PATOLOGICE

  • Hidrotorax şi hidroperitoneu (ascită): acumulare de transsudat

  • Hemotorax şi hemoperitoneu: acumulare de sânge prin rupere de vase mari şi organe

  • Pneumotorax: pătrunderea aurului în cavitatea toracică prin ruperea peretelui toracic)

  • Uroperitoneu: urină în cavitatea peritoneală prin ruptura vezicii urinare

Inflamaţia pleurei: PLEURITĂ

Inflamaţia peritoneului: PERITONITĂ

Inflamaţia simultană a mai multor seroase (pleură, pericard, peritoneu):

POLISEROZITĂ

  • PLEURITĂ FIBRINOASĂ: pleura devine rugoasă, mată, se observă o peliculă de culoare gălbui (fibrină); se observă că leziunea are caracter localizat.

  • PERITONITĂ FIBRINOASĂ: peritoneul devine rugos, mat, se observă o peliculă de culoare gălbui (fibrină); se observă că leziunea are caracter difuz.

Porc, peritonita fibrinoasă, organele din cavitate sunt acoperite cu peliculă grosă de culoare albicioasă gălbui; leziunea are etiologie bacteriană.

  • PLEURITĂ PURULENTĂ

Cu origine metastatică, posibil de la nivel pulmonar; este produsă de germeni piogeni; abcesele sunt numeroase şi conţin un puroi gălbui; spargerea lor va duce la formare de empiem toracic.

  • PLEURITĂ FIBROASĂ

Reprezintă cronicizarea pleuritelor exsudative; pleura este mată, lipsită de transparenţă, zonele afectate au aspect de cicatrice stelată, se formează aderenţe cu pleura pulmonară.

  • PLEURITĂ GANGRENOASĂ

Cu etiologie saprofită, consecutivă gangrenei pulmonare sau consecutivă perforării toracelui. Leziunea are caracter difuz, se observă aspectul negricios, cu depozit masiv de fibrină, mirosul este ihoros.

  • PERITONITA GRANULOMATOASĂ (PERITONITA PERLATĂ) este specifică tuberculozei bovine, manifestată prin numeroşi noduli pediculaţi sau sesili, prin calcificare ei devin albi sidefii asemănători perlelor.