Neuroștiințe: Introducere

Unde e „sufletul”?
Empedocle( sec. V i.Hr.)-suflet=inima
Aristotel(sec. IV i.Hr)-suflet=in afara corpului
Gallenus(sec. II d.Hr.)-suflet=in creier. Pana dupa renastere(creierul era considerat sfant=> nu se
putea face disectie). Teoria umorilor(ventricul, cea mai importanta parte). A observant schimbari
comp./de personalitate in urma leziunilor.
René Descartes (sec.XVI-XVII)-suflet=glanga epifiza. Inima/creierul- simetrice, el cauta ceva
singular. Răspuns reflex al corpului, în concepția lui Descartes („Traité de l’homme”, 1664). Flacăra
determină retragerea unui nerv și eliberarea lichidului ventricular printr-un por; lichidul curge prin
nerv și determină retragerea piciorului, întoarcerea capului și îndepărtarea corpului de flacără.
(imaginea cu focul).
Thomas Willis:- inceputurile neurostiintelor ,, Cerebrii anatome”, ,,demonstratia oculara”(disectia era
ineficienta, creierul era identic taiat pe jumatate), poligonul lui Willis, nervul vag, termenul de
,,neurologie”, emisferele cerbrale.
Gallenus si Empedocle=teorii umoriste; Aristotel si Descartes= teorii dualiste

In creier, dar unde ?

Franz Jhosef Gall(aprox. 1810): LOCALIZATIONISM.( localizari corticale). Propune pentru prima
data că procesele psihice au localizare precisă în creier:

 Consideră că procesele psihice sunt localizate nu în ventriculi, ci în cortex

 Presupune că partea din cortex mai folosită este mai dezvoltată → bazele frenologiei
(facultati mintale,localizationism=anumite leziuni in anumite locuri =>diferente, deficite. Echipotentialitatea=tot
creierul contribuie la fel pentru toate lucrurile.)

Pierre Flourence(aprox. 1823): bazele ECHIPOTENTIALITATII(memoria e distribuită difuz în

cortex). Pe baza localizarii difuze a memoriei in creier. Investighează localizaționismul:

 Observă că toate leziunile făcute interferează cu memoria

 Concluzia: memoria e susținută de orice parte din creier
! Metodele de măsurare nestandardizate

Paul Broca(1861, revigoreaza localizationismul): Cazul Tan: prezintă deficite de producere a

limbajului(afazie motorie):

 (Autopsie) A arătat existența unei leziuni mari în lobul frontal stâng(partea posterioara a
girusului frontal inferior, stanga)
 Concluzia: vorbirea este susținută de lobul frontal stâng
Carl Wernicke (cca. 1874): limbajul implică conexiunea dintre două arii corticale cu funcții diferite.
Pacientul lui Wernicke prezintă deficite de înțelegere a limbajului (afazie senzorială):

 Nu oferă o localizare precisă, dar identifică o leziune în lobul temporal, partea posterioară
 Formulează o teorie despre cum creierul susține limbajul
Neuroștiințele cognitive „... o abordare intersciplinară cu scopul de a înțelege natura gândirii.” (Cognitive Neuroscience Society)
GIRUS FRONTAL INFERIOR GIRUS TEMPORAL SUPERIOR
-langa cortexul motor primar -langa cortexul auditive primar
(coordonare voluntara a miscarilor) -imp. ptr. Intelegerea limbajului
-important pentru producerea
limbajului

Presupune ca cele doua comunica

|
Da! Comunica prin fasciculul arcuat

Din ce este făcut țesutul nervos?

Teoria celulară Schleiden & Schwann -unitatea funcțională a țesutului este celula.
Teoria reticulară Golgi -țesutul nervos este o rețea. Prezintă o excepție
de la teoria celulară.

Ipoteza neuronului Cajal -țesutul nervos este format din celule care
comunică prin contact (neuroni), nu este
o rețea continuă. Nu prezintă o excepție de la
teoria celulară

-la inceputul secolului XX inca se credea ca e format din tesut nervos si…
-in multe tesuturi s-au descoperit cellule=> teoria celulara(microscopie, cellule=> toate tesuturile sunt facute din
celule). Aveau aceeasi culoare, era foarte gros=> nu se vedea nimic la microscop
-problema s-a rezolvat cand a aparut prima metoda de coloratie argenetica a neuronilor.
Camillo Golgi: coloratia argenetica(prima; se coloreaza selectiv unii neuroni, nu toti deoarece sunt prea densi si
nu am putea vedea nimic la microscop.) Se folosea rosu carmin
-inainte de T. Willis nu se facea disectie
-se credea ca e facut din altceva inainte de asta, deoarece nu se putea studia, era o teorie reticulara (tesutul
nervos era format din mai multe retele=> e diferit de restul celulelor)

-mai incolo, in Spania, un spaniel a studiat mii de sectiuni de tesut nervos de la om si mii de animale (pre si post
natal). A facut mii de desene. => rezulta doar vecinatatea, teoria celulara e adevarata (prin metoda colorarii). (I.
neuronului)

Cajal: observa siluete care par sa nu functioneze-> exista un spatiu intre elemente. ( presupune ca in regiunea de
contact sunt formatiuni specializate pentru comunicare)
 Camillo Golgi: susține teoria reticulară Santiago Ramon y Cajal: susține ipoteza
neuronului
-Elementele țesutului nervos sunt continue.
-Elementele țesutului nervos sunt contigue.

!
Atât Santiago Ramon y Cajal cât și Camillo Golgi au folosit aceeași metodă (colorația Golgi) pentru a susține
puncte de vedere diferite (ipoteza neuronului, respectiv teoria reticulară).

Cajal propune o ipoteza:

-cum arata, exista neuronii.

Termenul ne ,,neuron” a fost introdus mult mai repede de biologul german Henrich Wilhelm Valdeyer.

-cu doua tipuri de procese: dendrite/ axoni

-zice ca beuronii primesc informatia prin dendrite spre axon. Ceilalti neuroni se apropie de zona receptoare a
respectivului neuron si informatia se transmite unidirectional, de la dendrite spre corpul neuronal.

Neurostiintele in Romania.
La București, Gheorghe Marinescu studiază degenerarea și regenerarea neuronilor din nervi și
ganglioni după leziuni și transplantare (1909)

În ce constă activitatea creierului?

Luigi Galvani (sec. XVIII): stimularea nervului determină contracția mușchiului. → țesuturile
comunică prin semnale electrice

 Stimulează electric nervul unei broaște

 Observă o contracție musculară
Fritsch & Hitzig : cortexul este excitabil

 Excitabilitate = capacitatea de a iniția și de a răspunde la semnale electrice.

 Stimulează electric cortexul și observă contracții
 Concluzie: cortexul este excitabil
! Întâmplător, au stimulat cortexul frontal care controlează, într-adevăr, musculatura. Doar cortexul
frontal.

Helmholtz: găsește un decalaj între reflexul motor și viteza de conducere a nervului

 Măsoară cât timp trece de la stimularea electrică a nervului la răspunsul motor

 Compară latența reflexului cu viteza de conducere a nervului

Sherrington: presupune existența sinapsei. Propune intr-un capitol de manual termenul de ,,sinapsa” ,
,,imbratisare”

 Reface măsurătorile și ajunge la aceeași concluzie: există un decalaj între reflexul motor și
viteza de conducere
 Concluzie: în nervi există întreruperi
 Presupune existența sinapsei

Pallade & Palay: (1954) sinapsa este văzută pentru prima data/ in paralel cu Robertis si Bennett

 Primele imagini de microscopie electronică a sinapsei

 Există vezicule în regiunea presinaptică
 Probabil conțin substanțe chimice care permit semnalului nervos să se transmită mai departe,
către neuronal postsinaptic
(Palade:modifica metoda de pregatire a neuronului ptr microscopie, publica in paralel in doua reviste
primele imagini ale microscopiei electrice. Palay:a plecat in SUA cand s-a instaurat comunismul
deoarece nu mai putea profesa, era ginerele cuiva.. . Robertis si Bennett: ultrastructura celulelor, de
sute de ori > decat microscopul optic- sa vezi organitelor din neuroni, interiorul celulei.)
-fanta sinaptica= face importanta transmiterea impulsului electric.
Loewi:
Ipoteza chimica:

 Semnalul poate fi transmis continuu până la capătul neuronului, dar, apoi, trebuie convertit în
alt semnal.
 Neuronii comunică prin substanțe chimice.
→ Model experimental:

 Nerv vag
 Inimă broască
Experimentul lui Loewi:- neurotransmitatori
- A folosit ca exemplu comunicarea nervului vag- catre inima la broasca.
- Daca stimulam electric nervul vag- stimuleaza electric frecventa cardiaca
- Lichidul din jurul inimii( vagoscop) influenteaza frecventa cardiaca.=> acetilcolina(hormone
parasimpatic).
 Transmiterea chimica a impulsului nervos.

Cum se dezvoltă sistemul nervos?

Ghidare mecanică
(Weiss)
 Neuronii se dezvoltă pasiv, urmând trasee deschise (acolo unde găsesc loc).
Chemotaxie
(Cajal)
 Cajal identifică conuri de creștere la capătul axonilor, în țesutul nervos în dezvoltare.
Presupune că axonii se mișcă pe căi marcate chimic. Axon atras de o substanta chimica
eliberata de un alt neuron.
 Conuri de crestere=la neuronii care nu au ajuns la alte celule, in capatul axonilor, astfel
ajungea la ele prin niste subst. chimice.
Ipoteza chemoafinității
(Sperry)
 Dezvoltarea axonilor se face pe baza interacțiunii cu anumiți markeri chimici, urmând o
configurație predeterminată.

Roger Sperry
↓
Ce se poate întâmpla?
→ Dacă sunt ghidați mecanic, merg spre locul cel mai apropiat.(ia musculita)
→ Dar dacă sunt influențați de componente chimice, merg pe un traseu foarte sinuos către ținta lor
naturală.(chemotaxie. Nu ia musculita). Asta s-a intamplat.

Rita Levi-Montalcini: descoperă factorul de creștere al nervilor (engl., nerve growth factor, NGF)
(cca. 1960)
NGF = o proteină a cărei structură este împărțită, parțial, cu alți factori de creștere
Factori de creștere → importanți pentru:○ dezvoltarea sistemului nervos
○ neuroplasticitate (! termen introdus de Ion Minea)
În general, există 2 tipuri de țesuturi în sistemul nervos:
(1) formate din corpuri celulare, în (2) formate din axoni, în principal →
principal → formează substanța cenușie formează substanța alb

în SNC în SNP
(1) se numesc nuclei (1) se numesc ganglioni
(2) se numesc tracturi (2) se numesc nervi

Neuroplasticitatea
Lucrând cu Marinescu, Ion Minea (1909) descrie schimbările morfologice ale neuronilor senzoriali
după compresie sau transplantare în diferite organe și le numește „neuroplasticitate”
• Cajal preia termenul de „neuroplasticitate” de la Minea și Marinescu (1913)
• Eric Kandel: învățarea se bazează pe modificări sinaptice
Eric Kandel
Studiază LTP (o formă de neuroplasticitate) în Aplysia
Studiază Aplysia Californica. De ce? Are un ganglion abdominal cu ~ 100 neuroni ce pot fi
cartografiați.
Neuronii au corp celular mare

*(generalitati, celula+gliale, CURS)

Componentele celulei: membrană plasmatică; nucleu; citoplasmă: citosol; organite(reticul endoplasmatic, ribozomi (liberi & pe RE = RE
rugos), aparatul Golgi, mitocondri, lizozomi).

Probleme de (neuro)histologie: diametru = 0.01-0.05 mm(10-50 micrometri, μm), tesut moale, culoare uniform. 1 mm = 1000 μm

Și soluțiile la probleme...: diametru = 0.01-0.05 mm(10-50 micrometri, μm):mărire microscop optic (A. van Leeuwenhoek , sec. XVII)

tesut moale: fixare și secționare, Microtomul (W. His, sec. XIX)

culoare uniform: Colorație selectivă (sec.XIX)– Nissl

– Argentică (Golgi)

85 miliarde de neuroni (Azevedo et al., 2009)

–Cortex cerebral: 19% din neuronii din creier

– Cerebel: 80.2%

– Ganglioni bazali + diencefal + trunchi cerebral: 0.8%

• Formă: piramidali, stelați etc.

• Număr de procese: uni-, bi- sau multipolari

• Funcții: senzoriali (fotoreceptori), motori (Betz din M1), interneuroni

• Diviziuni: – Corp celular (somă, perikarion) – Procese • Dendrite (toate dendritele = arborizație dendritică)

• Axon (cu arborizație terminală)

• Diametru = 20 μm
• Nucleu (diametru = 5-10 μm)– Membrană nucleară (cu pori de 0.1 μm)( neurilema; grosime: 5 nm; strat bilipidic)

– Cromatină (ADN + proteine)

1 mm = 1000 μm = 1 milion nm

Organite celulare: -Ribozomi și RE rugos (corpusculi Nissl)

- Citoschelet: microfilamente (6 nm), microtubuli (10 nm) și neurofilamente (23nm)

-RE neted

-Aparat Golgi

- Mitocondri

Citoschelet: Dendrite(microfilamente de actina), Axoni(microtubului-polimeri de tubulina. Proteine asociate microtubulilor ex. Tau )

Transport axoplasmatic: pe microtubuli

– Lent (1-10 mm/zi)

– Rapid (1 m/zi):• Anterograd (motor molecular = kinezina)

• Retrograd (motor molecular = dineina)

Dendritele: -Arborizație dendritică → ramură dendriRcă

- Spini dendritici (descoperiți de S. R. y Cajal)

-Au ribozomi liberi

Axon • Lungime: cca. 1 mm – 1 m

• Diametru: 1-25 μm (corelație cu viteza de conducere) – Diametru de 1 mm la calmarul gigant!

Părțile axonului• De la corpul celular spre capătul axonului:

– Con axonic

– Axon (+ colaterale)

– Arborizație terminală cu butoni terminali

Celule gliale 1• Astrocite (# egal cu neuronii) – Funcții multiple: parte din sinapsă; parte din bariera hemato-encefalică; controlul lichidului
extracelular (de ex., [K+]e extracelular (de ex., [K ] ); țesut cicatricial

Celule gliale 2 formatoare de mielina: -oligodentrocite(SNC, una la mai multi neuroni)

-celule Schwann(mai multe la 1 neuron)

Celule gliale 3: microcite(fagocitoza)

Alte celule: celule ependimale (peretele ventriculilor): fac parte din plexurile coroide si produc 2/3 din lichidul cefalo-rahidian

*(generalitati, celula+gliale, CURS)

NEURONUL
Proteinele
Sunt lanțuri de aminoacizi. Sunt cele mai versatile molecule din țesuturile vii. Ce înseamnă că sunt
versatile? Îndeplinesc o gamă largă de funcții.

Sinteza de proteine
→ Ce este sinteza de proteine? Asamblarea unei proteine, pe baza unei secvențe de ADN.
→ Sinteza de proteine are loc în ribozomi.
(!) Proteina rezultată poate fi de mai multe tipuri, în funcție de ce secvență anume se folosește din
ADN. Exemplu: keratina, hemoglobina - amândouă sunt proteine, dar sunt asamblate pe baza
unor secvențe diferite din ADN.
ADN → ? → Proteină
Ce se întâmplă într-o celulă?
2 procese majore, de care depind multe alte procese:
→ Respirație celulară
→ Sinteză de proteine
Respirație celulară = un set de reacții metabolice intracelulare, din care rezultă ATP
ATP = o moleculă care stochează și transportă energie.
(!) Energia stocată în ATP este indispensabilă majorității reacțiilor chimice din celulă!
STRUCTURA
1. Corp (somă)
2. Prelungiri / procese neuronale a. Dendrite
b. Axoni
+ Membrană plasmatică

Neuron

Corp Prelungiri neuronale

Dendrite Axon

Arborizație dendritică Con axonic Axon Arborizație

terminală

Spini dendritici Butoni terminali

Axon
Format din:
→ Con axonic○ nu există RER, aproape deloc ribozomi liberi
→ Axon (+ colaterale)
→ Arborizație terminală cu butoni terminali
! Axonii se pot ramifică (colaterale) - ramificațiile pot comunica cu diferite părți din sistemul nervos,
câteodată chiar cu neuronul însuși sau dendritele neuronilor din jur.
! Axonii au lungimi variabile.
! Axonul are butoni terminali, ce intră în contact cu alți neuroni sau ALTE CELULE → astfel e
posibilă sinapsa
Membrana plasmatică
(!) Funcționarea neuronilor depinde de funcționarea membranei plasmatice!
Membrana plasmatică are un rol extrem de important: să delimiteze și să controleze conținutul
intracelular, mai exact să selecteze ce substanțe intră / ies din citoplasmă.
→ 2 straturi de lipide
→ “înțepată“ de proteine (= proteine transmembranare):
○ Unele pompează substanțe din citosol în afară (exemplu: pompa sodiu - potasiu) ꞊ Schimb
activ de substanțe!
○ Unele formează pori prin care trec sau nu anumite substanțe înăuntru ꞊ Schimb pasiv de
substanțe!
○ Unele doar semnalizează o schimbare: ꞊ E.g., trimit un semnal în interiorul corpului celular
atunci când o anumită moleculă se atașează de ele din exterior
! NU este identică pentru: corp, axon, dendrite

Ultrastructură
Nucleu
Citoplasma Citosol
Organite → Ribozomi liberi(sinteza proteine)
→ Reticul endoplasmatic
- neted(lipide)
ATENȚIE! Unele organite se regăsesc
- rugos(proteine)
și în prelungiri (dendrite, axoni).
→ Aparat Golgi(impachetare vezicule, imp
ATENȚIE! Franz Nissl descoperă în ptr transport axo-plasmatic)
sec. XIX o colorație ce pune în evidență
→ Mitocondri(respiratie celulara)
unele formațiuni din corpul
→ Citoschelet
neuronului. Primesc numele de
- Microtubuli(t.axo-p)
corpusculi Nissl și sunt, de fapt, RER.
- Microfilamente
- Neurofilamente
 1. In corp(soma):
a. Nucleu
b. Citoplasma
1.a. Nucleul
→ Conține materialul genetic (ADN)
→ Protejat de membrana nucleară.
ADN-ul nu părăsește nucleul!
Problemă:
→ ADN-ul trebuie protejat, nu părăsește niciodată nucleul
→ Sinteza proteinelor are loc în afara nucleului (acolo unde sunt ribozomi!, in mare in RER)
CUM ajunge materialul genetic în citoplasmă, pentru sinteză?
ADN → ? → Proteină
Trebuie făcută o copie după materialul genetic (un segment din ADN) Se asambleaza
ARNm
Această copie trebuie să ajungă în citoplasmă cu ajutorul unui mesager

ADN → transcriptie → ARNm → translație → Proteină

1.b. Citoplasmă: Citosol
Citosol: → Lichid intracelular = apă + ioni (bogat în K) + metaboliți, proteine, etc.
Atenție! Citosol ≠ Citoplasma
Citoplasma = tot materialul delimitat de membrana plasmatică (inclusive citosolul), mai puțin
nucleul.

1.b. Citoplasmă: Reticul endoplasmatic

→ Reticul Endoplasmatic neted ○ rol în sinteza lipidelor
→ Reticul Endoplasmatic rugos (corpusculi Nissl): aici se întâmplă o mare parte din sinteza de
protein:↓ Rugos = conține ribozomi
↓ ARNm se leagă de ribozomi
↓ Ribozomii traduc instrucțiunile din ARNm pentru asamblarea proteinelor
1.b. Citoplasmă: Ribozomi liberi
→ De ce există ribozomi liberi și ribozomi atașați de RE?
○ DACĂ proteina trebuie să rămână în citosol după sintetizare, ARNm gravitează spre ribozomii
liberi
○ DACĂ trebuie să ajungă în membrană sau în anumite organite celulare, e sintetizată de RER (e.g.,
pe măsură ce proteina se asamblează, se prinde pereții RER, de unde poate fi preluată de aparatul
Golgi și împachetată în vezicule ce vor călători spre locul țintă).
1.b. Citoplasmă: Aparat Golgi
→ Împachetează moleculele în vezicule
→ ... implică și: ○ Procesare proteine
○ Sortare proteine în funcție de locul unde trebuie să ajungă în neuron
1.b. Citoplasmă: Mitocondri
→ Din abundență în corpul neuronului!
→ Responsabile pentru respirația celulară din care rezultă ATP
1.g. Citoschelet
→ Este tridimensional
→ NU este static! Anumite părți ale citoscheletului sunt în continuă schimbare.
→ Microtubuli (parte stabilă; predominant în axon) ○ transportă rapid material prin neuron
→ Neurofilamentele (parte flexibilă) ○ “blocuri de construcție”, foarte rezistente fizic
→ Microfilamentele (parte flexibilă; predominant în dendrite) ○ rol in schimbarea formei celulei
2.b. Dendrite
-pot avea ribozomi liberi.
2.b. Axon
Problema: Nu sunt ribozomi nu se sintetizeaza proteine proteinele trebuie sa vina din corpul
neuronal
deci proteinele trebuie sa vina cumva din corp in axon
Cum?
Prin transport axoplasmatic = process prin care proteinele( dar si alte molecule chiar si organite
precum mitocondriile!) se deplaseaza din corp prin citoplasma axonului unui neuron.
Transport axoplasmatic (folosește ATP!) și are loc pe microtubule:
→ Transport axoplasmatic lent
→ Transport axoplasmatic rapid
○ Anterograd (motor molecular = kinezina)
○ Retrograd (motor molecular = dineina)
Citoplasma butonilor terminali ≠ citoplasma din restul axonului!
→ Aici nu mai ajung microtubulii
→ Conține numeroase vezicule sinaptice
→ Pe partea interioară a membranei plasmatice sunt multe proteine
→ Aici sunt multe mitocondri (mare nevoie de energie!)
 CELULE GLIALE
Celule gliale → Perspectiva tradițională: ○ hrănesc neuronii
○ oferă susținere fizică
○ izolează electric neuronii
→ Perspective recente: ○ unele celule gliale comunică și ele cu neuroni (vezi
modelul tripartit al sinapsei)
○ unele celule gliale influențează procesele de
neuroregenerare (vezi astrocitele reactive)
Tipuri de celule gliale 1. Astrocite
2. Celule formatoare de mielină
2.1. În SNC: oligodendrocite
2.2. În SNP: celule Schwann
3. Microcite
4. Alte celule: e.g., celule ependimale

1. Astrocite → procesele lor acoperă suprafața unor vase de sânge:

○ pot influența ce molecule intră din sânge în creier
! Deduceți funcțiile astrocitelor
Funcții: a. Parte din sinapsă
b. Parte din bariera hemato-encefalică
c. Controlează conținutul lichidului extracelular
d. Astrocitele reactive formează țesut cicatricial

a. Astrocitele pot participa la sinapsă

Modelul tiparit al sinapsei. Sinapsa are 3 componente:
 Componenta presinaptica
 Componenta postsinaptica
 Astrocita
În ce fel?
→ “Curăță” fanta sinaptică de neurotransmițătorii nefolosiți. Atenție! Dacă ar rămâne în fanta
sinaptică, ar influența în mod greșit următoarea sinapsă care are loc, pentru care se eliberează alți
neurotransmițători!
→ Oferă energie neuronilor (conține macromolecule de glicogen din care se sintetizează glucoza,
indispensabilă pentru producția de ATP!)
Cum eliberăm fanta sinaptică? 1. Prin enzime care pot anihila chimic neurotransmițătorii
 2.Prin transportori. Pompează înapoi neurotransmițătorii în componenta
presinaptică: pot fi folosiți mai departe în alte sinapse!
3. Prin astrocită. Poate distruge /anihila chimic neurotransmițătorii (vezi
1) sau îi poate transporta înapoi în terminalul presinaptic (vezi 2)!
b. parte din bariera hemato-encefalica
Ce este bariera hemato-encefalica?
Este structura speciala a celor mai mici vase de sange din creier (capilare), care protejeaza circulatia
cerebrala de moleculele mari si potential neurotoxice din circulatia celulara.
Pereții vaselor capilare în SNC sunt formați din celule endoteliale, foarte apropiate unele de celelalte
→ foarte dificil pentru moleculele mari să treacă.

✶ Excepție: molecule mari transportate activ, precum glucoza.

Pereții vaselor sunt acoperiți de procese ale astrocitelor, lucru care face și mai dificilă trecerea unor
molecule mari.

c. Controlează conținutul lichidului extracelular

! Excitabilitatea neuronilor depinde de concentrația stabilă a lichidului extracelular!
○ De exemplu: lichidul extracelular trebuie să aibă o concentrație de K+ relativ stabilă.
○ Atunci când concentrația se destabilizează, astrocitele introduc / scot ioni din lichidul
extracelular, până când se restabilește echilibrul.

d. Astrocitele reactive formează țesut cicatricial

→ Astrocite reactive = un subtip de astrocite care→ proliferează după leziune
→ astrocitele noi înconjoară zona leziunii
→ produc țesut cicatricial
→ astfel, pot să blochează neuroregenerarea*
* neuroregenerarea, după o leziune, poate să însemne:
○ Generarea de noi neuroni
○ Regenerare axoni
○ Regenerare mielină
○ Sinapse noi
(!) Neuroregenerarea este diferită pentru: SNC: nu se regenerează neuroni
SNP: se regenerează neuroni
De ce ar fi utilă, în SNC, blocarea neuroregenerării?
Posibilă explicație: costul de a destabiliza rețelele existente ar fi prea mare. Este mult mai sigur să
păstrezi intacte rețelele rămase.

2. Celule formatoare de mielină

→ Ce este mielina? ○ Membrane suprapuse, neexcitabile.
○ Mielina este un izolator electric!
→ Oligodendrocite (în SNC) ○ 1 la mai mulți neuroni
→ Celule Schwann (în SNP) ○ Mai multe la 1 neuron(pot sa ghideze axonii care se regenereaza dupa o leziune)
(!) ,,Geometrie diferita”

3. Microcite
→ Se formează, în dezvoltarea sistemului nervos, înainte să se închidă bariera hemato-encefalică
→ Curăță resturile celulare prin fagocitoză
→ Rolul lor este similar cu al celulelor din sistemul imun.

4. Celule ependimale
Pe peretii ventriculilor, in plexurile coroide
Produc 2/3 din lichidul cefalo-rahidian(LCR)
De ce este important LCR?
o Protejeaza SNC de traumatisme fizice
o Hraneste tesutul nervos
o Elimina reziduurile obtinute de procesele metabolice din SNC

SINAPSA
Charles Sherrington – latența reflexului de flexiune a membrului la stimularea plantei > viteza de
conducere prin nerv – observații ale bservații ale contactelor contactelor dintre neuroni neuroni și
mușchi și mușchi – introduce termenul de „sinapsă” (1897)
• Primele observații ale sinapsei: George Emil Palade & Simon Palay (1954), în paralel cu De
Robertis & Bennett (1955)
„Ipoteza chimică” • Experimentul lui Otto Loewi: nervul vag care inervează inima eliberează o
substanță inhibitoare („substanța vagului” sau vagustoff), care reduce frecvența cardiacă (1921)
• Henry Dale descrie structura chimică și acțiunea acetilcolinei (1914)
• Dale arată că sunt nervi care eliberează aceticolină și nervi care eliberează
adrenalină (1934)
Glosar → Sinapsă = zona de contact între neuroni
→ Orice moleculă care se leagă de o alta poartă numele de ligand. Spunem că un
neurotransmițător este ligand pentru receptorul său.
→ Comunicarea între celule se numește semnalizare celulară. Există mai multe tipuri
de semnalizare.
→ Semnalizarea sinaptică = un tip de semnalizare celulară, întâlnită în sistemul
nervos.
Cum se întâmplă semnalizarea sinaptică?
(1) semnal electric → semnal electric
(2) semnalul electric → semnal chimic →semnal electric.
→ În acest caz, cantitatea de neurotransmițători este proporțională cu frecvența PA!
Clasificarea sinapselor
1.Dupa zona de contact
2.Dupa mecanismele de semnalizare
3.Dupa neurotransmitatorii eliberati
1. După zona de contact→ Axo-dendritice: între butoni terminal și spini dendritici
→ Axo-somatice: între butoni terminal și somă (corp)
→ Axo-axonice (foarte rare!): între o colaterală a axonului și un buton
2.După mecanismele de semnalizare
→ Sinapse chimice
→ Sinapse electrice Unde găsim sinapse electrice?
→ În sistemul nervos fetal, de exemplu în retină.
Permit sincronizarea unei proporții mari de neuroni -
activitatea sincronă rezultată este fundamentală
dezvoltării retinei.
→ În anumite categori foarte specifice de
interneuroni
→ Astrocite!
3. După neurotransmițătorii eliberați
→ Sinapse colinergice (acetilcolină!)
→ Sinapse noradrenergice (noradrenalină!)
→ Etc...
Structura sinapsei
 1. Terminal presinaptic
2. Componenta postsinaptică
3. Astrocită (vezi modelul tripartit al sinapsei!)
1.Terminalul presinaptic
Are o portiune din membrana cu o densitate mare de pori prin care sunt eliberati
neurotransmitatorii= zona active
2. Componenta postsinaptică
→ Are o zonă cu densitate mare de proteine receptori postsinaptici = densitate postinaptică
Densitatea postsinaptică se modifică frecvent (de zeci de ori pe minut), în funcție de
numărul de neurotransmițători!
Receptorii ionotropici: → Au un canal ionic în structura lor.
→ Cuplare ligand ⟹ deschiderea canalului ⟹ POTENȚIAL
POSTSINAPTIC
Receptorii metabotropici: → Nu au canale ionice în structura lor!
→ Cuplare ligand mesager de ordinul I ⟹ o subunitate din proteina G se
desprinde
→ FIE se leagă de un canal ionic din apropiere ⟹POTENȚIAL
POSTSINAPTIC
→ FIE activează o enzimă ⟹ catalizează sinteza mesagerului de ordinul
II ⟹ poate influența neuronul postsinaptic în mai multe feluri (vezi
modificări epigenetice!)
Semnalizarea sinaptică
1. Sinteză + stocare + transport neurotransmițători
2. Exocitoză neurotransmițători
3. Detectarea neurotransmițătorilor de către receptori
4. Degradarea / recaptarea neurotransmițătorilor
1. Sinteză, stocare și transport neurotransmițători
a. Sinteza + stocare (împachetare în vezicule): în cea mai mare parte în corpul neuronului (există
excepții, vezi neurotransmițătorii molecule mici, sintetizați și împachetați în citoplasma butonului
terminal)
b. Transport: axoplasmatic, anterograde
2. Exocitoza neurotransmițătorilor
→ Există canale voltaj-dependente de Ca2+ la nivelul zonei active.
→ În repaus, canalele sunt închise. Când sunt stimulate de potențialul de acțiune, se deschid.
→ Influx ioni Ca2+ → veziculele se mobilizează și merg spre zona activă → declanșează
exocitoza neurotransmițătorilor
3. Detectarea neurotransmițătorilor de către receptori
→ Se cuplează neurotransmițătorii pe receptorii postsinaptici
→ Se inițiază potențiale postsinaptice ○ Receptori ionotropici: PPS se inițiază direct
○ Receptori metabotropici: PPS se inițiază prin intermediul
altor proteine, cu care interacționează receptorii
4. Degradarea sau recaptarea neurotransmițătorilor
→ Degradare: ○ Inactivare chimică, în fanta sinaptică sau prin recaptarea la nivel de astrocită!
→ Recaptare: ○ Se face cu ajutorul unor protein numite transportori
○ Neurotransmițătorii ajung înapoi în terminalul presynaptic

Neurotransmițători
• Au fost identificați peste 100
• Molecule mici: – Acetilcolina
– Aminoacizi (glutamat, GABA, aspartat, glicină)
-Monoamine • Catecolamine (dopamină, noradrenalină, adrenalină)
• Indolamine (serotonina sau 5-hidroxitriptamină)
– Neurotransmițători neconvenționali • Endocanabinoide (similari cu delta-9-
tetrahidrocanabinol din marijuana)
• Neuropeptide – Hipotalamice, hipofizare, gastro-intestinale
• Opioide endogene: enkefaline și endorfine
[Sinapse electrice

Engl., gap junctions

• Comunică prin canale numite conexine

• Sincronizarea activității din celule de același fel (de ex., neuroni inhibitori, astrocyte]

→ Molecule mici ○ În butonul terminal (ex., din precursori)

○ Împachetați în vezicule de aparatul Golgi
→ Neuropeptide ○ În corpul celular, de ribozomi
○ Împachetate de aparatul Golgi
○ Transport axoplasmatic
→ Molecule mici:
○ Acetilcolina
○ Aminoacizi (glutamat, acid gama aminobutiric [GABA], aspartat, glicină)
○ Monoamine
■ Sintetizate din tirozină: catecolamine (dopamină, noradrenalină, adrenalină)
 ■ Sintetizate din triptofan: indolamine (serotonina / 5-hidroxitriptamină)
○ Neurotransmițători neconvenționali
■ Endocanabinoide (similari cu delta-9-tetrahidrocanabinol din marijuana)
→ Neuropeptide: ○ Hipotalamice, hipofizare, gastro-intestinale
→ Opioide endogene: enkefaline, endorfine
L-DOPA
(L-3,4-dihydroxyphenylalanine) =
precursor al catecolaminelor (printre care
și dopamina)
→ De unde vine L-? Majoritatea
aminoacizilor se găsesc în una dintre două
forme posibile, L- și D-.
→ Mai țineți minte ce erau izomerii? Aceiași
atomi, dar dispuși diferit!
→ Enzimele care sintetizează dopamina din
DOPA o fac doar când întâlnesc varianta
L-

EXCITABILITATEA
Proprietatea unei celule (de ex., neuroni, dar și astrocite) de a răspunde electric la un stimul.
Schimbarea potențialului de membrană, produsă de fluxul de ioni prin membrană.
Potentialul de repau (PR)= -70mV (stare ,,polarizata”)
Ce efect au neurotransmitatorii? Potentiale postsinaptice (locale)-excitatorii (depolarizare)
-inhibitorii (hiperpolarizare)
Potentialul de actiune (PA)= inversarea potentialului de membrana pentru aprox. 2msec.

Na se inchide
 Rising phase

Si canalele Repolarizare
de K
Hiperpolarizare

Se deschid
canalele
de Na Incepe sa se
inchida K

Perioada refractară
• Perioada refractară: – Absolută (cca. 1 msec.)
– Relativă (câteva msec.)
• Frecvența PA: max. 1000 Hz
• Responsabile pentru conducerea PA într-un singur sens („ortodromic”)

Sarcina electrică → este o proprietate a particulelor care determină felul în care acestea se comportă,
mai precis: ○ același semn: se resping (+ și +, - și -)
○ semn diferit: se atrag (+ și - )
→ La nivel subatomic, sarcinile pot fi ○ +1
○ -1
○0
→ Mai departe? Particulele subatomice formează atomi, atomii formează molecule,
etc. Sarcinile se însumează. Exemplu: -2, +5
Nivel subatomic → 1 atom conține: ○ Protoni: sarcină +1
○ Electroni: sarcină -1
○ Neutroni: sarcină 0
Ion = atom / moleculă care are sarcină electrică diferită de 0 *
→ Exemple: Na+ , K+ , Ca2+, Ca-
* sarcina electrică a unui ion este diferența dintre numărul de protoni (+) și numărul de electroni (-)

→ POTENȚIAL DE MEMBRANĂ = diferența de potențial dintre citosol și lichidul extracelular.

→ În stare de repaus, POTENȚIALUL DE MEMBRANĂ se numește POTENȚIAL DE REPAUS și
este de -70mV
Distribuția ionilor
În repaus: → Mai mulți Na+ în lichidul extracelular
→ Mai mulți K+ în citosol
→ Mai mulți Cl- în lichidul extracelular
→ Proteine - în cytosol
Mecanisme*:
1.Mecanisme care tind să distribuie egal ionii (să omogenizeze)
a. Gradient de concentrație
b. Presiune electrostatică
2. Mecanisme care tind să distribuie inegal ionii
a. Conductibilitatea selectivă a membrane
b. Pompa de sodiu-potasiu
*Aceste mecansime asigură păstrarea potențialului de membrană la valoarea potențialului de
repaus, -70 mV.
1.a. Gradient de concentrație → Ionii tind să se miște din zone cu concentrație mare în zone cu
concentrație mică.
1.b. Presiune electrostatică → Sunt atrași ioni pozitivi înspre membrană, deoarece citosolul este mai
negativ decât lichidul extracelular (putem deduce asta din potențialul de repaus, -70 mV)
2.a. Conductibilitatea selectivă a membrane: gK, gCl > gNa > gproteine → circulă mai ușor K+ decât
Na+
2.b. Pompa de sodiu-potasiu → Scoate 3 ioni Na+ → Introduce 2 ioni K+ în cytosol

Excitabilitate = capacitatea unei celule de a răspunde electric la

un stimul

Conductibilitate = capacitatea unei celule de a conduce

activitatea electrică

Răspunsul electric → Propagabil (PA)

→ Nepropagabil (PPS)
Ce înseamnă că se deschid canalele? → Înseamnă că își schimbă structura moleculară pentru ca
ionii să poată trece.
Ce trebuie să se întâmple ca să se declanșeze PA?
1. Interacțiunea dintre neurotransmițători și receptori declanșează potențiale post-sinaptice
 2. Sumarea potențialelor post-sinaptice trebuie să atingă pragul de depolarizare
→ Sumare spațială
→ Sumare temporală
Fazele potențialului de acțiune
(În repaus, membrana este polarizată = potențialul de membrană are o valoare negativă)
1. Depolarizare
2. Repolarizare
3. Hiperpolarizare

0. Repaus → Potențial de membrană = Potențial de repaus (-70mV)

→ Mecanismele de omogenizare (gradientul de concentratie, presiunea electrostatică)
sunt compensate de mecanisme care distribuie inegal ionii (conductibilitatea membranei și
pompa sodiu-potasiu).
1. Depolarizare 1. Se deschid canalele de Na+ → influx Na+
2. Puțin mai târziu, se deschid și canalele de K+ → eflux K+
2. Repolarizare 1. Se închid canalele de Na+: se oprește influxul de Na+
2. Pompa sodiu-potasiu introduce înapoi K+ și scoate Na+
3. Hiperpolarizare 1. Încep să se închidă (gradual) canalele de K+
2. Pompa sodiu-potasiu contribuie la revenirea la potențialul de repaus

Perioada refractară → Absolută (≅ depolarizare + repolarizare)

→ Relativă (≅ hiperpolarizare)
! Limitează frecvența maximă a PA (1000 Hz)
! Asigură conducerea PA într-un singur sens (ortodromic)
CONDUCTIBILITATEA
*(CURS, +)
Conducerea – Pasivă, rapidă, dar cu decrement (potențiale postsinaptice)

– Activă, mai lentă, dar fără decrement (potențiale de acțiune)

– Continuă (cca. 1 m/s) – în axonii nemielinizați

– Saltatorie (cca. 10-60 m/s) – în axonii mielinizați

*
Potențiale post-sinaptice (PPS)
→ Nepropagabile
→ Conduse pasiv, cu decrement
Potențialul de acțiune (PA)
→ Propagabil
→ Condus activ, fără decrement, prin:
○ Conducere continuă (axoni
nemielinizați)
○ Conducere saltatorie (axoni
mielinizați)

Conducerea 1. Pasivă, cu decrement (mai rapidă decât 2)

2. Activă, fără decrement (mai lentă decât 1)
a. Continuă (mai lentă decât b)
b. Saltatorie (mai rapidă decât a)
1. Conducerea pasivă: → Pasivă: semnalul este condus fără a deschide canale ionice
→ Cu decrement: semnalul slăbește pe măsură ce este condus (vezi mișcarea
aleatoare a ionilor!)
Exemplu: potențialele post-sinaptice sunt conduse, pasiv, doar pe o porțiune foarte mică. De ce?
→ Pentru că sunt foarte mici (câțiva mV), faptul că se transmit cu decrement înseamnă că dispar
foarte repede.
→ Sunt conduse atât de puțin încât considerăm că sunt locale, nepropagabile.
2. Conducerea activa → Activă: semnalul este condus cu deschidere de canale ionice
→ Fără decrement: semnalul nu slăbește pe măsură ce este condus.
Exemplu: potențialul de acțiune.
Se generează un PA → PA este condus pasiv de-a lungul membranei până întâlnește canale de Na+
→ canalele se deschid sub influența PA → intră Na+ → astfel se generează pe acea porțiune din nou
PA → PA merge pasiv de-a lungul membranei până întâlnește canale ionice, etc → se repetă, din
aproape în aproape, până la butonii terminali!
Conducerea saltatorie
→ Prin porțiunile mielinizate, semnalul este condus pasiv
→ În nodurile Ranvier, semnalul este condus active
De ce este mai eficienta conducerea saltatorie? DACA nu am avea noduri: Rapida, dar cu
decrement!
FARA MIELINA: fara decrement, dar lenta!

NEUROANATOMIE
Referințe anatomice:
Planuri anatomice:
→ orizontal
→ frontal (coronal)
→ sagital
→ anterior / rostral vs posterior / caudal
→ dorsal vs ventral
→ medial vs lateral
→ ipsilateral vs contralateral

SN

SNC SNP

măduva spinării creier vegetativ somatic

Simpatic Parasimpatic N. senzitivi motori

trunchiul
cerebral
2 x emisfere
cerebrale
2 x emisfere
Cerebelare

Emisferele cerebrale
→ Sunt delimitate de șanțul interemisferic
→ În profunzime, o structură de legătură (comisură), numită corp calos și este formată din axoni
mielinizați.
! structurile care leagă părți într-un organ bilateral (nu numai în creier!) se numesc comisuri.
→ Sunt brăzdate de șanțuri.
→ Șanțurile împart emisferele în lobi.
→ Lobii au primit numele după oasele sub care se află.
→ Șanțul frontal superior → Șanțul lateral al lui Sylvius
→ Șanțul frontal mijlociu → Șanțul temporal superior
→ Șanțul frontal inferior → Șanțul temporal mijlociu
→ Șanțul central al lui Rolando → Șanțul temporal inferior
→ Șanțul precentral

→ Șanțul postcentral

→ Șanțul intraparietal

→ În foarte puține cazuri șanțurile delimitează structuri funcționale (vezi aria Broca!)
→ Poate funcțiile sunt delimitate de altceva: de felul în care sunt organizate celulele (citoarhitectură)
→ Harta lui Broadmann
țesutul nervos

Organizare corticală (în straturi) Organizare nucleală

(aglomerări neregulate)

Alocortex ex. amigdala

(1-3 straturi)
Isocortex ex.hipocampul
(6 straturi)
Ex. Insula

Cortexul cerebral: I. Strat molecular EXTERIOR

II. Strat granular extern
III. Strat piramidal extern
IV. Strat granular intern
V. Strat piramidal intern
VI. Strat polimorf INTERIOR

Există câteva cazuri în care șanțurile delimitează citoarhitecturi specifice și funcții (vezi slide-ul
următor), dar, în rest, citoarhitectura nu este delimitată de șanțuri și nici de funcții.
→ Cortex motor principal: vezi neuronii piramidali uriași (Betz)!
→ Cortex visual primar: stratul granular intern (IV) este mai dens.

Nervii cranieni • 12 perechi, cu origine la nivelul trunchiului cerebral

– Senzoriali: olfactiv (I); optic (II); trigemen (V); acustico-vestibular (VIII)
– Motori: oculomotor (III); trohlear (IV); abducens (VI); facial (VII); accesor (XI); hipoglos
(XII)
– Micști (fibre senzoriale & motorii): gloso-faringian (IX); vag (X*)
* Include și fibre vegetative parasimpatice
Nervii spinali 31 de perechi, cu origine la nivelul maduvei:
- 8 cervicali
- 12 toracici
- 5 lombari
- 5 sacrati
- 1 coccigian
*toti nervii spinali include fibre sensitive si motorii (micsti)

Lichidul cefalo-rahidian (LCR)

 Total = 140-270 ml
 Similar cu plasma sanguine
 Secretat de plexurile coroide din ventriculi laterali si ventriculul IV (600-700 ml/zi)
 In sistemul ventricular si spatial subarahnoidian
 Drenat in vene prin vilozitatile arahnoide de la nivelul sinusului sagittal
 Rol de protective mecanica si mediu trofic
Nici reperele anatomice (şanţuri, girusuri, etc.), nici citoarhitectura nu sunt de ajuns pentru a
delimita structuri funcţionale.
Excepţii:→ (şanţuri) cortexul motor principal
→ (citoarhitectură) cortexul vizual primar
1. Circuitele nervoase sunt unitatea structural a creierului.
2. Nici un circuit nu se ocupă de o singură funcţie
3. Nivelul de activitate al circuitelor este modulat în funcţie de sarcină

MENINGELE
Meningele (membrane cu rol de protecție)
→ dura mater
→ spațiul arahnoidian
→ pia mater
 VASCULARIZATIA CEREBRALA
Sistemul circulator
→ Inimă
→ Vase sânge ○ Artere = transportă sânge oxigenat de la inimă înspre țesuturi și organe
○ Vene = transportă sânge dezoxigenat dinspre țesuturi și organe spre inimă
○ Capilare
Artere Vene
→ Artera carotidă internă (circulație Poligonul lui→Willis
Vena jugulară internă
anterioară) Locul din SNC(!)înSinusuri durale
care mai multe(parte
arteredin
se dura mater!):
ramifică și se unesc, asigurând vascularizarea
→ Artera vertebrală (circulație → Comunică cu vena jugulară internă
posterioară) creierului, dar și a altor organe (vezi artera
oftalmică!). → Sinusul sagital: important pentru circulația LCR

SISTEMUL VENTRICULAR
- 2 x Ventriculi laterali
- Ventriculul III (comunica cu ventriculi laterali prin foramen)
- Ventriculul IV (comunica cu ventriculul III prin apeduct cerebral)
Circulația LCR → Spațiul subarahnoidian (între spațiul arahnoidian și pia mater)
→ Sistemul ventricular (creier)
○ 2 x Ventriculi laterali
○ Ventriculul III
○ Ventricului IV
→ Canalul rahidian(interiorul măduvei spinării)
→Unde se secreta? In plexurile coroide (retea de capilare!), de catre celulele
ependimale, in ventriculi laterali si ventriculul IV
→Cum se dreneaza excesul de LCR?
o absorbit din spatial subarahnoidian in sinusul sagittal, prin vilozitati
arahnoide
o drenat in vene!

DEZVOLTAREA SISTEMULUI NERVOS

Sumar

• De unde apare sistemul nervos?

• Procese celulare fundamentale – Neurogeneza (și apoptoza) – Migrarea neuronală – Sinaptogeneza (și selecția sinaptică)-Mielinizarea

Embrion (< 60 de zile), apoi făt

• Stadiile Carnegie descriu morphologic dezvoltarea embrionară (#23)

Dezvoltarea creierului

• Apariția veziculelor primare și secundare la capătul anterior:

– Prozencefal • Telencefal (emisfere cerebrale)

• Diencefal

– Mezencefal

– Rombencefal • Metencefal (punte) • Mielencefal (bulb rahidian)

Zone proloferative: zona ventriculara (cortex) si eminentele ganglionare (interneuroni corticali si structure subcorticale)

Migrare neuronale: gliala radiala (zona ventriculara) si Tangentiala (eminentele ganglionare)

Neuroplasticitatea la adult • Sinaptogeneză & selecție sinaptică • Neurogeneză adultă (volum și rol foarte limitate)

(poze slide curs!!!!!)

Procese care transformă o celulă într-un făt:

→ diviziune celulară
→ diferențiere celulară
→ Gastrulația este un proces embrionar controlat de organizatorul primar (nodul).
→ Inducția neurală este controlată de molecule de semnalizare (de ex., SHH) și de factori de
creștere (de ex., FGF8).
→ Diferențierea veziculelor secundare este controlată de organizatori secundari (de ex.,
organizatorul istmic).
Etapele dezvoltării sistemului nervos
1. De la zigot la morulă
2. De la morulă la blastocist
3. Diferențierea discului embrionar
4. Gastrulația
5. Inducția neurală
6. Neurulația
7. Diferențierea veziculelor primare
8. Diferențierea veziculelor secundare
1. De la zigot la morulă
După fecundație, prin diviziuni multiple, zigotul devine morulă (aglomerări de celule-fiice, numite
blastomere, cu aspectul unei mure).
2. De la morulă la blastocist
Prin diviziune și diferențiere, morula devine blastocist, format din:
→ trofoblast
→ embryoblast
3. Diferențierea discului embrionar
Din embrioblast se diferențiază discul embrionar, format din două straturi de celule:
→ epiblast
→ hipoblast

4. Gastrulația
Celule ale epiblastului din regiunea caudală migrează spre linia mediană, formând șanțul primitiv.
Șanțul primitiv are, în partea anterioară, o formațiune numită nod (organizator primar).
Sub influența lui:
→ epiblast → ectoderm
→ al treilea strat → mezoderm
→ hipoblast → endoderm
5. Inducția neurală
Procesul prin care celule din ectoderm formează formează placa neurală (primordiul sistemului
nervos).
6. Neurulația
Din tubul neural se va dezvolta SNC.
Din creasta neurală se va dezvolta SNP
Placa neurală suferă un proces de neurulație:
→ capetele laterale ale plăcii neurale se apropie, închizând placa neurală: se formează, astfel, tubul
neural.
→ se închid neuropolii (extremitățile) tubului neural
7. Diferențierea veziculelor primare
Din tubul neural, se diferențiază:
→ prozencefal
→ mezencefal
→ rombencefal
8. Diferențierea veziculelor secundare
Din veziculele primare, se diferențiază:
→ telencefal (din prozencefal)
→ diencefal (din prozencefal)
→ mezencefal
→ metencefal (din rombencefal)
→ mielencefal (din rombencefal)

Procesele celulare fundamentale dezvoltării

sistemului nervos
Celulele stem → Sunt clonogenice (dau naștere la clone)
→ Se pot divide
○ Simetric (1 celulă → 2 celule identice)
○ Asimetric (1 celulă → 1 celulă identică, 1 celulă care se va angaja în
diferențiere celulară)
→ Pot fi:
○ Tutipotențiale
○ Pluripotențiale
○ Multipotențiale
a. Neurogeneza
→ aproape exclusiv prenatala
→ neuronii se diferentiaza din celule stem neuronale
b.Migrarea neuronală
→ Migrare glială radială
○ Neuroni din cortex
○ Neuroni din zona ventriculară
→ Migrare tangențială
○ Neuroni din eminențele ganglionare

Zone proliferative
→ Toți neuronii din cortex, în afară de interneuroni, sunt generați
○ în zona ventriculară
 ○ și migrează radial.
→ Interneuronii și neuronii din structurile subcorticale sunt generați
○ în eminențele ganglionare
○ și migrează tangențial.
c.Sinaptogeneza:
→Incepe in perioada prenatala
→Este amplificata imediat dupa nastere
→Scade in timpul pubertatii (nu se opreste!)
d.Mielinizare
→ un proces care începe prenatal și continuă pe tot parcursul vieții.
(!) Pentru a studia dezvoltarea substanței albe, putem folosi o metodă neuroimagistică bazată
pe RMN, numită DTI.
(!) Creșterea volumului de substanță alba explică creșterea în greutate a creierului.

Neuroplasticitatea la adult

✓ Sinaptogeneză

✓ Selecție sinaptică

✓ Neurogeneză adultă (într-o măsură foarte mică!)

Concluzii → Dezvoltarea SN are loc pe o perioadă lungă de timp (începând cu perioada

embrionară și până în adolescență, sau chiar pe parcursul întregii vieți).
→ Unele evenimente sunt programate genetic (vezi apoptoza).
→ Neuroplasticitatea presupune sinaptogeneză și selecție sinaptică.

VAZUL
Cortexul vizual
• La macac
– peste 32 de arii corticale au funcție vizuală
– doar 9 arii vizuale sunt în lobul occipital
–ariile vizuale reprezintă cca. 55% din suprafața corticală, față de ariile somestezice care reprezintă
11% și cele auditive care reprezintă 3%*
* La om, suprafața ariilor corticale auditive este mai mare

V1 și V2
• V2 (cortex extrastriat) este principala țintă a proiecțiilor din V1
• În loc de „bule”, în V2 sunt dungi (în funcție de colorația histochimică care pune în evidență
activitatea citocrom oxidazei): – Dungi închise (activitate >):• Late
• Înguste
– Dungi pale (activitate <)
Procesare modulară în V1 și V2
• Stratul 4B din V1 proiectează în dungile late din V2:
– Rol în procesarea adâncimii și mișcării
• Bulele din V1 proiectează în dungile subțiri din V2:
– Rol în procesarea culorii
• Regiunile dintre bulele din V1 proiectează în dungile pale din V2:
– Rol în procesarea formei (celule hipercomplexe)

Circuitele vizuale
• De la V1 și V2, semnalele vizuale merg spre arii temporale și parietale, descrise ca „rețele vizuale”
(engl., visual streams):
– Rețeaua dorsală (V2 → T3): ghidarea vizuală a mișcării
– Rețeaua ventrală (V2 → regiunea parietală posterioară): identificarea obiectelor
• Rețeaua mediană (V2 → T1): funcții vizuospațiale

*
1. Structura ochiului
2. Transducția semnalului vizual
*
Cum se transformă lumina în semnal electric?
1. Razele emise de sau reflectate de obiecte sunt focalizate pe retină.
2. Printr-un proces numit transducție, semnalul luminos este transformat în semnal
electric.

LUMINA
 (1)retina

(2)nuclei geniculate laterali

calea ventrala
(3)cortex visual primar
calea dorsala

Structura ochiului
Atenție! Pupila sau mușchii extraoculari sunt, de asemenea, importanți pentru formarea imaginilor.
→ Mediile transparente ale ochiului
→ Corneea
→ Umoarea apoasă
→ Cristalinul
→ Corpul vitros
→ Retina
→ Stratul fotoreceptor
→ Stratul neuronilor bipolari
→ Stratul neuronilor ganglionari

1. Mediile transparente ale ochiului

→ Corneea
→ Umoarea apoasă
■ cu vâscozitate mai mică decât lichidul din corpul vitros (engl., vitreous humor, vezi
ilustrația)
→ Cristalinul
■ o lentilă biconvexă, cu indice de difracție mare
■ mușchii ciliari îi modifică forma (important pentru focalizare)
→ Corpul vitros
Retina
(!) Parte din SNC, are origine neuroectodermică (vezi cupele optice).
1. Stratul fotoreceptor
 ■ ROL: detectarea luminii
■ Potențiale locale!
■ Format din celule fotoreceptoare
→ Conuri
→ Bastonașe
2. Stratul neuronilor bipolari
■ De tip ON / OFF
■ Conectați prin celule orizontale (tot neuroni)
■ Potențiale locale!
3. Stratul neuronilor ganglionari
■ De tip ON / OFF
■ Conectați prin celule amacrine (tot neuroni)
■ Axonii lor formează nervul optic
■ Potențiale de acțiune!
Celule fotoreceptoare
→ Segment extern:
■ ROL: detectarea luminii
■ Pot fi:
→ conuri (engl., cones)
○ Vedere lumină puternică
○ R / V / A (variante de retinen diferite)
→ bastonașe (engl., rods)
○ Vedere lumină difuză
■ Conține multe straturi membranare (discuri), suprapuse, cu receptori vizuali = opsină
(PIGMENT, proteină de semnalizare) + retinen
→ Segment intern:
■ ROL: restul proceselor celulare

Celule bipolare → De tip ON: descarcă în prezența luminii

→ De tip OFF: descarcă în absența luminii
Celule ganglionare → De tip ON: descarcă în prezența luminii
→ De tip OFF: descarcă în absența luminii
 → De tip M
→ De tip P
→ De tip nonM-nonP

ATENȚIE! De reținut pentru NGL!

Câmp receptor (al unei celule) = aria din retină care, atunci când
este stimulate prin lumină, schimbă
potențialul de membrană al
celulei.

Transducția semnalului vizual

1. Decolorare (engl., bleaching): pigmentul din fotoreceptori absoarbe lumina și se
decolorează (retinenul ajunge din forma cis- în forma trans-)
■ ATENȚIE! În repaus: fotoreceptorii sunt depolarizați

■ Receptorii vizuali sunt receptori metabotropici!

2. O subunitate a proteinei G (transducină) se desprinde

de pigment →
3. Activează fosfodiesteraza →
4. Catalizează transformarea cGMP (guanozin-monofosfat
ciclic) în GMP →
5. Se închid canalele ionice