MINISTERUL SĂNĂTĂȚII, MUNCII ȘI PROTECȚIEI SOCIALE

MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII

COLEGIUL DE MEDICINĂ CAHUL

REFERAT
,, Hippocrates ”

Elaborat:Argint Igor
Student grupa AM-23
Verificat:Bodlev Ala

Cahul,2020
 Cuprins:
1.Hippocrates....................................................................................................pag.3
2.Teoria Hipocratica........................................................................................pag.4
3.Contribuții directe la medicina.....................................................................pag.5
4.Corpusul Hipocratic….................................................................................pag.6
5.Juramântul lui Hipocrate.............................................................................pag.7
6.Bibliografie.................................................................................................pag.8
 1.Hippocrates

Hippocrates din Kos a fost cel mai vestit medic al Greciei antice. Este
considerat „părintele medicinei” ca recunoaștere a contribuțiilor sale de
durată la domeniu ca fondator al Școlii Hipocratice de Medicină.
Această școală intelectuală a revoluționat medicina Greciei antice,
fixând-o ca o disciplină distinctă de alte domenii cu care a fost asociată
în mod tradițional (teurgie și filozofie), așadar stabilind medicina ca
profesie.
Numele lui este legat de Jurământul lui Hipocrat, un adevărat codice
moral al unui medic în exercitarea profesiunii sale, jurământ prestat și în
zilele noastre în multe universități de către absolvenții facultăților de
medicină.
 2.Teoria Hipocratica

I se atribuie lui Hippocrate faptul de a fi prima persoană care a

crezut că bolile au cauze naturale, ce nu țin de superstiții și zei.
Discipolii lui Pitagora au pus pe seama lui Hippocrate alierea filosofiei
și medicinei.
A separat disciplina medicinei de religie, crezând și susținând că boala
nu este o pedeapsă dată de zei, ci mai degrabă produsul unor factori de
mediu, a dietei și a obiceiurilor de viață. Într-adevăr, nu există nici o
singură mențiune cu privire la vreo boală mistică în Corpusul hipocratic.
În orice caz, Hippocrate a lucrat cu multe convingeri care s-au pe
bazat pe ceea astăzi este cunoscută
drept fiziologie și anatomie incorectă, cum este umorismul
Școlile grecești antice de medicină erau împărțite (în knidiană și koană)
în privința felului în care să trateze problema bolilor. Școala knidiană de
medicină s-a concentrat pe diagnostic. Medicina din timpul lui
Hippocrate nu cunoștea aproape nimic despre anatomia și fiziologia
umană din cauza tabuului grecesc care interzicea disecția oamenilor.
Prin urmare, școala knidiană a eșuat în a distinge atunci când o boală
cauzează multe posibile serii de simptome. Școala hipocratică sau
școala Koan a obținut un mai mare succes prin aplicarea
de diagnostice generale și tratamente pasive. S-a concentrat pe grija
pentru pacient și pronostic, nu pe diagnostic. A putut trata în mod
eficient boli și a avut în vedere o mai mare dezvoltare în practica clinică.
Medicina hipocratică și filozofia sa sunt de departe eliminate din
medicina modernă.
Acum, medicul se concentrează pe diagnostic specific și tratament
specializat, ambele fiind adoptate de școala knidiană. Această schimbare
în gândirea medicală din zilele lui Hippocrate încoace a cauzat critici
serioase în timpul ultimelor două milenii, pasivitatea tratamentului
hipocratic fiind subiect de condamnări puternice; de exemplu,
doctorul francez M. S. Houdart a numit tratamentul hipocratic „meditație
asupra morții”
 3.Contribuții directe la medicină

Hippocrate și urmăritorii săi au fost primii care au descris multe boli și

condiții medicale. Este considerat cel care a realizat prima descriere
a degetelor în sticlă de ceas un semn important de diagnostic al unei boli
cronice a plămânilor, anume cancerul pulmonar și boala cardiacă
cianotică. Din acest motiv, degetele în sticlă de ceas sunt uneori numite
„degete hipocratice”.
Hippocrate a fost de asemenea primul medic care a descris fața
hipocratică în Prognoză. Shakespeare face aluzie foarte bună la această
descriere când scrie despre moartea lui Falstaff în Actul II, Scena iii
din Henric V.
Hippocrate a început să categorizeze bolile în acute, cronice, endemice
și epidemice, și să utilizeze termeni precum „exacerbare, recidivare,
rezoluție, criză, paroxism, culme și convalescență.” Altă contribuție
majoră a lui Hippocrate poate fi găsită în descrierile simptomatologiei,
descoperirile fizice, tratamentul chirurgical și prognoza epiemei toraice,
adică supurarea căptușelii cavității pieptului. Învățăturile sale rămân
relevante pentru studenții contemporani de medicină pulmonară și
chirurgie. Hippocrate a fost primul chirurg cardiotoracic documentat, iar
descoperirile și tehnicile sale, deși brute, precum utilizarea țevilor de
plumb pentru eliminarea peretelui de puroi din piept, sunt încă valabile.
Școala hipocratică de medicină a descris bine indispoziții
ale rectului uman și tratamentul acestuia, în ciuda teoriei deficitare a
școlii despre medicină. Hemoroizii, de exemplu, deși se credea că sunt
cauzați de excesul de bilă și flegmă, erau tratați de medicii hipocratici
prin metode relativ avansate. Cauterizarea și extirparea sunt descrise în
Corpusul hipocratic, în plus pe lângă metodele preferate: facerea
de ligaturi între hemoroizi și uscarea acestora cu fier fierbinte. Alte
tratamente precum aplicarea diferitelor alifii sunt sugerate de asemenea.
 4.Corpusul Hipocratic

Corpusul Hipocratic este o colecție de în jur de șaptezeci de lucrări

medicale timpurii colectate în Grecia Alexandriană. Este scris în greaca
ionică. La întrebarea dacă Hippocrate însuși a fost autorul tratatelor din
corpus nu s-a dat un răspuns concludent, dar actuala dezbatere
gravitează în jurul a doar câteva tratate văzute ca fiind potențial scrise de
el.
Având în vedere varietatea subiectelor, stilurile de scris și data aparentă
a alcătuirii, Corpusul Hipocratic nu putea fi scris de o singură persoană
(Ermerins numără nouăsprezece autori).Corpusul a ajuns să fie cunoscut
după numele său din cauza faimei acestuia; este posibil ca toate lucrările
medicale să fi fost atribuite lui 'Hippocrate' de un bibliotecar
din Alexandria. Volumele au fost probabil produse de studenții și adepții
săi.
Corpusul Hipocratic conține manuale, cuvântări, note și eseuri
filosofice pe diferite subiecte din medicină, dar nu într-o ordine
anumită. Aceste lucrări au fost scrise pentru diferite audiențe, atât
specialiști cât și nespecialiști și au fost uneori scrise din puncte de
vedere opuse; contradicții semnificative pot fi găsite în rândul lucrărilor
din Corpus. Tratate notabile ale Corpusului sunt Jurământul
Hipocratic; Cartea pronosticurilor; Despre regim în bolile
acute; Aforisme; Despre aere, ape și locuri; Instrumente de
reducere; Despre boala sacră; etc.
 5.Jurământul lui Hippocrate
Jurământul lui Hippocrate este un jurământ care cuprinde îndatoririle morale ale unui medic în
exercitarea profesiunii sale. Este atribuit lui Hippocrate, medic din Grecia antică. Multe din
principiile acestui jurământ sunt și astăzi valabile, ca păstrarea secretului profesional sau interzicerea
relațiilor intime cu pacienții. Altele sunt subiecte controversate, cum ar fi interzicerea avortului sau
a eutanasiei.
În multe universități, absolvenții facultăților de medicină rostesc la sfârșitul ceremoniei de încheiere
a ciclului universitar jurământul lui Hippocrate:
"Jur pe Apollo medicul, pe Esculap, pe Higea și Panacea și pe toți zeii și zeițele, pe care îi iau ca
martori, că voi îndeplini acest jurământ și poruncile lui, pe cât mă ajută forțele și rațiunea:

 Să respect pe cel care m-a învățat această artă la fel ca pe propriii mei părinți, să împart cu
el cele ce-mi aparțin și să am grijă de el la nevoie; să-i consider pe descendenții lui ca frați și
să-i învăț această artă, dacă ei o doresc, fără obligații și fără a fi plătit.

 Să transmit mai departe învățăturile acestei arte fiilor mei, fiilor maestrului meu și numai
acelor discipoli care au jurat după obiceiul medicilor, și nimănui altuia.

 Atât cât mă ajută forțele și rațiunea, prescripțiunile mele să fie făcute numai spre folosul și
buna stare a bolnavilor, să-i feresc de orice daună sau violență.

 Nu voi prescrie niciodată o substanță cu efecte mortale, chiar dacă mi se cere, și nici nu voi
da vreun sfat în această privință. Tot așa nu voi da unei femei un remediu abortiv.

 Sacră și curată îmi voi păstra arta și îmi voi conduce viața.

 Nu voi opera piatra din bășică, ci voi lăsa această operație celor care fac această meserie.

 În orice casă voi intra, o voi face numai spre folosul și bunăstarea bolnavilor, mă voi ține
departe de orice acțiune dăunătoare și de contacte intime cu femei sau bărbați, cu oameni liberi
sau sclavi.

 Orice voi vedea sau voi auzi în timpul unui tratament voi păstra în secret, pentru că aici
tăcerea este o datorie.

 Dacă voi respecta acest jurământ și nu îl voi călca, viața și arta mea să se bucure de renume
și respect din partea tuturor oamenilor; dacă îl voi trăda devenind sperjur, atunci contrariul."
 6.Bibliografie

1.https://ro.wikipedia.org/wiki/Jur%C4%83m
%C3%A2ntul_lui_Hippocrate

2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Hippocrate

3. https://www.medichub.ro/reviste/medic-ro/hipocrate-si-locul-
sau-in-istoria-medicinei-id-505-cmsid-51