Tema: COMUNICAREA ÎN LEADERSHIP

1. Stiluri de comunicare
2. Reguli și principii ale comunicării eficiente
3. Tipurile de comunicare
4. Top 10 citate despre comunicare

„Dacă nu ştii să comunici, nu poţi fi lider”. (Brian Tracy)

Comunicarea reprezintă una din componentele esenţiale ale vieţii umane, decisivă în ceea ce
priveşte succesul şi eficienţa personală şi profesională. De aceea, actul de comunicare a reprezentat o
provocare pentru specialiștii din toate domeniile de cercetare, regăsind astăzi multiple perspective de
analiză şi cercetare a comunicării: matematică, sociologică, psihologică, cibernetică, interacţionistă,
antropologică, lingvistică etc. De asemenea, au fost identificate modele şi tipologii ale comunicării
interpersonale, de grup şi a celei mediatice. Toate acestea, ne ajută să înţelegem faptul că felul în care
comunicăm are o importanţă fundamentală pentru modul în care funcţionăm ca persoană şi în care activăm
în mediul nostru social. Calitatea vieţii şi a relaţiilor noastre este determinată de calitatea actului nostru de
comunicare, deci este nevoie să acţionăm în permanenţă pentru a reuşi să îl îmbunătăţim. Cu atât mai mult
un lider, care trebuie să cunoască cum să comunice pentru a fi eficient şi pentru a avea un impact pozitiv
asupra organizaţiei pe care o conduce sau în care îşi desfăşoară activitatea.
Liderii sunt, în primul rând, şi în cea mai mare măsură, manageri, întrucât obţin rezultate, se asigură
că ideile devin realitate, implementează strategii, alocă resurse, organizează şi comunică cu oameni. Un
manager îndeplineşte, în orice întreprindere, şapte roluri cheie: planificarea, organizarea, alegerea
personalului, delegarea sarcinilor, supravegherea execuţiei sarcinilor, evaluarea şi raportarea. În fiecare
dintre aceste roluri, are o importanţă ridicată maniera în care managerul comunică cu cei din jur, care
reprezintă stilul său de comunicare managerială. Acesta, alături de conţinutul şi forma mesajului pe care îl
transmite, trebuie să ţină cont de factorii care intervin în actul de comunicare: destinatar, canal de
transmitere a mesajului, scopul vizat şi contextul în care are loc. Pornind de la cele mai frecvente
modalităţi în care managerii comunică în practică, în literatura de specialitate stilurile de comunicare au
fost grupate în patru mari categorii: „blamare”; de „informare-dirijare”, de „convingere” şi de „rezolvare de
probleme”, care au următoarele caracteristici definitorii:
- stilul de tip „blamare”: managerul adoptă o atitudine de judecător, de evaluator şi urmăreşte să
critice, să acuze, să identifice pe cel care a greşit şi se face răspunzător de eroare. Comunicarea este una
unidirecţională, managerul fiind cel care vorbeşte, fără să accepte răspunsuri sau puncte de vedere din
partea subordonatului. Prin adoptarea acestui stil, managerul obţine efectul dorit, subordonatul reacţionând
fie prin schimbarea pe moment a comportamentului, fie prin acceptarea sau recunoaşterea acuzaţiei aduse;

1
 - stilul de tip „informare-dirijare”: managerul formulează într-o formă clară şi concisă mesajul cu
privire la o anumită sarcină, iar subordonatul trebuie să o execute. Prin acest stil, managerul urmăreşte să
transmită într-o manieră neechivocă explicaţii, instrucţiuni şi decizii;
- stilul de tip „convingere”: întrucât este cel care cunoaşte situaţia şi soluţia, managerul domină
comunicarea, însă adoptă ascultarea activă pentru a-l convinge pe subordonat. Prin acest stil, managerul
urmăreşte, utilizând argumente raţionale, obţinerea unui acord, acceptarea unui plan, efectuarea unei
acţiuni sau implementarea unei schimbări;
- stilul de tip „rezolvare de problemă”: prin aplicarea principiilor comunicării suportive şi
descriptive, se vizează remedierea difuncţiilor care apar. Niciunul dintre interlocutori nu domină schimbul
de mesaje, în conţinutul căruia predomină faptele, fiecare dintre interlocutori exprimându-și opiniile, chiar
dacă sunt contrare.
=2=
Un lider trebuie să fie capabil să-şi motiveze subordonaţii, iar una din modalităţile de a face acest lucru,
potrivit lui Brian Tracy, este de a adopta cele patru tipare comportamentale esenţiale prin care îi facem pe
oameni să se simtă importanţi: ( 4A)
- aprecierea: capacitatea de a mulţumi fiecărei persoane pentru efortul depus pentru a-şi îndeplini
sarcinile. Unul din cei mai eficienţi lideri este un şef „recunoscător”.
- aprobarea: capacitatea de a lăuda oamenii şi a-i face să se simtă valoroşi, de a le creşte stima de sine;
- admiraţia: exprimarea admiraţiei, complimentarea oamenilor pentru calităţile lor, pentru realizările lor
profesionale şi personale;
- atenţia: capacitatea de a-i asculta, cu atenţie, calm şi răbdare, pe membrii personalului.
De asemenea, liderii îşi pot îmbunătăţi aptitudinile de comunicare aderând cât mai mult posibil la
următoarele „Zece principii ale unei bune comunicări”:
1. Încercaţi să vă clarificaţi ideile înainte de a comunica. Ideile sau problemele pe care trebuie să
le comunicăm vor deveni mult mai clare cu cât ele (ideile sau problemele) sunt mai sistematizate. Multe
comunicări eşuează datorită unei planificări inadecvate, pentru că şi actul comunicării trebuie organizat şi
planificat.
2. Examinaţi scopul adevărat al fiecărei comunicări. Înainte de a comunica trebuie să stabilim ce
dorim să obţinem prin mesajul transmis: să primim informaţii, să demarăm acţiuni sau să schimbăm o
atitudine. Astfel, vom putea stabili obiectivul cel mai important de realizat, după care trebuie să ne adaptăm
limbajul, atitudinea şi abordarea de ansamblu în vederea atingerii acelui obiectiv. Cu cât mesajul transmis
este mai focalizat şi mai simplu, fără a ne pierde în detalii, cu atât şansele unei comunicări de succes sunt
mai mari.
3. Luaţi în considerare ansamblul aspectelor fizice şi umane atunci când comunicaţi. Este ştiut
faptul că semnificaţia şi intenţia sunt transmise nu numai prin cuvinte ci şi de mediul de ansamblu al
comunicării. Este necesar să adaptăm comunicarea la mediul în care se realizează aceasta, deoarece

2
finalitatea acesteia poate avea forme diferite: locul în care comunicăm – facem o comunicare privată sau
publică, la birou sau în societate; condiţiile comunicării – facem acest lucru în situaţia în care suntem
relaxaţi emoţional sau sub influenţa stresului, când suntem marcaţi de urmările unui eveniment fericit sau
nefericit (după caz); toate acestea ne pot apropia sau îndepărta de aşteptările noastre în privinţa
comunicării.
4. Consultaţi-vă cu alţii, atunci când este cazul, pentru planificarea comunicării. Este de dorit şi
uneori necesar, să-i implicăm pe subordonaţi în procesul de planificare a comunicării, pentru că aceştia ne
vor ajuta în dezvoltarea comunicării şi pot conferi mesajului nostru o obiectivitate suplimentară, printr-o
participare activă.
5. Fiţi atenţi, atunci când comunicaţi, la nuanţe, nu numai la conţinutul de bază al mesajului
dumneavoastră. Pe lângă înţelesul cuvintelor din cadrul comunicării, tonalitatea vocii, expresia feţei,
gesturile corpului, receptivitatea faţă de interpelările de pe parcursul transmiterii mesajului au un impact
puternic asupra destinatarilor, efectele acestora putând influenţa pozitiv reacţia acestora faţă de mesaj, chiar
mai mult decât conţinutul de bază.
6. Beneficiaţi de ocazia, atunci când se iveşte, de a transmite destinatarului ceva de valoare sau
care să-l ajute. În calitate de sursă, ca lider, trebuie să privim comunicarea şi din punctul de vedere al
destinatarului, să luăm în considerare interesele şi nevoile lui, să încurajăm cooperarea, să transmitem ceva
de valoare sau ceva care să ofere un avantaj imediat celeilalte persoane. Subordonaţii sunt mai receptivi
faţă de conducătorii ale căror mesaje iau în considerare interesele lor.
7. Urmăriţi efectele comunicării. În timpul comunicării, trebuie să verificăm dacă mesajul este
perceput sau nu prin punerea de întrebări, încurajându-l pe interlocutor să-şi exprime reacţiile. Cele mai
susţinute eforturi, pe care le depunem în vederea obţinerii unei bune comunicări, se pot irosi dacă nu
verificăm ca rezultatul comunicării să fie identic cu cel planificat de noi.
8. Comunicaţi atât pentru ziua de mâine, cât şi pentru prezent. Deşi în general, comunicarea
vizează rezolvarea problemelor imediate, ea trebuie să fie în concordanţă cu interesele şi obiectivele
instituţiei pe termen lung şi să fie percepută ca o consecvenţă de către destinatar.
9. Asiguraţi-vă că acţiunile dumneavoastră sprijină comunicarea. Cel mai convingător mod de
comunicare este nu ceea ce spunem, ci ceea ce facem. Practica a demonstrat şi sigur am constatat şi noi, că
atunci când acţiunile şi atitudinile noastre intră în contradicţie cu mesajele transmise de noi, interlocutorii
au tendinţa să nu mai pună preţ pe ceea ce am spus. Pentru fiecare lider practicile bune – atribuirea clară a
responsabilităţii şi a autorităţii, acordarea unor recompense corecte pentru eforturile depuse, etc. –
comunică mai mult decât cuvintele stilate şi pompoase prezentate de un bun orator.
10. Încercaţi nu numai să fiţi înţeles dar să şi înţelegeţi – fiţi o persoană care ştie să asculte.
Ascultarea este una din cele mai importante faze ale comunicării dar şi cel mai dificil de realizat. În
momentul în care începem să vorbim, de cele mai multe ori suntem atenţi la şirul şi semnificaţiile frazelor
pe care le rostim, în detrimentul celor pe care le exprimă ceilalţi. Este necesar să ne concentrăm pentru a

3
percepe ideea cuvintelor exprimate sau nerostite de interlocutori, a semnificaţiilor mesajelor nonverbale
emanate de aceştia.
=3=
În cadrul unei organizaţii întâlnim două tipuri de comunicare:
– comunicare formală;
– comunicare informală.
- Comunicarea formală în organizaţie este acel tip de comunicare realizat între nivelurile ierarhice
din cadrul organigramei. Comunicarea formală în organizaţie creează modele de comunicare între membrii
ei, indiferent de natura organizaţiei. Principala cale de circulaţie a informaţiilor o reprezintă transmiterea în
serie, adică trecerea acestora de la o persoană la alta. Practica a demonstrat că transmiterea în serie a
informaţiilor suferă de o slăbiciune, adică informaţia tinde să se distorsioneze pe măsură ce creşte mărimea
seriei.
- Comunicarea informală în organizaţie este comunicarea care nu respectă nivelurile ierarhice
stabilite prin organigramă, ci urmează modelul unor relaţii personale între membrii respectivei organizaţii.
Sursa de informaţii este reţeaua de comunicare informală în cadrul organizaţiei şi are trei caracteristici de
bază:
– apare şi este folosită în mod neregulat în organizaţie;
– nu este controlată de lideri, în majoritatea situaţiilor neavând posibilitatea să o influenţeze;
– serveşte intereselor persoanelor care fac parte din ea.

Concluzii:
■ Comunicarea este decisivă în ceea ce priveşte eficienţa unui lider.
■Omul, prin natura sa reprezintă o fiinţă comunicativă. William Safire a afirmat că „limbajul s-a dezvoltat
din cauza nevoii noastre profunde de a ne plânge”.
■ Brian Tracy este extrem de tranşant afirmând că: „Dacă nu ştii să comunici, nu poţi fi lider”.
■ Însă, comunicarea eficientă se bazează pe încredere, pe care liderul trebuie să ştie cum să o câştige din
partea subordonaţilor. Liderii ştiu să asculte, iar pentru a deveni un bun lider, capabil să comunice eficient,
trebuie să ştii să-l asculţi pe celălalt. Asta pentru că oricine resimte în permanenţă nevoia de a se simţi
important şi valoros.
■ Cu atât mai mult, un subordonat va aprecia acţiunile liderului care vor contribui la creşterea nivelului de
sine, care îl vor face să se placă mai mult, şi, pe cale de consecinţă, îl vor face mai eficient pentru
angrenajul organizaţiei în care îşi desfăşoară activitatea.

Top 10 citate despre comunicare

4
10. “Scrie pentru a fi inteles, vorbeste pentru a fi ascultat, citeste pentru a creste.” – Lawrence Clark Powel
9. “Imi aduc aminte asta in fiecare dimineata: nimic din ce spun astazi nu ma va invata ceva. Deci, daca am
de gand sa invat, trebuie sa o fac prin ascultare.” – Larry King
8. “Cuvintele dragute pot fi scurte si usor de spus, dar ecourile lor sunt cu adevarat nelimitate.” – Maica
Tereza
7. “Nu spune putin in vorbe multe, ci mult in vorbe putine.”- Pitagora
6. “Oamenii se urasc pentru ca se tem, se tem pentru ca nu se cunosc si nu se cunosc pentru ca nu
comunica.”- Martin Luther King
5. “Eu vorbesc cu toata lumea in acelasi fel, indiferent daca este omul care strange gunoiul sau directorul
universitatii.” – Albert Einstein
4. “O comunicare buna e un stimulator la fel de bun ca o cafea tare, si la fel de greu sa adormi dupa.” –
Anne Morrow Lindbergh
3. “Arta comunicarii este limba pe care o vorbesc liderii.” – James Humes
2. “Cei mai de succes oamei pe care i-am cunoscut, sunt cei care asculta mai mult decat vorbesc.” –
Bernard Baruch
1. “Doua monologuri nu fac un dialog.” – Jeff Daly