Universitatea de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”

Catedra de Biofizică și Fiziologie Umană

APA MATRICEA VIEȚII

Elaborat˸ Țurcan Larisa

Gr. 1113
Coordonator˸ Linte Maria
 Motto꞉
Antoine de Saint-Exupéry
Apă꞉ Tu nu ai nici gust, nici culoare, nici
miros, pe tine-i imposibil de descris, cu
tine se desfată necunoscîndu-Te. Nu se
poate de spus, că Tu ești necesară pentru
viață, Tu ești însăși viața.Tu ne umpli pe
noi cu bucurii pe care ne le explici cu
sentimentele noastre.
 Actualitatea temei

Apa este substanță în natură despre care

totul se știe, dar totodată nu se știe nimic.
Ea a fost și este studiată de la apariția
omenirii, dar în continuare are taina ei pe
care nu a dezvăluito nimeni pînă la capăt.
 Actualitatea temei

• Ea este importantă nu numai pentru faptul

că este, din punct de vedere
cantitativ,componentul major al
organismelor vii, dar și pentru motivul că ia
parte la organizarea structurală a
biosistemelor și la activitatea metabolică
celulară.
 Scopul

• Cercetarea apei ca component principal a

organismului uman și a naturii, unele
efecte ale sale asupra sănătății omului.
 Metode de cercetare
• Metoda istorică;
• Metoda experimentală;
Structura atomică și electronică
a apei
• În compoziția apei intră un atom de oxigen și doi atomi de
hidrogen: HOH.
• Avand în vedere că hidrogenul prezintă trei izotopi: H
( protiu ), H=D ( deuteriu ) și H=T ( tritiu ) se pot forma
urmatoarele combinații ale atomilor, pentru a produce
apa:
• H – O – H ( apa „obisnuită” )
• D – O – D ( apa „grea” )
• T – O – T ( apa „tritiată” ) 
• Deoarece și oxigenul prezintă fenomenul de izotopie ( O,
O, O ) în realitate există un numar de 18 specii de
molecule de apa.
 Structura apei
• Molecula de apa este cea mai
raspandită în natură, are atomii
coplanari, cu unghiul dintre lgaturile
covalente O – H de 105 și
cu lungimea legăturilor
de 1 A, prezentînd un
moment de dipol permanent.
 Proprietățile apei
• La temperatura de 0 C numai 15% din
legaturile de hidrogen se rup. Din
această cauză apa continuă să-și
pastreze o structură cvasicristalină
care devine din ce în ce mai labilă, pe
masură ce temperatura crește.
 Proprietățile apei
• În stare gazoasă, datorită agitației termice
foarte intense, se rup aproape toate
legaturile de hidrogen, moleculele de apă
devenind libere ( izolate ).
• În concluzie, apa este înalt structurată în
faza solidă, local structurată în faza lichidă
și, practic, nestructurată în faza de vapori.
 Importanța apei în lumea vie
Datorită ponderii sale foarte mari în lumea vie, apa constituie
„cadrul molecular” în care se desfașoară procesele vieții.
1. Apa constituie solventul universal al materiei vii, atît la nivelul
intracelular cît și interstițial.
2. În interiorul celulelor apa intervine într-o serie de reactii
biochimice, cum ar fi de exemplu, reactiile de hidroliza, de
oxidare și de condensare.
3. În cazul plantelor, apa constituie unul din cei doi reactanți în
procesul de fotosinteză ( celalalt fiind dioxidul de carbon ).
4. Apa constituie mediul de transport al moleculelor, ionilor
macromoleculelor și al celulelor de la un organ la altul. Acest
transport se realizează de catre fluidele circulante
extracelulare.
 Importanța apei în lumea vie
5. Apa este agentul de eliminare a catabolitilor toxici în
afara organismului, în procesele de transpirație și
micțiune.
6. Apa constituie mediul de flotație al unor celule libere cum
ar fi eritrocitele, limfocitele, leucocitele.
7. Apa asigură protecția la șocuri mecanice a unor sisteme
( sistemul nervos central ) sau a embrionului și fătului.
8. În cazul animalelor homeoterme, apa intervine
substanțial și eficient în procesele de termoreglare.
 Proprietățile biofizice ale apei
• Caldura specifică a apei (4,2 J/kgK) foarte mare față de oricare
substanță solidă sau lichidă permite o stabilizare a temperaturii în
diversele procese biologice (ex. caldura produsă în travaliul
muscular sau în procesele energetice apărute în metabolism).
• Conductibilitatea termică (0,59 sec-1cm-1k-1 la 20°C) mai mare ca
altele lichide este un „amortizor și transport termic” în vederea
evacuării căldurii în jurul membranelor sau altor structuri care nu
poate fi evacuată prin circulație de lichide.
• Căldura latentă de vaporizare (2,43 J/kg la 37°C) este mult mai
mare ca la alte lichide fiind un factor determinant și favorizant în
homeotermie.
 Proprietățile biofizice ale apei
• Constanta dielectrică ε = 78,5 la 25°C explică
capacitatea mare de ionizare a substanțelor
dizolvate în apă.
• Punctele de topire 0°C și fierbere la 100°C permit
o plajă mare în care proprietățile apei se schimbă
puțin.
• Coeficientul de difuziune (2.4.10-4 cm2/s) reprezintă
cantitatea de substanță care difuzează printr-o
substanță de 1cm2 într-o secundă. Permite
difuziunea liberă a substanțelor existente în
lichidele biologice.
 Proprietățile biofizice ale apei
• Densitatea: creșterea la 4°C a densității permite
supraviețuirea în apa cu gheață la suprafață a
peștilor.
• Coeficientul de viscozitate este mic ceea ce permite
o deplasare a straturilor apei în mod liber fără o
frecare și consum de energie între ele.
• Coeficientul de tensiune superficială 75,6.10 -3 N/m
la 0°C scade cu creșterea temperaturii, prin ruperea
legăturilor de hidrogen și agitația termică.
 Apa grea
• În 1932 Urez observă că reziduurile
bacurilor de electroliză au greutate mai
mare decât apa obișnuită. Atunci a
descoperit apa grea care se obține prin
electroliza la tensiuni mari.
 Acțiunea apei grele
• în organism este de a încetini
metabolismul;
• inhibă diviziunea celulară;
• abolește parțial capacitatea de conducere
a influxului nervos;
• inhibă transportul activ și contracția
musculară.
 Apa cristalizată
Apa este purtatoare de informație și poate
fi foarte ușor impresionată, impregnată, cu
diferite energii.

Înainte de filtrare și ionizare După filtrare și ionizare

După experimentele savantului
japonez Masaru Emoto
Dr. Masaru Emoto studiză cristalizarea
apei și demonstrează fară echivoc
existenţa aspectelor subtile, energetice,
precum și influența evidentă pe care
gîndurile, sentimentele, muzica, imaginile,
etc. o pot avea asupra materiei.
Apa cristalizată

Apa sfințită
Dumnezeu
 Clasificarea apei în organism
I.După localizare: II. După interacția cu
1. intracelulară: 70% din macromolecule
total. biologice
2.extracelulară 30% 1.liberă
3. interstitială 20% 2. legată (structurată)
4. circulantă (vasculară)
– 7%.
 Clasificarea apei în organism
III.După distribuția în IV.După proveniență în
țesuturi organism apa poate
1. Tisulară fi:
2. Extratisulară 1. Exogenă
Ex: umorile apoase, 2. endogenă.
silicoase, lichid
cefalorahidian și
sânge
Deoarece anabolismul scade cu varsta se constata și o
scădere a procentului de apa cu vârsta: nou – născut
→ 76 – 80%; femei 60 – 80 ani → 56 – 60%.
Distribuția apei
• Păr – 4% • Ficat - 75%
• Dentina – 10 - 9% • Mușchi - 76%
• Schelet și țesut adipos – • Cord 77%
30% • Plămîn – 81 %
• Cartilaj – 50% • Plasma - 93%
• Substanța alba – 70% • Țesut embrionar - 97%
• Substanța cenușie - 85%
Cantitatea de apă depinde de:
Cantitatea de apa în țesuturi depinde de:
• coeficientul lipocitic;
• raportul dintre cantitate de colesterol
hidrofil și cantitatea de acizi grasi
hidrofobi.
Cu cît un organ sau țesut este sediul unor
procese metabolice intense cu atît
conținutul de apă este mai mare.
 Bibliografie
• Aurel Popescu, Fundamentele Biofizicii
Medicale, editura a ll Bucuresti, 1994.