Obiectivele cursului • Înţelegerea procesului de concepţie şi a sexualităţii umane, prin prisma bioeticii medicale. • Înţelegerea conceptului de transplant şi implicaţiile bioetice ale acestei metode medicale. • Înţelegerea conceptului de liber arbitru şi discernământ. Metoda carteziană • Descartes încearcă prin această metodă să atingă un unic scop: găsirea adevărului. În acest demers emite patru etape:
• (1) Înlocuirea metodei autorităţii, cu metoda examinării libere.
• (2) Împărţirea fiecăreia dintre problemele examinate în atâtea părţi câte vor fi găsite necesare: regula analizei. • (3) Călăuzirea în ordine a gândurilor, plecând de la lucrurile cele mai simple şi mai uşor de cunoscut, la cele mai complexe: regula sintezei. • (4) Aplicarea şi experimentarea tuturor adevărurilor descoperite, în scopul de a demonstra ipoteze. Ideile morale ale lui Descartes • Recunoaşterea religiei în care s-a născut persoana şi decizia acesteia de a nu admite decât ideile juste şi lipsite de exagerare. • Hotărârea persoanei de a stărui pe drumul ales şi de a nu se abate de la această cale, dacă a găsit-o ca fiind bună de urmat. • Resemnarea şi stăpânirea de sine, atunci când omul este pus în faţa întâmplărilor care-i depăşesc puterile. • Întrebuinţarea întregii sale puteri în căutarea adevărului cu ajutorul raţiunii. • Întrebuinţarea voinţei în stăvilirea pasiunilor şi subordonarea acestora în toate acţiunile omeneşti. Aparatul psihic după Freud • Supraego-ul este instanţa morală a personalităţii. Ca urmare a săvârşirii unor fapte morale, supraego-ul îl recompensează pe individ, prin intermediul ego-ului cu un sentiment de mulţumire şi mândrie. Supraego-ul se află în conflict pemanent cu Aparatul psihic după Freud • Id-ul, nu poate influenţa acţiunile acestuia, decât prin intermediul Ego-ului. Atunci când impulsurile transmise de către Id sunt puternice, iar cenzura Supraego-ului este puternică, la nivelul Ego- ului se acumulează o tensiune, care este resimţită de către individ, ca o stare de culpabilitate sau anxietate. • Cu excepţia Id-ului, Ego-ul şi Supra-egoul se dezvoltă încă din mica copilărie, existând mai multe faze ale dezvoltării din punct de vedere psihanalitic, în cele din urmă acestea definind personalitatea la vârsta adultă Complexul lui Oedip • Complexul lui Oedip este, de fapt, transpunerea unei vechi legende greceşti preluate de către Sofocle, în care regele Oedip s-a împotrivit cu toate forţele prezicerii făcute de către oracolul din Delphi, care spunea că destinul său este acela de a-şi ucide tatăl şi de a se căsători cu mama sa. • Printr-o nefastă împrejurare a sorţii, Oedip îşi omoară tatăl (fără să ştie că este tatăl său) şi se căsătoreşte cu mama sa, iar în acest fel prezicerea se adevereşte (Sofocle, 2013). • După Freud, acest complex apare între vârsta de 1-5 ani şi constă în ambivalenţa între dragostea de mamă şi rivalitatea faţă de tată. Observaţiile sale pleacă de la faptul că, în această perioadă, comportamentul copilului este caracterizat de o apropiere mare faţă de mamă, de declaraţii de dragoste pe care băiatul i le face mamei sale, astfel încât tatăl este perceput ca un intrus. • Datorită faptului că în acest caz copilul îl percepe pe tatăl său ca fiind un rival, dar unul mai puternic decât el, apare aşa numita identificare cu agresorul, în care copilul încearcă să câştige dragostea tatălui pentru a Sexualitatea umană în vise • Visul, nu se inspiră niciodată decât din sentimente personale, în vis regăsindu-se sub o formă deghizată dorinţele noastre refulate, sau interzise. • Freud descrie un astfel de caz, dar îl priveşte prin prisma patologiei, citez: ,,O pacientă îmi vorbise, cu mulţi ani în urmă, despre boala fratelui ei, atins de un acces de delir furios care debutase prin strigătul "Natura, natura!" După părerea medicilor, acest strigăt a fost inspirat de citirea unei lucrări a lui Goethe şi dovedea că bolnavul se surmenase cu aceste studii. În ceea ce mă priveşte, mi s-a părut plauzibil să admit că acest strigăt, "Natura", trebuia să fie luat în sensul sexual pe care toată lumea îl cunoaşte, atât ignoranţii cât şi savanţii. Şi timpul nu m-a contrazis deoarece, mai târziu, acest nenorocit şi-a mutilat propriile organe genitale. Când s-a produs criza el avea 18 ani.” Anamneza şi comunicarea în tulburările sexuale • În abordarea anamnezei şi istoricului problemelor sexuale medicul va vorbi întotdeauna şi absolut cu toţi pacienţii despre evoluţia sexualităţii lor şi eventualele probleme din acest domeniu. De asemenea, va pune întrebări privind sănătatea sexuală a pacientului, în completarea relatărilor acestuia. • Ori de câte ori este posibil va folosi teste de screening privitoare la disfuncţia erectilă, pentru a reuşi o înţelegere cât mai completă a eventualelor probleme. • Medicul va da pacientului ocazia de a discuta şi despre evoluţia actualelor probleme sexuale sau despre posibilitatea apariţiei în viitor a unor probleme sexuale. • Întotdeauna se va discuta şi despre bolile cu transmitere sexuală şi despre prevenirea acestora. • Atunci când medicul examinează un pacient cu disfuncţie sexuală se pune problema felului în care dialogul este condus. Bioetica concepţiei şi sexualităţii umane • Bioetica medicală poate fi definită ca fiind ştiinţa care se ocupă de comportamentul uman din punct de vedere al îngrijirii sănătăţii, atunci când această conduită este examinată prin intermediul principiilor etice şi morale. • Bioetica medicală are la bază un principiu forte simplu, adică, nu tot ceea ce poate fi realizat din punct de vedere ştiinţific este şi permis. Spre exemplu materialul şi metoda prin care încercăm să demonstrăm un adevăr ştiinţific, trebuie să respecte drepturile subiectului care participă la o cercetare, fără ca acel studiu să-l influenţeze negativ. • Astfel, în momentul de faţă există o puternică dezbatere ştiinţifică în privinţa clonării umane, existând limite extrem de categorice în privinţa respectării tuturor principiilor de bioetică, în cadrul acestei proceduri. Contracepţia • Recunoașterea internațională a dreptului femeii de aş controla fertilitate nu reprezintă un determinant în zona bioeticii medicale, dar această problemă este considerată extrem de importantă, fiindu-i alocate resurse semnificative. • Inclusiv în prevenirea sarcinilor nedorite, medicii încă mai trebuie să se ocupe cu probleme dificile, cum ar fi cererile de aplicare a metodelor contraceptive la minori, în aceste cazuri fiind nevoie de o consiliere medicală explicită, care constă în explicarea riscurilor la care se expun tinerii, precum şi la prezentarea clară a diferitelor metode de contracepţie. Reproducerea asistată • Se recomandă în cazul cuplurilor sau a persoanelor, care nu pot concepe in mod natural, • Există diferite tehnici de reproducere asistată, cum ar fi inseminarea artificială și fertilizarea in vitro și transferul embrionar disponibile pe scară largă în centrele medicale majore. • Surogatul sau gestația substituită este o altă alternativă. • Nici una dintre aceste tehnici nu este lipsită de probleme, atât în cazurile individuale cât şi în cazul politicilor publice. Prezentare de caz (1) • Procurorii DIICOT susţineau, în rechizitoriul trimis in instanţa în februarie 2010, un grup infracţional organizat care acţiona la o clinica din Capitala, procedurile medicale fiind coordonate prin introducerea în tara în mod fraudulos de materie genetică, prin ţinerea unei evidenţe a donatoarelor, a medicamentelor şi a posibilităţilor de racolare a beneficiarelor din străinătate. • Donatoarele erau recompensate în mod direct ori indirect donatoarele si/sau racolatoarele. • Unul dintre medici este acuzat ca ar fi exercitat fără drept profesia de medic pe teritoriul României. • Potrivit procurorilor, in calitate de medic specialist in obstetrica- ginecologie, acesta racola din străinătate cuplurile ce doreau să fie beneficiarele tehnicilor de reproducere asistata, supraveghea evoluţia tratamentului de stimulare hormonală participând în mod direct la examinarea donatoarelor si a pacientelor, realiza puncţiile si preda ovocitele extrase medicului Genia Ziskind, in vederea pregătirii culturilor necesare realizării embriotransferului efectiv, introducea în tara, în mod repetat si fraudulos materie genetica. Prezentare de caz (2) • De asemenea, medicul specialist embriolog este acuzată că, în calitate de, pregătea culturile (embrionii) necesare realizării embriotransferului efectiv, ajuta la preluarea ovocitelor extrase în momentul imediat următor realizării puncţiilor, ovocite pe care ulterior le utiliza in cadrul procesului de pregătire a culturilor necesare realizării embriotransferului efectiv, a introdus în tara, în mod repetat şi fraudulos materie genetica care a fost ulterior utilizată în tehnicile de pregătire a culturilor necesare realizării embriotransferului efectiv si a exercitat profesia de medic pe teritoriul României fără să aibă acordul din partea autorităţilor competente. • Un alt medic, a fost trimis in judecata pentru sprijinirea unui grup infracţional organizat, trafic de celule de origine umana si de complicitate la introducerea în ţara de celule de origine umana în mod fraudulos. • Procurorii susţin ca medicul a ştiut ca donatoarele de ovule primeau bani din partea clinicii si ca nu era acreditata sa desfăşoare activităţi de reproducere pe cale artificiala, iar materia genetica era introdusa in tara in mod fraudulos. • Secretara Cecilia Borza este acuzata ca a racolat in mod direct ori prin persoane interpuse tinere cuprinse intre 18 si 30 de ani, care consimţeau sa fie supuse unor proceduri medicale având drept scop stimularea ovariana, preocupându-se totodată de păstrarea discreţiei asupra activităţii reale desfăşurate. Bioetica transplantului • În jurământul lui Hipocrate se afirmă faptul că pacientul trebuie informat în legătură cu toate procedurile medicale la care urmează a fi supus. Astfel, în cazul transplantului voluntar donatorii trebuie să înţeleagă şi să parcurgă următoarele etape ale unui consimţământ informal valid: • Înţelegerea - donatorii trebuie să fie capabil de a asimila informații exacte cu privire la riscurile și beneficiile, atât pentru ei cât și pentru destinatar; • Prezentarea completă și pertinentă a informațiilor cu privire la riscurile, beneficii și alternativele transplantului • Consecințele donării - acest proces ar trebui să permită o periodă de gândire pentru a oferi potențialului donator, suficient timp să-și reconsidere decizia de a dona; â • Decizia de a dona - trebuie să fie voluntară, liberă de influențe sau constrângere de la terți; • Donatorii trebuie să prezinte stabilitate psihosocială și emoțională, iar pe acestea ar trebui să se bazeze procesul decizional (Jung, et al, 2010). Întrebări de verificare • Care sunt provocările societăţii contemporane, din punct de vedere al concepţiei şi al sexualităţii umane? • Enumeraţi două criterii care trebuie îndeplinite de către pacient, în vederea efectuării transplantului. • Cum se numeşte instanţa psihică descrisă de S. Freud ca fiind sediul moralităţii umane? Bibliografie • Education Development Center, (2009), Exploring Bioethics, Newton:Education Development Center, Inc. • Freud, S. (2010). Studii despre sexualitate. Bucureşti: Trei. • Freud, S. (2010). Interpretarea viselor. Bucureşti: Trei. • Tudose,F. (2010). Psihiatrie pentru psihologi. Bucureşti: Trei. • UNESCO, (2011). Casebook on Human Dignity and Human Rights, • Bioethics Core Curriculum, Casebook Series, No. 1, UNESCO: Paris, 144 pp.