deontologie

FECUNDAREA IN VITRO curs 10

Fecundarea inseamna si comporta punerea in act a unei noi fiinte, cand este vorba despre un
om, fecundarea este sinonima cu procrearea si ridica numeroase aspecte de natura etica atunci
cand se discuta despre tehnologia de fecundare umana.
Problema centrala etica este medicul sau biologul ce o efectueaza implica doar ajutorul
pentru rezolvarea sterilitatii sau se produce o substitutie si de ce nu chiar o manipulare. De
altfel cand vorbim de tratamentul sterilitatii, ne gandim sa ajutam desfasurarea proceselor, dar
responsabilitatea ramane a cuplului.
Posibilitatile actuale sunt foarte mari: fecundarea artificiala poate avea loc in uter sau in
vitro.
Trebuie discutat atat despre comportamentul moral al celui ce il efectueaza, cat si a
cuplului, iar cand discutam despre moralitate trebuie sa dispunem de criterii de obiectivitate
etica si nu doar ,,intentia de a ajuta” un cuplu sau o persoana in cazul disparitiei sotului de
exemplu.
In cazul fecundarii in vitro prin transfer embrionar este vorba pe drept cuvant de fecundare
si nu insamantare, pastrand caracterul sau natural. In cazul fecundarii in vitro, unirea
gametilor este controlata si condusa la termen pe cale artificiala, in vitro.
Probleme etice referitoare la fecundarea in vitro prin transfer embrionar (FIVET).
FIVET incepe sa devina o realitate, dar in masura in care stiinta si tehnica a inregistrat
progrese, etica cunoaste probleme dificile care sunt dezbatute de lumea laica, nu numai de cea
clericala .
Cea mai dezbatuta problema de catre biserica este cea a fecundarii extracorporale
omogena si ridica doua exigente ”salvarea vietii embrionului” si cea referitoare la procreatie
ca rezultat al raportului intre soti.
Unii recurg la scuza ca si in cazul fecundarii naturale apar “miniavorturi” sau ca insasi
natura opereaza o selectie intre diferiti embrioni. Trebuie insa facuta o distinctie intre moartea
naturala si moartea provocata si in acest caz, specialistii mai spun ca doar in prezent sunt
obligati sa se ia aceste masuri de precautie, dar ca tehnicile vor fi inbunatatite, reducandu-se
acest risc in viitor.
Problema acestor embrioni umani implica si alte probleme etice legate de structura si
valoarea fiintei umane respective. Dar copilul nascut prin fecundarea artificiala extracorporala
heterogena ridica o serie de probleme etice privind: identitatea biologica, psihologica si
juridica a copiulului consecintele antrenarii mamei surogat sau chiar repercursiunile asupra
unitatii matrimoniale si conjugale, aspecte cu influente deosebite asupra viitorului copilului si
familiei.
Problema mamelor surogat pe care o gasim in reviste ,filme a devenit publica si ridica
numeroase probleme .Astfel femeile care vnu pot purta o sarcina apeleaza la o terta persoana
pentru gestatia embrionilor fecundati in vitro cu ovul si sperma de la alte persoane. Cel mai
adesea purtatoarea sarcinii este o ruda (sora sau chiar mama), dar sunt si cazuri cand se
plateste acest “serviciu”. Necazul incepe cand se naste copilul si cea care a purtat sarcina se
simte intim legata de copil. Situatia este complicata si pentru copil pentru ca patrimoniul
genetic provine de la doua persoane (din care una este adesea necunoscuta), in timp ce
nutritia, comunicarea vitala intrauterina cu consecinte asupra profilului psihologic, sangele
provin de la o alta persoana, mama inlocuitoare. Discutiile suscitate au privit compararea
maternitatii surogat cu doica, riscul exploatarii capacitatii de purtare a sarcinii sau chiar o
noua “ profesiune”, aceea de mama surogat. Dar ce se intampla cand se naste un copil cu
malformatii si cuplul nu mai doreste sa-si ia copilul? Cine este inregistrata ca mama: cea care
a “comandat” aceasta sarcina sau cea care a nascut copilul si care este de fapt mama, al cui
este de fapt copilul ,al mamei care l-a nascut sau al celei ce a oferit ovulul pentru fecundare?
Care este pozitia tatalui?
In tarile dezvoltate se recurge la congelarea embrionilor .Parintii au ,,libertatea”de a-l ceda
institutelor de cercetare sau unor femei sterile.Cei mai multi sunt insa abandonati-oare nu se
“violeaza”legile naturale ale biologiei?
 ASPECTELE ETICE ALE AVORTULUI

Pe plan stiintific,avortul inseamna intreruperea prin diferite metode a unei sarcini in

evolutie .
Pe plan moral avortul este consideratca fiind o crima.Noi consideram ca fiinta umana
pe cale de dezvoltare, sufera un proces continuu si nu este nici un moment in care sa se
poata spune ca nu este un om in devenire. Orice fiinta incepe cu o celula mica. Viata
umana incepe cu celula fecundata. Nu exista nici o etapa in care sa ai dreptul sa o opresti.
Avortul este de mai multe tipuri: avort spontan, avort terapeutic, avort la cerere si avort
empiric provocat de diferite persoane care nu au o pergatire medicala necesara pentru
efectuarea acestuia. Trebuie retinut faptul ca avortul nu este o metoda contraceptiva.
Cele mai expuse la avort sunt in general tinerele cu varste cuprinse intre 15 si 20 de
ani. De la legalizarea avortului, tara noastra “se poate lauda cu performanta” de a detine
locul I in ceea ce priveste numarul avorturilor.
In timpul comunismului avortul la cerere fara indicatii medicale era interzis, insa acest
lucru nu impiedica femeile sa recurga la aceasta metoda. Unele dintre ele apelau la asa
zisele “babe” care pentru a provoca un avort patrundeau in cavitatea uterina cu diferite
obiecte ascutite, obiecte ce nu erau sterilizate. In urma patrunderii in cavitatea uterina cu
aceste obiecte uterul era adesea perforat, provocand femeii o hemoragie mare si infectie.
Astazi cel mai frecvent recurg la avort tinerele care isi incep viata sexuala devreme si
nu cunosc prea bine mijloacele de contraceptie, fie sunt tinere care sunt nevoite, sub
presiunea familiei, prietenului sau sotului, sa avorteze. Sprijinul familiei si persoanei
iubite conteaza foarte mult pentru psihicul tinerei. De cele mai multe ori femeile care
recurg la aceasta metoda regreta fapta lor, unele au suferinte psihice.
Deci, familia are un rol important in ceea ce priveste decizia pe care femeia insarcinata
o va lua. Daca o familie este intelegatoare si o ajuta pe tanara, ea va alege sa pastreze
sarcina si va fi impacata cu sine. Barbatul care lasa in voia sortii femeia care-i poarta in
pantece propriul prunc se incarca cu un mare pacat.
Deseori, tatii nu inteleg ce efect negativ are asupra mamei si a copilului fuga lor de la
raspunderea de a fi “tata”. Pentru mama insarcinata aceasta conduita duce la o incarcatura
psihica deosebita. Ea are nevoie de mult curaj pentru a invinge nesiguranta data de lipsa de
responsabilitate a tatalui copilului, Iata ce declara o femeie care a facut un avort: ”Am vrut
sa-mi traiesc viata. Dar datorita avortului am pierdut-o. Mi-am pierdut linistea interioara,
barbatul cu care urma sa ma casatoresc, primul meu copil. Imi voi procura droguri care
sa-mi nauceasca mintea si voi deveni dependenta de ele”.
Daca familia are un rol atat de important in ceea ce priveste hotararea tinerei, care se
interneaza in spital pentru avort, rolul nostru ca asistenti medicali este acela de a face
familia tinerei sa inteleaga cat de importanta este decizia pe care tanara este nevoita sa o
ia, trebuie sa ii facem sa inteleaga repercursiunile pe care le are avortul asupra psihicului
tinerei. Aceasta nu exclude discutia noastra cu tanara.
De multe ori, daca diferenta de varsta dintre pacienta si asistenta medicala este mica,
comunicarea este mult mai usoara, astfel asistenta medicala reuseste mai usor sa-I castige
increderea tinerei, ea va ajuta sa ia o decizie cat mai corecta pe care nu o va regreta mai
tarziu. Astfel, asistenta medicala trebuie sa o sfatuiasca ce este mai bine sa faca. Ea trebuie
sa ii arate consecintele avortului atat fizice, cat si psihice. Dar decizia ramane a mamei.
Iata ce marturiseste o femeie care a avut sansa de a i se darui viata: ”Un raufacator
patrunzand in casa, l-a legat pe tatal meu de maini si de picioare si sub privirile uimite de
groaza ale acestuia a violat-o pe mama. Atunci am fost conceputa eu. Toit au fost de
parere sa se recurga la avort. Tatal meu s-a impotrivit insa, ca sa fiu ucisa. Nu stiu de cate
ori i-am multumit lui Dumnezeu pentru minunatul meu tata”.
Cat de mare este culpa?
Pana unde merg drepturile mamei?
Care sunt drepturile fatului?