Perspective hedoniste despre

fericire 
Hedonismul (din greacă hedone - „plăcere”) este o concepție etică și
un curent filosofic, ce proclamă plăcerea, desfătarea drept binele
suprem, iar năzuința de a o obține, principiu al comportamentului. A
fost întemeiat în Antichitate, la Roma, de Aristip din Cirene (care a pus
accentul pe plăcerile senzuale), iar ulterior a fost dezvoltat pe baze
raționaliste la Atena, de Epicur, apoi de umaniștii Renașterii, de
materialiștii și iluminiștii sec. 18 (cu accente antireligioase,
individualiste).

În esență, hedonismul pornește de la înclinarea naturală a omului

către căutarea plăcerii și a fericirii și evitarea suferințelor, urmărind
mijloacele prin care raportul între plăcere și suferință poate fi
maximizat.
 Pentru a atinge fericirea….
1) Poate nu a fost chiar asta răspunsul tau dar am avut dreptate. Cum așa?

2) Poate ai spus ca vrei sa strângi bani pentru o vacanța de iarna de vis. De

ce? Poate pentru a te distra, schia, vizita, relaxa, bronza, etc. Perfect! Și
cum te fac toate acestea sa te simți? Evident, fericit/ă!

3) Sau poate îți dorești o casa mai mare, o mașina noua, sa crești
profesional, sa înveți lucruri noi, sa ii ajuți pe altii, sa fii independent/ă, sa
fii in control asupra vieții tale, sa relaționezi, sa creezi conexiuni și, cu
siguranța, lista poate continua.

4) Și oricât de altruist, filantrop și generos te-ai simți, crede-mă, faci ceea ce

faci pentru a-ti atinge fericirea!
 Perspectivele fericirii
• In înțelegerea populară, hedonismul, se referă la o persoana care caută plăcere doar pentru ea, indiferent de
forma și fără a se gândi la viitor. In vreme ce, perspectiva filosofica este alta: starea de bine. Este o teorie a
valorii, in sensul in care PLĂCEREA este intrinsec pozitivă (valoroasa) si SUFERINȚA este intrinsec negativă
(lipsită de valoare). Obiectivul fiind ca suma lor sa fie net pozitivă.
• Exista multe perspective ale acestui curent filosofic, fiind susținut și dezvoltat de nume marcante: Aristip,
Epicur, Erasmus, sir Thomas More.

•  alta perspectiva a fericirii, diferită hedonismului este (2)  euidaimonismul (greaca “eu”=bun și

“daimon”=spirit).
• Acesta pleacă de la premisa conform căreia atingerea potențialului uman este scopul final. Cei mai
cunoscuți susținători in antichitate au fost Aristotel, care considera că fericirea absoluta poate fi găsită
printr-o viața virtuoasă (care respecta standarde înalte de etică și morală; bazata pe valori umane
puternice) și filosofii stoicii, care au subliniat ideea autodisciplinei.
• “Daimon” este spiritul nostru, puterea noastră interioară.
• Creșterea și dezvoltarea personala
• A lupta in continuu pentru a te schimba in bine. Dorința de a te cunoaste mai bine și, in
egala măsura, de a cunoaște mai bine lumea. Sa stii cine ești și cine nu ești, sa îți înțelegi
valorile, dorințele și sa îți afli misiunea. Sa crești ca OM.
• Transcendenta
• Ma refer aici la a te dedica la ceva mai mare decât persoana ta, pentru un bine “mai
mare”.