Eudaimonism și hedonismul: două

moduri de a experimenta fericirea

 Eudaimonism și hedonismul: două moduri de a experimenta fericirea

Ce este fericirea? Toată lumea vorbește despre asta și noi toți o cunoaștem și o simțim,
dar este dificil de definit. Mulți filosofi și gânditori de tot felul au încercat să reflecteze
asupra misterelor acestei emoții. Printre ei întîlnim și Aristotel, care a crezut că
sfârșitul final al omului a fost fericire, sau Epicur, care credea că fericirea era
temelia vieții. În acest articol, să analizăm ceea ce spune psihologia despre
fericire, mai exact, să vorbim despre eudaimonia și hedonismul. Psihologia, prin
revizuirea literaturii filosofice și experimentarea științifică, a observat că fericirea

poate fi simțită în moduri diferite. Este ușor să credem că se poate găsi fericire

atunci când mergi la petreceri cu prietenii sau se bucură de o vacanță bună. Dar
mulți oameni găsesc, de asemenea, fericire în efort, studiind pentru o anumită
profesie, învățând o limbă nouă etc. Și aici vin conceptele eudaimoniei și
hedonismului. Înainte de a explica acești doi termeni psihologici, este important să
subliniem câteva detalii.
Eudaimonia și hedonismul sunt termeni care au venit din filosofie. De exemplu, le-am
întâlnit deja în Aristotel și Epicur în încercarea de a explica fericirea. Și deși
acești termeni au fost însușite de psihologie din cauza istoriei lor, concepția lor
este semnificativ diferită. Astfel, este important să se ia în considerare faptul că
definiția pe care o vom folosi următoarele emană de la o psihologic mai mult
decât aspectul filozofic. Hedonism, fericire bazată pe plăcere

Hedonismul este una mai fericire tangibil este bucuria pe care o simți atunci când
desfășoară activități profitabile. Este sentimentul plăcerii și motivației de a nu fi
rău. Putem spune că acest tip de fericire se bazează pe următoarele
caracteristici:Căutați plăcere.

 Este aspectul central al hedonismului. Aceasta constă în căutarea stimulării

simțurilor și a emoțiilor noastre. Distrează-te cu prietenii, faceți o călătorie,
mergeți la un spectacol etc. Percepția bazată pe un echilibru afectiv.
 Felul în care trebuie să interpretăm hedonismul în viața noastră este printr-un
echilibru al emoțiilor noastre zilnice. Astfel, dacă suntem obișnuiți să
experimenteze emoții mai plăcute decât neplăcute, ne simțim fericirea
hedonistă superioară. Menținerea satisfacției de viață.
 Pentru a vă bucura de hedonism, este necesar să simțiți că mediul nostru este
plăcut. Dacă există probleme în familia noastră, cu prietenii, la locul de muncă,
etc, acest lucru va genera o anxietate care va afecta fericirea noastră
hedonistă. ◊ Persecuția dorințelor și nevoilor. Hedonismul va dobândi plăcere prin
realizarea dorințelor noastre și a nevoilor noastre. Realizarea dorințelor și
satisfacerea nevoilor ne va oferi acele emoții plăcute care decurg din fericirea
hedonică.
 Fericirea pe termen scurt. Un aspect esențial al hedonismului este concentrarea
acestuia asupra prezentului sau viitorului imediat. Vorbim despre plăcerea sau
fericirea spontană care apare după efectuarea anumitor comportamente. Pe măsură
ce stimulul se îndepărtează, fericirea hedonică se risipește.
 Înaltă intensitate. fericirea hedonică este o emoție foarte plină de satisfacții și
stimulente. O fericire trăită cu mare intensitate și entuziasm.
 Eudaimonia, fericirea bazată pe dezvoltarea personală Multe comportamente nu
ne dau fericire imediată și chiar necesită efort. În plus, ele ne fac experiență în
anumite momente unele emoții de valență negativă, caracteristici ale acestui tip de
motivație. Dar, în ciuda acestui fapt, vom continua să realizăm aceste
comportamente bine și suntem chiar mulțumiți de ei. Acest lucru se datorează
faptului că

aceste comportamente ne oferă o dezvoltare

personală, care este experimentată cu fericire
eudaimonică.
Exemple ale acestei eudaimoni pot fi instruirea unei rase, învățarea unei limbi,
cunoașterea altor culturi, explorarea dvs. etc. Pentru a defini eudaimonia putem
recurge la următoarele caracteristici ale aceluiași: Căutarea dezvoltării personale.

Este aspectul esențial al acestui tip de fericire. Eudaimonia este motivația care ne
îndeamnă să ne dezvoltăm ca oameni. Este satisfacția care vine de la a fi mândru de
creșterea cognitivă, morală, emoțională etc.
 Realizarea obiectivelor și obiectivelor. Gradul de intensitate a fericirii eudaimonice
va depinde de faptul dacă ne atingem scopurile și scopurile noastre. Realizarea
obiectivelor noastre ne aduce această fericire care ne motivează să continuăm
creșterea.
 Efort și motivație. Acestea vor fi motoarele auto-realizării noastre. Ca și în multe
situații, scopurile și scopurile noastre vor prezenta probleme și emoții neplăcute, vom
avea nevoie de efort și motivație pentru a realiza eudaimonia. O fericire pe termen
lung.
 Este o fericire care este reprezentată de satisfacția de sine, de capacitatea de a
se observa și de a fi mândru de creșterea personală. Ea reprezintă mai mult o
percepție asupra ei decât o stare temporară specifică (ca în cazul
hedonismului). Concluzii
 Care este mai bine: fericirea hedonistă sau fericirea eudaimonică? Răspunsul
este că ambele sunt adesea o motivație în viața noastră. Astfel, ei sunt
responsabili pentru încurajarea comportamentului plăcut și a dezvoltării
personale, respectiv. În acest sens, pare esențial să se găsească un echilibru
personal între cele două, astfel încât să nu ajungem să devenim un obstacol
pentru celălalt. Astăzi, datorită în mare parte societății consumatoare în care trăim,
ne bazăm viața pe hedonism. Ne cheltuim excesiv resursele pentru plăcerile pe
termen scurt și uităm de dezvoltarea personală sau căutăm indirect prin consumul
respectiv. Chiar și o mare parte a populației își detestă viața profesională și singura
satisfacție pe care o pot găsi este prin plăceri hedonice.

Este important să nu uităm sau să lăsăm la o parte

realizarea noastră de sine, deoarece este singura
modalitate de a realiza eudaimonia.
De ce facem ceea ce facem? Hedonism & Eudaimonism
octombrie 24  comments (0)

De ce faci ceea ce faci in fiecare zi?

Pe bune, de ce? Sunt șanse mari să treci peste această întrebare fără a te opri și a
te gândi (<-click)

Totuși, acordă-ți măcar 15 secunde pentru a răspunde. Această întrebare are un

potențial enorm de a-ți transforma viața.

Nu sunt mentalist ca formare, însă stiu ce ai raspuns. 🙂

Pentru a atinge fericirea!

Poate nu a fost chiar asta răspunsul tau dar am avut dreptate. Cum așa?

Poate ai spus ca vrei sa strângi bani pentru o vacanța de iarna de vis. De ce? Poate
pentru a te distra, schia, vizita, relaxa, bronza, etc. Perfect! Și cum te fac toate
acestea sa te simți? Evident, fericit/ă!

Sau poate îți dorești o casa mai mare, o mașina noua, sa crești profesional, sa înveți
lucruri noi, sa ii ajuți pe altii, sa fii independent/ă, sa fii in control asupra vieții tale,
sa relaționezi, sa creezi conexiuni și, cu siguranța, lista poate continua.

Toate elementele enumerate sunt instrumentale fericirii.

Și oricât de altruist, filantrop și generos te-ai simți, crede-mă, faci ceea ce faci
pentru a-ti atinge fericirea!
Simplu, nu?

Hai sa complicam putin, așa cum ne e natura. 🙂

2 perspective ale fericirii

In zilele noastre este încurajat (1) hedonismul (hedone- lb greaca = plăcere) ,

adica căutarea plăcerii ca deziderat suprem uman.

“Trăiește clipa” (din lat. carpe diem) descrie perfect acest concept.

In înțelegerea populară, hedonismul, se referă la o persoana care caută plăcere doar

pentru ea, indiferent de forma și fără a se gândi la viitor. In vreme ce, perspectiva
filosofica este alta: starea de bine. Este o teorie a valorii, in sensul in care
PLĂCEREA este intrinsec pozitivă (valoroasa) si SUFERINȚA este intrinsec
negativă (lipsită de valoare). Obiectivul fiind ca suma lor sa fie net pozitivă.

Exista multe perspective ale acestui curent filosofic, fiind susținut și dezvoltat de
nume marcante: Aristip, Epicur, Erasmus, sir Thomas More. Le vom aborda in
articole viitoare.

O alta perspectiva a fericirii, diferită hedonismului este

(2)  euidaimonismul (greaca “eu”=bun și “daimon”=spirit).

Acesta pleacă de la premisa conform căreia atingerea potențialului uman este

scopul final. Cei mai cunoscuți susținători in antichitate au fost Aristotel, care
considera că fericirea absoluta poate fi găsită printr-o viața virtuoasă (care
respecta standarde înalte de etică și morală; bazata pe valori umane puternice) și
filosofii stoicii, care au subliniat ideea autodisciplinei.

“Daimon” este spiritul nostru, puterea noastră interioară.

Socrate, de exemplu, spunea ca și-a trăit viața condus de daimonul sau.

Astfel, ideea centrala este sa ne trăim viața căutând realizarea potențialului

nostru, ceea ce duce la împlinirea suprema. Un potențial infinit, de altfel.

Sub acoperișul eudaimonismului intra mai multe teorii moderne (piramida

nevoilor Maslow (<-click aici), teoria “omului complet functional” (<-click aici) a
lui Carl Rogers, teoria autodeterminarii (<-click aici) a lui Ryan și Deci, modelul
fericirii autentice a lui Seligman).

In ideea eudaimonismului va propun alte doua direcții:

1. Creșterea și dezvoltarea personala

A lupta in continuu pentru a te schimba in bine. Dorința de a te cunoaste mai bine
și, in egala măsura, de a cunoaște mai bine lumea. Sa stii cine ești și cine nu ești, sa
îți înțelegi valorile, dorințele și sa îți afli misiunea. Sa crești ca OM.

2. Transcendenta
Ma refer aici la a te dedica la ceva mai mare decât persoana ta, pentru un bine “mai
mare”.

Creșterea personala și transcendenta pot co-exista.

Așadar, facem ceea ce facem in fiecare zi pentru a fi fericiti, fie ca vrem sa

trăim clipa, fie ca suntem pe drumul realizarii potențialului nostru de crestere
și poate de a transcede.

Tu, unde te regasesti?