l-

CONSILIUL SUPRENI PENTRU $TIINTA $I DEZVOLTARE

TEHNOLOGICA

UNIVERSITATEA TEHNICA INSTTTUTUL DE INGINERIE $T

A \'IOLDO\'EI MANAGENIENT URBAN

FACULTATEA URBANIS}I ARHITECTURA

$T
DEPARTAMENTUL DRU\IURI, }IATERIALE $I }IASINI
PENTRU CONSTRUCTIE

C0NTERTNTA TEHNICo - $TI INTI FICA

ffi*
- *--*-ffiffi!ffi
ffiuffiffiwc

uilffi
INTE RNATIONALA
,

Probleme actuale ale urbanismului

;i amenaj [rii teritoriului
Culegere de articole

Volumul III

l7-19 noiembrie 2016

Chiginiu
czu 62s.7 /.8(082)=n35. l:i 1 1:16 t. i
P93

C8 M TT E TA L #R.GA N{ZATOR"f C :

Valeriu {.{.INGU
Hafnlia CIOBANU - pradecan
F*trar ZESTREA * pr*Cecan
-- decan, dr", eoaf. univ.
f,#
Famtelimtort /"RJ{A,[I? - iect*r supeljcr
*oria $ilVall.{ - iectar superior w
FJaeeli* ${AR.E,$" - ma.sterand
Eiaraida BARSACARE - ruasterand
Crls€ina nAPAnAlt * rnasterand TJ
/ r'
cSMfrETA{, $T{IN$FFC:
Fregedinte:
Valeriu LUNCU - decan, dr., conf. univ.
Membrii:
o Polidor ERATU - Director General ICECON SA, RomAnia. dr., prof. uriv., D.H"C., UTM
{t Constantln TUI-EANU - gef. Departament Alimentlri cu C61dur5, Apd, Gaze gi Proteclia
Mediului, dr., conf. univ.;
Sergiu BE"IAN- gef Departarnent Drumuri, Materiale li Marini pentru Consffucfie, dr., conf.
univ.;
c Aurelia CARFOV * gef Deparfament Arhiteciurd, cir., conf. univ.;
t Alexandru COCIN - gef Departament Urbanism gi Desigir Urban, dr., conf. univ.;
c Ion RUSU * coordonator Prograr,r Ingineria Materiaielor gi Articolelor de Construclie, cir.
hab., prof. univ.;
e Nicolae CIOBA.NU - coordonator Prograrn Urbanism gi Amenajarea Teritoriului, dr., conf.
univ.;
o Ion IONET coordonator Prograrn lngineria pi Proteclia Apelor, lngineria Mediului, dr.,
-
conf. univ;

DESCRIER,EA CIP A CAUNREI NATIONAI-E A CARTII

"Problerne actuale ale urbanismului gi amenaj5rii teritoriului", conferinfa tehnico-

gtiinfilicl internafional5 (2016 ; Chiqinlu). Conferinla tehnico-qtiin1ificf internationalE
"Probleme actuale ale urbanismului gi amenaj[rii teritoriului", 17-19 noiernbrie 2016, Chigin6u :
Culegere de articole : fin vol.] / com. 9t.: Valeriu Lr"mgu (preg.) [et. al.]. - Chilin[u : CEP USM,
2016 *. - ISBN 978-9975-71-847-9.
Vol. 3 : Seclia : Drumuri, materiale gi rnecanizarea construcfiilor, - 2016. - tr91 p. -
Antetit.: Consiliul Suprem pentru $tiinf[ gi Dezvoltare Tehnologicd, Univ. Tehn. a N{oldovei,
Inst. de Inginerie qi Management Urban let al.]. - Texte : lb" rom., engl., rus6. - Rez.: lb. rom.'
-
engl., rusf,, - Bibliogr. la sfhr;itul art. 150 ex. - ISBN 978-9975-71-854-9.

52s.7 1.8$82):1 3s. r:1 I 1=161. I

P93

rsBN 978-9975-7 I -850-9

 CUPRINS

Secţia: Drumuri, materiale şi mecanizarea construcțiilor

M. Andriuţă, R. Bordos
Metodă operativă de apreciere a productivităţii concasoarelor cu
fălci...................................................................................................... 6
M. Andriuţă, D. Şuvari
Rezolvări statistice la proiectarea maşinilor de construcţii................. 12
S. Andrievschi, V. Lungu, A. Lozan
Legi și fenomene ale procesului de amestecare cu organe de lucru
în formă de bare................................................................................... 18
P. Arnăut, A. Buraga, N. Anghelici
Proiectarea durabilităţii elementelor din beton armat a construcţiilor
rutiere................................................................................................... 26
S.Bejan, C. Bădărău, V. Antoci
Betonul de ciment vibrocilindrat alternativa îmbrăcăminților rutiere
suple și semirigide clasice................................................................... 30
К. Бондарь, Н. Яловая
Мониторинг содержания соединений аммония в добавках в
бетоны................................................................................................. 35
V. Bodrug-Lungu
Aspecte de gen ale învățământului tehnic........................................... 41
E. Braguta
Interacțiunea compactor teren în procesul de vibrare.......................... 47
A. Cadocinicov
Studiul armării mixturilor asfaltice cu fibre de polipropilenă............. 53
Gh. Croitoru
Armonizarea cadrului normativ în domeniul construcțiilor cu
legislația europeană. Starea de lucruri și perspective.......................... 59
Gh. Croitoru, C. Garaz
Studiul îmbrăcăminților asfaltice cu adaosuri de granule din cauciuc
reciclat.................................................................................................. 65
Gh. Croitoru, A. Moraru
Studiul nanomaterialelor utilizate în domeniul construcțiilor............. 71
Gh. Croitoru, C. Punga
Studiu comparativ al materialelor termoizolante utilizate în
construcții............................................................................................. 77

3
A. Cîrlan
Cu privire la evaluarea gradului de stabilitate a debleurilor folosind
programul de calcul PLAXIS.............................................................. 83
А. Елецких
Защита бетона от коррозии............................................................... 89
V. Gonciaruc, I. Rusu, M. Bologa, E. Vrabie, A. Policarpov
Activarea mecanică în câmp electromagnetic..................................... 99
N. Iacob
Cerinţe de confort interior în condiţii de zgomot şi vibraţii
structurale............................................................................................. 105
G. Ioniță
Mixturi asfaltice realizate cu nisip bituminos de la Derna – Tătăruș
– Budoi................................................................................................. 109
В. Халецкий, Э.Тур, А. Мажейкене, М. Валентюкевичене
Принципы разработки состава тонкослойных водно-
дисперсионных красок на основе стирол-акриловых полимеров. 115
V.Lungu, D.Șuvari
Determinarea rezistenţei la înaintare prin mediul de lucru în
malaxoarele cu bare cu acţiune ciclică................................................ 120
P. A. Heriberto
Comparison between geometric design rules in the Republic of
Moldova and Spain.............................................................................. 124
R. Pințoi, R. Bordos
Caracterizarea procesului de compactare prin vibrare......................... 130
R. Pințoi
Verificarea caracteristicilor agregatelor utilizate la realizarea
betoanelor............................................................................................. 138
D. Popescu, A. Burlacu, C. Răcănel
Concepte noi utilizate la constructia drumurilor.................................. 144
G. Pogorleţchi
Cu pivire la argumentarea mărimilor de supralărgire a părţii
carosabile drumurilor publice în curbe................................................ 150
I. Rusu, E. Proaspăt
Sporirea impermeabilității betonului la lichide................................... 154
А. Рышковой, В. Полканов
К вопросу изучения физико-механических свойств
уплотненных просадочных грунтов................................................. 159
G. C. Spânu
Vibrații transmise clădirilor................................................................. 164

4
A. Stuparu
Cerințe de izolare dinamică a motoarelor pentru automobile în
scopul măririi confortului din interiorul habitatului............................ 170
Т. Куатбаева, Ж. Мажитовна, Ж. Наширалиев, Б. Аубакирова,
А. Жолдыбаева
Факторы долговечности изделий на основе
нефтебитуминозных пород и продуктов их переработки.............. 177
M. Turculeţ
Construcţiile de lemn în contextul dezvoltării sustenabile.................. 186

5
 METODĂ OPERATIVĂ DE APRECIERE A PRODUCTIVITĂŢII
CONCASOARELOR CU FĂLCI

Prof. univ. Mircea ANDRIUŢĂ,

Universiatea Tehnică a Moldovei

ing. Ruslan BORDOS

Universitatea “Dunărea de Jos” din Galaţi
Universiatea Tehnică a Moldovei

ABSTRACT.
Se prezintă rezultatele studiului care a permis, în premieră, elaborarea unei
relaţii universale de calcul, cu înaltă precizie, a productivităţii concasoarelor cu
fălci, ceea ce va contribui la perfecţionarea calculelor tehnico-economice legate de
mecanizarea lucrărilor în industria materialelor de construcţii. Rezultatele lucrării
pot fi utilizate de proiectanţii concasoarelor şi a liniilor tehnologice de prelucrare
a materialelor pietroase. Vor fi utile pentru studenţii universităţilor şi a colegiilor
cu specialitatea 522.4 „Inginerie Mecanică în construcţii”.

Cuvinte cheie: concasor, agregate minerale, productivitate, precizie

1. Introducere.

Cea mai importantă performanţă funcţională a maşinilor tehnologice este

productivitatea, care influienţează direct o serie de indici foarte sensibili: costul
unui schimb-maşină, sinecostul unităţii de producţie, eficienţa economică şi
termenul de răscumpărare a investiţiilor capitale legate de implementarea maşinii.
Din această cauză determinarea productivităţii maşinii date trebuie să se exercite
cu metode cât mai posibil precise.
Ţinând cont de faptul că, de regulă, concasorul cu fălci în procesul
tehnologic al instalaţiilor pentru prelucrarea materialelor pietroase reprezintă
maşina conducătoare, care determină eficienţa utilizării întregului complex de
utilaje, exigenţele faţă de corectitudinea determinării productivităţii acesteia
trebuie să fie foarte riguroase. Practica demonstrează însă că metodele existente
de apreciere a productivităţii concasoarelor cu fălci suferă de unele neajunsuri şi
necesită perfecţionare.
Lucrarea reprezintă o încercare de rezolvare a problemei vizate în baza
analizei polifactoriale a informaţiei experimentale privind productivitatea
concasoarelor cu fălci ale unei firme cu renume mondial, care produce întreaga
gamă de utilaje pentru concasarea-sortarea materialelor pietroase, prepararea
mixturilor asfaltice şi construcţia drumurilor.

6
2. Analiza metodei existente de calcul a productivităţii concasoarelor cu fălci.

Agenda tehnică în vigoare [1], recomandă determinarea productivităţii

concasoarelor cu fălci, schema camerei de concasare a cărora se prezintă în fig.1,

Fig.1. Parametrii camerei de lucru şi a prismei de piatră evacuate din concasor

cu ajutorul formulei lui Cluşanţev B.V. [2] de forma:

1,8 103  c  S m  L  b  n  B  b 
Q , (1)
Dm  tg
în care: c – coeficientul cinematic (pentru concasoare cu mişcare simplă a fălcii
constituie c = 0,84, iar pentru cele cu mişcare complexă c = 1);
Sm – cursa medie a fălcii, egală cu semisuma valorilor numerice ale curselor de
strângere în părţile de sus şi de jos a camerei de lucru a concasorului, în m;
L şi B – lungimea şi lăţimea gurii de alimentare a concasorului, în m;
b – lăţimea gurii de evacuare a pietrei concasate, în m;
n – turaţia arborelui cu excentricitate a concasorului, în rot/s;
Dm – dimensiunea medie a materialului încărcat în concasor, în m. Pentru
concasoare cu lăţimea gurii de încărcare de până la 600 mm valoarea acestuia este
egală cu B, iar pentru concasoarele cu lăţimea gurii de încărcare de 900 mm şi mai
mare, Dm = 0,3...0,4  B ;
  unghiul de prindere al concasorului.
În rezultatul analizei conţinutului relaţiei (1) se pot face următoarele
observaţii:
- nu este clar, de ce valorile numerice ale coeficientului cinematic c sunt
diferite pentru maşinile cu mişcare simplă şi mişcare complexă a fălcii mobile;

7
 - valoarea numerică a cursei medii Sm practic este imposibil de calculat,
fiindcă informaţia privind cursele de strângere în părţile de sus şi de jos ale fălcii
mobile nu se prezintă în agendele tehnice;
- nu este clar, de unde se adoptă sau cum se calculează turaţiile arborelui
cu excentricitate n;
- nu este clar, de ce valoarea numerică a dimensiunii medii admisibile a
materialului încărcat în concasor Dm se schimbă brusc la lăţimi ale gurii de
alimentare mai mari de 600 mm.;
- relaţia (1) nu conţine informaţii despre densitatea materialului iniţial şi
cel concasat.
Manualul de specialitate [3] recomandă determinarea productivităţii
concasoarelor cu fălci cu o relaţie asemănătoare, care mai conţine un coeficient de
umplere a camerei de concasare. Deasemena în [3] turaţiile arborelui cu
exentricitate se recomandă de calculat cu o singură relaţie indiferent de caracterul
mişcării fălcii mobile (simplă sau complexă).
Din cele expuse mai sus reiese concluzia, că există necesitatea exercitării
unui studiu special în scopul elaborării unei metode veridice de determinare a
productivităţii concasoarelor cu fălci.

3. Elaborarea modelului matematic pentru aprecierea productivităţii

concasoarelor cu fălci în baza informaţiei experimentale.

Pentru modelarea matematică se va utiliza informaţia [3] din în tabelul 1

privind caracteristicile constructive ale camerei de lucru şi productivităţile setului
din 24 de modele de concasoare cu mişcare complexă a fălcii mobile, de la cele
mai mici pînă la cele mai mari existente în lume, produse de renumita firmă
americană Cedarapids.
Tabelul 1. Productivitatea concasoarelor cu fălci produse de firma Cedarapids
Productivitatea, t Devierea
B x L, mm b, mm
dată calculată absolută relativă (%)
1 2 3 4 5 6
254 x 406 19-89 13-62 12,83-62,6 -0,16-0,6 -1,24-0,97
254 x 508 19-89 16-77 16,08-78,4 0,08-1,4 0,49-1,82
254 x 609 19-89 19-93 19,28-94,05 0,29-1,06 1,52-1,13
254 x 914 38-89 59-139 59,04-141,38 0,05-2,39 0,08-1,72
305 x 914 38-127 59-198 58,91-203,14 -0,09-5,14 -0,16-2,60
305 x 1067 38-127 69-232 68,81-237,29 -0,19-5,24 -0,28-2,28
305 x 1219 38-127 79-265 78,65-271,24 -0,35-6,24 -0,44-2,35
381 x 609 38-127 39-132 39,07-134,74 0,07-2,74 0,18-2,07
406 x 914 38-127 59-198 58,68-202,38 -0,32-4,38 -0,54-2,21
406 x 1067 38-127 68-230 68,54-236,40 0,55-6,40 0,81-2,78
406 x 1219 38-127 79-265 78,36-270,22 -0,64-5,22 -0,81-1,97
457 x 609 38-127 39-132 38,97-134,42 -0,02-2,42 -0,06-1,83
8
 457 x 914 38-127 59-198 58,59-202,06 -0,41-4,06 -0,69-2,05
559 x 914 64-152 99-238 99,76-242,33 0,76-4,33 0,77-1,82
559 x 1219 64-152 132-319 133,21-323,56 1,21-4,56 0,91-1,83
609 x 914 64-152 99-238 99,65-242,05 0,65-4,05 0,66-1,70
609 x 965 114-203 188-336 190,28-343,96 2,28-7,96 1,21-2,37
609 x 1067 89-254 162-464 163,27-478,84 1,27-14,84 0,78-3,19
686 x 1067 89-254 162-464 163,01-478,09 1,01-14,84 0,62-3,03
762 x 1067 102-330 186-603 187,23-624,51 1,23-21,51 0,66-3,57
813 x 1067 102-330 186-603 187,06-623,98 1,07-20,98 0,57-3,48
914 x 1219 102-330 212-690 213,05-712,15 1,50-22,15 0,71-3,21
1067 x 1219 102-330 212-690 213,07-710,70 1,07-20,70 0,50-3,00
1372 x 1524 152-508 400-861 400,12-1379,87 0,12-518,87 0,03-60,26
Notă: pentru masa materialului încărcat în concasor de 1602 kg/m3 şi în funcţie
de viteza încărcării, de dimensiunea bucăţilor de material încărcat, de rezistenţa
rocii la sfărâmare şi de puterea instalaţiei de forţă a concasorului.

În rezultatul prelucrării datelor experimentale incontestabile din tab.1 s-a

obţinut modelul matematic pentru determinarea productivităţii reale a
concasoarelor cu fălci, în t/h, în funcţie de lăţimea gurii de alimentare B, în mm,
de lungimea acesteia L, în mm şi de dimensiunea maximă a gurii de evacuare a
pietrei concasate b, în mm, de forma materialului concasat:
P  e 6.426  B 0.01317  L1.004  b1.026 (2)
Pentru exprimarea productivităţii concasorului în m /h, rezultatele
3

calculelor se vor împărţi la densitatea reală a materialului încărcat în camera de

lucru, iar în cazul nostru, la densitatea indicată în nota la tab.1, adică la 1,602 t/m3.
Din punct de vedere statistic, relaţia (1) se caracterizează cu coeficientul
de corelare multiplă R=0,99981 şi devierea medie relativă a rezultatelor calculate
ale productivităţii concasoarelor de la cele experimentale  = 0,0076, adică de
0,76% .
Asemenea deviere a rezultatelor, calculate cu relaţia (2) a productivităţii
concasoarelor de la cele experimentale, publicate de firma producătoare, se
consideră nesemnificativă şi mărturiseşte că există o relaţie practic funcţională
dintre productivitatea concasoarelor cu fălci şi factorii independenţi din partea
dreaptă a ecuaţiei elaborate.
Analiza informaţiei din coloniţele 4-6 a tab.1 arată, de asemenea, că la
lăţimea gurii de alimentare mai mare de 600 mm, nu se observă o deviere mai
mare a productivităţii calculate faţă de cea dată. Deci nu sunt îndreptăţite valorile
numerice ale coeficientului cinematic c = 0,84 şi c = 1 şi valorile numerice ale
diametrului mediu Dm = B şi Dm = (0,3...0,4)B, recomandate de către autorul
relaţiei (1) şi că pentru determinarea productivităţii concasoarelor de toate
tipodimensiunile, de la cele mai mici până la cele mai mari, informaţia privind
factorii independenţi din partea dreaptă a relaţiei (2) este absolut suficientă.

9
 Aceasta se confirmă şi prin caracterul diagramelor construite în baza
formulei (2) a relaţiilor dintre productivitatea concasoarelor şi parametrii
constructivi ai camerei de concasare: - lungimea gurii de alimentare L, lăţimea
gurii de alimentare B, deschiderea gurii de evacuare b, prezentate în figura 2.
Din figura 2 se vede că cea mai mare influenţă asupra productivităţii
concasoarelor cu fălci o exercită deschiderea gurii de evacuare şi lungimea fălcii
mobile. Lăţimea gurii de încărcare B, practic nu influenţează productivitatea
concasoarelor, graficul acestei relaţii fiind exprimat printr-o linie practic
orizontală. Aceasta se explică prin aceea că volumul prismei de material (fig.1),
evacuat din concasor la o rotaţie a arborelui cu exentricitate se determină prin 4
parametri: - lungimea plăcii mobile L, lăţimea gurii de evacuare b, cursa plăcii
mobile S şi înălţimea prismei de piatră evacuată h, care nu corelează nicicum cu
lăţimea gurii de încărcare B a concasorului.

Fig.2. Caracterul relaţiilor dintre productivitea concasoarelor şi parametrii

constructivi ai camerei de concasare

10
 4. Concluzii:
Analiza metodelor existente de determinare a productivităţii concasoarelor
cu fălci a demonstrat existenţa unor dezavantaje ale acestora, ceea ce reprezintă
dificultăţi la exercitarea calculelor tehnico-economice legate de achziţionarea şi
proiectarea concasoarelor şi a liniilor tehnologice ale instalaţiilor pentru
prelucrarea agregatelor minerale.
S-a elaborat, în premieră, în baza analizei polifactoriale a informaţiei
experimentale incontestabile a firmei producătoare cu renume mondial, un model
matematic, care permite determinarea operativă şi cu un grad foarte înalt de
precizie a productivităţii concasoarelor cu fălci de toate tipodimensiunile existente.
Utilizarea rezultatelor acestui studiu va permite inginerilor rezolvarea
operativă şi corectă a problemelor legate de proiectarea, producerea şi exploatarea
liniilor tehnologice utilizate în industria materialelor de construcţii şi pot fi
utilizate deasemenea în procesul de pregătire a inginerilor cu specialitatea
Inginerie Mecanică în Construcţii.

Bibliografie
1. Справочник „Строительные машины”. Том 1. Москва.:
„Машиностроение”, 1991.
2. В.А. Бауман, Б.В. Клушанцев и др. „Механическое оборудование
предприятий строительных материалов и конструкций”, Москва.:
„Машиностроение”, 1975.
3. Şt. Mihăilescu. „Maşini de construcţii şi pentru prelucrarea agregatelor. Editura
didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1983.
4. Американская техника и промышленность. Внешторгреклама СССР, 1987.

11
REZOLVĂRI STATISTICE LA PROIECTAREA MAŞINILOR
DE CONSTRUCŢII

Prof. Mircea ANDRIUŢĂ,

lector superior Dorin ŞUVARI

Universitatea Tehnică a Moldovei

ABSTRACT: The results of the study that allowed for the development of
mathematical models to determine the numerical values of the factors required for
making settlements of the strength of working equipment of construction
machinery are presented. The results will enable designers to determine quickly
and with precision considered factors for all operating conditions of construction
machinery.

Cuvinte cheie: calcule de rezistență, oțel, limita de curgere, modulul

elasticității, presiunea dinamică.

1. Introducere
Proiectarea mașinilor de construcții prevede executarea calculelor de
rezistență, de stabilitate la flambaj, de rigiditate și de rezistență la oboseală, care
pot fi abordate prin două metode: a tensiunilor admisibile și a stărilor limită. Se
știe însă [1], că și tensiunea admisibilă, la prima metodă, și tensiunea rezultantă, la
a doua metodă, se determină în baza caracteristicilor mecanice ale materialelor
utilizate, valorile numerice ale cărora se adoptă din tabele prezentate în agenda
constructorului [2].
În privința informației din această agendă se pot face unele observații.
Astfel, remarca de la pag.314 afirmă, că informația privind proprietățile
elastice ale oțelurilor (46 mărci de oțeluri obișnuite și aliate) corespunde valorilor
modulului elasticității de (19,5…20,6) 104 MPa, însă din alte surse aflăm, că
aceste valori ale modulului elasticității se atestă la temperaturile oțelului între 200
și 250 °C, care se întâmplă foarte rar în practica exploatării mașinilor de
construcții. Acest fapt afirmă necesitatea studiului privind determinarea valorilor
numerice ale modulului elasticității pentru alte condiții.
Analiza datelor [2] permite, de asemenea, înaintarea ipotezei precum că
pentru oțelurile carbon calitative (cele mai frecvent materiale utilizate în
construcția de mașini) caracteristicile mecanice ar putea fi determinate cu ajutorul
modelelor matematice, care s-ar putea elabora în baza prelucrării informației
existente. Practica arată, că există și necesitatea elaborării metodei operative de
apreciere a forțelor, care acționează asupra mașinilor din cauza presiunii vântului
la diferite înălțimi.

12
 În lucrare se prezintă rezultatele studiului, care s-a soldat cu elaborarea unor
modele matematice veridice și simple pentru rezolvarea științific argumentată a
problemelor considerate.

2. Determinarea valorii numerice a modulului elasticității oțelului forjat în

funcție de temperatura oțelului.
Calculele de rezistență a organelor de mașini, inclusiv a construcțiilor
metalice ale echipamentelor de lucru, se exercită din considerentele, că valorile
numerice ale modulului elasticității oțelurilor variază în limitele de
(19,5…20,5)104 MPa [2].
Însă în [3] se prezintă diagrama (fig.1), construită în baza datelor
experimentale, a relației funcționale dintre modulul elasticității oțelului carbon
calitativ forjat și temperatura oțelului (autorul explică prezentarea acestei
informații în formă grafică din cauza imposibilității elaborării în baza datelor
experimentale a unei formule simple).
Diagrama demonstrează, că, în intervalul de temperaturi de la 0 °C până la
250 °C valoarea numerică a modulului elasticității scade de la 21,5 până la 19,9
104 MPa și că valorile modulului elasticității indicate în [2] corespund
temperaturilor oțelului în intervalul de 200 și 250 °C.
Din analiza fig.1 se vede, că la temperaturi negative modulul elasticității va
crește, ceea ce trebuie luat în considerație la proiectarea mașinilor și a elementelor
constructive ale edificiilor industriale și civile.

Fig.1. Relația „Modulul elasticității oțelului E, MPa 104 - temperatura

oțelului” t, °C
Elaborarea relației dintre modulului elasticității oțelului și temperatura lui se
va exercita cu metoda rezolvării statistice a problemelor tehnologice elaborată la
UTM [4], în baza informației extrase din fig.1 și prezentată în tabelul 1.

13
 Tabelul 1. Informația experimentală și valorile calculate ale modulului
elasticității oțelului în intervalul de temperaturi 0…250 °C, conform datelor din
fig.1.
Temperatura Devierea relativă a
Valorile modulului elasticității E,
Nr. oțelului forjat t, valorilor calculate ale E
MPa.104
crt în: de la cele date
°C °K din fig.1 calculate cu (1) absolută relativă,%
1 2 3 4 5 6 7
1 0 273 21,5 21,73 + 0,233 1,08
2 50 323 21,4 21,33 - 0,072 - 0,3
3 100 373 21,2 20,98 - 0,21 - 1,0
4 150 423 20,9 20,69 - 0,207 - 1,0
5 200 473 20,5 20,435 - 0,064 - 0,3
6 250 523 19,9 20,2 + 0,307 + 1,5

Prelucrarea informației din coloanele 3 și 4 a tabelului 1 a permis elaborarea

relației (1) pentru determinarea valorilor arbitrare ale modulului elasticității
oțelului forjat E în diapazonul de temperaturi, conform sistemului Kelvin, de la
273 °K până la 523 °K de forma:
E  e 3, 7071t 0,112 . (1)
La elaborarea modelului (1) s-au folosit valorile temperaturii în sistemul
Kelvin (dar nu în sistemul Celsius) din motive practice: imposibilitatea utilizării la
executarea calculelor a valorii „Zero grade Celsius” și valabilitatea modelului
pentru calcule privind interval mare de temperaturi negative.
Din punct de vedere statistic relația (1) se caracterizează cu coeficientul de
corelare de 0,87 și devierea relativă medie a rezultatelor calculate de la cele date
egală cu 0,0089, adică egală cu 0,89 %, ceea ce confirmă un grad înalt de
veridicitate a rezultatelor calculelor cu relația elaborată (e autocunoscut faptul, că
la calcule inginerești se admite precizia de ± 5 %).
Se știe, că modele statistice elaborate în baza datelor experimentale sunt
destinate pentru determinarea valorilor funcției în limitele variației argumentelor
(în cazul dat – temperatura oțelului). Însă întotdeauna pentru inginerie prezintă
interes întrebarea: cum se comportă funcția în diapazon mai mare ale
argumentelor.
Rezultatele calculelor de extrapolare, exercitate cu relația (1) arată, de
exemplu, că la temperaturile negative maxime, pentru care-s destinate mașinile de
construcții, de minus 50 °C, modulul elasticității poate atinge cota de 22,23 104
MPa și astfel depășește nivelul maxim din agenda [2] cu 8,4 %, ceea ce nu se
poate neglija.
Ținând cont de rezultatele acestor calcule, și luând în considerație
schimbările climaterice observate în ultimul timp pe globul pământesc, agendele
tehnice ale constructorului necesită perfecționare.
14
3. Determinarea limitei de curgere a oțelului-carbon calitativ laminat și
forjat
O bună parte din elementele constructive ale mașinilor de construcții se
confecționează din oțeluri carbon calitative: bucșe, roți dințate, discuri de fricțiune,
arbori cu came, osii, cuzineți, buloane, piulițe, șaibe, pene, tije pentru cilindri
hidraulici, arbori cotiți și arbori-distribuitori, ambreiaje cu fricțiune pentru cutii de
viteze etc.
Alegerea materialului și calculul de rezistență a elementelor constructive ale
mașinilor de construcții se exercită în baza informației privind marca, destinația și
limita de curgere a oțelului  c , în MPa, care se adoptă din agenda tehnică a
constructorului [2].
Analiza informației din [2, tabelul 13.14 și 14.9] permite înaintarea ipotezei,
că, pentru oțelurile calitative carbon, valoarea numerică a limitei de curgere s-ar
putea determina operativ în funcție de conținutul carbonului din componența
oțelului, care-i indicat în marca lui. Pentru verificarea acestei ipoteze vom
prelucra cu metode statistice informația prezentată în tabelul 2.

Tabelul 2. Informația din [2] privind conținutul de carbon și limita de

curgere ale celor mai frecvent utilizate mărci de oțeluri carbon
Conținutul Devierea rezultatelor
Limita de curgere a oțelului,
Marca de carbon în calculate de la valorile
 c , MPa date ale  c
oțelului oțel, C,
sutimi de % dată în [5] calculată cu (2) absolută relativă, %
1 2 3 4 5 6
8 8 196 185,5 - 10,5 5.3
10 10 206 202,04 - 3,6 1,7
15 15 226 233,7 + 7,7 3,4
20 20 245 259,75 + 14,75 6,0
25 25 275 281,9 + 6,9 2,5
30 30 294 301,4 + 7,4 2,5
35 35 315 319 +4 1,26
40 40 334 335 +1 0,3
45 45 353 350 -3 0,85
50 50 373 363,6 - 9,4 2,5
55 55 382 376,5 - 5,5 1,4
În rezultatul prelucrării informației din coloanele 2 și 3 ale tabelul 2 s-a
obținut relația pentru determinarea limitei de curgere a oțelului carbon calitativ
 c , MPa, în funcție de conținutul carbonului, C, în sutimi de %, de forma:
 c  e 4, 46 C 0.3671 (2)

15
care se caracterizează cu coeficientul de corelare R = 0,98 și devierea medie
relativă a rezultatelor calculelor egală cu 2,5 %, ceea ce se vede clar din analiza
datelor din coloanele 3, 4, 5, 6 ale tabelului 2.

4. Determinarea presiunii dinamice a vântului asupra construcției metalice

a macaralei
Se știe, că macaralele instalate la aer liber sunt supuse mai multor acțiuni –
permanente, temporare, care se manifestă intermitent, și acțiuni excepționale. Una
din cele mai periculoase acțiuni temporare se consideră acțiunea presiunii vântului,
care se determină în funcție de aria, în m2, a conturului suprafeței expuse acțiunii
vântului și de presiunea dinamică de bază g, în N/m2, și valorile căreia sunt
standardizate pentru diferite zone geografice. Dacă nu se cunoaște locul
amplasării macaralei, pentru zona geografică a Republicii Moldova, se pot utiliza
datele din [5, tabelul 3], în care presiunea dinamică de bază se consideră constantă
pe trepte de înălțime de câte 10 m.
Din analiza informației prezentate în tabelul 3 se pot trage următoarele
concluzii:
- Informația din coloana 2 (înălțimea punctului de aplicare a presiunii
vântului) reprezintă factorul variabil independent sau argumentul și poate
avea, în general, valori arbitrare, însă intervalele de 10 m le considerăm
cam mari, ceea ce presupune, că în foarte multe cazuri practice vor fi
necesare operații de interpolare-extrapolare pentru determinarea valorilor
variabilei dependente - a presiunii dinamice de bază.
- Informația din coloana 3 a tabelului 3, fiind reprezentată numai în cifre
întregi și absolut toate terminând-se cu zero presupune o rotunjire
intenționată a cifrelor reale, ceea ce inevitabil va duce la micșorarea
preciziei determinării presiunii dinamice de bază a vântului cu toate
consecințele.
Cele menționate confirmă necesitatea elaborării unei relații veridice și
simple, care ar permite determinarea operativă a presiunii de bază a vântului
pentru orice înălțime, fără trepte.
Pentru rezolvarea problemei se va utiliza informația din tabelul 3.
În rezultatul prelucrării masivului de informație din coloanele 2 și 3 ale
tabelului 3 s-a elaborat relația pentru determinarea presiunii dinamice de bază a
vântului g, în N/m2, în funcție de înălțimea de la sol H, în m, de forma:
g  e 6, 77 .H 0,1 (3)
Analiza datelor din coloana 6 a tabelului 3 arată, că precizia rezultatelor
calculelor efectuate cu relația (3) se caracterizează cu devierea relativă între 0 și
0,85 %, valoarea medie pe toată coloana constituind 0,32 %.

16
 Tabelul 3. Variația pe înălțime a presiunii vântului [5]
Presiunea dinamică de bază a Devierea rezultatelor
Nr. Înălțimea de
vântului g, N/m2 calculate de la cele date
crt. la sol H, m
dată în [5] calculată cu (3) absolută relativă, %
1 2 3 4 5 6
1 10 1100 1097 -3 0,27
2 20 1170 1176 +6 0,5
3 30 1220 1224 +4 0,3
4 40 1260 1260 0 0
5 50 1300 1289 - 11 0,85
6 60 1320 1312 -8 0,6
7 70 1340 1333 -7 0,5
8 80 1350 1350 0 0
9 100 1380 1381 +1 0,07
10 120 1410 1406 -4 0,28
11 150 1440 1438 -2 0,14

5. Concluzii
În premieră s-a elaborat o relație veridică pentru determinarea valorii
numerice a modulului elasticității oțelului în funcție de temperatura acestuia.
Utilizarea acestei relații va contribui la perfecționarea calculelor de proiectare a
mașinilor de construcții și va permite pronosticarea de către ingineri a
diapazonului posibilei exploatări a mașinilor de construcții în diverse condiții
climaterice.
S-au elaborat în premieră modele matematice, care permit determinarea, cu
foarte înalt grad de precizie, a limitei de curgere pentru oțelurile cele mai frecvent
utilizate la proiectarea mașinilor de construcții și, de asemenea, pentru
determinarea presiunii dinamice de bază a vântului în funcție de înălțimea
punctului de aplicare a forței vântului la construcția metalică a macaralelor.
Rezultatele lucrării vor fi utile pentru proiectanții mașinilor de construcții și,
de asemenea, pentru profesorii și studenții utilagişti.

Bibliografie
1. Ряхин В.А. Металлические конструкции строительных и дорожных
машиню М. „Машиностроение”, 1972.
2. Гжиров Р. И. Краткий справочник конструктора. Л.
„Машиностроение»”, 1981.
3. Выгодский М. Я. Справочник по элементарной математике. M.
„Наука”,1978.
4. Вознесенский В. А. Статистические решения в технологических
задачах. Еишинев. „Картеа молдовеняскэ”, 1961.
5. Alămoreanu Mircea şi a. Mașini de ridicat, Vol.1.Bucureşti. Editura
Tehnică, 1996.
17
 LEGI ȘI FENOMENE ALE PROCESULUI DE
AMESTECARE CU ORGANE DE LUCRU ÎN FORMĂ
DE BARE

Dr. în tehnică, conf. univ. Serghei ANDRIEVSCHI,

dr. în tehnică, conf. univ. Valeriu LUNGU,
ing. Alexandr LOZAN

Universitatea Tehnică a Moldovei

ABSTRACT
The presented laws and phenomena take place in the process of mixing the
bar mixers. These patterns have been discovered in a study conducted by the
Department of Roads, Construction Materials and Machinery of the Technical
University of Moldova due to the specific design of mixers with bars and a
specific way of mixing, which lead to a homogeneous mixing in the whole
volume in a very short time.

Intensificarea proceselor de amestecare, majorarea gradului de omogenizare

a amestecului, obţinute nu datorită mâririi consumului de energie, ci prin
utilizarea unui nou principiu de amestecare sunt foarte actuale, atât pentru
industria materialelor şi articolelor de construcţie, cât şi pentru alte domenii ale
economiei naţionale. Utilizarea organelor de amestecare în formă de bare [1 – 6] ,
situate untr-un mod optimal în spaţiul dintre arbore şi suprafaţa interioară a tobei
malaxorului, asigură în procesul rotirii divizarea forţată a componentelor într-un
număr mare de şuvoaie şi îmbinarea ulterioară în viteză a lor. Repetarea de
nenumărate ori a acestor procese conduce la migraţia particulelor în sensuri opuse
atât în lungul malaxorului cât şi în direcţie radială şi la obţinerea unui amestec
omogen.
Descrierea constructivă și funcțională a malaxoarelor cu organe de lucru în
formă de bare este prezentată în brevetele de invenție [2-6], rezultatele cercetărilor
au fost publicate în articole editate în culegeri de lucrări științifice, în reviste și în
monografia [1]. În lucrarea de față sunt prezentate legile și fenomenele specifice
malaxoarelor cu bare cu acționare ciclică. Pentru a facilita procesul de lămurire a
legităților procesului de amestecare prezentăm următoarele definiții.

18
 Șuvoi unic şi şuvoi complex unic de amestec care se formează în procesul
malaxării şi care există porţiuni de secundă. Fiecare şuvoi, format în procesul
divizării şi îmbinării, este unic în felul său, deoarece fiecare schimbare de direcţie,
divizare în şuvoaie, îmbinare a şuvoaielor conduce la apariţia noi şuvoaie unice,
care la rândul lor iarăşi îşi schimbă direcţia, se divizează, se îmbină ş.a.m.d.
Şuvoiul complex unic este un aşa şuvoi de particule care include în componenţa
sa un număr oarecare de şuvoaie unice.
Cercetările teoretice și experimentale au condus la descoperirea
următoarelor legi și fenomene ale procesului de amestecare în malaxoarele cu
organe de lucru în formă de bare.
Prima lege
Numărul de șuvoaie complexe de amestec nșc care se formează după
trecerea fiecărui rând longitudinal de bare al malaxorului este egal cu 2nbmin,
unde: nbmin este numărul minimal de bare în rândurile longitudinale de bare, deci
nșc = 2nbmin.
Legea a doua
Numărul de șuvoaie complexe cumulate ∑ nșc care se formează după
trecerea rândurilor longitudinale de bare reprezintă o progresie aritmetică cu rația
d egală cu nșc și se determină cu relația
anr = a1+d(nr -1) = ,
unde: a1 – primul membru al progresiei egal cu nșc;
d – rația progresiei,
nr – numărul de ordine al progresiei egal cu numărul de rânduri
longitudinale de bare care au trecut prin material, sau cu formula
∑ nșc = 2nrnbmin
Legea a treia
Numărul de șuvoaie unice nşu care se formează după trecerea prin material a
nr rânduri longitudinale de bare reprezintă o progresie geometrică cu rația q egală
cu 2. Valoarea membrului cu numărul nr al progresiei geometrice anr= nşu se
determină cu relația
anr= ,
iar suma membrilor progresiei geometrice (suma totală a şuvoaielor unice ∑ nşu.)
se determină cu relaţia
anr q  a1
Snr   ∑nşu,
q 1
19
 unde: anr - valoarea membrului cu numărul nr al progresiei geometrice (anr= nşu);
q – rația ( ;

a1 - valoarea primului membru al progresiei geometrice, a1 = 2 nbmin.

Legea a patra
În malaxorul cu bare după primul rând cu nb.min = 4 datorită divizării în
șuvoaie și îmbinării șuvoaielor, se obține o distribuție normală a materialului în
lungul malaxorului .
După primul rând cu nb.max datorită răzuitoarelor începe migrarea
particulelor de la stânga spre dreapta și de la dreapta spre stânga. Aceasta
contribuie la formarea distribuției normale secționate de stânga și de dreapta. Are
loc însumarea distribuției normale centrale cu distribuțiile normale secționate din
stânga și din dreapta. Aceasta conduce la apariția distribuției uniforme. La
continuarea acestui proces distribuția rămâne uniformă, deosebindu-se de cele
precedente printr-un număr mai mare de șuvoaie unice și cu o omogenizare mai
înaltă a amestecului.
Omogenitatea înaltă a amestecului este garantată prin aceea că, spre
exemplu, în malaxorul cu nb.min = 4 după 5,33 rotații ale arborelui în amestec se
conțin mai mult de 1,72 șuvoaie unice amestecate între ele.

Legea a cincea
La situarea separată transversală în lungul tobei a componentelor a, b și c
fiecare cu un conținut egal cu unu observăm următoarele: componentul b situat în
centrul tobei conform legității a patra capătă o distribuţie uniformă în lungul tobei
deja după trecerea a 12 rânduri de bare prin material. Şuvoaiele a şi c, în procesul
divizării-îmbinării şi devierii de către răzuitoare și migrației, mai întâi capătă
distribuţii normale secţionate de stânga şi de dreapta, care apoi se transformă în
distribuţii uniforme.
După trecerea prin material a 57 de rânduri longitudinale de bare (9,67
rotaţii ale arborelui) distribuţia particulelor este uniformă în lungul tobei, iar
fiecare şuvoi complex este compus din trei mulțimi de șuvoaie, fiecare aparţinând
componentelor a, b şi c având fiecare conţinutul egal cu 0,167 de la unu şi
amestecate omogen, deoarece fiecare şuvoi complex este compus din cel puţin
1,44x1017 şuvoaie unice amestecate între ele. Raportul cantităţilor de material ale
şuvoiului a faţă de cantităţile de material ale şuvoaielor b şi c atât pe verticală, cât

20
şi pe orizontală, este 1:1:1 și corespunde cu cel dat de dozaj şi de divizarea
şuvoaielor în părţi egale la toate barele.
Legea a șasea
La finele procesului de amestecare în malaxoarele cu bare se obține un
amestec omogen cu raportul componentelor în toată masa egal cu raportul dat de
dozator până la amestecare.
Legea a șaptea
La introducerea materialului în zona primului rând transversal de bare din
stânga a malaxorului au loc următoarele fenomene. Șuvoaiele din stânga primului
rând transversal de bare sunt deviate de către răzuitoare spre dreapta și treptat trec
până la peretele din dreapta, apoi fiind deviate de răzuitoarele de dreapta spre
stânga își continuă mișcarea spre stânga. Aceste procese au loc concomitent în tot
volumul tobei ocupat de material.
După trecerea primelor rânduri longitudinale de bare prin material (rândurile
8-20) se obține o distribuție normală secționată care descrie situarea cantitativă a
materialului în lungul tobei.
Pe măsura trecerii barelor prin material se mărește cantitatea de material în
șuvoaiele din dreapta și se micșorează în cele din stânga. Distribuția materialului
se apropie de cea uniformă. După trecerea prin material a 174 de rânduri
longitudinale de bare se obține o distribuție uniformă la care cantitatea șuvoaielor
complexe este una și aceeași și-i egală cu 0,25 părți de la unu cu o precizie de șase
cifre după virgulă.
Calitatea amestecului se caracterizează cu un grad înalt de omogenizare
datorită numărului mare de șuvoaie unice amestecate între ele (8,796∙1012 șuvoaie
unice după trecerea a 42 rânduri de bare)
Legea a opta
Componentele amestecului sunt distribuite până la amestecare uniform în
lungul tobei malaxorului în straturi orizontale suprapuse fiecare egal cu o unitate.
După trecerea a 39 de rânduri longitudinale de bare se obține distribuția
uniformă, atât pe verticală, cât și pe orizontală. Raportul dintre cantitatea
componentelor în orice zonă a tobei este de 1:1, deci acela care a fost dat de
dozaj.
Când în malaxor până la amestecare sunt mai multe componente situate
orizontal și uniform cu diferite cantităţi (spre exemplu 1:2:3), la finele procesului
de amestecare se obţine un amestec distribuit tot uniform şi omogen, în orice

21
volum elementar al căruia se găsesc particulele ale fiecărui component în
proporţii egale cu cele date de dozaj, și anume, 1:2:3.
Legea a noua
În malaxoarele cu amestecare în planuri longitudinale şi transversale
numărul total de şuvoaie unice reprezintă suma şuvoaielor formate în planurile
longitudinale şi cele transversale. Migraţia particulelor are loc de la stânga tobei
spre dreapta şi invers, de la centrul tobei spre periferie şi invers.
Legea a zecea
Limita divizării materialului în șuvoaie în malaxoarele cu bare apare atunci
când grosimea șuvoiului unic devine mai mică decât dimensiunea particulelor
amestecului.
Legea a unsprezecea
Numărul de migrații elementare (trecerea de la o bară la alta) care au loc în
malaxoarele cu acționare ciclică cu organe de amestecare în formă de bare nmig.e se
determină cu relația
nmig.e =2(nb+np.r)n,
unde: nb – numărul total de bare radiale al malaxorului;
np.r – numărul de perechi de răzuitoare radiale ale malaxorului;
n – numărul de rotații al arborelui.
Legea a doisprezecea
Numărul de migrații depline (trecerea particulei de la peretele din stânga
spre cel din dreapta, sau invers) care au loc în malaxoarele cu acționare ciclică cu
organe de amestecare în formă de bare și tobă basculantă nmig.d se determină cu
relația

Legea a treisprezecea
Divizarea materialului de către bare în raport de a:b = 3:1 la toate barele.
Numărul de șuvoaie complexe și unice care se formează este de aceeași valoare ca
și la malaxorul cu divizarea materialului în părți egale la fiecare bară. După
trecerea a 32 de rânduri longitudinale de bare prin material se stabilește o
structură constantă a amestecului care apoi se menține la amestecarea de mai
departe: raportul cantității componentului a asupra cantității componentului b în

22
fiecare din șuvoaiele complexe A, B, C și D este egal cu trei. Raportul cantităților
șuvoaielor complexe este egal cu trei.
Raportul cantităților de același material care aparțin șuvoaielor vecine (în
lungul malaxorului) tot este egal cu trei. Așa, raportul cantității materialului
șuvoiului a care aparține șuvoiului complex A față de cantitatea șuvoiului a care
aparține șuvoiului complex B este egal cu trei (0,506250/0,168750=3), iar a
cantităților materialului șuvoaielor b tot a acestor șuvoaie complexe A și B este tot
trei (0,168750/0,056250=3). Tot așa legități se observă și la șuvoaiele complexe
B, C și C, D
Legea a patrusprezecea
Prima bară a malaxorului cu nb.min =3 este fixată imprecis. De aceea are loc
divizarea materialului în două șuvoaie inegale în raport de 3:1. La celelalte bare
divizarea se efectuează în două părți egale. Se obține distribuția uniformă a
materialului după un număr de patru ori mai mare de treceri printre bare decât în
malaxorul cu divizarea în două părți egale la toate barele.
Legea a cincisprezecea
În malaxorul cu nb.min =3 șuvoiul cu cantitatea egală cu o unitate se
divizează la prima bară centrală în două șuvoaie: stâng cu cantitatea de ¾, și
drept cu cantitatea de ¼. La toate celelalte bare are loc divizarea în părți egale a
șuvoaielor. După trecerea a 43 de rânduri de bare se obține o distribuție uniformă
a ambelor componente, iar raportul cantității primului component față de
cantitatea componentului al doilea este egal cu trei în orice volum și coincide cu
raportul inițial dintre aceste componente determinat de dozaj.
Legea a șaisprezecea
Probabilitatea totală de trecere a particulelor a fiecărui rând este egală cu
produsul probabilității totale a rândului precedent la probabilitatea trecerii acestui
rând
.

unde: - probabilitatea totală de trecere a particulelor a fiecărui rând;

- probabilitatea totală de trecere a particulelor la rândul precedent;

- probabilitatea trecerii acestui rând.

23
 Legea a șaptesprezecea

Procesul divizării, îmbinării și migrării șuvoaielor de particule în

malaxoarele cu bare este probabilistic. Are loc mai întâi distribuția normală a
particulelor în centrul tobei, apoi transformarea ei la capetele tobei în distribuții
normale secționate, însumarea ultimelor cu distribuția normală centrală. Toate
acestea conduc la formarea distribuției uniforme în toată masa amestecului.
Procesul de amestecare probabilistic conduce la apariția unui proces
determinist care poate fi prognozat.
Legea a optsprezecea
Acţionarea concomitentă a particulelor de către forţele din stânga şi din
dreapta a barelor sub diferite unghiuri faţă de direcţia de deplasare contribuie la
afânarea masei de material şi creşterea mobilităţii lui. Mobilitatea mărită a
materialului din zonele acționate contribuie la micşorarea rezistenţei la deplasare a
barelor.
În malaxorul cu 33 bare situate în şah pe suprafaţa arborelui în condiţii egale
cu cele precedente rezistenţa la înaintare a barelor malaxorului (16 bare în
material) are aceeaşi valoare ca şi rezistenţa la trecerea prin amestec numai a unei
singure bare separate. Aceasta dovedeşte faptul existenţei şi importanţei
interacţiunii barelor în procesul malaxării
Legea a noăsprezecea
Pasul barelor are o influenţă deosebită asupra rezistenţei la înaintare. Când
pasul este egal cu 10 mm (distanţa dintre bare este egală cu zero), rezistenţa are
valori destul de mari. La majorarea pasului barelor rezistenţa se micşorează foarte
simţitor şi atinge valoarea minimă când pasul este de 60 mm pentru nivelul
înclinat al materialului. Majorarea de mai departe a pasului conduce la creşterea
rezistenţei la înaintare. Această legitate se respectă pentru toate numerele de bare
cercetate.
Valori mari ale rezistenţei la distanţă minimă dintre bare (raportul p/d=1,
unde p este pasul barelor, iar d diametrul barelor) se datorează faptului că barele
împing înaintea sa masa de material fără divizarea acesteia. La majorarea pasului,
printre bare începe să treacă o parte de material şi aceasta conduce la micşorarea
rezistenţei la înaintare. Valoare minimă se obţine când raportul p/d este egal cu
5...8. În acest caz mobilitatea materialului dintre bare este destul de înaltă datorită
acţionării asupra lui a barelor vecine – are loc interacţiunea barelor în procesul
trecerii lor prin material.

24
 Legea a douăzecea
Locul de introducere a șuvoiului inițial de material în malaxorul cu bare
situate în șah pe arbore nu influiențează negativ asupra calității amestecului. În
rezultatul divizării în părți egale a componentelor amestecului, îmbinării
șuvoaielor divizate, migrării particulelor în lungul tobei în dreapta și în stânga și
invers la finele procesului de amestecare se obține o distribuție uniformă în lungul
tobei, un număr mare de șuvoaie unice și un amestec omogen.
Însă, cu cât locul de introducere a materialului este mai departe de centru în
lungul tobei, cu atât timpul de amestecare se mărește.
Legea a douăzeci și una
Unirea capetelor organelor de amestecare în formă de bare ale malaxorului
cu inele de rigidizare, situate simetric la capetele arborelui, unirea acestor inele cu
celelalte rânduri transversale de bare prin intermediul barelor longitudinale
conduce la distribuirea uniformă a forței totale de rezistență între toate barele și
eliminarea forțelor de încovoiere a arborelui. Arborele este solicitat numai la
torsiune.
Bibliografie
1. Andrievschi S. Intensificarea procesului de amestecare în malaxoarele cu organe de
lucru în formă de bare. Univ. Tehn. a Moldovei. – Ch.: UTM, 2008, 176 p. ISBN 978-
9975-45-088-1.
2. Andrievschi S., Lozan A. Malaxor cu acţiune ciclică. Brevet de inventie de scurtă
durată al Republicii Moldova nr.583, BOPI nr.1/2013, 2013.01.31.
3. Andrievschi S., Lozan A., Vascan O. Malaxor cu acţiune ciclică. Brevet de inventie de
scurtă durată al Republicii Moldova nr.747, BOPI nr.3/2014, 2014.03.31.
4. Andrievschi S., Lozan A., Fuștei D. Malaxor gravitațional cu acţiune ciclică. Brevet de
inventie de scurtă durată al Republicii Moldova nr.748, BOPI nr.3/2014, 2014.03.31.
5. Andrievschi S., Lozan A., Guștiuc I. Malaxor cu acţiune ciclică. Brevet de inventie de
scurtă durată al Republicii Moldova nr.815, BOPI nr.9/2014, 2014.09.30.
6. Andrievschi S., Lozan A., Braniște I. Malaxor cu acţiune ciclică. Brevet de inventie de
scurtă durată al Republicii Moldova nr. 883, BOPI nr.3/2014, 2014.03.31.

25
 PROIECTAREA DURABILITĂŢII ELEMENTELOR DIN
BETON ARMAT A CONSTRUCŢIILOR RUTIERE

Lector superior Pantelimon ARNĂUT

Lector universitar Andrei BURAGA
Lector universitar Nicolae ANGHELICI

Universitatea Tehnică a Moldovei

ABSTRACT:
This article processed modern concepts and strategies to protect the
sustainability of reinforced concrete constructions here are drawn rutiere.Tot
trends and the importance of these concepts and strategies for sustainable
construction elements.

Conceptele moderne și tendințele actuale [2] de proiectare a durabilității pot

lua în considerare două strategii de protecție de bază:
A. Evitarea reacțiilor de degradare;
B. Selectarea materialelor, compozițiilor optime și alegerea detaliilor
potrivite pentru a “rezista” reacțiilor de degradare considerate și așteptate.
Strategia A poate fi aplicată urmărind următoarele aspecte:
A1 - “Schimbând mediul” prin aplicarea pe elemente a unor membrane,
acoperiri cu pelicule de protecție etc.;
A2 - Selectând materiale “nereactive” de exemplu oțel inoxidabil, oțel
peliculizat, agregate nereactive, cimenturi rezistente la sulfați;
A3 - Inhibarea reacțiilor, prin protecția catodică, antrenarea aerului pentru a
obține o rezistență sporită la îngheț-dezgheț etc.
Strategia B poate acoperi o serie de categorii de intervenție. De exemplu
protecția împotriva coroziunii poate fi asigurată prin selectarea unei compoziții
adecvate a betonului și prin realizarea unui strat de acoperire cu beton a armăturii
având grosimea stabilită în funcție de condițiile de mediu.
Standardele și normele europene de producere a betonului au la bază această
strategie. În tabelul 1 se prezintă alegerea unor anumite tipuri de strategii [3].

Tabelul 1 Alegerea tipurilor de strategi

Strategia
Condiţii de mediu
A1 A2 A3
Coroziune:
- carbonatare 2 2 3
- cloruri
Atac chimic sulfatic 3 1
26
Îngheţ 3 1
Cristalizarea sărurilor 3 1
Abraziune 3
1 – Procedee normale;
2 – Procedee posibile dar care nu sunt în mod obișnuit necesare;
3 – Procedee alternative în condiții foarte severe.
Prima etapă a acestei strategii constă în definirea criteriilor de performanță în
relație directă cu condițiile de mediu așteptate. Alte elemente importante sunt
modelarea acțiunii mediului și selectarea materialelor adecvate. Definirea
criteriilor de performanță în ceea ce privește caracteristicile betonului trebuie să se
bazeze pe rezultatele unor cercetări experimentale. Aceste experimentări sunt
necesare pentru a verifica potențialul materialelor în condițiile de mediu modelate
în laborator și care trebuie să asigure comportarea lor corespunzătoare in-situ.
Pentru a se exemplifica posibilitățile de aplicare în practică a strategiei,
aceasta se va detalia pentru cazul protecției armăturii contra coroziunii. În acest
caz criteriul de performanță se poate defini astfel: nu se admit reduceri ale
secțiunii de armătură în timpul duratei de viață a construcției. În acest caz
strategia se va desfășura pe trei nivele: primul nivel este implementarea modelului
lui Tuutti (fig.1):
t0 + t1>td (1)

unde: t0 – timpul în care se produce carbonatarea betonului;

t1 – timpul în care se produce coroziunea armăturii;
td – durata de viaţă a construcţiei.

Fig. 1. Modelul Tuutti

27
 Al doilea nivel constă în modelarea perioadelor de timp t0şi t1. Pentru
proiectare pot fi utilizate modele simplificate:
• pentru carbonatare, grosimea stratului de beton carbonatat Xc
Xc = (K × D × to)1/2 (2)
• pentru coroziune, reducerea de secţiune a armăturii As
As = f × t1<As,critic (3)
Din aceste ecuații poate fi calculată grosimea minimă de acoperire cu beton a
armăturii:
min Xc = (K × D × (td – t1))1/2 (4)
Modelarea condițiilor de mediu reprezintă nivelul trei, prin definirea
parametrilor ce intră în formulele de mai sus:
K – constantă a materialului ce depinde de compoziția betonului și calitatea
execuției și care reprezintă în fond rezistența matricei betonului la acțiunea CO2;
D – coeficientul de difuzie a betonului ce depinde de tipul de ciment, de
raportul A/C, de calitatea execuției și de condițiile de micro-climat;
f – factor ce descrie viteza de corodare a armăturii după carbonatarea
betonului (în relație directă cu umiditatea).
1.1.Tendinţe moderne în proiectarea durabilității
Problema principală pentru proiectarea durabilității constă în dificultatea de a
se putea preciza modalitățile de comportare a unor anumite materiale în condiții
de mediu și serviciu foarte diverse. Cunoștințele teoretice, testele de laborator,
observațiile comportării unor structuri similare în medii apropiate pot oferi date
importante [4], dar nu întotdeauna suficiente pentru stabilirea cu precizie a
timpilor t0şi t1 din relația (1).
Ca o consecință a acestor considerații utilizarea rezultatelor experimentale
efectuate asupra materialelor (chiar în condițiile “modelării” mediului în
laborator) pentru stabilirea duratei de serviciu trebuie făcută cu prudență. Testele
sunt foarte importante și pot oferi un răspuns la întrebările legate de asigurarea
unei durate de serviciu acceptabile în condițiile utilizării sau nu a unor materiale
de protecție suplimentare (membrane, pelicule etc.).
Cerințele referitoare la amestecul de beton (tip ciment și dozaj, raport A/C
maxim etc.), alți factori de proiectare (grosimea stratului de acoperire cu beton,
deschiderea maximă admisă a fi surilor, detaliile constructive) și de execuție
(compactare, tratare etc.) sunt esențiale în ceea ce privește stabilirea parametrilor
necesari și a condițiilor de realizare a unor elemente/structuri din beton armat în
anumite condiții de mediu, dar nu pot servi la determinarea duratei de viață a unei
construcții sau la prognozarea evoluției proceselor de degradare [5].
Determinarea duratei de serviciu din faza de proiectare este o activitate dificilă
și care s-a dovedit puțin realistă. În schimb predicția performanțelor pentru
construcțiile existente se poate face cu o precizie suficient de mare, având la bază
rezultatele unor teste in-situ adecvate care să caracterizeze proprietățile
materialelor componente elementelor/structurilor sau urmărirea continuă în timp a
28
performanțelor structurale (monitorizarea structurii). De exemplu, adâncimea de
carbonatare a betonului determinată pentru o structură executată de 5 ani poate da
date importante referitoare la evoluția acestui fenomen în beton.
Ca rezultat al acestor considerații se poate aplica următoarea strategie de
proiectare / verificare a structurilor din beton armat [1]:
a) Descrierea și modelarea proceselor de deteriorare cu precizarea, în măsura
posibilităților, a unor relații care să cuantifice procesul. Aceste modele sunt
necesare pentru înțelegerea proceselor care intervin, pentru a face o primă
apreciere asupra duratei de viață și a o compara cu cea precizată în reglementări
specifice;
b) Precizarea cerințelor de asigurare a durabilității funcție de condițiile de
mediu (raport maxim A/C, tip și dozaj de ciment, procedee specifice de tratare a
betonului în timpul execuției etc.);
c) Procedurile de control al calității trebuie să acopere toate etapele de
execuție de la testarea materialelor componente, a betonului, până la punerea în
operă şi tratarea betonului;
d) Definirea unei perioade de referință pentru durabilitate, de exemplu 5 ani.
După această perioadă relevantă, parametrii durabilității ca: porozitatea,
permeabilitatea, carbonatarea, penetrarea clorurilor, etc., pot fi determinați prin
teste in-situ sau de laborator. Prin aceasta modalitate se poate verifica
comportarea structurii și atingerea nivelelor de performanță proiectate, în
condițiile de mediu date.
Pentru construcțiile speciale se poate asigura o urmărire continuă a
performanțelor materialelor componente elementelor structurii. Utilizând aceste
modele și măsurând parametrii care caracterizează durabilitatea, pot fi estimate
performanțele viitoare ale structurii.
Această metodă este deosebit de importantă, având în vedere că în momentul
în care se constată o comportare necorespunzătoare a structurii în anumite condiții
de mediu, pot fi luate măsuri adecvate cu consecințe favorabile privind atât
siguranța și funcționalitatea structurii, cât și costul global al investițiilor.

Bibliografie
1. Bob, C., Verificarea calităţii, siguranţa şi durabilitatea construcţiilor,
Editura Facla, Timişoara, 1989.
2. Rostam S., Service Life Design in Practice Today and Tomorrow,
International Conference-Concrete across Borders-Copenhagen 2008.
3. EN 1992-1, Design of Concrete Structures
4. Baron J., Olivier J.P., La Durabilité des Béton, Presses Ponts et Chausses,
Paris 2002.
5. Deaconu, O., Studiu privind comportarea la durabilitate a structurilor din
beton armat supuse unor condiţii normale de exploatare, Facultatea de
Construcţii şi Instalaţii a Universităţii ,,Transilvania’’, Braşov, 2009.
29
BETONUL DE CIMENT VIBROCILINDRAT ALTERNATIVA
ÎMBRĂCĂMINȚILOR RUTIERE SUPLE ȘI SEMIRIGIDE
CLASICE

Conf.univ.,dr. Sergiu BEJAN

asistent univ. Cristina BĂDĂRĂU
ing. Vitalie ANTOCI

Universitatea Tehnică a Moldovei

Abstract
The construction and rehabilitation of roadsimposes different situations
and problems for the construction of road structures, especially for those related
directly or indirectly to the local materials and transport distances. The vibro-
rolled concrete (RCC) recently implimented in the road construction and
rehabilitation in Moldova could be an alternative for the classic semi-rigid
structures with the use of local materials, regardless of the location of the route,
at a significant cost and operational execution.

Actualitate și materiale utilizate

Dezvoltarea drumrilor locale și de interes regional, drumuri cu destinație
agricolă, au creat de fiecare dată condiții de utilizare la maxim a materialelor
locale cât și costuri cât mai reduse, dictate de bigete restrânse și alocări minime la
exploatarea și întreținerea lor postconstrucție. Dezvoltarea industrial-agricolă,
schimbări climatice (temperaturi ridicate vara de peste 350C), sporirea sarcinei pe
osie și de capacitate a transporturilor rutiere de marfă, pun condiții ca structurile
rutiere să fire reziste la acțiunea factorilor naturali-climaterici și de componență a
traficului rutier.
Betonul de ciment vibrocilindrat (RCC) utilizat atât la nivel de
îmbrăcăminte rutieră (clasa Btbt-4,0 [1]) cât și ca strat de fundație sau de bază
(clasa Btbt-1,2÷3,6 [1]), poate spori considerabil durata de exploatare în jur de 30
de ani (betonul asfaltic 10-12 ani), micșorarea constului cu 30-40% față de
structuri cu îmbrăcăminți asfaltice, cât și simplificarea procedeelor tehnologice de
întreținere.
În rezultatul celor expuse mai sus, analizând specificul abordării
componentelor pentru betonul de ciment vibrocilindrat, se poate ajunge la
următoarele concluzii:
- agregatul trebuie să posede un conţinut granulometric optim, care să
asigure cea mai mare densitate a amestecului;

30
 - granulometria maximă a agregatului (peste 16 - 20mm) pune în
dificultate prelucrarea suprafeţei îmbrăcăminţii rutiere şi duce la
formarea porilor deschişi cât și a segregării materialului, în deosebi la
utilizarea pietrișului de râu neconcasat;
- limitarea cantitatății de particule cu dimensiunea mai mică de 0,25
mm, pentru a reduce necesitatea de apă pentru amestecul de beton;
- examinarea posibilitatății utilizării cenuşii de furnal în combinaţie cu
praful de ciment în vederea economiei ultimului şi utilizării deşeurilor
industriale, în marea lor celor provenite din reabilitatea drumurilor;
- verificarea pentru rezistenţa la îngheţ şi durabilitatea betonului obţinut;
- necesitatea de adaosuri chimice cum ar fi a prelugitorilor de priză,
pentru asigurarea procedeelor tehnologice la transportarea, așternerea
și compactarea betonului vobrocilindrat.
Cerinţele faţă de apa utilizată pentru RCC se reduce la limitarea
conţinutului de impurităţi organice, sulfați şi alte săruri, apa trebuie să conțină
reacţie neutră sau apropiată de aceasta. În RM cerinţele faţă de apa utilizată pentru
fabricarea betoanelor sunt indicate în GOST 23732-79, pentru piatra spartă
inclusiv la preparaea RCC sunt expuse în GOST 8267-93, cerințe faţă de nisip
sunt reglementate de GOST 8736-93 [2].

Betonul vibrocilindrat RCC

RCC reprezintă în sine o varietate a betonului cu conţinut minim de apă în
care raportul apă/ciment variază A/C≈0,42÷0,45, atingerea gradului maxim de
îndesare a materialului cu ajutorul compactoarelor, asigurarea formării unei
structuri compacte și bine împănate. Consistenţa amestecului de beton trebuie să
fie astfel, încât să reziste la greutatea cilindrului compactor vibrator, de asemenea,
să fie atinsă omogenitatea și densitatea de compactare necesară.
La hidratarea cimentului este nevoie de circa 1,5% de apă din masa
acestuia. De aceea, în cazul consumului de ciment de 100 – 200(250) kg/m3 sunt
necesare 65– 90(108)l de apă pentru reacţia chimică[3]. Restul apei atribuie
amestecului de beton astfel de caracteristici tehnologice cum este lucrabilitatea. În
cazul reducerii consumului de apă se reduc deformaţiile de tasare şi temperatură.
Aplicațiie practice au demonstrat că la prepararea betanelor RCC este necesar de
utilizat marca parfului de ciment nu mai mică de M400, cu atât mai mult când
RCC este destinat pentru îmbrăcămintea rutieră. Un studiu în acest sens a fost
elaborat în laboratoarele companiei ”LafargeHolcim Moldova” (vezi tab.1.), care
este și un susținător fidel a tehnologiei RCC în RM.
Dacă e să revenim la codul practic în construcții CP D.02.01-2012 [1],
putem spune că aceste recomandări joacă un rol orientativ asupra dirijării
evenimentelor de proiectare și construcție a fundațiilor și îmbrăcăminților din
beton RCC, deoarece pentru fiecare caz aparte, la elaborarea RCC, este necesar de
executat crecetări și încercări noi privintd materialele de elaborare a recetei, cu
31
utilizarea la maximum a celor locale, existente în zona de amplasament a
drumurilui construit (nisip, prundiș, pieatră spartă de concasaj, s.a), și desigur un
lucru foarte important este respectarea tehnologiei de preparare-transportare-
așternere-compactare a mixturilor RCC.
Tabelul 1. Studiul de elaborare a recetelor RCC bazate pe materiale
locale.

Prelungire tabelul 1.

32
 Un alt avantaj al mixturilor de beton RCC constituie posibilitatea de a le
aşterne cu ajutorul celor mai răspîndite maşini și mecanisme: autogredere,
distribuitori de piatră spartă, finisor de mixturi asfaltice ș.a.. Decade necesitatea de
utilizare a nivelatoarelor de beton, care sunt foarte scumpe. În aşa mod, reducerea
consumului de ciment, simplificarea tehnologiei de execuție a straturilor din RCC
au determinat elaborarea şi implementarea acestor tehnologii pentru construcţia
drumurilor.
Conform CP D.02.01-2012[1], structurile rutiere cu imbracaminti din RCC
se raporteaza la tipul celor suple, având posibilitatea formarii faianțării, cu
dimensiunile celulelor de minim 0,5 – 1,5m și apariția deformațiilor verticale
remanente mici, care nu depasesc limitele admisibile normate de planietate a partii
carosabile; indicele de calcul al nivelului de fiabilitate KN=0,85 si coeficientul
minim de rezistenta KPr=0,9.

Fig.1. Aspectul betonului clasic (stânga) și RCC (dreapta).

Rezistenta imbracamintei RCC la formarea gropilor, este determinata prin

densitatea și împănarea materialului în rezultatul compactării, modulului de
elasticitate și rezistenței la solicitările dinamice.

Concluzii și recomandări

Practica mondială și autohtonă a demonstrat că utilizarea în construcția

drumurilor a betonului RCC, poate aduce economii considerabile la elaborarea și
execuția structurilor rutiere, fiind o alternativă a structurilor cu îmbrăcăminte
asfaltică fapt pentru care o bună parte din componentele sale sunt materiale
importate din afara RM, în cazul structurilor cu betoane RCC materialele
componente sunt suta la sută locale.
Cu evoluția mașinilor de execuție a betoanelor RCC și alegerea corectă a
recetei mixturilor RCC, se poat atinge rezistențe și densități înalte, reducerea
33
numărului de treceri a compactoarelor și îmbunătățirea caracteristicilor de
utilizare pe scară mai largă a RCC.
Pentru drumuri cu trafic și viteză redusă (IV, V-a categorie tehnică)
betonul de ciment vibrocilindrat poate fi cea mai buna alegere atât a calității
durabilității structurii rutiere cât și a economiilor suportate, de obicei
considerabile când sunt indisponibile echipamentele speciale și materiale locale.

Bibliografia

1. CP D 02.01.2012 ”Ghid privind construcția fundațiilor și îmbrăcăminților din

beton de ciment vibrocilindrat”. Ministerul dezvoltării regionale și Construcțiilor
al Republicii Moldova. Chișinău 2012;
2. S. Bejan, T. Burlac ”Studiul și analiza îmbrăcăminților rutiere din beton
vibrocilindrat”, Conferința Studenților, Masteranzilor și Doctoranzilor UTM,
2015;
3. СТО НОСТРОЙ 2.25.32-2011. ”Устройство оснований дорожных одежд”.
Часть IV. Строительство оснований из укатываемого бетона. СРО НП «МОД
«СОЮЗДОРСТРОЙ». Москва 2012.
4. Proiect de execuție „Construcţia drumului de acces spre centrul de sprijinire a
mediului de afaceri transfrontalier: instruire, expoziţii şi simpozioane, com. Ruseştii Noi,
r-nul Ialoveni”, SRL ”ASTRAL-PROIECT”, Cișinău 2013;
5. Proiect de execuţie: “Servicii de proiectare la efectuarea lucrărilor de reparaţie
a drumurilor R18 Floreşti-Nicolaevca-Sîngerei km6,3-km9,9” SRL”ASTRAL-
PROIECT”, Cișinău 2016;

34
 МОНИТОРИНГ СОДЕРЖАНИЯ СОЕДИНЕНИЙ
АММОНИЯ В ДОБАВКАХ В БЕТОНЫ

аспирант Кристина БОНДАРЬ,

кандидат технических наук Наталья ЯЛОВАЯ

Брестский государственный технический университет,

г. Брест, Республика Беларусь

ABSTRACT
The necessity for the selection of chemical additives for concrete from the
point of view of the nature of the binder and the main effect of the action is dis-
cussed in the paper. The obligatoriness of chemical analysis of the additives for
concrete is considered from the perspective of their impact on the human body.
The methodology for determination of the ammonium compounds content based
on the potentiometric method in chemical additives for various purposes is pro-
posed. According to this procedure the concentration of ammonium ions in the
aqueous solutions should not exceed 100 mg/kg. It is reported that on the basis of
the mentioned above methodology the amendment to the state standard is devel-
oped. The data of monitoring of the content of ammonium ions in the additives
used in the Brest region is resulted.

Ежегодно темпы развития строительной отрасли упрочняют позиции

химических добавок в практике бетонных работ. Это обусловлено как ро-
стом потребности в бетонах и цементах на основе химических добавок, от-
вечающих специфическим требованиям, имеющим улучшенные технологи-
ческие свойства и физико-технические показатели, так и необходимостью
рационального использования сырья. Разработанные и представленные на
рынке добавки для цемента и бетонов являются или отдельными химиче-
скими продуктами, или модифицированными отходами промышленности,
или добавками, специально приготовленными для бетонов [1].
Определяющим фактором при необходимости подбора добавки служит
природа вяжущего и основной эффект действия добавки. В качестве вяжу-
щего чаще всего используют цементы на основе портландцементного клин-
кера. А по эффекту, определяющему основную функцию, выделяют добавки
регулирующие свойства бетонных смесей, регулирующие твердение бетона,
регулирующие свойства бетона [2].
35
 Проведение химического анализа добавок необходимо для периодиче-
ского контроля качества продукции, более тщательного прогнозирования
поведения бетонных смесей и бетонов, а также для недопущения использо-
вания добавок, которые могут содержать в своем составе химические веще-
ства, опасные с точки зрения влияния на организм человека. Последний кри-
терий становится все более актуальным ввиду проведения людьми большого
количества времени в помещениях административного и социально-
бытового назначения из монолитного и сборного железобетона.
Авторами статьи были проведены исследования химических добавок
по критерию содержания в них ионов аммония как потенциального источ-
ника эмиссии аммиака из бетона в воздушную среду помещений, что обу-
словливается токсичным влиянием этого газа на организм человека. Для
произведения анализа производился отбор проб добавок согласно действу-
ющей технической документации [3] на заводах-изготовителях изделий и
деталей из сборного и монолитного железобетона Брестской области. Были
отобраны добавки белорусского и российского происхождения. Информа-
ция об исходном агрегатном состоянии, химическом составе и виде добавки
согласно [2] представлена по данным изготовителей и технических серти-
фикатов в таблице 1. По химическому действию и составу все добавки яв-
ляются комплексными. Сведения о водородном показателе были получены
при анализе водных растворов заданного состава (5 масс. %), что обуслов-
лено попыткой стандартизации этой величины, поскольку разные добавки
требуют разные рабочие концентрации водных растворов. При этом исполь-
зовался pH-метр Hanna HI 211 (изготовитель Hanna Instruments (Венгрия) с
диапазоном измерений от 0,00 до 14,00 pH, с разрешением 0,01 pH и с авто-
матической термокомпенсацией.
Ввиду отсутствия стандартизированной методики по определению
ионов аммония в добавках для бетонов, авторами была разработана методи-
ка, основанная на потенциометрическом методе анализа. Сущность метода
заключается в измерении электродвижущей силы (э.д.с.), равной разности
электрических потенциалов электродной системы, состоящей из аммоний-
селективного электрода и электрода сравнения (хлорсеребряного электрода).
В аммоний-селективном электроде используется гидрофобная газопроница-
емая мембрана для отделения раствора образца от раствора, заполняющего
электрод. Растворимые азотсодержащие соединения проходят через мем-
брану и вызывают изменение pH раствора электролита с другой стороны
мембраны, которое улавливается внутренним pH-электродом аммоний-
селективного электрода. Изменение pH пропорционально содержанию рас-
творенного аммиака и может быть измерено иономером и приведено к кон-

36
центрации аммиака [4]. Не допускается анализ добавок, образующих нерас-
творимую пленку или осадок на поверхности мембраны.
Для проведения анализа использовался иономер лабораторный И 160-
МП (ТУ РБ 14694395.003-97), производства ОАО «Гомельский завод изме-
рительных приборов». В состав электрохимической ячейки входили:
1) электрод аммоний-селективный «Экон NH4» (ТУ 4215-002-41541647-
2006), изготовитель Научно-производственное предприятие "Эконикс"
(г. Москва, Российская Федерация); 2) электрод хлорсеребряный ЭВЛ-1М3.1
(ТУ 25-05.2181-77), изготовитель ОАО «Гомельский завод измерительных
приборов».
Таблица 1 – Основные характеристики исследуемых комплексных
химических добавок для бетонов
Среда, во-
Cосто- дородный Ориентировочный
Добавка Вид добавки
яние показатель химический состав
pH
Реламикс Твердая Нейтраль- Ускоритель набора Пластификатор
Т-2 ная (7,18) прочности и суперпла- I-группы (суперпла-
стификатор на основе стификатор)
смеси неорганических и Ускоритель
органических солей набора прочности
натрия
Линамикс Твердая Нейтраль- Суперпластификатор с Пластификатор
СП-180 ная (7,14) длительной сохраняемо- I-группы (суперпла-
стью бетонной смеси на стификатор)
основе пластифицирую- Замедлитель
щего и замедляющего схватывания
компонентов
Полипласт Твердая Нейтраль- Нафталинформальдегид- Пластификатор
СП-1 ная (7,26) ный суперпластификатор I-группы (суперпла-
(на основе натриевых стификатор)
солей полиметилен-
нафталинсульфокислот
различной молекулярной
массы).
Бетопласт Твердая Кислая Данные отсутствуют Пластификатор
NС Т95 (5,22) I-группы (суперпла-
стификатор)
Ускоритель
набора прочности
Универсал Твердая Основная Смесь лигносульфоната, Пластификатор
П4 (9,89) неорганические соли II-группы
натрия и ингибитор Ускоритель
твердения
37
 Хидетал- Жидкая Кислая На основе модифициро- Пластификатор
ГП-9альфа (6,35) ванного поликарбокси- I-группы
лата
FRAM Gi- Жидкая Кислая На основе поликар- Пластификатор
per S (4,62) боксилатов I-группы

Согласно разработанной методике сначала производится градуировка

иономера методом градуировочного графика в соответствии с [4], а затем
производится определение концентрации ионов аммония в анализируемых
пробах, причем температура анализируемых проб и градуировочных раство-
ров не должна различаться более чем на 3°C.
Для подготовки проб добавок к анализу из аналитической пробы отби-
рают навеску массой (2,00 ± 0,01) г, которую переносят в химический стакан
объемом не менее 100 мл. К навеске приливают 50 мл дистиллированной
воды и перемешивают стеклянной палочкой. При наличии нерастворимого
осадка полученный раствор фильтруют через складчатый фильтр «синяя
лента». Полученный раствор переливают в мерную колбу емкостью 200 мл и
доводят дистиллированной водой до метки. Перед началом анализа подго-
товленный раствор выдерживают не менее 2 ч.
Для выполнения измерений в химический стакан с помощью мерного
цилиндра вносят 45 мл анализируемого раствора и измеряют pH раствора.
Если водородный показатель раствора находится в пределах от 3 до 8,5, то в
раствор добавляют 5 мл фонового раствора нитрата натрия молярной кон-
центрацией 1 моль/дм3 и перемешивают стеклянной палочкой. Если требу-
ется корректировка pH, то в анализируемый раствор из пипетки вместимо-
стью 1 мл добавляют по каплям при перемешивании приготовленные рас-
творы азотной кислоты или гидроксида натрия (каждый – молярной концен-
трацией 1 моль/дм3), пока pH раствора не будет соответствовать требуемому
значению от 3 до 8,5. Объем добавленного раствора для регулирования pH
раствора (V) не должен превышать 1 мл. затем в анализируемый раствор
прибавляют (5-V) мл фонового раствора и перемешивают стеклянной па-
лочкой. Производят измерение температуры раствора, при необходимости
пробу термостатируют. После этого погружают в раствор аммоний-
селективный электрод и хлорсеребряный электрод, измеряют значение э.д.с.
электродной системы с помощью иономера.
Обработка результатов происходит следующим образом. Для каждого
результата измерений по градуировочному графику находят pC и рассчиты-
вают молярную концентрацию ионов аммония C, моль/дм3 ,по формуле (1):
С = 10-pC (1)

38
 За результат измерений принимается среднее арифметическое резуль-
татов двух параллельных измерений, если выполняется условие приемлемо-
сти по формуле (5):
2 · (С1 – С2) · 100
≤ r, (2)
(С1 + С2)
где r – значение предела повторяемости, %, для двух измерений при довери-
тельном интервале P = 0,95, r = 8 %.
Массовую концентрацию ионов аммония (Х) в анализируемой добавке,
мг/кг, определяют по формуле (3):
С · М (NH4+) · V ·
С · 3,608 · 106
Х= 103 = , (3)
m · 10-3 m
где М (NH4+) = 18,04 г/моль – молярная масса ионов аммония; m – масса
навески, взятой для анализа добавки, г; V = 200 мл – объем анализируемой
пробы.
Результаты определения концентрации ионов аммония в добавках для
бетонов с помощью рассмотренной выше методики приведены в таблице 2 и
свидетельствуют о незначительном содержании ионов аммония в пластифи-
каторах I-группы вне зависимости от их химической природы. Однако пла-
стификатор II-группы и ускоритель твердения «Универсал П4», содержит
существенно большее количество ионов аммония.

Таблица 2 – Результаты определения содержания ионов аммония в водных

растворах химических добавок потенциометрическим методом
Темпера- Э.д.с., Массовая концентрация
Добавка pH
тура, °С мВ ионов аммония (Х), мг/кг
Реламикс Т-2 7,18 21,4 175,4 23,1996
Линамикс СП-180 7,14 21,3 180,6 32,0379
Полипласт СП-1 7,26 21,2 177,8 26,9360
Бетопласт NS 5,22 21,3 188,3 51,6986
Универсал П4 9,89 21,3 198,6 97,9884
Хидетал-ГП-9альфа 6,35 21,2 180,3 31,4517
FREM Giper S 4,62 21,3 178,6 28,2971

Разработанная авторами методика легла в основу Изменения № 1

СТБ 1112-98 [5], добавляя в данный ТНПА такой критерий идентификации
добавки как «Содержание азотсодержащих соединений, мг/кг». Количе-
ственно величина содержания азотсодержащих соединений не должна пре-
вышать 100 мг/кг, что обусловлено необходимостью обеспечения соблюде-
ния санитарно-гигиенических нормативов содержания аммиака в воздухе
39
жилых помещений за счет нормирования содержания азотсодержащих со-
единений в добавках для бетонов [6]. Данные исследования добавок, ис-
пользуемых на заводах Брестской области, демонстрируют их соответствие
требованиям нового изменения к государственному стандарту, что говорит о
возможности использования этих добавок в производстве.

СПИСОК ИСПОЛЬЗОВАННОЙ ЛИТЕРАТУРЫ

1. Добавки в бетон: справ. пособие / В.С. Рамачандран [и др.]; под
ред. В.С. Рамачандрана; пер с англ. Т.И. Розенберг и С.А. Болдырева; под
ред. А.С. Болдырева и В.Б. Ратинова. – М.: Стройиздат, 1988. – 575 с.
2. Добавки для бетонов. Общие технические условия : СТБ 1112-98. –
Введ. 01.01.99 (с отменой на территории РБ ГОСТ 24211-91). – Минск :
Минстройархитектуры Респ. Беларусь, 1998. – 23 с.
3. Добавки для бетона, раствора и инъекционного раствора. Методы
испытаний. Часть 6. Отбор проб, контроль и оценка соответствия :
СТБ EN 934-6. - Введ. 01.01.12. – Минск : Минстройархитектуры Респ. Бе-
ларусь, 2011. – 12 с.
4. Методика выполнения измерений массовой концентрации ионов
аммония в воде и водных растворах потенциометрическим методом с помо-
щью ионоселективных электродов «Эком-NH4». – Свидет. об аттест. № 34-
07 от 11.05.2007 г. – Код регистр. ФР.1.31.2007.03516. – Москва, 2007. – 8 с.
5. Добавки для бетонов. Общие технические условия : МКС 91.100.01
Изменение № 1 СТБ 1112-98. – Введ. 01.10.2016 (введено в действие пост.
Госстандарта Респ. Беларусь от 01.04.2016 № 27). - Минск : Госстандарт,
2016. – 4 с.
6. Об утверждении нормативов предельно допустимых концентраций
загрязняющих веществ в атмосферном воздухе и ориентировочно безопас-
ных уровней воздействия загрязняющих веществ в атмосферном воздухе
населенных пунктов и мест массового отдыха населения и признании утра-
тившим силу постановления Министерства здравоохранения Республики
Беларусь от 30 июня 2009 г. N 75 «Об утверждении нормативов предельно
допустимых концентраций загрязняющих веществ в атмосферном воздухе и
ориентировочно безопасных уровней воздействия загрязняющих веществ в
атмосферном воздухе населенных пунктов и мест массового отдыха населе-
ния» [Электронный ресурс] : постановление Министерства здравоохранения
Респ. Беларусь, 30 окт. 2010 г., № 186 // ЭТАЛОН. Законодательство Рес-
публики Беларусь / Нац. центр правовой информ. Респ. Беларусь. – Минск,
2016.

40
 ASPECTE DE GEN ALE ÎNVĂȚĂMÂNTULUI TEHNIC

Dr. hab.pedagogie, Valentina BODRUG-LUNGU,

Universitatea de Stat din Moldova

ABSTRACT
Traditional roles of male and female influences essential individual
decisions about education, careers, working conditions, family life having, on the
other hand, the impact on economy and society. Men and women accumulate
common and different life experiences, recovery which can provide necessary
social balance. Therefore, women and men equally must be given real opportunities
to choose their life strategies in accordance with their potential and interests. The
article is dedicated to gender approch in technical education. Technical education,
traditionally dominated by men, should create conditions for "gender friendly"
education to support women's studies and employment in various fields. We
propose the formation of gender competence of specialists, which would help to
streamline their activity.

Introducere
Codul Educației stipulează misiunea învăţământului superior în calitate de
factor-cheie pentru dezvoltarea culturală, economică şi socială a societăţii bazate
tot mai mult pe cunoaştere şi un promotor al drepturilor omului, dezvoltării
durabile, democraţiei, păcii şi justiţiei (art.75) [2]. Printre principiile fundamentale
ale educației se înscrie și principiul asigurării egalităţii (inclusiv a egalității între
femei și bărbați).
Reiterând importanța asigurării egalității femeilor și bărbaților în educație
și prin educație, menționăm aspectele definitorii în acest sens: accesul la educație
(în funcţie de apartenenţa la un sex sau altul), conţinutul învăţării (stereotipii de
gen, modele de gen etc)/ curricula „ascunsă”, forme şi modalităţi de organizare a
învăţământului (cu elemente specifice pe genuri), modalităţi de evaluare a
cunoştinţelor (stereotipii de gen, cu elemente specifice pe genuri), caracteristici ale
corpului profesoral, selectarea specialităţilor de către studenţi (f/b), climatul de gen
al instituţiei de învăţământ etc.
Tradițional, învățământul cu profil real era asociat cu predominarea
bărbaților, iar cel cu profil umanist cu predominarea fetelor. Deseori, încă de pe
băncile școlii fetelor și băieților le erau sugerate strategii de viață diferite, prin
replicarea stereotipurilor de gen, fetele îmbrățișând profesii tradițional „feminine”,
iar băieții pe cele tradițional „masculine”. Drept rezultat, constatăm persistența

41
segregării de gen în câmpul muncii, a disrepanțelor de gen în salarizare, a situațiilor
de discriminare în bază de gen în diverse domenii [4].
Paradoxul situației create constă în faptul că, pe de o parte, în Republica
Moldova a fost adoptat un cadru legal-normativ comprehensiv în domeniul
asigurării egalității de gen, pe de altă parte, anume prin sistemul educațional, cel
mai des, are loc perpetuarea modelelor stereotipe de gen, care limitează dezvoltarea
personalității fetelor și băieților.
Astfel, în pofida realizărilor în domeniul egalității de gen, în viziunea
experților segregarea de gen pe domenii, inclusiv în educaţie s-a aprofundat pe
parcursul ultimilor ani (2009-2014). Indicele de segregare de gen în educaţie,
măsurat ca şi ponderea stundeţilor la studii cu profil umanist (în care predomină
femeile) şi cel cu studii de profil realist (unde predomină bărbaţii) a scăzut în medie
cu 3,5 puncte, de la 36,5 puncte din 100 (indicator care exprimă o inegalitate
pronunţată) la 33. Acest fenomen este parte a cercului vicios, dat fiind percepţiile
generale cu privire la predilecţia asupra sectorului din economie, în care ar fi bine
să lucreze o femeie sau un bărbat, influenţează şi sunt influenţate de ponderea
femeilor şi bărbaţilor în alegerea studiilor şi segregarea lor ulterioară pe piaţa
muncii (tabel 1) [3].
Tabel 1. Cercul vicios al segregării în educație şi piața muncii
După părerea dvs., în Barometrul de Gen, 2006 Ponderea Ponderea
următoarele domenii Mai ales Mai ales femeilor femeilor printre
ar trebui să lucreze... bărbaţi femei salarizate studenţi 2011
2011
1. Agricultură 47,4% 3% 33,8% 24,2%
2. Energetică- 72,3% 2,4% 25,6% 15,4%
telecomunicaţii
3. Industria textilă/ 18,9% 48,% 56,0% 64,8%
prelucrătoare
4. Construcţii 72,5% 2,7% 17,5% 31,8%
5. Transport 65,8% 4% 32,5% 3,9%
6. Învăţământ 5,6% 28,1% 75,4% 71,1%
7. Sănătate 4,9% 21,7% 80,7% 70,6%
8. Administraţia 20,3% 7,8% 43,1% 74,8%
Publică
9. Comerţ 8,6% 19,3% 52,6%
10. Bănci 13,2% 15,5% 67,0% 68,44%
Valorificarea dimensiunii de gen în educație
Datele de mai sus constituie o premisă în revizuirea abordărilor educației în
calitate de sistem și proces, depășirea accentelor doar pe variabilele cantitative -
numărul fetelor și băieților care studiază în diferite domenii. În acest sens,
menționăm necesitatea detașării de la abordările simpliste cu referire la implicarea
fetelor în domenii cu profil real spre crearea condițiilor necesare pentru ca tinerii și
tinerele să poată decide asupra profesiilor în baza talentelor și intereselor proprii.
42
Astfel, trebuie asigurată trecerea de la abordarea de sex-rol a educaţiei (care reduce
dezvoltarea persoanei la predestinarea biologică a bărbatului / femeii) la abordarea
de gen a acesteia (care oferă persoanei şanse mai mari de autorealizare personală şi
profesională).
Cercetările demonstrează că sectorul energetic, al transportului,
construcțiilor, fiind dominat de valori și practici masculine, face dificilă implicarea
femeilor în acest domeniu [1]. Respectiv, trebuie create condiții „prietenoase la
gen” pentru studii și lucru intru sprijinirea încadrării femeilor la studii și în câmpul
muncii în domeniile menționate; eliminarea stereotipurilor de gen din domeniu.
Dincolo de aplicarea strategiilor de încurajare a fetelor să îmbrățișeze
specialități din domeniul tehnic, iar a băieților - din cel umanist, constatăm
importanța valorificării dimensiunii de gen în învățământul tehnic. Reiterăm faptul
că abordarea de gen a educaţiei prevede introducerea dimensiunii de gen în
sistemul de învăţământ; ţine cont de factorul de gen la efectuarea analizei
sistemului de învăţământ şi elaborarea politicilor respective. Dimensiunea
egalității de gen în educaţie reprezintă luarea în considerare a specificului de
influenţe asupra dezvoltării băieților și fetelor din partea factorilor procesului
educativ-instructiv.
În acest context se conturează relevanța ajustării definiției „competenței”.
În contextul Cadrului european al calificărilor, competența înseamnă capacitatea
dovedită de a utiliza cunoștințe, abilități și capacități personale, sociale și/sau
metodologice în situații de muncă sau de studiu și pentru dezvoltarea profesională
și personală, competența fiind descrisă din perspectiva responsabilității și
autonomiei [5].
Raportând competența la dimensiunea de gen, considerăm drept finalitate
educațională importantă formarea competenței de gen a specialiștilor, care
reprezintă capacitatea persoanei de a înţelege şi valorifica esenţa egalităţii de gen
în contextul drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, de a conştientiza
problemele de gen cu care se confruntă societatea, de a identifica dar și a nu admite
discriminări pe criteriu de gen, capacitatea de a include dimensiunea de gen în
activitatea sa profesională şi viaţa privată, capacitatea de a construi strategii vitale
şi scheme comportamentale alternative culturii patriarhale, în bază de parteneriat şi
colaborare constructivă.
În termeni practici, fiecare specialist, inclusiv absolvent al învățământului
tehnic, pe lângă competențele profesionale, trebuie să dețină competențe
transversale: de comunicare cu lucrătorii/ populația, de organizare, de mobilizare a
comunității etc. având în vizor specificul necesităților / posibilităților femeilor și
bărbaților.
Reiterând faptul că la nivel de domenii/ sisteme femeile și bărbații se
prezintă în calitate de: a) beneficiari/ clienți; b) furnizori de produse și servicii; c)
persoane decizionale, menționăm importanța capacitării specialiștilor de a lucra cu
populația. Acest deziderat este extrem de actual în special pentru absolvenții
43
instituțiilor din învățământul tehnic, dat fiind specificul profesionalizării. În același
timp, orice specialist în drumuri, TIC, energetică, salubrizare, construcții etc.
trebuie să conștientizeze că orice activitate / produs al activității lor este adresat /
destinat oamenilor (femei și bărbați).
În acest context, curriculumul disciplinar trebuie să includă aspecte sociale
și de gen, pentru ca viitorii specialiști să poată estima nu numai posibilul impact
tehnologic dar și cel social al intervențiilor proiectate. Ignorarea dimensiunii de gen
la planificarea acțiunilor poate submina eficacitatea/ durabilitatea programelor.
Aspecte metodologice
În vederea unei prezentări explicite a ideilor de mai sus venim cu unele
precizări elocvente mai jos. Drept punct de reper pot servi datele statistice pe țară
cu referire la utilizarea transportului (prin prisma de gen) [6]:
• Opt din zece femei şi nouă din zece bărbați se deplasează zilnic cu un anumit
scop, o călătorie durând circa 1,4 ore.
• Două treimi din timpul său de deplasare, femeile îl parcurg pe jos şi un sfert
din acest timp îl petrec în transport public.
• Bărbații dedică de trei ori mai mult timp călătoriilor cu autoturismele în
comparație cu femeile.
• Serviciile de taxi sunt utilizate mai mult de către femei şi locuitorii orașelor.
• Bărbații şi locuitorii de la sate merg mai des cu trenul.
Identificarea necesităților femeilor și bărbaților în raport cu sectorul de
transport permite proiectarea acțiunilor sensibile la gen. În calitate de metodologie
relevantă poate fi utilizată analiza de gen prin aplicarea “Metodei 4R”, care include
următoarele aspecte și întrebări:
1R – REPREZENTARE / Răspunde la întrebarea: “Câte femei şi câți bărbați?”,
oferind informaţii privind proporţia femeilor şi bărbaţilor aflaţi la toate nivelurile
sectorului, adică factorii de decizie, personalul şi utilizatorii. Întrebările pot fi:
• Câte femei şi câți bărbați sunt membri ai organelor de conducere / manageri ai
companiilor, structurilor ce activează în domeniu?
• Câte femei şi câți bărbați au fost consultaţi în procesul de luare a deciziilor la nivel
de comunitate sau per sector, companie?
• Câte femei şi câți bărbați beneficiază de asistență / servicii (utilizatori) în
domeniu?
• Câte femei şi câți bărbați lucrează pe segmente (conducători auto, antreprenori
etc.) în domeniu? etc.
2R – RESURSE / Răspunde la întrebarea: Cum sunt alocate resursele pentru femei
şi pentru bărbaţi?, oferind informaţii cum sunt împărţite resursele între femei şi
bărbaţi pentru diferite operaţiuni (materiale, bani, timp, spaţiu, etc). Întrebările pot
fi:
• Care sunt costurile femeilor şi bărbaţilor pentru serviciile de transport şi
infrastructură? Care sunt veniturile bărbaţilor şi femeilor în sector pe funcții?

44
• Cât timp alocă femeile şi bărbaţii pentru utilizarea serviciilor de transport şi
infrastructură; ce distanţă parcurg până la serviciile necesare; ce tip de transport
folosesc femeile şi bărbaţi?
• Câte femei şi câți bărbați au fost asigurați cu echipamente necesare, instruiţi în
domeniu etc.
3R – REALITATE / Răspunde la întrebarea: Care sunt motivele împărţirii pe sexe
şi ale alocării existente a resurselor între bărbați şi femei? Acestea sunt întrebări
calitative care rezultă studiind 1R şi 2R. Întrebările pot fi:
• De ce unor probleme diferite li se alocă timp / atenţie diferite la întâlniri şi de către
administraţie (de ex. reabilitarea drumului central sau accesul la gospodăria
persoanelor vulnerabile (f/b))?
• Ce valoare este atribuită experienţelor şi cunoştinţelor femeilor şi bărbaţilor în
cadrul structurilor, instituţiilor, consiliilor?
• Dacă femeile şi bărbaţii au moduri diferite de acces la informaţii /servicii? De ce?
• Care este influenţa stereotipurilor de gen asupra f/b la implementarea politicii? Şi
invers, cum politicile diminuează stereotipurile legate de modul de viaţă. Efectele?
• Cum pot fi schimbate condițiile, metodele de lucru pentru ca femeile şi bărbaţii să
beneficieze/ să participe în mod egal în domeniu? etc.
4R – REACTII / Răspunde la întrebarea: Cum răspundem la aspectele identificate?
• Ce acţiuni sunt necesare pentru a remedia disparităţile de gen identificate?
• Care sunt metodele pentru a majora implicarea femeilor în luarea deciziilor?
• Care sunt cele mai bune metode pentru a facilita accesul la servicii pentru F/B?
• Care sunt aspectele prioritare asupra cărora trebuie să se intervină? etc.
Metoda 4R ne oferă instrumente pentru discuții privind modalitatea de
integrare a perspectivei egalității în domeniu /activități, la fel, cum normele, în
practică, guvernează munca noastră, limitează sau consolidează egalitatea de gen.
Astfel, menționând că transportul oferă oamenilor mai multe oportunități
pentru mobilitate şi dezvoltare, studiile demonstrează că în diferite țări bărbații
călătoresc mai mult, la distanțe mai mari, cu automobile, pe când femeile călătoresc
mai des cu transportul public la distanțe mai limitate. Situațiile sunt determinate de
diferențele de gen în distribuirea activităților casnice, piața forței de muncă, precum
și de socializarea de gen. În același timp, un nivel înalt de dezvoltare economică
este asociat cu accesul egal al bărbaților şi femeilor la resurse (inclusiv de
transport), diminuarea inegalităților de gen cu referire la venituri etc. Respectiv,
accesul la servicii de transport moderne şi sigure, contribuie la restructurarea
sarcinilor casnice ale femeilor, oferindu-le mai mult timp pentru activităţi de
antreprenoriat ş.a., ducând la dezvoltarea economică şi socială.
Programele de dezvoltare a transportului vizează o multitudine de probleme:
Managementul transportului public, Securitatea la trafic, Reabilitarea drumurilor,
Transportarea transfrontalieră și națională / locală, Dezvoltarea durabilă etc.
Proiectele de dezvoltare a domeniului transportului au impact indirect prin
îmbunătățirea condițiilor de viată ale femeilor: grație unui acces mai mare la servicii
45
de sănătate, educație; creșterea oportunităților în servicii și comerț; îmbunătățirea
mobilității și oportunitatilor economice ale femeilor etc.
Concluzii
Importanța valorificării aspectelor sociale și de gen în sectoarele tradițional
dominate de bărbați crește pe fundalul problemelor globale, la care urmează să se
adapteze și Republica Molova. Drept exemplu elocvent poate servi adaptarea la
efectele schimbărilor climatice care, în calitate de proces complex, vizează
variabilitatea efectelor de la o regiune la alta, depinzând de expunere,
vulnerabilitate fizică, gradul de dezvoltare socioeconomică, capacitatea de adaptare
naturală şi umană, accesul la serviciile de sănătate şi mecanismele de supraveghere
a dezastrelor [1]. Politicile specifice trebuie dezvoltate în baza abordărilor prin
prisma drepturilor omului şi egalităţii de gen, pe baza principiilor solidarităţii şi
coeziunii sociale.
În acest sens, sistemul educaţional trebuie să contribuie la formarea
comportamentelor responsabile personale și profesionale ale specialiștilor bărbați
și femei.

Bibliografia:
1. Bodrug-Lungu V. Ghid privind includerea dimensiunii de gen în domeniul
transportului în contextul schimbărilor climatice. Proiectul ADA/PNUD:
„Suport pentru Procesul Naţional de Planificare a Adaptării la Schimbările
Climei în Moldova”, 2015
2. Codul Educaţiei al Republicii Moldova din 17.07.2014
http://lex.justice.md/md/355156/
3. Indexul Egalităţii de Gen 2015 Impactul politicilor de gen 2009-2014.
Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare, 2014
4. Raport de evaluare a implementării Programului Naţional de Asigurare a
Egalităţii de Gen pe anii 2010-2015. Bodrug-Lungu V., Triboi I., Ganea E.
Gender-Centru/ Misiunea OSCE în Moldova, 2015 www.mmpsf.gov.md
5. Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008
privind stabilirea Cadrului european al calificărilor pentru învățarea de-a
lungul vieții. În: Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 111/1. 6.5.2008,
RO.
6. http://www.statistica.md/public/files/publicatii_electronice/Utilizarea_tim
pului_RM/Note_analitice_rom/03_brosur_ROM.pdf

46
 INTERACȚIUNEA COMPACTOR TEREN ÎN
PROCESUL DE VIBRARE

Ing. Eugeniu BRAGUTA

Universitatea Dunărea de Jos

Abstract
The paper presents the dynamic models of the compactor – soil interaction
during the compaction process, the depth of the compaction active zone, the
number of passes and the final compaction degree which has to be realized as a
result of the technological process. The last generation compactors are equipped
with intelligent systems for the in situ monitoring and control of the compaction
degree, based on the evaluation of the vertical acceleration signal of the
compactor, as a result of the contact between the roll and terrain, in this way the
potential of the equipment is used almost to its maximum.

1. Introducere.
Compactarea reprezintă procesul de îndesare a pământului (sau alte
materiale de umplutură), ca rezultat al acțiunii noilor echipamente tehnologice.
Acțiunea acestor echipamente constă în aplicarea ciclică a unor sarcini exterioare,
statice sau dinamice, în dependență de principiul de funcționare.
Compactarea prin vibrare se realizează cu ajutorul unor vibratoare de
suprafață sau de adâncime care transmit unde de compresiune succesive
unidirecționale sau circulare, masei de material învecinate. Prin vibrări repetate,
granulele de material sunt puse în mișcare de forțe de inerție proporționale cu
masele lor, reducându-se frecarea dintre acestea, ceea ce permite o așezare mai
densa pe măsura micșorării golurilor.
Important de studiat care este influența amplitudinii și frecvenței forței
perturbatoare F0 a ruloului vibrator asupra procesului de compactare și corelarea
acestor parametric în funcție de cei ai mașinii de bază pentru obținerea unei
compactări optime cu menținerea unui contact liniar intre rulou si teren.
Compactoarele de ultimă generație sunt dotate cu sisteme inteligente de
monitorizare a gradului de compactare in situ, pe baza evaluării semnalului de
accelerație a mașinii ca răspuns la contactul dintre rulou si teren.

47
 2. Modele dinamice a interacțiunii compactor – teren

Cel mai simplu model dinamic pentru studiul interacțiunii dintre mașină și teren,
în cazul unui compactor cu un singur rulou vibrator, este prezentat în figura 1.

Figura 1 Model dinamic pentru compactorul cu un singur tambur vibrator

Ecuația de mișcare a modelului din figura 1 este descrisă de relația:

unde m1 este masa ruloului vibrator; m2 – masa șasiului mașinii; m0r – momentul
static al pieselor excentrice; w - pulsația forței de excitație; x1 – deplasarea pe
verticală a ruloului.

Compactor vibrator cu două grade de libertate, modelul de calcul pentru

determinarea parametrilor dinamici la compactoarele vibratoare tractate este
prezentat în figura 2.

Figura 2 Modelul cu două grade de libertate al unui compactor

Cele două ecuații diferențiale ale mișcării maselor care formează sistemul dinamic
din figura 2 sunt:
48
- pentru șasiu:

- pentru rulou:

Compactor vibrator cu trei grade de libertate, se consideră structura constructivă și

funcțională a unui compactor vibrator autopropulsat, cu o singură treaptă elastică
și un singur rulou vibrator, conform figura 3.
Ruloul vibrator (1) de masă m1 este legat elastic prin sistemul (4) de șasiul (2) al
mașinii de compactat, având ruloul de tracțiune (3) de masă m3 articulate de șasiu.
Forța perturbatoare este generată de vibrogeneratorul unidirecțional inițial
amplasat în interiorul ruloului (1) fiind de forma F = m0rw2sinwt, unde m0r este
momentul static total al maselor excentrice de dezechilibrare dinamică.

Figura 3 Modelul cu trei grade de libertate al unui compactor vibrator

autopropulsat cu o singură treaptă elastică și un singur rulou vibrator.
a) schematizare generală; b) modelul dinamic de calcul.

3. Adâncimea zonei active de compactare

Acest parametru este în strânsă dependență de valoarea umidității optime
de compactare w0, a terenului, determinată cu ajutorul metodei Proctor pentru
fiecare tip de teren în parte. Adâncimea zonei active de compactare H0, se poate
determina pe baza următoarelor relații care iau in calcul modulele globale de
deformație ale terenurilor de compactare, astfel:
- pentru rulou metalic neted:
, pentru pământuri coezive

, pentru pământuri necoezive

- pentru rulou metalic cu crampoane:

49
 - pentru roti cu pneuri:
,

în care w este umiditatea efectiva a terenului [%]; - 0.15 ÷0.35 este coeficientul
de afânare al terenului; h – înălțimea activa a cramponului; a – latura mica a
suprafetei cramponului.

4. Numărul de treceri
Pentru realizarea unei bune compactări, utilajul trebuie sa treacă de mai multe ori
peste același strat până se obține gradul de compactare optim. În cazul în care
compactorul are rulouri cu crampoane, numărul de treceri se calculează cu relația:

unde Ar reprezintă aria ruloului; A – aria de contact dintre rulou și teren;

m – numărul total de crampoane al ruloului.

5. Modulul de elasticitate volumică

Pentru terenuri cu suprafețe mari si spatii largi supuse vibrațiilor sau
proceselor ondulatorii cu propagare unidirecțională, modulul volumic Ev poate fi
determinat astfel:
Ev = EZ
Se constata ca prin modificarea porozității si alimentarea golurilor cu
substanțe fluidice stabile coeficientul lui Poisson creste pana la valoarea limita
(υmax = 0,5, astfel incat υ < υmax).

6. Compactoare dotate cu sisteme inteligente de monito-

rizare a gradului de compactare
Folosind compactori cu bandaje netede, dotate cu sistem de monitorizare și
reglare automată a procesului de compactare, urmărire și fixare a rezultatelor
compactării în regim real de timp și de poziționare prin GPS.

50
 Figura 4 VARIOCONTROL, compactarea unghiulară

Figura 5 VARIOCONTROL reglare automata a amplitudinii la gradul de

compactare
Compactarea are loc cu vibrații liniare, direcționate, cu reglarea lină a
amplitudinii, compactarea în regim atenuant într-un mediu ambiant sensibil la
vibrații; se obține un randament excelent datorită amplitudinilor de 2,85 mm;
universalitate maximă și reglare automată a amplitudinii; prevenirea regimului
undelor de salt; controlul fazei finale a compactării se realizează cu indicatorul; la

51
funcționarea în regim automat se exclude supracompactarea. Acest lucru face
posibil să se elimine așa fenomene ca compactarea incompletă sau
supracompactarea stratului de lucru din pământ tratat la crearea stratului stabilizat.
Pentru a selecta un mod rațional de consolidare a pămînturilor cu stabilizatori pe
toate tipurile de drumuri și destinații, trebuie să se ia în considerare o gamă largă
de soluții constructive și tehnologice, ceea ce va permite adoptarea metodei
optime și va oferi posibilitatea de a obține un strat constructiv rezistent al
fundației rutiere sau îmbrăcămintei rutiere în condițiile de exploatare.

7. Concluzii
Compactoarele de ultimă generație au o eficiență mai mare și sporesc
gradul de compactare, ne oferă posibilitatea de verificare în timp real, la fața
locului printr-o imprimare pe toată lungimea parcursă.
De asemenea, eficiența compactării este apreciata dacă se cunoaște și
valoarea accelerațiilor verticale ale sașiului, ruloului și stratului terenului în
timpul procesului de compactare.

Bibliografie

1 - “Regulament privind lucrările de stabilizare a pămînturilor cu stabilizatori pe

bază de compuși organici naturali polienzimici”, CP D.02.22–2016. Ediție
oficială. Chișinău, 2016.
2 - Bratu, P., The behavior of nonlinear viscoelastic systems subjected to
harmonic dynamic excitation, The 9th International Congress on Sound and
Vibration, University of Central Florida Orlando, Florida, 8 – 11 July, 2002;
3 - Bratu, P., Ovidiu V., Bejan S., - Analiza comportării dinamice a sistemului
rulou vibrator – strat de material în procesul de compactare dinamică a căilor
rutiere, a VI-a Conferință tehnico-științifică internațională ”Problemele actuale ale
urbanismului și amenajării teritoriului”, volumul III, 15-16 noiembrie 2012, ISBN
978-9975-71-315-3;
4 - Mihailescu, Şt., Bratu, P., Goran, V., Vlădeanu, A., Aramă, Ş., Maşini de
Construcţii 2. Editura tehnică, Bucureşti, România, 1985;
[-] http://www.bomag.com/world/en/products/soil-compaction/Single-Drum-
Rollers-with-VARIOCONTROL-(BVC)/BW+177+BVC-5.html

52
 STUDIUL ARMĂRII MIXTURILOR ASFALTICE
CU FIBRE DE POLIPROPILENĂ

Anatolie CADOCINICOV

Universitatea Tehnică a Moldovei

Abstract: Bituminous coverings made of mixture SMS successfully used both

in strain and in our country run where the roads for heavy traffic. SMS asphaltic
mixture is a mixture of mineral aggregate frame, rich in coarse whose gaps are
filled with mortar (sand, filler, bitumen and additives), with a higher percentage
of binder. His concept is based on achieving high stability and durability.
Thus, according to the results we can indicate that the addition of
polypropylene fibers of 0.30% mass creates a three-dimensional network that
provides the mix asphalt type of SMS, high temperature stability, low temperature
flexibility and good resistance to cracking and abrasion.

Armarea cu fibre a materialelor de construcţii are o vechime seculară.

Cărămizile nearse (chirpici) au fost armate cu paie tocate sau cu păr de animale
pentru a evita fisurarea şi pentru a le oferi o rezistenţă sporită la rupere şi
umezeală.
În epoca modernă, primul patent de utilizare a betonului armat cu fibre a
fost creat de A. Berard în anul 1874, în SUA.
Polipropilena este absolut inertă şi stabilă, nu se corodează, este rezistentă la
alcalii, este antistatică şi antimagnetică, avînd o durabilitate practic nelimitată. La
temperatura camerei este rezistentă la toţi solvenţii organici, nefiind periculoasă.
Fibrele de armare din polipropilenă îmbunătăţesc proprietăţile betonului
simplu. Oportunitatea utilizării armării cu fibre apare în situaţia folosirii unui
procent mic de armătură sau în cazul armării constructive a betonului armat
obişnuit.
Posibilităţile de utilizare se măresc datorită îmbunătăţirii comportării la
fisurare, a micşorării deformaţiilor din contracţii prin uscare sau din mărirea
rezistenţei la forfecare.
Betonul armat cu fibre are o mulţime de avantaje, dintre care amintim:
- asigură o armare tridimensională în toată masa amestecurilor, betoane sau
mortare;
- elimină crăpăturile şi fisurile datorate tensiunilor şi contracţiilor, acestea
fiind generatoare de rupere;
- creşte considerabil rezistenţa la uzură, impact şi la cicluri îngheţ-dezgheţ;
53
 - reduce în mare măsură permeabilitatea betoanelor şi a mortarelor;
- fibrele de armare sunt practic neutre la agenţii chimici corozivi;
- măreşte plasticitatea şi lucrabilitatea betoanelor şi a mortarelor eliminând
segregarea, mustirea şi tasarea;
- datorită peliculei de superplastifiant de pe suprafaţa fibrelor, betoanele şi
mortarele nu necesită alţi aditivi.
Utilizarea fibrelor de armare înlocuieşte total sau parţial plasa sudată în
majoritatea cazurilor.
Dozarea şi punerea în operă La utilizarea fibrelor se va ţine cont de
următoarele recomandări:
- la amestecurile cu granulometrie mai mică de 16 mm se vor utiliza fibrele
cu lungimi de pînă la 19 mm.
- la amestecurile cu granulometrie mai mare de 16 mm se vor utiliza fibrele
cu lungimi peste 19 mm.
Doza standard pentru betoane şi mortare obişnuite este de 1 kg/mc, cu
toleranţa de ±10%. Adăugarea fibrelor în masele de amestec se poate face în
staţiile de betoane, direct în autobetoniere pe şantier sau în betonierele mici de
şantier.
După ciclul obişnuit de preparare al amestecului (beton sau mortar) se
adaugă doza de fibre şi se continuă malaxarea încă cca. 3 - 4 minute pînă la
omogenizarea completă.
Îmbrăcăminţile bituminoase realizate din mixturǎ de tip SMS se folosesc
cu succes atât în strǎinǎtate cât şi la noi în ţarǎ în cazul drumurilor pentru trafic
greu. Mixtura asfalticǎ de tip SMS este un amestec cu schelet din agregate
minerale, bogat în granule mari, ale cărui goluri sunt umplute cu mortar (nisip,
filer, bitum şi adaosuri), cu un procent mai ridicat de liant. Concepţia sa se
bazează pe obţinerea unei stabilităţi şi durabilităţi mari.
S-a dovedit că datorită durabilităţii sale deosebite şi a costurilor reduse de
întreţinere este un tip de îmbrǎcǎminte economic pe termen lung. Printre fibrele
utilizate ca adaos în mixtura asfalticǎ se numǎrǎ şi fibra de polipropilenǎ utilizatǎ
frecvent în strǎinǎtate.
Adaosul de fibre active 0,3 – 0,5 % creează în masa mixturii o reţea
tridimensională care, alături de compoziţia specifică tipului de mixtură SMS,
asigură o bună stabilitate la temperaturi ridicate, o bună flexibilitate la temperaturi
scăzute, o bună rezistenţă la uzură asigurată prin calitatea materialelor utilizate, o
creştere a adezivităţii şi a aderenţei ca urmare a creşterii cantităţii de filer şi a
prezenţei fibrelor ca agent stabilizator, o bună rugozitate şi rezistenţă la abraziune
conferită de textura specifică mixturii tip SMS. În studiul dat sunt prezentate
încercările comparative între douǎ reţete de mixtură asfaltică stabilizată cu fibre:
fibre de polipropilenă şi fibre de celuloză, prin încercări efectuate în laborator

54
precum: stabilitatea şi fluajul, încercarea de compresiune triaxialǎ, încercarea de
întindere indirectă pe probe cilindrice, încercarea de încovoiere în patru puncte pe
probe prismatice, încercarea de fǎgǎşuire. Toate aceste încercǎri dau informaţii
asupra performanţei mixturii asfaltice.
Îmbrăcăminţile bituminoase realizate din mixturǎ de tip SMS se folosesc
cu succes atât în strǎinǎtate cât şi la noi în ţarǎ în cazul drumurilor pentru trafic
greu dar şi pentru pistele aeroportuare.
Mixtura asfalticǎ de tip SMS este un amestec cu schelet pietros, bogat în
granule mari, ale cărui goluri sunt umplute cu mortar (nisip, filer, bitum şi
adaosuri), cu un procent mai ridicat de liant. Concepţia sa se bazează pe obţinerea
unei stabilităţi şi durabilităţi mari.
S-a dovedit că datorită durabilităţii sale deosebite şi a costurilor reduse de
întreţinere este un tip de îmbǎcǎminte economic pe termen lung.
Adaosul de fibre active 0,3 – 0,5 % creează în masa mixturii o reţea
tridimensională care, alături de compoziţia specifică tipului de mixtură SMS,
asigură o bună stabilitate la temperaturi ridicate, o bună flexibilitate la temperaturi
scăzute, o bună rezistenţă la uzură asigurată prin calitatea materialelor utilizate, o
creştere a adezivităţii şi a aderenţei ca urmare a creşterii cantităţii de filer şi a
prezenţei fibrelor ca agent stabilizator, o bună rugozitate şi rezistenţă la abraziune
conferită de textura specifică mixturii tip SMS.
Amestecul pentru mixtura asfaltica cu fibre de poliprolienă. Creat pentru
temperaturii de lucru de 1210C - 1900C. Se amesteca in stații de asfalt. Se
distribuie uniform si complet. Disponibil in fibre de mărimi specifice agregate de
19 mm si 38 mm. Creat pentru temperaturii de lucru de 1000C si mai mult. Se
amesteca atât in stații de asfalt şi în drum la orice viteza de producție.
Se distribuie uniform si complet. Disponibil in fibre de mărimi specifice agregate
de 19 mm si 38 mm. Fabricat pentru toate metodele de mixare.
Fibrele de polipropilenă se prezintă sub formă de fibre sintetice din
polipropilenă de culoare galben-negru-cenuşie, având caracteristici fizice din
tabelul. Ele prezintă următoarele avantaje: insensibilitate faţă de umiditate, efect
stabilizator, posibilitatea dozării automate, creşterea productivităţii deoarece nu
necesită timp de malaxare uscată.

Tabelul 1.1: Caracteristici fizice ale fibrei de polipropilenă

Caracteristici fizice Limite impuse conform Fişei
Tehnice Polipropilenă
Densitatea specifică, g/cm3 0,91/1,45
Rezistenţa la tracţiune, MPa 483
Lungime, mm 19
Rezistenţa la acizi-alcali Inert/bun
Temperatura de topire, 0C 160-170
55
 Fabricarea şi punerea în operă a mixturilor asfaltice cu adaos de fibre din
polipropilenă se realizează practic în aceleaşi instalaţii şi utilaje ca şi mixturile
asfaltice clasice.
Amestecul de beton asfaltic inițial a fost proiectat ca amestec din piatră
spartă și mastic bituminos ȘMS-15, iar în loc de adaos de stabilizator din celuloza
”Topcel” s-a introdus fibra de polipropilen. Fibra s-a introdus în materialul inert
preîncălzit, s-a amestecat, mai apoi s-a adăugat bitum. Amestecul s-a amestecat
încă o dată, s-a încălzit pînă la temperatura necesară și s-au confecționat
epruvetele.
Tabelul 1.2: Compoziția amestecului
Mixtură de beton asfaltic cu conținut Mixtură de beton asfaltic cu conținut
ridicat de mastic cu adaos de stabilizare ridicat de mastic cu adaos fibrelor de
“Topcel” polipropilena
Piatră spartă de granit Piatră spartă de granit sort 10-15
sort 10-15 cariera Gaivoron - 65% cariera Gaivoron - 65%
Nisip concasat Nisip concasat de granit cariera
de granit cariera Gaivoron - 25% Gaivoron - 25%
Filer - 10% Filer - 10%
Adaos de stabilizare “Topcel” - 0,3% Adaos fibrelor de polipropilena - 0,3%

Partea experimentală. Pentru a pune în evidenţă performanţele mixturii

asfaltice “SMSc15 conform Sm STB 1115: 2008” comparativ cu performanțele
mixturii asfaltice, s-au realizat următoarele încercări în Laboratorul administraţiei
de stat a drumurilor
- încercarea de întindere indirectă pe probe cilindrice, conform SM STB
1115: 2008 Anexa C, la temperatura de 15oC şi 20oC din care rezultă rigiditatea
mixturii asfaltice;
- încercarea de încovoiere în patru puncte pe probe prismatice, conform SM
STB 1115: 2008, la diferite la temperatura de 20oC respectiv 30oC din care rezultă
rigiditatea şi rezistenţa la oboseală a mixturii asfaltice;
- încercarea de compresiune ciclică pe procedeu cilindrice, conform SM
STB 1115: 2008, pentru compresiune triaxială, la o temperatură de 50oC din care
rezultă rezistenţa la deformaţii permanente;
- încercarea de făgăşuire pe plăci, conform SM STB 1115: 2008,
echipamentul mic, metoda B în aer la o temperatură de 60oC din care rezultă
rezistenţa la deformaţii permanente.

56
 Tabelul 1.3: Caracteristicile fizico-mecanice a amestecului de beton asfaltic
Indicativul Valorile obţinute Cerinţele
DN la tehnice
Denumirea caracteristicilor metodele de SM STB
încercări Adaos Adaos fibre 1033:200
SM STB “Topcel” polipropilena 8
1115:2008
1. Conţinut de bitum, % 6.17.2 6,0 6,0 6,0-7,0
2. Densitatea medie, g/cm³ 6.1 2,49 2,47
3. Saturaţia cu apă, % 6.7 1,2 1,5 0,5-3,0
4. Umflarea, % 6.8 0,1 0,0 max 0,5
5. Rezistenţa la compresiune, 6.9 1,28 1,617 min 0,9
R50°C, MPa
6. Limita rezistenţei la întindere, R 6.10 2,03 2,03 1,5-3,0
0°C, MPa
7. Rezistenţa la alunecare, R50°C, 6.11 2,71 3,91 min2,2
MPa
8. Indexul rezistenţei la 6.12
deformaţiile plastice: 1,95 2,59 min 1,0
- tronsonul de mișcare 0,96 1,17 min 1,0
- tronsonul de frînare
9. Indexul rezistenţei la fisură 6.13 0,540 0,543 min 0,5
10. Rezistenţa la compresiune după
saturaţia cu apă pe termen 6.9
îndelungat, R50°C, Mpa: 0,983 1,70
după 14 zi 1,008
după 28 zi
11. Coeficienţii rezistenţei la
saturaţia cu apă pe termen 6.15 0,908 1,052 min 0,90
îndelungat: 0,931 min 0,80
după 14 zi
după 28 zi
12. Porozitatea părţii minerale, % 6.5 16,1 16,8 15,0-20,0
13. Porozitatea remanentă, % 6.6 2,0 2,0 1,5-5,0
14. Rezistența la aderența a 6.18 rezistă rezistă
bitumului cu suprafața părții
minerale

Analizând rezultatele încercărilor putem concluziona:

- amestecul s-a compactat bine, chiar dacă în amestec sunt 68 % fracții mari, nu s-
au format pori, nu s-a evedențiat piatră spartă, nu sunt fisuri sau alte defecte.

57
- rezistența la compresiune la 50 °C depășește cu mult cerințele tehnice, pentru
amestecurile cu nivel ridicat de piatră spartă, rezistența la 50 °C, de obicei este la
limită, deci în cazul dat are un efect pozitiv.
- rezistența la forfecare față de alte amestecuri este înaltă.
- indexul rezistenței la deformațiile plastice corespunde cerințelor tehnice atît
pentru zona de mișcare cît și pentru zona de frînare. Este evident că indicii sunt
înalți, ceia ce nu întotdeauna este caracteristic pentru amestecurile din piatră
spartă și mastic bituminos cu adaos de celuloză.
- coeficientul rezistenței la apă la saturația îndelungată în mediul agresiv după 14
zile corespunde cerințelor tehnice. Rezistența la compresiune la 50 °C după
saturația în mediul agresiv nu s-a deminuat. Saturația îndelungată în mediul
agresiv nu a influențat asupra durității epruvetelor.
În baza indicilor enumerați, anterior laboratorul nu a obținut așa rezultate la
încercarea amestecurilor obișnuite. Ceilalți indici corespund cerințelor tehnice.
Astfel conform rezultatelor putem menţiona ca adaosul de fibre de
polipropilenă de 0,30% creează în masă o reţea tridimensională care asigură
mixturii asfaltice de tipul SMS, stabilitate la temperaturi ridicate, flexibilitate la
temperaturi scăzute şi o bună rezistenţă la fisură şi uzură.
Adaosul fibrelor de polipropilenă 0,3 % creează în masa mixturii o reţea
tridimensională care, alături de compoziţia specifică tipului de mixtură SMS,
asigură o bună stabilitate la temperaturi ridicate, o bună flexibilitate la temperaturi
scăzute, o bună rezistenţă la uzură asigurată prin calitatea materialelor utilizate, o
creştere a adezivităţii şi a aderenţei ca urmare a creşterii cantităţii de filer şi a
prezenţei fibrelor ca agent stabilizator, o bună rugozitate şi rezistenţă la abraziune
conferită de textura specifică mixturii tip SMS.
Ambele reţete de mixturi asfaltice îndeplinesc cerinţele pentru încercările
efectuate dar cea cu fibra de polipropilenă are calităţi mai superioare.
Totodată, ţinând seama de indici obţinuţi, se poate presupune că fibra de
polipropilenă va conduce la rezultate bune în cazul folosirii ei într-o mixtură
asfaltică în strat de uzură.

Bibliografie:
1. Chapman, Hall, Polypropylene – Structure, blends and composites – Structure
and Morphology American Ceramic Society (2004).
2. Karian, H. G., ed. – Handbook of polypropylene and polypropylene
composites, Dekker, Y, 1999.
3. T. Herakovics - Mechanics of fibrous composites, Wiley Pub., USA, 1998.
4. CHIRA, C. Întreţinerea drumurilor Editura. Mediamira Cluj-Napoca 2005.
5. LUCACI, G., Costescu, I., Belc, F. Construcţia drumurilor. Editura Tehnică
Bucureşti 2

58
 ARMONIZAREA CADRULUI NORMATIV ÎN DOMENIUL
CONSTRUCȚIILOR CU LEGISLAȚIA EUROPEANĂ.
STAREA DE LUCRURI ȘI PERSPECTIVE

conf.univ.dr.ing. Gheorghe CROITORU

Ministerul Dezvoltării Regionale și Construcțiilor

ABSTRACT
Moldova has relatively little experience in creation and development of its system
of normative documents. Implementation of European directives and standards in
Moldova requires a substantial transformation of the national system of normative
documents in construction.
Transformation refers to legal and institutional frameworks, concepts and
principles of technical normalization and standardization in construction.

Introducere

Nivelul de dezvoltare tehnică a construcțiilor în țările europene şi politica privind

integrarea europeană promovată de Republica Moldova determină vectorul
principal al dezvoltării sectorului construcțiilor: armonizarea legislației şi
normativelor naționale cu directivele şi standardele europene.
Implementarea directivelor şi standardelor europene în Republica Moldova
necesită o transformare esențială a sistemului național de documente normative în
construcții. Această transformare se referă atât la cadrul legal şi instituțional, cât şi
la conceptele şi principiile de normare tehnică şi standardizare în construcții.

Definirea problemei

În conformitate cu Legea nr. 721 din 02.02.1996 privind calitatea în construcții,

documentele normative în construcții constituie componenta principală a
sistemului calității în construcții. Sistemul de documente normative în construcții
asigură atingerea următoarelor obiective social-economice principale:
- protecția vieții şi sănătății oamenilor, animalelor;
- protecția bunurilor materiale şi mediului înconjurător;
- utilizarea rațională a resurselor naturale, materiale, energetice şi umane.
Republica Moldova are experiență relativ mică în crearea şi dezvoltarea propriului
sistem de documente normative. În prezent, majoritatea problemelor tehnice din
sectorul construcțiilor se reglementează prin documente normative moștenite de la

59
fosta U.R.S.S. şi R.S.S.M., la elaborarea cărora s-au aplicat concepții şi principii
diferite de cele europene, acestea reprezentând, de fapt, o combinație de cerințe
descriptive şi cerințe de performanță.
Avantajul normelor descriptive constă în simplitatea implementării, înțelegerii şi
respectării lor de către antreprenori şi proiectanți, efectuării de către persoanele
terțe a controlului privind respectarea normelor, precum şi în simplitatea asigurării
respectării normelor de către organele de conducere.
Cu toate acestea, există un număr de probleme majore legate de aplicarea
normelor descriptive şi aceste probleme au determinat dezvoltarea reglementărilor
şi standardelor în construcții, care stabilesc cerințe de performanță.

Dezvoltarea incoerentă a sistemului de documente normative în construcții

Actualmente, sistemul de documente normative în construcții al Republicii

Moldova constă aproximativ din 2615 documente normative (a se vedea Figura
1). Majoritatea documentelor normative în construcții sunt normative ale fostelor
U.R.S.S. şi R.S.S.M., aplicarea cărora pe teritoriul Republicii Moldova a fost
permisă prin scrisoarea Ministerului Arhitecturii şi Construcțiilor al Republicii
Moldova nr. 03-05/340 din 01.04.1993 „Referitor la funcționarea normativelor în
construcții pe teritoriul Republicii Moldova”.

Figura 1 – Structura documentelor normative în construcții în vigoare în Republica

Moldova
Prin această scrisoare s-a autorizat aplicarea documentelor normative ale fostelor
U.R.S.S. şi R.S.S.M., până la anularea sau precizarea lor. De la proclamarea
60
independenței Republicii Moldova dezvoltarea sistemului de documente
normative în construcții a evoluat în mod diferit. În principal, dezvoltarea
sistemului de documente normative în construcții s-a bazat pe elaborarea
documentelor normative naționale, prin adoptarea documentelor normative în
construcții interstatale sau ale Federației Ruse, Belarusei, Ucrainei (în Figura 2
este reflectată dinamica elaborării documentelor normative în construcții în ultimii
patru ani).

Legenda:
1. NCM – normativ în construcții moldovean;
2. CP – cod practic în construcții;
3. SM – standard moldovean (inclusiv standarde europene şi internaționale);
4. GOST – standarde interstatale;
5. Modificări – modificările la toate categoriile de documente normative în vigoare.
Figura 2 – Dinamica dezvoltării sistemului de documente normative în construcții în
2011-2015

Această modalitate de dezvoltare a sistemului de documente normative în

construcții a fost determinată de următorii factori:
- similaritatea sistemelor de documente normative în construcții, determinată de
o bază normativă istorică comună (documente normative ale fostei U.R.S.S.);
- accesibilitatea documentelor normative ale Federației Ruse, Belarusei, Ucrainei
(existența relațiilor de colaborare şi acordurilor cu aceste țări care permit
adoptarea documentelor normative ale acestora în calitate de naționale;
simplitatea relativă de utilizare şi înțelegere a normativelor acestor țări, deoarece
ele există în limba rusă);

61
- posibilitățile reduse de accesare a standardelor europene şi internaționale în
domeniul construcțiilor;
- ambiguitatea viziunii şi concepției naționale privind dezvoltarea sistemului de
documente normative în construcții.
Până în a.2008 niciun standard european sau internațional în domeniul
construcțiilor nu a fost aprobat în calitate de național, iar din a. 2010-2011
Ministerul Dezvoltării Regionale şi Construcțiilor a inițiat adoptarea şi
implementarea standardelor europene şi internaționale în domeniul construcțiilor.
La 27 iunie 2014 liderii Uniunii Europene, ai Republicii Moldova, Georgiei și
Ucrainei au semnat la Bruxelles Acorduri de Asociere la Uniunea Europeană.
Acordul reprezintă o modalitate concretă de a explora dinamica relațiilor moldo-
comunitare concentrând-se pe susținerea reformelor cheie, pe dezvoltare și
creștere economică, guvernare și cooperare în sectoare precum energia,
transportul, protecția mediului, industrie și dezvoltarea întreprinderilor mici și
mijlocii, protecție socială, drepturi egale, protecția consumatorului, educație,
cercetare şi inovații, cooperare culturală etc.
Ca urmare a semnării Acordului a fost adoptată Hotărârea de Guvern nr. 933 din
12 noiembrie 2014 cu privire la armonizarea reglementărilor tehnice şi a
standardelor naționale în domeniul construcțiilor cu legislația şi standardele
europene, ce conține un Plan de acțiuni privind armonizarea reglementărilor
tehnice şi a standardelor naționale în domeniul construcțiilor cu legislația şi
standardele europene pentru anii 2014-2020.
Acest Plan prevede printre altele:
1) Crearea către a.2020 a unui sistem de documente normative în construcții,
bazat pe cerințe de performanță.
2) Implementarea către a.2020 a 100% din directive şi standarde europene în
domeniul construcțiilor.
3) Revizuirea către a.2020 a 100% din documente normative în domeniul
construcțiilor aprobate pe timpurile fostelor U.R.S.S. şi R.S.S.M. pentru care nu
există standarde europene şi internaționale.
În realitate, însă în Republica Moldova la elaborarea documentelor normative în
construcții se utilizează foarte puțin sursele de informații europene şi
internaționale (standarde, normative ale țărilor europene), din mai multe cauze:
- accesul limitat la textul standardelor europene, internaționale şi documentelor
normative ale țărilor europene;
- insuficiența elaboratorilor de documente normative care cunosc limba engleză.
Implementarea politicii de armonizare a sistemului de documente normative în
construcții cu standardele europene şi internaționale necesită cunoașterea
profundă nu doar a structurii sistemului de standarde europene şi internaționale,
dar şi a conținutului acestor standarde. Accesul la standardele europene şi
internaționale este necesar pentru toate etapele de implementare a politicii de
armonizare.
62
Dezvoltarea incoerentă a sistemului de documente normative în construcții are
efecte negative asupra activității de construcții, care se manifestă prin
următoarele:
- imposibilitatea armonizării documentelor normative cu standardele europene.
Aceasta reprezintă o provocare majoră pentru Republica Moldova, în contextul
adoptării şi implementării unui număr mare de standarde europene şi
internaționale în domeniul construcțiilor;
- gradul scăzut de aplicare a tehnologiilor şi materialelor noi în construcții.
Existenta şi aplicarea documentelor normative depășite moral creează dificultăți
pentru implementarea şi utilizarea materialelor şi tehnologiilor noi în domeniul
construcțiilor;
- bariere în calea comerțului. Existenta documentelor normative în construcții
care nu sunt armonizate cu standardele europene (respectiv, conțin cerințe
nearmonizate cu standardele europene) creează bariere pentru utilizarea producției
de construcții fabricate conform standardelor europene inclusiv şi celei importate
în republică;
- bariere administrative pentru activitatea de construcții. În cazul în care
documentele normative în construcții nu sunt suficient de flexibile şi nu oferă
agenților economici (proiectanților şi antreprenorilor) posibilitatea să aplice unele
soluții tehnice, documentele normative pot crea bariere administrative pentru
implementarea unui proiect de construcții (de exemplu, la etapa de expertizare a
documentației de proiect);
- încrederea redusă în documentele normative în construcții. Neîncrederea
agenților economici şi a cetățenilor în documentele normative în construcții apare
atunci când sistemul nu este eficient şi nu asigură nivelul necesar de protecție şi
securitate.

Implementarea cerințelor de performanță în reglementările tehnice în

construcții

Pentru reformarea sistemului de documente normative în construcții trebuie

dezvoltat sistemul național de documente normative în construcții şi transformat
într-un sistem coerent şi consistent, bazat pe practicile mondiale şi armonizat cu
sistemul european de reglementări şi standarde.
Cerințele obligatorii pentru construcții trebuie reformulate sub formă de cerințe de
performanță şi expuse în reglementările tehnice în construcții obligatorii fiind
aprobate de Guvern. Reglementările tehnice se vor elabora separat pentru diferite
categorii de construcții: clădiri, drumuri, rețele inginerești exterioare, construcții
hidrotehnice, etc.
Trebuie schimbată ierarhia documentelor normative în construcții, în funcție de
caracterul de obligativitate a acestora: reglementarea tehnică în construcții (RT)

63
→ normativ în construcții moldovean (NCM) → cod practic în construcții (CP)
sau standard moldovean (SM).
Standardele europene în domeniul construcțiilor vor servi drept bază pentru
elaborarea normativelor în construcții moldovene (NCM) şi codurilor practice în
construcții (CP), inclusiv prin introducerea în aceste documente a referințelor la
standarde. De exemplu, pentru punerea în aplicare a peste 58 de părți ale
Eurocodurilor (standardelor europene pentru proiectarea structurilor) în
normativele în construcții moldovene (NCM) vor fi introduse referințe la aceste
standarde, astfel aplicarea lor va deveni obligatorie.
Utilizarea materialelor şi tehnologiilor de construcție noi va fi posibilă atunci când
persoana interesată va demonstra corespunderea lucrărilor de construcții,
executate din aceste materiale sau cu aplicarea acestor tehnologii, cerințelor
obligatorii din reglementarea tehnică în construcții relevantă, fără ca posibilitatea
utilizării acestor materiale sau tehnologii să fie direct prevăzută în normativele în
construcții moldovene (NCM). În aceste cazuri este foarte important rolul
standardelor naționale în calitate de documente care oferă soluții acceptabile
privind respectarea cerințelor obligatorii din reglementările tehnice.
Reglementările tehnice în construcții ce conțin cerințe de performanță vor permite
eliminarea barierelor tehnice în calea comerțului, inclusiv prin implementarea
standardelor internaționale şi europene în calitate de metode de verificare a
performanțelor („deemed to satisfy solutions”).
Implementarea cerințelor de performanță în reglementările tehnice în construcții
va permite reducerea numărului acestora şi crearea unei legături clare dintre
cadrul legal în construcții, reglementările tehnice în construcții şi alte documente
normative în construcții cu caracter voluntar. Cerințele de performanță vor ajuta la
clarificarea scopurilor normării tehnice în construcții şi vor contribui la atingerea
cât mai eficientă a acestor scopuri.

Bibliografie

1. Legea nr. 721 din 02.02.1996 privind calitatea în construcții (Publicat:

25.04.1996 în Monitorul Oficial Nr. 25, art. Nr: 259. Data intrării în vigoare:
25.07.1996).
2. Hotărârea de Guvern nr. 933 din 12.11.2014 cu privire la armonizarea
reglementărilor tehnice şi a standardelor naționale în domeniul construcțiilor cu
legislația şi standardele europene (Publicat: 14.11.2014 în Monitorul Oficial Nr.
340-343, art. Nr: 996).
3. Hotărârea de Guvern nr. 913 din 25.07.2016 privind aprobarea Reglementării
tehnice cu privire la cerințele minime pentru comercializarea produselor pentru
construcții (Publicat: 05.08.2016 în Monitorul Oficial Nr. 247-255, art Nr: 997.
Data intrării în vigoare: 05.08.2018).
64
STUDIUL ÎMBRĂCĂMINȚILOR ASFALTICE CU ADAOSURI
DE GRANULE DIN CAUCIUC RECICLAT

conf.univ.dr.ing. Gheorghe CROITORU,

masterand Cristina GARAZ

Ministerul Dezvoltării Regionale și Construcțiilor,

Facultatea de Urbanism și Arhitectură

ABSTRACT
Capitalization rubber tires for use in industry component materials is a priority
both globally and nationally. Tyre recycling involves processing used materials
into new products to prevent waste of potentially useful materials and reduce the
consumption of raw materials.
Tyres are made of flexible elastomer, rubber, their structure is reinforced with
textile and metal. An industrial application is now using rubber granules in asphalt
mixes, application which yielded good results in reducing the rolling noise of the
car, skidding in reducing risk and ensuring higher service life of roads.

Introducere

Una dintre cele mai mari probleme cauzate de încălzirea globală o reprezintă
poluarea datorată contaminării mediului înconjurător cu materiale care
interferează cu sănătatea umană, calitatea vieții sau funcția naturală a
ecosistemelor.
Directiva 2008/98/CE privind deșeurile instituie un cadru legislativ pentru tratarea
deșeurilor în UE. Obiectivul acesteia este de a proteja mediul și sănătatea umană
accentuând importanța unei gestionări adecvate a deșeurilor și a utilizării unor
tehnici de valorificare și de reciclare pentru a reduce presiunile asupra resurselor
și a îmbunătăți utilizarea acestora.
Reciclarea implică prelucrarea materialelor utilizate în produse noi pentru a
preveni risipa de materiale potențial folositoare, reduce consumul de materii
prime proaspete, pentru a reduce consumul de energie şi reducerea poluării aerului
şi poluarea apei prin reducerea nevoii de „eliminare a deșeurilor convenționale”.

Reciclarea anvelopelor uzate

Valorificarea anvelopelor uzate din cauciuc în vederea reutilizării materialelor

componente în industrie și a eliberării în vederea redării în circuitul agricol a
65
terenurilor pe care sunt depozitate la ora actuala aceste anvelope, constituie o
prioritate atât pe plan mondial cat si pe plan național.
Anvelopele uzate se folosesc ca sursă de combustibil pentru centrale
termoelectrice. Anvelopele uzate reprezintă un material atractiv pentru procesele
de recuperare a energiei, datorită capacității lor calorice ridicate în comparație cu
alți combustibili. Instalații mai mici de recuperare energetică sunt cele care
folosesc anvelopele drept combustibil în fabrici de ciment şi în procese de
piroliză. În cazul pirolizei, energia este recuperată sub forma unor produse
combustibile reutilizabile.
Anvelopele uzate reprezintă o mare problemă pentru mediul înconjurător. La
gropile de gunoi, grămezile mari de anvelope uzate pot lua foc rapid, iar
incendiile sunt dificil de stins și poluante. Anvelopele reciclate pot deveni produse
cu totul noi sau pot fi folosite ca substituenți pentru combustibilii fosili, în condiții
controlate. Anvelopele uzate nu sunt dorite la gropile de gunoi datorită volumului
mare, care consumă repede spațiu valoros. Anvelopele auto uzate mai sunt
folosite și în construcții, la drumuri, pentru covorașe de cauciuc, piste și locuri de
joacă. Anvelopele tocate sunt acum folosite în gropile de gunoi, înlocuind alte
materiale de construcții, pentru ramblee ușoare în sistemele de evacuare a gazului,
sisteme de colectare a levigatului și garnituri.

Obținerea de materiale din anvelope uzate

Anvelopele pneumatice sunt fabricate din material elastomer flexibil, cauciuc,

structura acestora fiind consolidată cu materiale textile și metalice. O anvelopă
este compusă din câteva materiale al cărui conținut de cauciuc este cuprins între
46% - 48%, negru de fum 25% - 28%, oțel între 10% - 12%, ulei și agenți de
vulcanizare 10% - 12% și textile între 3% - 6%. Un anumit tip de cauciuc este
folosit în carcasă și altul în suprafața de rulare.
Procedurile de prelucrare folosite permit distrugerea anvelopelor uzate și
recuperarea ulterioară separată a diverselor componente cu un grad de puritate
care să permită refolosirea în alte procese productive ca materii prime. Procedura
este esențial mecanică și se desfășoară în mai multe faze de măcinare:
1. Faza de decupare a taloanelor: inelul metalic din interiorul talonului este scos
din anvelopa uzată prin aplicarea mașinii de decupat taloane.
2. Faza de fărâmare: cauciucurile uzate sunt fărâmițate până se obțin bucăți de
aproximativ 100 mm.
3. Faza de granulare: materialul de 100 mm este redus la granule de cauciuc între
0,5 și 15 mm.
4. Faza de măcinare cu lame: materialul de dimensiuni între 0,5 și 15 mm, care
provine din faza anterioară de granulare este măcinat până se obțin granule și praf
de cauciuc în bucăți cuprinse între 0 și 6 mm, în care este cuprinsă granulația 0,5-
1,2 mm.
66
O mare parte din granulațiile de cauciuc rezultate în urma procesului de reciclare
sunt utilizate pentru:
- terenuri de sport și trasee atletice;
- terenuri de joacă copii;
- alei parcuri;
- punți pentru piscine;
- căi de golf;
- parcuri de distracții;
- grădini zoologice și complexe agrozootehnice;
- terase de agrement;
- parchet industrial și cel comercial;
- pardoseli din cauciuc utilizate la exterior și la interior;
- îmbrăcăminți de asfalt elastic şi silențios.

Utilizarea granulelor de cauciuc în îmbrăcăminți asfaltice

O aplicație industrială, în prezent, este utilizarea pudretei și a granulelor de

cauciuc (Fig. 1) în mixturile asfaltice, aplicație ce a condus la obținerea unor bune
rezultate în reducerea zgomotului de rulare a automobilului, în reducerea riscului
derapării și în garantarea unei durate de viață mai mare a șoselelor.

Fig. 1 Structura betonului asfaltic cu adaos de granule de cauciuc după așternere și

compactare

Există două metode principale de introducere a granulelor de cauciuc în betonul

asfaltic: metoda uscată și umedă. În cazul metodei uscate adăugarea granulelor de
cauciuc se face în componența mineralogică a amestecului de beton asfaltic. În
cazul metodei umede granulele se adaugă în bitum.
În procesul de preparare a liantului de bitum cu cauciuc, granulele de cauciuc se
amestecă cu bitumul, care este un mediu de lucru. La contactul cu bitumul decurg
două procese: umflarea însoțită de creșterea masei cauciucului și eliminarea din
cauciuc a ingredientelor solubile în mediu cu scăderea masei acestuia. La
producerea liantului de bitum cu cauciuc concomitent cu procesul de umflare
decurge și procesul de termodistrugere a granulelor de cauciuc în mediul de
bitum, deoarece cauciucul se află în stare vulcanizată.

67
Granulele de cauciuc, obținute din tocarea anvelopelor auto și introduse în bitum
sau amestecul de beton asfaltic pot îmbunătăți considerabil caracteristicile acestor
materiale, amortizând investiția în primii 2-3 ani de exploatare a drumurilor,
reducând cheltuielile ulterioare cu reparația și deservirea îmbrăcăminții rutiere.
Componența granulometrică a materialelor (pietrișului, nisipului, pulberii
minerale și a granulelor de cauciuc) este prezentată în tabelul 1. În calitate de liant
s-a folosit bitum BND 60/90.

Tabel 1 - Componența granulometrică a materialelor

Sită, mm Pietriș, % Nisip, % Pulbere minerală, % Granule de cauciuc, %
25,0 99,51 100 100 100
20,0 92,91 100 100 100
15,0 68,13 100 100 100
12,5 54,02 100 100 100
10,0 40,47 94,87 100 100
5,00 12,14 88,11 100 98,76
3,00 80,81 100 63,54
1,25 66,31 100 31,18
0,63 0,00 45,28 100 16,44
0,315 17,22 96,44 7,26
0,140 4,27 89,56 2,7
0,071 2,3 76,32 1,18

Observațiile făcute în timp asupra sectoarelor experimentale de drumuri cu

adaosuri de granule de cauciuc confirmă caracteristicile performante ale acestora:
- rezistență înaltă la fisurare a îmbrăcăminților (Fig. 2);
- rezistență la formarea făgașelor (Fig. 3);
- diminuarea nivelului de poluare fonică (Fig. 4);
- menținerea planeității îmbrăcăminții drumului (Fig. 5).

Fig. 2 Cantitatea de fisuri pe îmbrăcămintea rutieră

68
 Fig. 3. Adâncimea făgașului

Fig. 4. Analiza sarcinii sonore de la circulația transportului pe drumuri cu diferite

îmbrăcăminți rutiere

Fig. 5. Variația planeității îmbrăcăminții

Utilizarea granulelor de cauciuc cu dimensiunile de 0,5-1,2 mm în calitate de

adaos pentru modificarea bitumului în amestecurile de beton asfaltic, utilizat la
construcția drumurilor, permite îmbunătățirea caracteristicilor de deformare și
fricțiune a îmbrăcăminților rutiere, sporește stabilitatea acestora, rezistența la șoc,
îngheț și rezistența la fisurare la variația de temperaturi, rezolvându-se prin
aceasta utilizarea anvelopelor auto uzate. Astfel, conform cercetărilor efectuate de
69
specialiști, la introducerea unei cantități de 2 % de granule de cauciuc din masa
materialului mineral, la 1 km de drum se consumă aproximativ 60-70 t de granule
de cauciuc, obținându-se o creștere a termenului de exploatare de 1,5-3 ori.

Concluzii

1. Analiza efectuată a demonstrat eficiența utilizării granulelor de cauciuc cu o

granulație de 0,5-1,2 mm în componența betonului asfaltic.
2. Introducerea în betonul asfaltic a granulelor de cauciuc sporește rezistența la
șoc, îngheț-dezgheț, la fisurare, îmbunătățind caracteristicile de deformare și
fricțiune a îmbrăcăminților rutiere.
3. Utilizarea granulelor de cauciuc în bitum într-un conținut de 2% la prepararea
mixturii îmbunătățește stabilitatea şi comportarea la oboseală, crește rezistența la
făgașe şi poate crește adezivitatea în cazul lianților cu afinitate redusă la agregate.
4. Utilizarea granulelor de cauciuc în bitum prezintă avantajul compatibilității cu
mediul înconjurător, reducerii costurilor de întreținere şi producerii mixturii fără
modificarea stației de asfalt.

Bibliografie

1. Tiberiu Rusu, Violeta Popescu: Materiale polimerice şi mediul. Editura

Mediamira Cluj-Napoca 2005.
2. R. BRANDSTH: “ROAD+...longer lasting roads. Tehnologia de modificare a
asfaltului pe baza de pudreta de cauciuc“, simpozion “ Mixturi asfaltice
performante”, Bucuresti, 2009.
3. Никольский В.Г. Интегральная технология переработки изношенных
автопокрышек с получением активного порошка / В.Г. Никольский, С.А.
Вольфсон, Т.В. Дударева, И.А. Красоткина //Наука–производству. – 2002. –
№ 3(53). – С. 13–21.
4. Сферы применения резинового гранулята и крошки [Электрон. ресурс] :
[статья] / Режим доступа:
http://www.waste.org.ua/modules.php?name=Pages&pa=showpage&pid=27
(дата обращения: 02.11.2007).
5. http:// www.ecoanvelope.ro

70
 STUDIUL NANOMATERIALELOR UTILIZATE ÎN
DOMENIUL CONSTRUCȚIILOR

conf.univ.dr.ing. Gheorghe CROITORU,

masterand Andrei MORARU

Ministerul Dezvoltării Regionale și Construcțiilor,

Facultatea de Urbanism și Arhitectură

ABSTRACT
Nanotechnology is a collective term for Nano scale technology customized
development. Nanotechnology is manufacturing a product with a geometric size
controlled at least one functional component has a particle size of less than 100
nanometres.
Nanotubes are made from fibre that can be included in various materials, which
are incredibly resilient.
Nano-products introduced in the construction industry, insulation and paints have
been so far the most successful in terms of conquering a position on the market.

Introducere

Nanomaterialele sunt definite ca fiind materiale noi, a căror structură elementară a

fost adusă la scară nanometrică și prin utilizarea - înglobarea, manipularea - unor
particule foarte mici de material, se creează noi materiale la scară mare.
Folosirea nanomaterialelor şi nanocompozitelor în construcții şi infrastructură
duce la îmbunătățirea proprietăților materialelor şi reduce consumul energetic.
Muncitorii din construcții folosesc tom mai frecvent nano-produse, mai ales în
combinații de ciment şi beton, ca straturi adiționale sau izolații.
În ciuda costurilor ridicate a nanomaterialelor reprezentanții din industrie se
așteaptă la o creștere a pieței produselor de profil pe baza beneficiilor pe care le
aduc materialelor de construcții şi a folosirii nanotehnologiei pe o scară din ce în
ce mai largă, fapt ce le va scădea prețul acestora.

Tipuri de nanomateriale

Nanomaterialele pot fi împărțite în funcție de compoziție în trei categorii:

-fulerene și alte forme de nanocarbon;
-materiale anorganice (metale, semiconductori, izolatori);
-materiale organice.
71
 Diferite tipuri de nano-materiale

În funcție de morfologia materialelor se disting două mari clase:

- nanoparticule (nanoobiecte izolate zero- sau uni-dimensionale) - de exemplu,
nanodoturi, nanotuburi, nanofire;
- materiale nanostructurate (materiale bi- sau tri-dimensionale formate din sau
conținând nanoobiecte) - de exemplu, filme nanostructurate, compozite.

Proprietăți exploatabile la nivelul nanomaterialelor: rezultate ale unui sondaj efectuat

pe specialiști la nivelul Uniunii Europene.

72
Numărul studiilor referitoare la impactul economic potențial al nanomaterialelor
este relativ ridicat existând o plajă largă de opinii referitoare la potențialul
economic.
Ca exemplu, un studiu recent realizat cu specialiști în domeniu la nivelul Uniunii
Europene relevă principalele proprietăți exploatabile la nivelul nanoparticulelor:
- proprietăți mecanice;
- proprietăți chimice;
- proprietăți termice;
- proprietăți electrice;
- proprietăți optice;
- proprietăți magnetice;
- arie specifica ridicata.

Utilizarea nanomaterialelor

Prin folosirea nanotehnologiilor s-au realizat următoarele:

- obținerea de nanodispersii ale unor substanțe organice cu solubilitate scăzută
precum: biocizi, coloranți, polimeri, conservanți, diverși ingredienți, substanțe
tensioactive, pesticide, înălbitori etc; în acest fel nanodispersiile prezintă
performanțe superioare soluțiilor, emulsiilor și dispersiilor convenționale de
particule;
- reducerea semnificativă a cantității de solvenți organici utilizați;
- extinderea timpului de viață al ingredienților activi;
- accelerarea descoperirii de noi produse chimice și lărgirea posibilității de a
proteja prin patente produsele importante.

Imagine schematică de ansamblu a unei case tipice din zilele noastre, indicând unde
pot fi găsite nanoproduse.
73
Nanoprodusele pot fi deja găsite în principiu în aproape fiecare parte a unei case
sau construcții obișnuite.
Izolațiile şi materialele de betoane şi cimenturi domină cota de piață a
nanoproduselor din industria construcțiilor din prezent, urmate de materialele
izolante. Cimenturile şi betoanele, izolațiile şi materialele izolante au fost
selectate ca priorități asupra cărora trebuie să se concentreze atenția cercetătorilor.

Biserica Jubileului din Roma, unul din cel mai des amintite succese în materie de
construcții care folosesc betonul foto-catalitic cu aditivi din TiO2.
Arhitect: Richard Meier, New York, SUA

Dintre toate nanoprodusele introduse în industria construcţiilor, izolaţiile şi

vopselurile au înregistrat până acum cel mai mare succes în ceea ce priveşte
cucerirea unei poziţii pe piaţă: Izolaţiile decorative sunt cele mai răspândite, dar
se întâlnesc şi izolaţii de înaltă performanţă pentru clădiri cum ar fi izolaţiile de
pardoseli industriale. Nanotehnologia îşi croiește drum în domeniul vopselurilor şi
izolaţiilor din următoarele motive:
1. Nanoparticulele interacţionează mai bine cu suprafaţa pe care sunt aplicate
decât formele lor de dimensiuni mai mari, printr-o penetrare mai adâncă,
acoperire îmbunătăţită sau o interacţiune sporită dintre izolanţi şi suprafaţa
izolată, ceea ce duce la o acoperire mai durabilă a suprafeţei.
2. Nanoparticulele sunt transparente la lumina vizibilă.
3. Transparenţa deschide calea unor aditivi noi care conferă unor izolaţii în mod
normal netransparente caracteristici noi cum ar fi rezistenţă mare la zgârieturi sau
raze ultraviolete, capacitate de absorbţie sau reflectare a razelor infraroşii,
rezistenţă la foc, conductivitate electrică, şi proprietăţi antibacteriene şi de auto-
curăţare.
Duritatea, rezistența mecanică, superplasticitatea, afinitatea chimică, respingerea
particulelor de murdărie și capacitatea de autocurățare, capacitatea de autoreparare
și chiar un efect de izolare termică, sunt numai câteva dintre proprietățile vizate
pentru construcțiile moderne pe baza acestor noi tehnologii.

74
Pe lângă izolaţiile pentru sticlă cu auto-curăţare, foto-catalitice, rezistente la
căldură, cu proprietăţi anti-reflectorizante şi anti-ceaţă, evoluţii interesante se
înregistrează în domeniul controlului climatului interior (blocarea razelor
infraroşii sau a luminii vizibile). Au fost găsite soluţii atât (re-) active cât şi
pasive.
Printre nanoprodusele folosite în industria construcţiilor, materialele izolante sunt
puţin mai ieşite din comun datorită faptului că, adesea, aceste materiale nu conţin
nanoparticule ci sunt făcute dintr-o nano-spumă (sau aerogel) din nano-bule sau
nano-goluri.
Materialele izolante nanoporoase precum aerogelurile şi anumite nanospume
polimerice pot fi de 2 până la 8 ori mai eficiente decât materialele izolante
tradiţionale.

Izolaţii îmbunătăţite prin materiale bazate pe aerogel: nanopori eliberaţi în matrice

de SiO2; pături izolatoare nanoporoase flexibile

Aerogelurile pentru izolaţie termică care se găsesc în prezent sunt cel mai adesea
bazate pe silice sau carbon, aproximativ 96% din volumul lor fiind aer.

75
 Proprietățile aerogelului

Industria materialelor de construcții realizează materiale cu proprietăți ignifuge şi

de izolare termică crescute, duritate crescută şi multe altele.

Bibliografie

1. Pavel, A., Tendinţe moderne în ştiinţa şi tehnologia noilor materiale.

Nanotehnologiile, miracolul mileniului. Știință și Inginerie, vol. 18, Editura
AGIR,
București 2010, ISSN 2067-7138, pag. 411-418.
2. Harris, P.J.F., Carbon Nanotube Science, Cambridge University Press, 2009.
3. Drexler, K. Eric, Molecular Machinery And Manufacturing With Applications
To Computation, Massachusetts Institute of Technology, September 1991.
4. http://www.nanoengineer-1.com/content.

76
 STUDIU COMPARATIV AL MATERIALELOR
TERMOIZOLANTE UTILIZATE ÎN CONSTRUCȚII

conf.univ.dr.ing. Gheorghe CROITORU,

masterand Corina PUNGA

Ministerul Dezvoltării Regionale și Construcțiilor,

Facultatea de Urbanism și Arhitectură

ABSTRACT
Proper insulation of housing contributes about 40-50% to reduce heat
consumption per whole building. To be considered thermally insulating material
must meet the following condition: the thermal conductivity calculation is more
than or equal to 0.10 W/(mK). The required thickness of insulation material is
calculated based on several parameters.
Insulation is an important investment that helps in substantial savings both
financial and resources needed to produce energy.

Introducere

Eficientizarea energetică a clădirilor reprezintă o prioritate de prim rang, având în

vedere slaba calitatea a majorității construcțiilor existente, fie vechi, fie ieftine. Pe
de altă parte, costurile legate de reabilitarea termică prin termoizolare a unei
clădiri sunt mai mici decât costurile legate de instalarea unei capacități
suplimentare de energie termică pentru încălzire.

Pierderi de căldură Asigurarea confortului prin termoizolare

77
O termoizolare eficientă nu se poate obține fără niște materiale concepute special
în acest scop. Pentru a fi considerat termoizolant, un material trebuie să
îndeplinească următoarea condiție: conductivitatea termică de calcul să fie mai
mică sau cel mult egală cu 0,10 W/(mK). În funcție de materia primă folosită,
există mai multe tipuri de materiale termoizolante, fiecare având reguli specifice
ce privesc atât domeniul de utilizare, cât și modul de montaj sau exploatare.

Clasificarea materialelor termoizolante

Cele mai utilizate materiale folosite la izolația clădirilor pot fi clasificate astfel:
- Vegetale: plută, fibră (așchii) de lemn, in, paie, etc.
- Minerale: fibră de sticlă, vată minerală, argilă expandată, carburi metalice,
spume de sticlă, sisteme de tencuieli etc.
- Materiale sintetice: polistiren expandat, spume poliuretanice și fenolice, PVC,
vopsele etc.
Materialele de izolare sunt disponibile într-o varietate de forme. O formă aparte o
reprezintă izolația rigidă, cum ar fi: straturi multiple de acoperire, prin întindere
sau roluire, fibre mărunțite presate, spume și sprayuri etc.
Acestea pot fi utilizate împreună, crescând astfel proprietatea lor de izolare, dar se
cere o amestecare adecvată a compoziției și profesionalism.

Tipuri de materiale termoizolante

1. Produse fabricate din polistiren expandat (Expanded PolyStyrene), material

plastic celular rigid, realizat prin sinterizarea perlelor de polistiren expandabil sau
dintre unul din copolimerii acestuia, având o structură celulară închisă umplută cu
aer (în conformitate cu standardul SM EN 13163+A1:2016 Produse termoizolante
pentru clădiri. Produse fabricate din polistiren expandat (EPS). Specificație) -
Conductivitate termică:  = 0,028- 0,032 W/(mK).
2. Produse fabricate din polistiren extrudat (Extruded PolyStyrene), (în
conformitate cu standardul SM EN 13164+A1:2016 Produse termoizolante pentru
clădiri. Produse fabricate din spumă de polistiren extrudat (XPS). Specificație) -
Conductivitate termică:  = 0,030- 0,040 W/(mK).
3. Produse fabricate din vată minerală (Mineral Wool), material de izolație cu
structură fibroasă, fabricată din topituri de rocă, zgură sau sticlă (în conformitate
cu standardul SM EN 13162+A1:2016 Produse termoizolante pentru clădiri.
Produse fabricate din vată minerală (MW). Specificație) - Conductivitate termică:
 = 0,032- 0,036 W/(mK).
4. Produse fabricate din spumă rigidă de poliuretan (SM EN 13165+A1:2016
Produse termoizolante pentru clădiri. Produse fabricate din spumă rigidă de
poliuretan (PU). Specificație) și din spumă fenolică SM EN 13166+A1:2016

78
Produse termoizolante pentru clădiri. Produse fabricate din spumă fenolică (PF).
Specificaţie) - Conductivitate termică:  = 0,017- 0,022 W/(mK).
5. Produse fabricate din plută expandată (SM EN 13170+A1:2016 Produse
termoizolante pentru clădiri. Produse fabricate din plută expandată (ICB).
Specificaţie) - Conductivitate termică:  = 0,038- 0,050 W/(mK).
6. Tencuieli și plăci termoizolante (cu diferite materiale: vermiculit, perlit,
cheramzit, sticla celulară etc.) - Conductivitate termică:  = 0,038- 0,047 W/(mK).
7. Termoizolații din fibre celulozice - Conductivitate termică:  = 0,038-0,040
W/(mK).
8. Folii termoizolante - Conductivitate termică:  = 0,12-0,18 W/(mK).
9. Termoizolații din materiale naturale: baloți de paie, lână naturală, stuf, așchii
din lemn, fibre din plante naturale (cânepă, in etc.) - Conductivitate termică:  =
0,038-0,050 W/(mK).
10. Materiale de zidărie: polistirenbeton, BCA, BCU, arbolit, beton cu cheramzit,
blocuri ceramice etc. - Conductivitate termică:  = 0,11-0,20 W/(mK).

Valori aproximative a conductivității termice  a materialelor

Câteva din condițiile pe care trebuie să le îndeplinească materialele termoizolante

pentru a fi utilizate:
- Conductivitate termică redusă;
- Aprindere grea (să nu întrețină arderea);
- Higroscopicitate redusă;
- Permeabilitate la vapori redusă;
- Rezistență mare la îngheț;
- Să nu aibă miros;
- Să nu fie receptive la mirosuri;
79
- Să nu aibă valoare nutritivă pentru insecte și rozătoare;
- Să nu se taseze;
- Ușor de prelucrat;
- Inerte din punct de vedere chimic;
- Durata mare de exploatare;
- Densitate aparentă mică;
- Rezistență mecanică bună.
Sistemele de termoizolație reprezintă una dintre puținele investiții cu o rată mare
de rentabilitate pe durata funcționării. Atunci când ne decidem asupra unui sistem
de termoizolare, economiile şi rentabilitatea trebuie luate în considerare în mod
comprehensiv. Sistemul de termoizolație ales trebuie să ia în considerare şi alţi
factori care influențează consumul de energie.
Termoizolarea este mai eficienta dacă se aplică la exterior și doar în cazul
clădirilor istorice, a căror aspect nu trebuie modificat sau unde intervenția în
arhitectura fațadei este interzisă, se recomandă termoizolarea în interior.
Termoizolarea executată la interior supune structura clădirii la variații de
temperatură de 43 °C, spre deosebire de cea realizata la exterior, care permite
variații de temperatură de 7 °C, prevenindu-se astfel deteriorarea materialelor în
timp și reducerea riscului la condens.

Variația de temperaturi în funcție de izolația termică

Materialele utilizate pentru termoizolarea pereților exteriori au eficientă sporită,

deoarece în cazul lor conductivitatea termică este redusă. Prin comparație, 1 cm
de termoizolație EPS echivalează cu aproximativ 12 cm de cărămidă sau cu
aproximativ 7 cm de BCA. Datorită micșorării grosimii zidurilor, se pot obține o
diminuare a masei construcției (ceea ce implică dimensionarea corespunzătoare a
structurii de rezistență şi a fundației) şi o creștere a suprafeței utile.

80
Un perete de grosime standard de 25 cm, din BCA, izolat cu un strat de vată
minerală bazaltică de grosime 10 cm, împreună cu materialele necesare (adeziv,
dibluri, plasă de armare, tencuială exterioară) formează un termosistem cu un
coeficient de transfer termic de 0,267 W/mpK.
Spuma poliuretanică rigidă de 5 cm echivalează cu o placă de 8-10 cm de
polistiren și poate fi aplicată pe majoritatea tipurilor de construcții uscate: beton,
BCA, cărămidă, piatră, tencuială, lemn, OSB, gips-carton sau metal şi formează o
anvelopă continuă care separă mediul interior de cel exterior, fără punți termice.
Acest sistem este recomandat în special clădirilor cu forme arhitecturale
complexe, care nu permit izolarea cu un produs de tip panou.
De exemplu, termoizolarea cu plăci minerale a unui apartament cu două camere
de 55 mp, aflat pe colțul blocului (deci expus la intemperii), şi al cărui coeficient
termic înainte de izolare era de 1,258 W/mpK conduce la o scădere a facturii de
încălzire aproape de două ori.

Sisteme de termoizolare a clădirilor

Efectul punților termice este substanțial redus, iar capacitatea peretelui de

înmagazinare a căldurii este utilizată în totalitate. Datorită proprietăților
materialelor puse în operă se asigură protecție împotriva intemperiilor, o bună
difuzie a vaporilor de apă şi eliminarea condensului şi mucegaiului. Sistemul de
termoizolare se poate aplica atât pentru construcțiile noi, cât şi pentru renovări şi
asigură un habitat sănătos şi confortabil prin menținerea unui climat plăcut şi
constant. Un alt avantaj este lipsa oricărui risc de degradare a construcției
condiționată de variațiile de temperatură. Investiția în termoizolarea exterioară a
pereților se poate recupera într-o perioadă de la patru până la șase ani.

81
Concluzii

• Termoizolarea corespunzătoare a locuințelor contribuie cu aproximativ 40-50%

la reducerea consumului de energie termică per ansamblul clădirii.
• Termoizolația este o investiție importantă care ajută la:
- economii substanțiale atât financiare, cât și de resurse necesare producerii
energiei;
- ridică nivelul de confort prin menținerea unei temperaturi regulate în întreaga
casă;
- are o influență directă asupra temperaturii pereților, acoperișurilor și a
pardoselilor, făcând ca acestea să fie mai calde, iarna, și mai reci, vara.
• Grosimea necesară de material termoizolant se calculează în funcție de mai mulți
parametri.
• Alegerea unui material termoizolant (vată minerală, polistiren, celuloză, etc) se
face și în funcție de soluțiile constructive alese.
• Materialele termoizolante trebuie protejate la umiditate și la apă (mai ales cele
pe bază de fibre din vată minerală, celuloză, lână sau paie). Prezența apei în
material scade proprietățile termoizolante și poate conduce chiar la degradarea
acestora, mai ales dacă e vorba de materiale naturale (celuloză, lână sau paie).

Bibliografie

1. Specificație ETAG 004 Ghid de Agrement Tehnic European pentru Sisteme

compozite de izolații termice exterioare.
2. http://www.termosisteme.ro
3. http://www.termoizolari.ro

82
 CU PRIVIRE LA EVALUAREA GRADULUI DE
STABILITATE A DEBLEURILOR FOLOSIND PROGRAMUL
DE CALCUL PLAXIS

doctorand, Alexandru CÎRLAN

Universitatea Tehnică a Moldovei

ABSTRACT
The problem of assessing the stability of natural slopes and slope recesses is very
actual in our time, characterized by complex architectural and construction
solutions. The importance of research in this direction is increased by the
necessity to develop the potentially dangerous territory affected by landslides. The
results of the study presented in article, confirm the possibility of assessing the
stability of nonhomogeneous slopes recesses in difficult engineering-geological
conditions of Moldova, using FEM.

INDRODUCERE

Problema privind evaluarea și protecția taluzurilor debleurilor adînci

împotriva proceselor de alunecare, la construcția drumurilor auto, rămîne actuală.
Aproximativ 42% din teritoriul republicii sunt considerate terenuri cu pericol de
alunecare, ca urmare alunecările de teren (împreuna cu cutremurele și inundațiile)
aduc pagube medii anuale în mărime de 20% din PIB [1]. Cea mai mare parte a
prejudiciilor materiale provocate de alunecările de teren sunt legate de erorile
comise la calculul stabilității taluzurilor debleurilor și rambleurilor precum și la
proiectarea construcțiilor pentru prevenirea și combaterea alunecărilor de teren [2].
În practica de construcții, pentru evaluarea stabilității taluzurilor și
versanților sunt folosite un șir de metode a echilibrului limită, a căror eficiență a
fost demonstrată în timp: metoda suprafețelor de rupere circular-cilindrice,
metoda forțelor orizontale a lui Maslov-Berer, metodele lui Șahuneanț, Terzaghi,
Bishop ș.a. [3, 4]. Dezavantajul acestor metode constă în faptul că suprafața de
alunecare se stabilește pînă a începe calculele propriu zise, iar apoi, prin iterații, se
stabilește poziția critică a suprafeței de alunecare cu valoarea coeficientului de
stabilitate minimă. Metodele echilibrului limită conțin o serie de ipoteze [5]:
 se admite o anumită formă a suprafeței de alunecare;
 tensiunile sunt înlocuite cu forțe;
83
  se folosește ipoteza corpului întărit (solid).
De asemenea, sunt admise ipoteze privind acțiunea apelor freatice și
sarcinilor seismice.
În pofida ipotezelor indicate mai sus, metodele echilibrului limită oferă
rezultate destul de bune pentru condiții geologice de complexitate medie. Însă
cînd apare necesitatea de a stabili gradul de stabilitate a unui taluz sau versant
tridimensional sau consolidat cu materiale sintetice, care în ultima vreme sunt tot
mai des folosite în industria drumurilor, metodele echilibrului limită oferă
rezultate cu o dispersie destul de mare și sunt net inferioare față de programele de
calcul moderne, bazate pe metoda reducerii parametrilor rezistenței (phi/c
reduction).
În ce privește viteza și precizia de calcul, metodele clasice nu pot concura
cu programele de calcul, bazate pe metoda elementelor finite (MEF) sau de
frontieră. În țara noastră deja de mai mulți ani pentru calculul stabilității
taluzurilor și versanților se folosește subprogramul ОТКОС a programului de
calcul SCAD. Cu toate acestea, subprogramul ОТКОС în funcție de capacitățile
sale funcționale, este inferior față de programul PLAXIS, din cauza că:
 acțiunea seismică este considerată ca una statică
 este realizată preponderent pentru calculul stabilității taluzurilor
drumurilor auto și de cale ferată, și nu este adaptată pentru calculul altor
tipuri de probleme.
Scopul principal al acestui studiu este de a compara rezultatele obținute prin
metodele recomandate de normativele de calcul, și cele obținute folosind
programul de calcul PLAXIS, bazat pe metoda reducerii parametrilor rezistenței
(phi/c reduction). De asemenea, ca obiectiv al studiului a fost inclusă și problema
stabilirii cauzelor ce au adus la pierderea stabilității taluzurilor debleurilor pe o
porțiune a drumului național Chișinău-Poltava (drumul M21).
Așa cum, în literatura modernă pentru familiarizarea cu complexul de calcul
PLAXIS este analizată problema stabilității versanților compus dintr-un material
omogen [6, 7], în lucrarea de față, se va analiza un taluz de debleu, situat pe un
tronson al drumului național M21. În zona analizată, conform cercetărilor și
prelucrării rezultatelor încercărilor de laborator a probelor de pămînt din masivul
argilo-nisipos, au fost delimitate patru tipuri de pămînt, ce corespund adîncimii de
la care au fost preluate: 1-3 m, 3-7 m, 7-15 m, și mai multe de 15m. Proprietățile
fizice și mecanice sunt prezentate în tab. 1.
Pentru modelarea taluzului în programul PLAXIS a fost ales modelul elasto-
plastic a lui Mohr-Coulomb cu următoarele caracteristici suplimentare celor
indicate in tab. 1:
 pentru argile nisipoase: E = 19 МПа, ν = 0,35;
 pentru argile: E = 21 МПа, ν = 0,42.
84
 Calculele analitice au fost realizate prin diferite metode conform
următoarelor formule de calcul:
1. prin metoda suprafețelor de rupere circular-cilindrice:

k rez 
M retinere

 P  cos  tg  c
i i i i  li 
(1)
M forfecare  P  sin i i

2. prin metoda forțelor orizontale a lui Maslov-Berer:

k T i

 P tg  tg 
i i i   pi 
(2)
 H i  Ptg i

3. prin metoda Fp a lui Maslov:

 cwi 
  wi P 
 tg 
k
 tg pi
 
пр , i  (3)
 tg i  tg i
Tabelul 1
Rezultatele calculelor coeficientului de stabilitate pentru diferite valori ale
rezistenței și densității pămînturilor
Condițiile Adîncimea de Densitatea Parametrii de Valoarea coeficientului de
efectuării preluare a pămîntului în rezistență stabilitate obținut cu metoda
încercărilor monolitului stare naturală
supraf. circular-

ρ, g/cm3
Maslov-Berer
Maslov (Fp)

h, m
cilindrice

, C, PLAXIS
grad kPа

Probe cu 1-3 1,89 13 130

structură 6 1,86 13 50
2,868 2,462 2,462 2,889
naturală 7-15 1,93 16 100
> 15 1,93 20 120
Probe cu 1-3 1,89 15 80
suprafață 6 1,86 14 50
1,647 1,676 1,479 1,711
pregătită de 7-15 1,93 15 50
forfecare > 15 1,93 16 50
Probe cu 1-3 1,89 13 30
suprafață 6 1,86
umezită 7-15 1,93 10 20 0,824 0,822 0,842 0,849
pregătită de 1,93
> 15 10 20
forfecare

85
 Pentru determinarea coeficientului de stabilitate cu ajutorul programului
PLAXIS, a fost folosită “metoda reducerii parametrilor de rezistență. Esența
acestei metode este prezentată mai jos.

METODA REDUCERII PARAMETRILOR REZISTENȚEI

Metoda reducerii parametrilor rezistenței, mai bine cunoscută sub numele

“phi/c reduction”, este utilizată de programele de calcul bazate pe metoda
elementelor finite și de frontieră (PLAXIS, GEO5, Phase2, FLAC). Conform
acestei metode, coeficientul de stabilitate și suprafața de alunecare se stabilesc
automat în procesul de calcul.
Metoda constă în reducerea succesivă a valorii unghiului de forfecare și
coeziunii totale pînă cînd masivul de pămînt își pierde rezistența (stabilitatea) [5].
Pentru determinarea valorilor parametrilor de rezistență, la o etapă de calcul se
folosește multiplicatorul total ΣMsf :
tg imput cimput
M sf 
tg reduced

c reduced
; (4)

unde ΣMsf – coeficient de reducere a rezistenței, corespunzător coeficientului de

stabilitate în momentul cedării, tgφreduced și creduced – parametrii de rezistență,
reduși în procesul de calcul pînă la valori minime, suficiente pentru a asigura
echilibrul.
La prima etapă de calcul, coeficientului de reducere a rezistenței (ΣMsf) i se
atribuie valoarea ΣMsf =1, ulterior valoarea lui ΣMsf se majorează. Rezistența la
forfecare și deformațiile se stabilesc la fiecare etapă de calcul, pînă la cedare.
Rezultatele sunt prezentate sub formă de grafice, ce reflectă influența
coeficientului de reducere a rezistenței (ΣMsf) asupra deplasării punctului de
referință (nodului rețelei elementelor finite). Criteriul de cedare a modelului se
determină cu condiția lui Mohr-Coulomb. În cazul în care, conform calculelor cu
elemente finite, se va obține soluția pentru ultima stare de echilibru a versantului,
graficul va lua o poziție orizontală iar coeficientul de reducere a rezistenței va
corespunde coeficientului de stabilitate ΣMsf.
Suprafața de alunecare, în cazul folosirii MEF, se formează în procesul de
calcul. Un exemplu al rezultatelor obținute cu ajutorul programei PLAXIS este
prezentat în fig. 1.
Rezultatele calculelor sunt prezentate în tab. 1.

86
 Fig. 1. Liniile de egal grad pentru deformațiile totale, cu introducerea
caracteristicilor probelor cu suprafață umedă pregătită de forfecare

Analizînd rezultatele, putem vedea o coincidență bună a datelor, obținute

prin metodele echilibrului limită și cele obținute cu ajutorul programului PLAXIS.
Acest lucru indică faptul că programul dat poate fi folosit pentru calculul stabilității
taluzurilor și versanților precum și altor probleme geologico-inginerești.
Trebuie remarcat faptul că taluzul debleului analizat își pierde stabilitatea
odată cu reducerea caracteristicilor de rezistență pînă la valorile ce corespund cu
cele obținute pentru probele cu suprafață umezită pregătită de forfecare.
Cercetările confirmă faptul că, cauza principală ce a dus la apariția deformațiilor
este valoarea prea mare a pantei taluzului, care în timpul proiectării a fost stabilită
fără a ține cont de caracteristicile pămînturilor argiloase a zonei analizate, ce a dus
la dezvoltarea deformațiilor de curgere lentă și reducerea rezistenței în timp sub
acțiunea factorilor nefavorabili, în primul rînd din cauza expunerii la factorii
atmosferici a umezirii suplimentare în perioada anului cu cantitatea de precipitații
atmosferice maxime.

CONCLUZII
Pe baza rezultatelor obținute pot fi trase următoarele concluzii:
 Metoda reducerii parametrilor rezistenței, folosită de programul PLAXIS,
oferă rezultate comparabile cu cele obținute prin metodele echilibrului limită,
astfel confirmîndu-ne faptul ca poate fi folosit pentru rezolvarea problemelor
geologico-inginerești complexe;
 La construcția drumului M21 nu s-a luat în considerație posibilitatea
formării deformațiilor de curgere lentă precum și reducerea în timp a rezistenței
pămînturilor argiloase sub influența factorilor externi, care în cele din urmă au
condus la deformarea taluzului debleului și dezvoltarea deformațiilor de alunecare
pe pantă.
87
 BIBLIOGRAFIE
1. Полканов В.Н. Роль реологических процессов в развитии оползней на
территории Молдовы. - Кишинэу, ТУМ, 2013. - 176 с.
2. Левченко С.О. Сравнительный анализ использования программ
PLAXIS и ОТКОС при оценке устойчивости оползневого склона с
учетом сейсмических воздействий. Будівельні конструкції:
Міжвідомчий науково-технічний збірник наукових праць
(будівництво) / Державне підприємство «Державний науково-
дослідний інститут будівельних конструкцій» Міністерства
регіонального розвитку, будівництва та житлово-комунального
господарства України.,Вип. 76. – К.: ДП НДІБК, 2012, ТОВ
«Видавництво Сталь» , 2012, c. 601-606
3. Рекомендации по количественной оценке устойчивости оползневых
склонов / ПНИИИС. — М.: Стройиздат, 1984. – 80 с.
4. ОДМ 218.2.006-2010 Рекомендации по расчету устойчивости
оползнеопасных склонов (откосов) и определению оползневых
давлений на инженерные сооружения автомобильных дорог.
Росавтодор. – М.: Информавтодор, 2010. – 114 с.
5. Федоренко Е. В. Метод расчета устойчивости путем снижения
прочностных характеристик. Транспорт РФ. 2013. № 6 (49). С. 24–26
6. Тер-Мартиросян А.З., Лузин И.Н. Сравнительный анализ
аналитических и численных методов расчёта устойчивости откоса,
сложенного однородным глинистым грунтом. // Интеграция,
партнёрство и инновации в строительной науке и образовании :
научное издание / М-во образования и науки Росс. Федерации, ФГБОУ
ВПО "Моск. гос. строит. ун-т". - Москва : МГСУ, 2012. С. 559-563
ISBN 978-5-7264-0659-6
7. Леханова К.В., Новодзинский А.Л. Сравнение численных и
аналитических методов расчета устойчивости грунтовых откосов //
Вестник Пермского национального исследовательского
политехнического университета. Строительство и архитектура. 2011.
№ 1. С. 45–50.

88
 ЗАЩИТА БЕТОНА ОТ КОРРОЗИИ

Альбина ЕЛЕЦКИХ

Технический университет Молдовы

Аннотация: Введение. Определение коррозии. Виды коррозионных процессов.

Факторы развития. Способы защиты. Коррозия железобетона. Заключение.

1. Введение
С течением времени практически каждый строительный материал приходит
в негодность и разрушается. Это касается многих материалов, применяемых в
строительстве: металлов различных типов, кирпича и газобетона, пенобетона,
асбоцемента и железобетона. Не является исключением в этом ряду и бетон. В
связи со своей структурой, основная часть которой – это цемент, состоящий из
кальциевых и кремниевых кислот с вкраплениями алюминия (рисунок 1), основным
разрушителем, вызывающим процесс коррозии бетона, является обыкновенная
вода. Сегодня, защита продумана до мелочей, существуют различные способы
защиты как физические (покрытие стойкими материалами), так и химические
(различные пропитки и лаки).

Рис.1. На скорость коррозии непосредственное влияние оказывает цемент,

который использовался при строительстве.

2. Определение коррозии
Современная наука даёт определения множеству явлений. Согласно ей,
коррозия – это совокупность процессов (химических, биологических, физических),
инициатором которых является внешняя среда, а результатом – постепенное
разрушение строительного материала.
Бетон – искусственный каменный материал, полученный в результате
затвердевания тщательно подобранной смеси вяжущего, воды, мелкого и крупного
89
заполнителей, а также специальных добавок. Вяжущие и вода образуют цементный
камень. Заполнители – инертные (песок, щебень, гравий), составляют скелет
бетона, уменьшают его усадку. Лёгкие заполнители (шлаки, пемза, керамзит)
уменьшают плотность и теплопроводность.
Чаще всего процесс коррозии бетона начинается с такой его части как
цементный камень. Эта часть конструкции является наименее прочной (рисунок 2);
образуется она уже в процессе затвердения, в ней есть множество капиллярных
ходов, которые могут быть заполнены воздухом или водой. Воздействовать на
цементный камень могут газы, находящиеся непосредственно в воздухе, а также
разные виды вод:
 грунтовые;
 речные;
 морские;
 дренажные;
 сточные.

Рис.2. Наиболее подвержены коррозии цементные швы.

Это связано с тем, что они – наименее прочное звено в конструкции.

Очень вредны для цементного камня грунтовые воды, особенно те, которые
находятся около предприятий промышленности. В таких водах могут найтись
самые разные химические вещества, к примеру, вблизи химических производств
грунтовые воды «обогащены» кислотами органическими и минеральными,
щелочами, хлоридами, солями никеля, цинка, меди, железа, нитратами – список
можно продолжать довольно долго. У заводов, занимающихся обработкой
металлов, в грунтовых водах часто можно найти сульфаты железа и другие
продукты, получающиеся в результате травильных процессов.
Однако грунтовые воды вблизи фабрик и заводов не являются
рекордсменами по числу и концентрации веществ, способных принести вред
цементному камню: выигрывают в данном случае сточные воды. Даже в небольшой
концентрации (разбавленные речной водой) сточные воды могут нанести большой

90
вред цементному камню, который может быть, например, в гидротехнических
сооружениях.
Интересно, что воздух вблизи различных заводов может быть совершенно
безопасным для человека (содержание вредных веществ – оксиды азота, сернистый
газ и других – не представляет вреда для здоровья), а вот для бетона, даже такие
небольшие концентрации, могут стать причиной постепенной коррозии и
разрушения.

3. Виды коррозионных процессов

Есть немало видов коррозионных воздействий. Не одна сотня химических
веществ при долгом контакте приводит к коррозии. Коррозия бетона бывает
следующих видов:

 химическая;
 физико-химическая;
 биологическая;
 радиационная.

Рис.3. На графике представлена зависимость скорости разрушения

от времени воздействия неблагоприятных факторов.

Химическая коррозия является следствием атмосферных осадков и

воздействия углекислого газа, который всегда присутствует в составе воздуха.
Сильнее всего воздействие на бетон происходит в результате таких атмосферных
осадков, в которых имеются хлориды, сульфаты или карбонаты (рисунок 3).
Разрушают и осадки, в составе которых присутствуют оксиды азота – так
называемые «кислотные дожди».
Все процессы, которые имеют место при химической коррозии, относятся к
одному из трёх видов:

91
 1. Выщелачивание с помощью мягких вод. При этом происходит
вымывание таких компонентов из состава (из его поверхностного слоя), которые
могут быть растворены в щелочной воде. В результате данного процесса на
поверхности появляется налёт белого цвета – белые потёки. От этого вида коррозии
бетона в некоторых случаях он только выигрывает: выщелачивание создаёт
коллоидный слой, который защищает бетон от других вредных воздействий
окружающей среды.
2. Растрескивание или цементная бацилла. В результате этого процесса из-
за влаги, которая имеется в атмосфере, на поверхности могут возникать так
называемые «рыхлые малорастворимые вещества». Из-за этих веществ, в
результате образования различных обменных реакций, бетон может начать
растрескиваться. Чаще всего повреждаются поверхность, но может начаться и
проникновение вглубь – и с течением времени, коррозия бетона может усилиться
(рисунок 4).

Рис.4. Быстрому разрушению бетонных конструкций способствуют

мелкие трещины, через которые внутрь поступает влага.

3. Растрескивание в связи с кристаллизацией. При этом типе химической

коррозии образуются плохо растворимые соединения, которые с помощью
растворов сульфатов кристаллизуются. Так как при кристаллизации происходит
увеличение объёма, то бетон вынужден расширяться, в итоге возникают трещины.
Физико-химическая коррозия бетона связана с процессом замерзания воды.
В поры и капилляры, пусть и в небольших количествах, попадает вода (также она
может быть там изначально), а затем, при понижении температуры, она замерзает,
превращается в лёд. Лёд по объёму больше, чем вода, и он начинает распирать
конструкцию – происходит растрескивание. Этот процесс идёт тем быстрее, чем
больше и чаще происходят процессы замораживания и оттаивания бетона.
Третий вид разрушения – биологический. Здесь первоначальный источник
коррозии – это микроорганизмы. Строго говоря, не сами микроорганизмы
разрушают структуру, а химические вещества, продукты жизнедеятельности
микроорганизмов. Однако к химической коррозии этот вид не относится –
92
причиной возникновения микроорганизмов является не атмосфера, а нарушение
условий эксплуатации сооружений из бетона. Микроорганизмы начинают активно
развиваться в условиях постоянной сырости, так что важно помнить об этом при
пользовании зданием.
Последний, не так сильно распространенный вид коррозии бетона, – это
радиационный. В этом случае из-за действующей радиации, ионизационного
излучения, из бетона удаляется кристаллизованная вода. Удаление такой воды
нарушает структуру, и прочность материала снижается. При долгом облучении
кристаллические вещества могут приобретать состояние, подобное жидкому, иначе
оно называется аморфное. Как результат, всё это вызывает трещины, увеличение
внутренних напряжений в бетоне.

4. Факторы развития коррозии

Не секрет, что разрушение различных сооружений происходит в разные
сроки. На коррозию влияют следующие факторы:
 пористость материала;
 капиллярность материала;
 преобладающие компоненты в атмосферных осадках;
 способность верхнего слоя бетона противостоять веществам.
Пористость – является одним из основных свойств бетона. Этот показатель
характеризует наличие пор и плотность. Напрямую от этого свойства проистекает
другое – способность к водопоглощению. Капиллярно-пористая структура
позволяет бетону впитывать воду из воздуха, при осадках и в других случаях.
Бетон, имеющий сильно пористую структуру и, соответственно, большое
водопоглощение, имеет больше всего шансов начать разрушаться от физико-
химической коррозии. Защита бетонной конструкции должна быть продумана на
этапе строительства. Поэтому очень важно проведение строительных работ
профессионалами, которые смогут сделать бетонную смесь нужной пористости,
чтобы в дальнейшем защита бетонной конструкции от физико-химической
коррозии не тревожила владельца строения.

5. Способы защиты
В связи с тем, что в последнее время огромное количество зданий и
сооружений возводится из бетона, большую роль стала играть защита этого
материала от внешних воздействий. Чаще всего она основывается на
защите поверхности бетона (рисунок 5), на использовании бетона с минимальной
капиллярной структурой и применении особых добавок, которые не дают
образовываться микротрещинам, защищают от выщелачивания и вымывания. Все
эти мероприятия можно отнести к одной из двух групп. В первую группу входят
такие мероприятия, которые изменяют состав бетона, делают его более
устойчивым.
Во вторую группу входят средства, при которых поверхность бетона
покрывается различными веществами, пропитками, лаками и так далее (рисунок 6).
Иногда в состав таких веществ могут входить добавки, которые защищают бетон от
образования микроорганизмов на нём. Эффективно использование цельных листов

93
из какого-либо защитного материала. В этом случае увеличивается скорость
обработки, а защита не страдает.
Нередко сочетаются оба способа: бетон покрывается специальным
веществом, но оно не только находится на его поверхности, но и впитывается
внутрь, проникает в его толщу. На сегодняшний день к ним относятся комплексы
материалов из групп «Дегидрол», «Бетоноправ», «Контацид». Такие средства очень
эффективны, они могут обеспечивать практически полную гидроизоляцию,
увеличивают морозостойкость и коррозионную стойкость бетонов (рисунок 7).
«Контацид» в сочетании с «Дегидролом», а при бетонировании - также с
«Бетоноправом», обеспечивает единую взаимоусиливающую защиту конструкций
из бетона, создание коррозионностойкого кислотозащитного
слоя на поверхностях бетона, эксплуатируемых

Рис.5. Любые защитные покрытия на бетонные поверхности

можно наносить после того, как они просохнут.

Рис.6. Если на сооружение будет длительное время воздействовать

агрессивная среда, то такие сооружения покрывают гидроизоляционными
смесями.
94
при воздействии агрессивных сред с рН=0-5. Совместная работа комплекса данных
материалов формирует реактивное защитное покрытие, которое упрочняется под
действием кислоты. При этом процесс усиления защиты протекает как на
обработанной поверхности бетона, так и в глубине пропитанного бетона.
Соответственно, не только нанесённый слой материала, но и пропитанная им
подложка становятся защитным слоем с повышенной кислотостойкостью. Таким
образом, достигается высококачественная гидроизоляция и защита в строительстве
и ремонте конструкций из бетона, эксплуатируемых при постоянном или
периодическом воздействии отрицательных температур, воды, солевых растворов с
рН от 4 до 11, нефтепродуктов или иных агрессивных сред.

Рис.7. Места, где обнаружена коррозия, зачищают и покрывают

специальными грунтовками.
Они обеспечивают гидро- и пароизоляцию, а следовательно, замедляют
разрушение.

Защита поверхности бетонных сооружений от влаги, обеспечивается за счёт

использования, в составе которых имеются полимерцементные композиты.
Сеаланты – это особые вещества, основной функцией которых является именно
защита и повышение прочности бетонных поверхностей. Находящиеся в составе
этих веществ компоненты могут буквально просачиваться на несколько
сантиметров вглубь, в результате, структура поверхности бетона изменяется –
получается аналог мембраны, которая может пропускать воду только в одном
направлении: изнутри наружу. В итоге влажность бетона только уменьшается, а не
колеблется со временем.
Для использования по заявленным областям применения в соответствии с
требованиями СП 28.13330.2012 (актуализированная редакция СНиП 2.03.11-85)
«Защита строительных конструкций от коррозии» вышеуказанные материалы
обладают необходимыми нормативными техническими показателями (таблица 1).

95
Таблица 1. Основные технические показатели

Исходного материала:

1. Массовая доля хлоридов, %, не более 0,01

2. Наибольшая крупность зерен заполнителя порошкового 0,5

компонента, мм

3. Насыпная плотность порошкового компонента, г/см3 1,2-2

4. Плотность жидкого компонента, г/см3 1,2-2

Рабочего раствора материала:

5. Сроки схватывания:
- начало, час, не ранее 0,5
- конец, час, не позднее 10

Достигаемые после затвердевания раствора материала:

6. Прочность на сжатие материала, МПа, не менее 20

7. Адгезия слоя материала с бетоном, МПа не менее 4

8. Коэффициент кислотостойкости, %, не менее 95

6. Коррозия железобетона
Разрушению из-за влаги и химических соединений подвержены строения не
только из бетона, но и из железобетона. Железобетон – это композиционный
материал, в котором используется сочетание бетона и стальной арматуры,
монолитно соединённых и совместно работающих в конструкции. Бетон является
хрупким материалом, плохо сопротивляется растяжению или изгибу, из него
изготавливают в основном мелкоштучные изделия (камни, плитки, блоки). Чтобы
компенсировать недостатки бетона, его армируют. Сочетание двух крайне
различающихся своими свойствами материалов основано на том, что прочность
бетона при растяжении в 10-20 раз меньше, чем при сжатии, поэтому в
железобетонной конструкции он предназначен для восприятия сжимающих усилий.
Сталь, обладающая высокой прочностью при растяжении. Используется для
восприятия растягивающих усилий. Взаимодействие этих материалов весьма
эффективно: бетон при твердении сцепляется со стальной арматурой и защищает её
от коррозии, так как в процессе гидратации цемента образуется щелочная среда.
Монолитность бетона и стали обеспечивается также близостью их коэффициентов
линейного расширения (от 9·10-6 до 12·10-6 град-1).
В железобетонных конструкция дополнительно присутствует арматура из
металла, которая может стать источником (причиной) коррозии
96
электрохимического типа. Однако, несмотря на это, железобетон – более
устойчивый материал, чем обыкновенный бетон. Источником его устойчивости
является наличие специального слоя на поверхности; именно он защищает
внутреннюю структуру. Но и здесь с течением времени атмосфера, а конкретно
углекислый газ и осадки с растворами солей, разрушают этот слой. Защита
железобетонной конструкции в этом случае, будет отличаться от способов защиты
бетона от коррозии.
Для того чтобы минимизировать последствия электрохимической коррозии
и максимально замедлить процесс разрушения, в бетон вводятся специальные
вещества. Такие вещества называются ингибиторами металлической коррозии;
основное их предназначение – защита материала, посредством создания защитной
плёнки на поверхности арматуры, важно не допустить её контакт с бетоном, влагой
и окружающим воздухом. Ингибиторы можно наносить на поверхность или
добавлять в бетон в процессе производства. Подобная защита гарантирует
сохранность железобетонных конструкций от появления коррозии (рисунок 9).

Рис.9. Металлические части конструкции покрывают специальными

лакокрасочными защитными материалами.

Помимо этого, для защиты арматуры железобетона часто применяют и

стандартные методы, которые хорошо зарекомендовали себя при использовании в
обыкновенных металлических конструкциях. Например, так называемый способ
протекторных анодов. При этом способе с каркасом железобетона соединяется
другой металл, который в большей степени склонен к электрохимической
коррозии. Защита заключается в том, что соединяясь с железобетонным каркасом,
идёт электрохимическая реакция, разрушению подвергается именно этот металл-
болванка. Таким образом, электрохимическая коррозия железобетона начинается
только после того, как эта болванка полностью разрушится.

7. Заключение
Коррозия бетона и железобетона - это процесс разрушения материалов под
действием той среды, где ведётся их эксплуатация. Устойчивость бетона к этим
97
процессам обусловлена плотностью материала. Осуществляется эта устойчивость
применением специальных добавок и композитов, обеспечивающих стойкость
цементного камня и стальной арматуры, а также снижающих проницаемость
бетона. Существующие в настоящее время на строительном рынке химические
добавки (рисунок 10) позволяют создавать цементные композиции для различных
условий эксплуатации железобетонных конструкций и гарантировать получение
бетонов высокой прочности, однородности, низкой проницаемости, повышенной
долговечности и коррозионной стойкости. Использование средств покрытия
поверхности бетона либо арматуры различными веществами, пропитками, лаками,
ингибиторами коррозии и т.д. также достаточно эффективно. Подробнее о
современных антикоррозионных материалах будет описано в следующей статье.

Рис.10. Химические антикоррозионные добавки для бетонов

Библиография
1.Марковский М.Ф. (отв. ред.) Проблемы современного бетона и
железобетона: сборник трудов. Стринко, 2007
2.Москвин В.М., Иванов Ф.М., Алексеев С.Н., Гузеев Е.А. Коррозия бетона и
железобетона. Методы их защиты. М., Стройиздат, 1980
3.Шнейдерова В.В. Антикоррозионные лакокрасочные покрытия в
строительстве. М., Стройиздат, 1980
4. Машкин Н. А., Игнатова О. А. Строительные материалы. Краткий курс.
Новосибирск: НГАСУ (Сибстрин), 2012
5. http://bibliotekar.ru/spravochnik-33/118.htm
6. http://betonkharkov.com.ua/news/korroziya-betona-i-zhelezobetona
7. http://1pobetonu.ru/remont/korroziya-betona.html
8. СП 28.13330.2012 Защита строительных конструкций от коррозии.
Актуализированная редакция СНиП 2.03.11-85
9. Евростандарт EN 206-1 «Бетоны».
98
 ACTIVAREA MECANICĂ ÎN CÂMP ELECTROMAGNETIC

dr. Valeriu GONCIARUC

dr. hab. Ion RUSU
Universitatea Tehnica a Moldovei
acad. Mircea BOLOGA
dr. Elvira VRABIE
c.ş. Albert POLICARPOV
Institutul de Fizică Aplicată al AŞ a RM

ABSTRACT
There are presented the experimental results of mechanical activation of the
mortar mixture components - sand and cement in magneto fluidized layer , which
results from the liquefaction of cylindrical shape soft magnetic steel ferromagnetic
particles exposed to a rotating electromagnetic field. On the strength of the
magneto fluidized layer the ferromagnetic particles effectuate intensive rotational
and translational motions. As a consequence of the constrained collision between
them and with the device walls happens the grinding of sand and cement particles
that fall in the impact region. Mechanical activation of the mortar mixture
components occurs by increasing their specific surface after the grinding process
and other factors impact .
.

1. Introducere

Energia câmpului electromagnetic este folosită în ascendenţă pentru

intensificarea proceselor tehnologice. La amplasarea în câmp electromagnetic
rotativ a elementelor feromagnetice de formă cilindrică (bucăţi de sârmă din
oţel) cu o anumită lungime (l) şi diametru (d) acestea se magnetizează şi trec
într-o stare de suspensie. În această stare fluidizată elementele feromagnetice
efectuează o mişcare haotică intensivă ce face posibil amestecarea materialelor
friabile şi mărunţirea fină a lor. Aceste procese sunt însoţite de acţiunea
concomitentă a câmpului electromagnetic, presiunilor locale înalte şi oscilaţiilor
acustice.
La generalizarea rezultatelor cercetărilor procesului de mărunţire a
nisipului de cuarţ în stratul turbionar [1] noţiunea de strat turbionar se atribuie
ansamblului de elemente feromagnetice fluidizate în câmp electromagnetic
rotativ. S-a demonstrat că mărunţirea efectivă a nisipului se produce la
utilizarea elementelor feromagnetice cu raportul l/d al particulelor l/d=10÷13.
99
Totodată, diametrul optim al particulelor feromagnetice se află în intervalul
d=(1,4÷1,9) mm. La un raport l/d mic, mărunţirea decurge mai încet, însă partea
fracţiunii fine a nisipului este mai considerabilă decât la l/d mari. Aceasta are loc
datorită frecvenţei înalte a ciocnirilor dintre particulele feromagnetice
caracteristice pentru l/d<10.
S-a cercetat [2] dinamica particulelor feromagnetice cilindrice în câmp
electromagnetic rotativ. La acţiunea câmpului exterior in fiecare particulă se
induce un moment magnetic propriu. Ca rezultat al interacţiunii atât dipol-dipol
dintre particulele feromagnetice, cât şi al interacţiunii momentelor magnetice
proprii cu câmpul exterior se produce fluidizarea şi se formează stratul
magnetofluidizat (SMF). Este acelaşi strat turbionar ca şi în [1] denumit însă SMF
după natura câmpului ce-l crează. S-au determinat vitezele de translaţie şi de
rotaţie a particulelor feromagnetice în SMF. Valorile medii constituie 2,5 m/c şi
320 rad/s , iar valorile maxime – 7 m/s şi 1200 rad/s respectiv.
Vitezele liniare ale particulelor feromagnetice în SMF nu depăşesc 10 m/s
[1,2]. Cu toate că pentru mărunțirea nisipului din cuarţ sunt necesare viteze mai
mari de 30 m/s, mărunţirea nisipului în SMF decurge foarte intensiv. Probabil,
mărunţirea are loc nu numai ca rezultat al loviturii libere dintre particula
feromagnetică şi nisip, dar în primul rând al şocurilor glisante dintre particulele
feromagnetice, şi dintre acestea şi pereţii aparatului. Deoarece suprafeţele de
contact sunt mici, iar locul de contact are o poziţie întâmplătoare faţă de axa de
simetrie a particulelor ce se lovesc, se dezvoltă sarcini destul de mari chiar şi la
viteze relativ mici. Totodată în SMF frecvenţa şi numărul de ciocniri dintre
particule sunt impunătoare. Toţi aceşti factori conduc la mărunţirea intensivă a
nisipului şi cimentului în SMF. Este cunoscut că mărunţirea materialelor friabile
se efectuează cu atât mai efectiv, cu cât mai mare este forţa depusă, cu cât mai
mică este durata ei de acţiune şi mai înaltă este frecvenţa de aplicare. Toate aceste
condiţii pe deplin se realizează în SMF.
Particularitatea SMF constă şi în aceea că atât sarcinile de şoc care se
realizează cu forţe şi frecvenţe mari, cât şi frecarea conduc nu numai la mărunţirea
materialului friabil, dar şi la activarea superficială considerabilă a particulelor
acestuia datorită deformaţiei reţelei cristaline.
S-a demonstrat posibilitatea de activare în SMF a cimentului ca rezultat al
sporirii suprafeţei specifice a particulelor materialului [1]. Astfel activarea
cimentului a demonstrat că suprafaţa specifică sporeşte de la valoarea iniţială
3080 la 6724 pentru 30 min de activare. Totodată activarea maximă
47,7 MPa se obţine la 20 min de prelucrare în SMF. Aici, însă, nu sunt prezentaţi
atât parametrii geometrici ai particulelor feromagnetice, cât şi concentraţia lor în
stratul turbionar pentru care se obţine activarea maximă. Rămâne de aşteptat că
aceşti parametri sunt identici cu cei la care se înregistrează intensitatea maximă de
mărunţire a nisipului de cuarţ.

100
 S-a demonstrat eficacitatea activării cimentului portland în stratul turbionar
la producerea betonului autocompactant [3]. Ca rezultat a sporit rezistenţa la
compresiune a betonului de la 11,58 la 20,18 MPa, de 1,7 ori. De asemenea, s-a
cercetat influenţa asupra activării cimentului a duratei (τ) de activare şi a
parametrului caracteristic l/d al particulelor. Durata (τ) de activare a constituit
5-90 s, iar raportul l/d= 5, 10 şi 20 (d=2 mm). Din dependenţele prezentate
rezultă, că activarea cimentului în strat turbionar are loc până la 60 s, apoi efectul
încetează. Activarea cimentului de la 15 la 30 s conduce la sporirea rezistenţei la
compresiune (Rc) a betonului autocompactant cu 60%, iar activarea ulterioară de
la 30 la 60 s cu 20%. Ca rezultat se recomandă ca durata de activare a cimentului
în stratul turbionar să nu depăşească 30 s, iar raportul optim l/d=10 (d=2 mm).
Se observă o discrepanţă dintre rezultatele diferitor cercetători referitor la
activarea nisipului şi a cimentului în SMF. De aceea, s-a convenit la cercetarea în
scopul de a stabili influenţa parametrilor geometrici ai particulelor feromagnetice
(lungimea l şi diametrul d), a raportului l/d, concentraţiei particulelor şi durata
activării mecanice a nisipului şi cimentului în stratul magnetofluidizat.

2. Metodologia de cercetare

Instalaţia experimentală (fig. 1) include un inductor de câmp

electromagnetic rotativ (cu număr implicit de poluri P=1, n=3000 rot/min). În
interiorul inductorului se amplasează o celulă 2 din inox, prevăzută cu două
capace 3.

Fig. 1. Schema instalaţiei experimentale

Capacul superior este prevăzut cu un ştuţ pentru introducerea

materialului friabil, iar cel inferior – cu o plasă şi ştuţ pentru evacuarea
materialului activat (în fig. 1 nu sunt prezentate). În interiorul celulei se
amplasează particulele feromagnetice 4 şi materialul friabil 5. Ca particule
4 s-au folosit bucăţi din sârmă din oţel carbon cu duritatea 3,5…4,0 GPa;
diametrul (d): 1,5; 2,0; 2,5; 3,0 mm. şi raportul dintre l/d lor: 6; 8; 10 şi 14. În
calitate de material friabil au fost activaţi componenţii mortarului: nisipul şi
cimentul. S-a folosit ciment portland cu zgură CEM IIA-32,5R (producător
101
Lafarge Ciment Moldova S.A.) şi nisip din cariera Cobusca. Din probele de
ciment şi nisip activate în SMF au fost confecţionate mostre (grinzi) din mortar
cu dimensiunile 20x20x80 mm, cu întărire în condiții normale timp de 28 zile.
Mostrele au fost încercate la compresiune (Rc) şi la încovoiere (Rînc).
Concentraţia particulelor feromagnetice în SMF s-a determinat ca raportul dintre
volumul total al particulelor către volumul celulei.

3. Rezultate şi interpretarea lor

Pentru a determina influenţa activării mecanice în SMF a nisipului şi a

cimentului asupra rezistenței mortarului iniţial s-a activat un singur component
al amestecului, celălalt rămânând în stare naturală. Activarea în SMF a nisipului
a demonstrat că Rc a mortarului sporeşte de 2 ori în comparaţie cu mostra de
referinţă, realizată din componenţi neactivaţi. Activarea în SMF a cimentului, de
asemenea, a demonstrat eficienţa activării mecanice, Rc a mortarului sporind de
aproximativ 2,5 ori. Mai efectiv s-a dovedit a fi activarea în SMF a ambilor
componenţi ai amestecului. S-a demonstrat că în SMF componenţii pot fi
activaţi separat şi apoi utilizaţi pentru pregătirea amestecului, la fel ca şi activaţi
concomitent (nisipul şi cimentul) în proporţii necesare cu obţinerea imediat a
amestecului. Ambele metode conduc, practic, la aceleaşi rezultate în ceea ce
priveşte sporirea Rc a mortarului.
Activarea mecanică în SMF a materialelor friabile depinde de parametrii
SMF cum ar fi inducţia câmpului electromagnetic B, lungimea (l) şi diametrul
(d) al particulelor feromagnetice, concentraţia (c) a lor, durata de activare (τ) în
SMF etc.
S-a cercetat procesul de activare mecanica a nisipului şi cimentului în
funcţie de parametrii SMF la inducţia B=0,035 T, maxim posibilă de obţinut în
instalaţia experimentală. Gradul de activare a nisipului şi cimentului s-a apreciat
după sporirea Rc şi Rînc a mostrelor din mortar realizate din componenţii
respectivi.
S-a demonstrat ca activarea maximă în SMF se obţine la utilizarea
particulelor cu l=10÷20 mm şi d=2,5 mm (fig. 2).
Raportul l/d a particulelor feromagnetice influenţează momentul
magnetic propriu care se induce în fiecare particulă, iar ca rezultat atât
interacţiunea dintre particulele feromagnetice, cât şi cu câmpul magnetic
exterior. Această influenţă este foarte complexă odată cu variaţia (d) a
particulelor. S-a demonstrat că pentru d 1,5 mm activarea mecanică efectivă a
nisipului şi cimentului se produce la l/d 12÷13 (fig. 3 a), iar cu mărirea valorii
d efectul maxim se deplasează spre valori l/d mai mici. Ca exemplu, pentru
d=3 mm raportul optim este l/d=5.

102
 Fig. 2. Dependenţa (Rc) a mortarului de (d) (a) şi (l) (b) a particulelor
feromagnetice.

Fig. 3. Dependenţa (Rc) a mortarului de l/d (a) şi (c) (b) a particulelor

feromagnetice în SMF

Concentraţia (c) a particulelor determină numărul lor in volumul de

lucru al celulei, numărul de ciocniri dintre particule,caracteristicile dinamice
ale lor şi ca rezultat frecvenţa şi puterea şocurilor glisante ce conduc la
activarea materialelor friabile în SMF. S-a demonstrat că activarea efectivă a
componenţilor amestecului se obţine la concentraţii (c) de 3 % (fig. 3b).
Totodată, Rc a mortarului a constituit 42,6 MPa ce în comparaţie cu mostrele
de referinţă indică o sporire a parametrului respectiv aproximativ de 2,7 ori.
Activarea mecanică în SMF depinde şi de (τ) de prelucrare a
materialelor friabile. Dependenţele din fig. 4 demonstrează că atât Rc, cât şi
Rînc obţin valorile maxime după de activare a nisipului şi cimentului
în SMF.

103
 Fig. 4. Dependenţa Rc (a) şi Rînc (b) a mortarului de τ de activare în SMF

4. Concluzii

1. Activarea mecanică a nisipului şi a cimentului în strat magnetofluidizat

conduce la sporirea considerabilă a Rc a mortarului.
2. Activarea mecanică depinde de parametrii SMF şi τ de activare a
componenţilor amestecului. Eficienţa maxima a procesului de activare se obţine
la utilizarea particulelor feromagnetice cu l=10÷20 mm, d=2,5 mm, l/d 12÷13 a
particulelor, c=3% a particulelor în SMF şi τ =

Bibliografie

1. Logvinenco D.D. Intensificaţia tehnologhiceschih proţessov v apparatah

vihrevogo sloia.- Kiev.: 1976. – 144p.
2. Bologa M.C. Dvijenie asimmetricinâh igloobraznâh ciastiţ vo vraşciaiuşcemsea
magnitnom pole/ M.C.Bologa, V.P.Gonciaruc, S.I.Siutchin, V.V.Tetiuhin//
Electronnaia obrabotca materialov. – 1993. -№1. – P. 47-53.
3. Filonov I.A., Iavrunean H.S. Mehanicescaia activaţiea portlandţementa v
apparate vihrevogo sloia/ I.A.Filonov, H.S.Iavrunean// Electronnâi jurnal
„Injenernâi vestnic Dona”.- 2012. - №3. – P.678-681.

104
 CERINŢE DE CONFORT INTERIOR ÎN CONDIŢII DE
ZGOMOT ŞI VIBRAŢII STRUCTURALE

drd. ing. Nicolae IACOB

Institute of Solid Mechanics, Romanian Academy, Bucharest

ABSTRACT
This article exemplify a study of the impact of noise and structural
vibration on body human, and highlight the requirement of the interior comfort of
the body human according European and International standards. In the first part
of paper the author exemplify the main laws and standards concerning the comfort
requirement for building construction. The second part of the article, contains the
impact on human health of the structural vibration and noise. In the conclusion the
author make some recommendations for structural designer who must according
high importance of vibration and noise analysis

1. GENERALITĂŢI

Zgomotul este definit de specialişti ca acel sunet nedorit care crează un

grad de disconfort asupra omului, şi poate afecta sănatatea şi bunăstarea acestuia.
Unitatea de măsură standard de măsurarea a zgomotului este decibelul (db), care
este defapt variaţia amplitudinii presiunii sonore. Relaţia de calcul zgomotului
este prezentată la (1.1.)
(1.1)
În figura 1.1 este scara de presiune acustică pe diferite medii stabilită prin
reglementări naţionale şi internaţionale Uniunea Europeană are mai multe
directive pe tema zgomotului şi vibraţilor. Toate aceste directive sunt cuprinse la
locurile de muncă în "Planul de igienă şi protecţia muncii". Directivele UE sunt :
Directiva 2002/44EC cu privire la cerinţele minime de sănătate şi siguranţă în
muncă, Directiva 2000/10/EC privind zgomotul la locul de muncă, Directiva
2000/14/EC privind la alinierea legislaţiei din statele membre referitoare la emisia
de zgomot.

105
 Figura 1.1 Scara decibelică privind zgomotul

Un alt fenomen ce produce disconfort asupra mediului sunt vibraţiile ce se

caracterizează prin mişcari oscilatorii care pot fi descrise din punct de vedere al
deplasării, vitezei şi acceleraţiei. Vibraţia stă la baza materiei. De aceea fiecare
corp are una sau mai multe frecvenţe proprii. Frecvenţa este numărul de oscilaţii
complete în interval de 1 secundă.Corpurile sau sistemele care transmit vibraţii se
numesc surse de vibraţii. Atunci când vibraţiile surselor au aceaşi frecvenţa cu
frecvenţa proprie a unui corp, creşte amplitudinea vibraţilor iar sistemul intră în
rezonanţă. De aceea este foarte important de aflat frecvenţele proprii a corpurilor
şi sistemelor cu care se lucrează. Rezonaţa este fenomen ce are efecte devastatoare
asupra sistemelor de corpuri. Vibraţiile asupra organismului uman produce
oboseală stări de anxietate, iar dacă este expus pesete o anumită limită poate
periclita sănătatea. Conform Directivei Europene 2002/44/EC omul nu trebuie
expus la vibraţie ce depăşte vitez de 2,5 mm/s pentru vibraţia mână-braţ şi 0,5
mm/s pentru vibraţia întregului corp.
. În tabelul 1.1 sunt prezentate comparaţie între standarde privind nivelul de
zgomot maxim admisibil naţionale şi internaţionale.

106
Tabelul 1.1.
Ţară/Regiune Nivel maxim admisibil dbA
Zone industriale Zone comerciale Zone de locuinţe
zi/noapte zi/noapte zi/noapte
România 65 65 50/40
UE 65 55 55/45
Austria 65/55 55/45 45/35
Japonia 60/50 60/50 45/35
SUA 70 60 45

2. INFLUENŢA ZGOMOTULUI ŞI VIBRAŢIILOR ASUPRA

OMULUI.

Principalul factor de risc pentru sănatate umana provocată de zgomot este

pierderea auzului. Atunci când estimăm riscul de deterioare a auzului trebuie luat
în calcul trei parametrii ai zgomotului: presiunea acustică, frecvenţa zgomotului şi
timpul de expunere. Pentru auz cele mai nocive sunt frecvenţele înalte.
Frecevnţele joase sunt mai puţin nocive dar dacă devin prea joase devin şi ele
periculoase deoarece afectează urechea internă cauzând stări de ameţeli şi vomă şi
sunt mai greu de izolat fonic. Sursele de poluare fonică se clasifică în surse fixe şi
surse mobile. Sursele fixe se regăsesc în industrie, iar sursele mobile sunt date de
tot ţine transport urban de suprafaţă, aerian, sau pe apă. Potrivit unui studiu s-a
constat că după poluarea atmosferică, este poluarea fonică emisă de autovehicule.
Alte efecte negative ale zgomotului asupra omului sunt stările de
insomnie, infarct miocardic, probleme de învăţare şi stres. Dacă presiunea acustică
ce depăşte 180 dbA poate provoca moartea omului. În cazul vibraţilor, acestea
pot deveni periculoase pentru om atunci, când există o expunere îndelungată şi
dacă este expus întregul corp. Atunci când este expus întregul corp vibraţiile pot
provoca procese neuronală care stă la baza sistemului nervos central şi reacţii ale
sistemului cardiovascular. Organismul uman rezonează la diferite frecvenţe. Spre
exemplu membrele rezonează la frecvenţa de 5-12 Hz ,iar organele interne la 17-
25 Hz. Omul poate fi expus atât la vibraţii pe întregul corp sau vibraţii locale.
Vibraţiile locale pot dezvolta aşa zise boli profesionale. Aceste pot cauza
leziuni traumatice ale sistemului neuromuscular sau osteoarticulare. Tot sub
expunerea vibraţilor şi în speţa cele de joasă frecvenţă distrug capilarele la nivelul
membrelor cea ce duce la dezechilibru de permeabilitate de oxigen, care reduce
mobilitatea mainii, depozitarea de sare în articulaţii şi duce până la osificarea
mâinii. De aceea se spune că organismul "acumulează" vibraţiile. Defapt nu există
acumulare de vibraţie ci o distrugere lentă a acestuia.

107
 3. CONCLUZII

Lucrarea de faţă prezintă un studiu informativ privind influenţa vibraţiilor

şi a zgomotului asupra sănătăţii omului. Există o serie de studii şi direcţii de
cercetare în care se urmăreşte izolarea vibraţiilor şi a zgomotului pentru crearea
confortului uman. S-a exemplificat cât de periculoase sunt aceste două fenomene
fizice care la un moment dat pot lucra împreună şi cauzează efecte negative asupra
sănătăţii omului. Omul se confruntă cu aceste fenomene fizice cel mai des în
mediul industrial, dar nu numai. Traficul rutier, aerian şi naval pot fi surse de
vibraţii şi zgomot. Surse cu care omul interacţionează mai des. Ca soluţie de
creare a confortului uman, este ca omul să numai interacţioneze cu sursele
zgomot şi vibraţii. Tehnic acest lucru se poate realiza doar dacă se izolează
sursele. Lucru care se face în cea mai mare parte. Ca direcţie de cercetare,
cercetatorii trebuie să găsească sisteme şi dispozitive optime care să amortizeze
cât mai eficient sursele de vibraţii şi zgomot.

4. BIBLIOGRAFIE

1. Polidor Bratu, Analiza structurilot elastice, Comportarea la acţiuni statice şi

dinamice, , Editura IMPULS , Bucureşti 2011
2. Alexandru Darabont, Ionel Iorga, Michaela Ciodaru, "Masurarea zgomotului si
vibratiilor in tehnica", Editura Tehnică 1983
3. Ionel Iorga, Alexandru Darabont , Socuri si vibratii. Aplicatii in tehnica,
Editura Tehnică 1988
4. Alexandru Darabont , Poluarea sonora si civilizatia contemporana, Editura
Tehnica 1982

108
 MIXTURI ASFALTICE REALIZATE CU NISIP BITUMINOS
DE LA DERNA – TĂTĂRUȘ – BUDOI

Drd. Ing. Gabriela IONIȚĂ

Facultatea de Construcții și Instalații, Iași, România

ABSTRACT
The magnitude taken by the road works in Romania during the last years has
resulted in an increased bitumen demand. In order to comply with the global
targets for an extended economy of road bitumen, bituminous sands can be used
instead, these having the advantage of a percentage of natural bitumen in their
mineral phase. The paper emphasizes the physical and mechanical characteristics
determined through static methods of three technological asphalt mixture recipes
conducted with bituminous sand and added hard bitumen in accordance with the
departmental standards CD 42 – 85 for the direct use of bituminous sands with and
without added hard bitumen for the execution of hot mix asphalt pavements.
Keywords: aggregate, bituminous sand, asphalt mixture, hard bitumen.

1. Introducere
Dacă ar fi să formulăm definiția compoziţiei nisipului bituminos, acesta ar fi
caracterizată ca fiind un amestec de nisip cuarțos şi particule fine, apă şi bitum
natural ce umple spaţiile dintre granulele de nisip. Nisipul cuarțos, praful şi argila,
adică materialele anorganice ale compoziţiei nisipului bituminos constituie în mod
normal aproximativ 80% din greutate, bitumul reprezentând aproximativ 15%, iar
apa fiind în proporţie de 5% (Ronald F. Probstein E. Edwin Hicks, 2006).

Nisip

Bitum
Apă

Figura 1- Compoziția nisipului bituminos (Dayna, 2010)

În România se găseşte bitum natural sub formă de impregnaţii în nisip în două
zone geografice: în judeţul Prahova, la Matiţa şi Păcureț şi în judeţul Bihor, în
bazinul Derna - Tătăruşi - Budoi. Substanţa impregnată este un bitum moale ce
trebuie prelucrat pentru a se obţine un bitum rutier. Nisipurile conţin în medie 10 –

109
20% bitum pur şi sunt folosite direct la lucrările de asfaltaj local cu sau fără adaos
de bitum dur (Nicoară şi colab., 1985).

2. Metodologia cercetării
În laboratorul de drumuri s-au realizat trei reţete tehnologice de mixturi
asfaltice pe baza normativului departamentul CD 42 – 85 pentru folosirea directă
a nisipurilor bituminoase cu şi fără adaos de bitum dur la executarea la cald a
structurilor bituminoase rutiere. Cele trei reţete realizate în laborator sunt: beton
asfaltic pentru strat de uzură (B.a.16.nb) utilizat la drumuri de clasă tehnică III –
V, beton asfaltic deschis cu criblură pentru strat de legătură (B.a.25.nb) folosit la
drumuri de clasă tehnică III şi un anrobat bituminos pentru strat de bază
(A.b.31.nb) folosit la drumuri de clasă tehnică III. Pentru realizarea celor trei
reţete tehnologice de mixturi asfaltice s-au utilizat cribluri de la Chileni – Suseni
(judeţul Harghita), nisip natural de la Boureni (judeţul Iaşi), filerul de la Bicaz
(judeţul Neamţ), nisip bituminos de la Derna – Tătăruș – Budoi (judeţul Bihor),
iar bitumul dur fiind de la firma OMV Refining & Marketing GmbH (Austria).
Prepararea mixturilor asfaltice în laborator s-a realizat prin încălzirea agregatelor,
urmată de amestecarea componentelor mixturii timp de 10 – 15 minute la
temperatura de 170 – 180°C pentru mixturile asfaltice realizate cu adaos de bitum
dur (Indicativ 605 – 2014, 2014). Conţinutul de bitum din nisipul bituminos de la
Derna – Tătăruș – Budoi este de 19.39%, rezultat obţinut pe baza studiilor
realizate în laborator. Curbele granulometrice ale agregatelor naturale de carieră şi
ale nisipului bituminos sunt prezentate în Tabelul 1.
Tabelul 1. Curba granulometrică a agregatelor și a nisipului bituminos
Dimensiunea
31.5 25 20 16 12.5 8 4 2 1 0.125 0.063
ochiurilor
Agregat Trecut prin ciur/ sită, %
Criblură
100.00 96.28 55.10 22.16 2.37 - - - - - -
16 – 25 mm
Criblură
- - - 100.00 58.09 4.23 0.48 - - - -
8 – 16 mm
Criblură
- - - 100.00 96.62 92.27 15.19 1.42 0.95 - -
4 – 8mm
Nisip
concasat - - - - - 100.00 97.42 76.22 55.40 13.51 6.49
0 – 4 mm
Nisip natural
- - - - - 100.00 98.23 70.74 49.48 9.03 4.23
0 – 4 mm
Nisip
- - - - - - 100.00 99.69 98.69 15.47 5.75
bituminos
Filer - - - - - - - - 100.00 87.84 70.46

110
Tabelulul 2. Caracteristicile bitumului dur
Nr. Valori de referință
Caracteristici U.M. Valori obținute Metodă de încercare
Crt. EN 13304 – 2009
1/10
1 Penetrație la 25° C 10 5 – 15 SR EN 1426 – 07
mm
2 Punct de înmuiere °C 91.5 85 – 95 SR EN 1427 – 07
Solubilitate în solvenți
3 % 99.62 Min. 99 SR EN 12592 – 03
organici
Pierdere de masă la
4 % 0.24 Max. 0.5 SR EN 12607/1 – 07
încălzire la 163°C
Punct de inflamabilitate
5 °C 267 Min. 250 EN ISO 2592
Marcusson

Dozarea agregatelor naturale şi curba amestecului pentru fiecare tip de mixtură

este reprezentat în Tabelele de mai jos, după cum urmează: în Tabelul 3 pentru
beton asfaltic pentru strat de uzură B.a.16.nb, în Tabelul 4 pentru beton asfaltic
deschis cu criblură pentru strat de legătură B.a.25.nb şi în Tabelul 5 pentru
anrobat bituminos pentru strat de bază A.b.31.nb.
Calculul valorii adaosului de bitum dur s-a făcut conform normativului
departamental CD 42 – 85, astfel: conţinutul de bitum natural în mixtură se
impune a fi de 70%, iar cel de bitum dur de 30%. Pentru fiecare tip de mixtură
realizată în laborator s-au calculat câte 5 dozaje de liant astfel:
 Procent de bitum natural: procent de liant × 0.7 = a%;
 Procent de bitum dur: procent de liant × 0.3 = b%;
 Dozaj de nisip bituminos: a x 100 19.39  c% ;

 Dozaj de nisip natural din nisipul bituminos: c − a = d%.

Pentru fiecare tip de mixtură s-au realizat câte cinci dozaje de bitum: pentru beton
asfaltic pentru strat de uzură B.a.16.nb s-au utilizat procente de bitum de 6.80%,
7.00%, 7.20%, 7.40%, 7.60% (procentele recomandate de normativ fiind cuprinse
între 6.80% – 8.20%); pentru beton asfaltic deschis cu criblură pentru strat de
legătură B.a.25.nb s-au utilizat procente de bitum de 4.00%, 4.20%, 4.40%,
4.60%, 4.80% (procentele recomandate de normativ fiind cuprinse între 4.00% –
5.00%); pentru anrobat bituminos pentru strat de bază A.b.31.nb s-au utilizat
procente de bitum de 3.50%, 3.70%, 3.90%, 4.10%, 4.30% (procentele
recomandate de normativ fiind cuprinse între 3.50% – 5.00%).
Tabelul 3. Dozarea agregatelor naturale pentru beton asfaltic pentru strat de
uzură B.a.16.nb
Dimensiunea
31.5 25 20 16 12.5 8 4 2 1 0.125 0.063
ochiurilor %
Agregat Trecut prin ciur/ sită, %
Criblură
10.78 - - - 10.78 6.26 0.46 0.05 - - - -
8 – 16 mm
Criblură
21.55 - - - 21.55 20.82 19.88 3.27 0.31 0.20 - -
4 – 8mm

111
Nisip concasat
14.39 - - - 14.39 14.39 14.39 14.02 10.97 7.97 1.94 0.93
0 – 4 mm
Nisip natural
16.16 - - - 16.16 16.16 16.16 15.87 11.43 8.00 1.46 0.68
0 – 4 mm
Nisip
24.19 - - - 24.19 24.19 24.19 24.19 24.12 23.87 3.74 1.39
bituminos
Filer 12.93 - - - 12.93 12.93 12.93 12.93 12.93 12.93 11.36 9.11
Curbă amestec
100.00 - - - 100.00 94.75 88.01 70.33 59.76 52.97 18.50 12.11
agregate
Limite
Normativ CD - - - 100.00 90...100 80...100 65...85 54...76 46...69 18...32 -
42 - 85
Tabelul 4. Dozarea agregatelor naturale pentru beton asfaltic deschis cu criblură
pentru strat de legătură B.a.25.nb
Dimensiunea
31.5 25 20 16 12.5 8 4 2 1 0.125 0.063
ochiurilor %
Agregat Trecut prin ciur/sită, %
Criblură
26.15 - 25.18 14.41 5.79 0.62 - - - - - -
16 – 25 mm
Criblură
5.23 - 5.23 5.23 5.23 3.04 0.22 0.03 - - - -
8 – 16 mm
Criblură
26.15 - 26.15 26.15 26.15 25.27 24.13 3.97 0.37 0.25 - -
4 – 8mm
Nisip natural
24.98 - 24.98 24.98 24.98 24.98 24.98 24.54 17.67 12.36 2.26 1.06
0 – 4 mm
Nisip
14.35 - 14.35 14.35 14.35 14.35 14.35 14.35 14.31 14.16 2.22 0.83
bituminos
Filer 3.14 - 3.14 3.14 3.14 3.14 3.14 3.14 3.14 3.14 2.76 2.21
Curbă amestec
100.00 - 99.03 88.26 79.64 71.40 66.82 46.03 35.49 29.91 7.24 4.10
agregate
Limite
Normativ CD - 83...100 73...97 63...93 54...84 44...74 34...60 29...52 26...47 7...21 -
42 - 85
Tabelul 5. Dozarea agregatelor naturale pentru anrobat bituminos pentru strat de
bază A.b.31.nb
Dimensiunea
31.5 25 20 16 12.5 8 4 2 1 0.125 0.063
ochiurilor %
Agregat Trecut prin ciur/sită, %
Criblură
34.34 34.34 33.06 18.92 7.61 0.81 - - - - - -
16 – 25 mm
Criblură
10.41 10.41 10.41 10.41 10.41 6.05 0.44 0.05 - - - -
8 – 16 mm
Nisip concasat
39.46 39.46 39.46 39.46 39.46 39.46 39.46 38.44 30.08 21.86 5.33 2.56
0 – 4 mm
Nisip
12.67 12.67 12.67 12.67 12.67 12.67 12.67 12.67 12.63 12.50 1.96 0.73
bituminos

112
 Filer 3.12 3.12 3.12 3.12 3.12 3.12 3.12 3.12 3.12 3.12 2.74 2.20
Curbă amestec
100.00 100.00 98.72 84.58 73.03 61.97 55.68 54.28 45.83 37.48 10.03 5.49
agregate
Limite
Normativ CD 90...100 80...97 68...91 55...85 45...77 35...70 31...59 29...54 26...51 10...29 -
42 - 85

3. Rezultate şi discuţii
Pentru cele trei reţete tehnologice de mixturi asfaltice realizate în laboratorul de
drumuri s-au determinat valorile caracteristicilor fizico-mecanice (în regim static):
densitate aparentă, absorbţie de apă, stabilitate şi fluaj Marshall fiind prezentate
sub formă de Tabel după cum urmează: în Tabelul 6 valorile caracteristicilor
fizico-mecanice pentru beton asfaltic pentru strat de uzură B.a.16. nb, în Tabelul 7
valorile caracteristicilor fizico-mecanice pentru beton asfaltic deschis cu criblură
pentru strat de legătură B.a.25.nb şi în Tabelul 8 valorile caracteristicilor fizico-
mecanice pentru anrobat bituminos pentru strat de bază A.b.31.nb, remarcându-se
procentele optime de liant.
Tabelul 6. Valorile caracteristicilor fizico-mecanice pentru beton asfaltic pentru
strat de uzură B.a.16. nb
Dozaj de bitum [%] Limite
Denumirea
UM normativ CD
caracteristicii 6.80 7.00 7.20 7.40 7.60
42-85
Densitate aparentă g/cm 3
2.247 2.186 2.249 2.265 2.262 ≥ 2.100
Absorbție de apă % vol 2.958 4.163 3.104 2.154 2.511 ≤8
Stabilitate la ≥ 4.0
kN 10.3 13.0 9.0 7.4 6.8
60° C
Indice de curgere mm 2.98 3.68 3.46 3.03 2.80 1.5...4.5
Tabelul 7. Valorile caracteristicilor fizico-mecanice pentru beton asfaltic deschis
cu criblură pentru strat de legătură B.a.25.nb
Dozaj de bitum [%] Limite
Denumirea
UM normativ CD
caracteristicii 4.00 4.20 4.40 4.60 4.80
42-85
Densitate aparentă g/cm3 2.263 2.273 2.269 2.266 2.276 ≥ 2.100
Absorbție de apă % vol 8.363 7.550 7.476 6.800 6.714 ≤ 10
Stabilitate la
kN 4.9 6.8 8.6 7.8 6.8 ≥ 4.0
60° C
Indice de curgere mm 2.04 2.14 2.23 2.32 2.48 1.5...4.5
Tabelul 8. Valorile caracteristicilor fizico-mecanice pentru anrobat bituminos
pentru strat de bază A.b.31.nb
Dozaj de bitum [%] Limite
Denumirea
UM normativ CD
caracteristicii 3.50 3.70 3.90 4.10 4.30
42-85
Densitate aparentă g/cm3 2.216 2.218 2.220 2.262 2.242 ≥ 2.000
Absorbție de apă % vol 13.525 12.224 11.962 10.434 11.349 ≤ 13

113
 Stabilitate la ≥ 2.5
kN 7.0 8.8 5.9 7.9 10.3
60° C
Indice de curgere mm 2.06 2.33 2.41 2.52 3.05 1.5...4.5

Comparând valorile caracteristicilor fizico-mecanice pentru fiecare tip de mixtură

asfaltică realizată în laborator, şi anume: beton asfaltic pentru strat de uzură
B.a.16.nb (Tabelul 6), beton asfaltic deschis cu criblură pentru strat de legătură
B.a.25.nb (Tabelul 7), anrobat bituminos pentru strat de bază A.b.31.nb (Tabelul
8) cu valorile limită impuse de normativul departamental CD 42 – 85, se poate
observa că toate cele trei reţete de mixtură asfaltică realizată în laborator se
încadrează în acele valori limită. Totodată, pe baza valorilor caracteristicilor
fizico-mecanice s-au stabilit dozajele optime de liant pentru fiecare tip de mixtură
asfaltică realizată în laboratorul de drumuri, după cum urmează:
 7.20% pentru betonul asfaltic pentru strat de uzură B.a.16.nb;
 4.40% pentru betonul asfaltic deschis cu criblură pentru strat de legătură
B.a.25.nb;
 4.10% pentru anrobatul bituminos pentru strat de bază A.b.31.nb.

4. Concluzii
Realizarea mixturilor asfaltice cu nisip bituminos de la Derna – Tătăruş – Budoi şi
adaos de bitum dur constituie o soluţie eficientă şi economică pentru lucrările de
drumuri care au loc mai ales pe plan local. După cum se poate observa în această
lucrare, mixturile realizate cu nisip bituminos şi adaos de bitum dur prezintă
valori ale caracteristicilor fizico-mecanice care se încadrează in limitele impuse de
normativul departamental CD 42 – 85, aceastea putând fi utilizate cu succes la
execuția straturilor bituminoase din componența structurilor rutiere suple.

Bibliografie
Dayna Linley, 2010 Oil Sands Basics, martie 2010. [Citat: 15.01.2016, ianuarie
2016], http://www.sustainalytics.com/sites/default/files/OilSandsBasics_v1.0.pdf.
Nicoară L., Păunescu M., Bob C., Bilţiu A., 1985. Indrumătorul laboratorului de
drumuri, Bucureşti, Editura Tehnică Bucureşti, 1985.
Ronald F. Probstein, E. Edwin Hicks, Synthetic fuels, New York, Dover
Publication Inc., 2006, pg. 183-184.
* *, CD 42 – 85, 1985 Normativ Departamental pentru folosirea directă a
nisipurilor bituminoase cu şi fără adaos de bitum dur la executarea la cald a
straturilor bituminoase rutiere CD 42 – 85, Bucureşti, 1985.
* * , Indicativ 605 – 2014 Normativ privind mixturile asfaltice executate la cald.
Condiţii tehnice privind proiectarea, prepararea şi punerea in operă. Bucureşti,
2014.

114
ПРИНЦИПЫ РАЗРАБОТКИ СОСТАВА ТОНКОСЛОЙНЫХ
ВОДНО-ДИСПЕРСИОННЫХ КРАСОК НА ОСНОВЕ
СТИРОЛ-АКРИЛОВЫХ ПОЛИМЕРОВ

Виталий ХАЛЕЦКИЙ 1,
кандидат технических наук Элина ТУР 1,
кандидат технических наук Аушра МАЖЕЙКЕНЕ 2,
кандидат технических наук Марина ВАЛЕНТЮКЕВИЧЕНЕ 2
1
Брестский государственный технический университет,
г. Брест, Республика Беларусь
2
Вильнюсский технический университет имени Гедиминаса,
г. Вильнюс, Литовская Республика

ABSTRACT
Universal indoor water-borne paints dominate on DIY segment of the mar-
ket of building materials both in Belarus and Lithuania. These paints have a num-
ber of disadvantages like low water-scrub resistance and rough layer which can
hide the details of embossed surface of structure wallpaper. Formulation of thin-
layer water-borne paint developed and implemented in the production by the au-
thors. Properties of the elaborated paint were examined by the authors.

Анализ DIY сегмента рынка отделочных строительных материалов для

внутренних работ, проведённый авторами в Республике Беларусь и Литов-
ской Республике показал, что доминирующими являются водно-
дисперсионные краски универсального назначения [1]. Среди поверхностей,
рекомендуемых для окраски, производители часто указывают весь возмож-
ный набор, например: «минеральные (кирпичная кладка, бетон, газобетон,
оштукатуренные или зашпатлеванные поверхности, цементно-волокнистые
плиты, гипсокартон и др.), деревянные (в том числе ДСП, ДВП), ранее окра-
шенные водно-дисперсионными красками и другие пористые поверхности
зданий и сооружений». Дополнительно указывается потенциальная примени-
мость продукции для окраски рельефных оснований, таких как структурные
обои на бумажной, виниловой и флизелиновой основе.
Подавляющее большинство таких красок производится по оптимизи-
рованным по стоимости, максимально упрощённым по составу базовым ре-
цептурам, включающим в себя кальцитный наполнитель средней и крупной
фракции как основной компонент. Содержание полимерной дисперсии и бе-

115
лого пигмента (диоксида титана), а также функциональных добавок в таких
материалах, как правило, минимально. Получающиеся в результате краски
имеют очень высокие значения объёмной концентрации пигмента (ОКП) и
вследствие этого обладают плохой «мокрой» укрывистостью, неудовлетво-
рительными механическими свойствами (низкой устойчивостью к мокрому
истиранию) и значительным расходом. Однако стоимость таких красок от-
носительно небольшая, что в сочетании с грамотной маркетинговой страте-
гией производителей является важным фактором в потребительских предпо-
чтениях.
Вместе с тем кажущая универсальность рассмотренных водно-
дисперсионных материалов в отдельных случаях может приводить к суще-
ственным проблемам, например, при окраске структурных обоев требуется
сохранить их рельеф, формирующий визуальное восприятие данного мате-
риала. Обычные краски с крупным и средним наполнителем способны «за-
бивать» детали поверхности обоев, образуя грубое, неряшливое покрытие. В
связи с этим приобрела актуальность проблема разработки тонкослойных
водно-дисперсионных красок для внутренних работ.
Авторами была разработана и апробирована в промышленных услови-
ях рецептура тонкослойных красок для внутренних работ на основе стирол-
акриловой дисперсии. Примерная рецептура приведена в табл. 1.
Изготовление пробных замесов краски осуществлялось с помощью ла-
бораторного диссольвера с фиксированной скоростью вращения фрезы
900 оборотов в минуту в полимерной ёмкости в одну стадию. При определе-
нии содержания компонентов учитывалось удобство переноса рецептуры
для промышленного изготовления. Расчетная ОКП для состава– 33,21 %,
расчетная массовая доля (МД) – 58,49 %. Значение ОКП для состава значи-
тельно меньше критической объёмной концентрации пигмента, что соответ-
ствует глянцевым и полуглянцевым краскам с высоким содержанием плён-
кообразователя.
В рецептуре в качестве белого пигмента использован рутильный диок-
сид титана, полученный по сульфатному методу (Kronos 2190TM, Kronos).
Поверхность частиц пигмента обработана оксидами алюминия и циркония,
вследствие чего он обладает устойчивостью к фотодеструкции, а также от-
личается высокой белизной с весьма незначительным жёлтым тоном.
Наполнителем в системе служил кальцитный наполнитель Omyacarb Calci-
glossTM (Omya, Gummern) с медианным размером частиц 0,9 мкм.
Введение в состав рецептуры неионного смачивателя продиктовано
необходимостью последующего тонирования краски при её использовании в
качестве белой базы в системах компьютерной колеровки. Пропиленгликоль
служит для коррекции вязкости краски, а также для увеличения времени вы-
сыхания. Комбинация загустителей позволяет добиться оптимальных ма-
лярных характеристик материала.
116
Таблица 1 – Примерная рецептура тонкослойной водно-дисперсионной краски
№ Наименование компонента Содержание, масс. %
1. Вода 15,74
2. Припиленгликоль 2,95
3. Кальцит (мраморный порошок), фракция 0,9 мкм 18,44
4. Пигмент белый (диоксид титана) 15,37
5. Полимерный плёнкообразователь 44,26
(водная сополимерная стиролакрилатная дисперсия)
6. Гидроксиметилцеллюлоза (реологическая добавка) 0,10
7. Неионный ассоциативный загуститель 0,37
(реологическая добавка)
8. Коалесцент (Dalpad FilmerTM, Dow Chemical Europe) 1,57
9. 40%-ный водный раствор полиакрилата натрия 0,39
(диспергатор)
10. Неионный смачиватель на основе тридецилового 0,15
спирта
11. Пеногаситель на основе минерального масла 0,25
12. Тарный консервант 0,39
13. Аммиак (регулятор кислотности) 0,02

Состав краски после тестирования свойств и одобрения рецептуры был

воспроизведён в промышленных условиях. Масса одной партии составляла
приблизительно 3 000 кг.
Было проведено исследование полученной тонкослойной краски, при-
чём была исследована как сама краска, так и покрытие на её основе. Мето-
дики испытаний соответствовали действующим в лакокрасочной отрасли
техническим нормативным правовым актам. Вязкость по Брукфилду опре-
делялась на 20 об/мин при 20С с помощью шпинделя № 05 на ротационном
вискозиметре модели RVDV-E, производства Brookfield Engineering Inc.
Вязкость по ICI определялась на 750 об/мин при 23С на вискозиметре типа
«конус-плита», модели CPD 2000 D1LT, производства Research Equipment
London. Цветовые координаты покрытия и оптическая укрывистость опре-
делялись на спектрофотометре X-Rite SP 62. В качестве подложки для опре-
деления оптических характеристик были использованы стандартные шах-
матные доски Leneta Charts 10B. Результаты исследования представлены в
таблице 2.
Дополнительно авторы исследовали малярные свойства полученного
лакокрасочного материала. В частности при двухслойном нанесении его на
структурные обои на виниловой основе остаются в полной мере заметны де-
тали поверхности, в то время как стандартная универсальная водно-
дисперсионная краска довольно быстро скрывает фактуру обоев (рис. 1).

117
Таблица 2 – Характеристика разработанной тонкослойной водно-дисперсионной
краски
Метод Фактическое
№ Наименование показателя
испытания значение
Ровная и одно-
1. Внешний вид покрытия ГОСТ 28196 родная шелкови-
стая поверхность
2. Массовая доля нелетучих веществ, % ГОСТ 17537 58,3
3. Водородный показатель, pH ГОСТ 28196 7,6
4. Укрывистость высушенной пленки, г/м2 ГОСТ 8784 1
5. Степень перетира, мкм ГОСТ 6589 25
Стойкость покрытия к статическому воз-
6. ГОСТ 9.403 72
действию воды при температуре (202)C, ч
Время высыхания до степени 3 при тем-
7. ГОСТ 19007 1
пературе (202)C, ч
Вязкость краски по Брукфилду, 20
8. 4220
об/мин, сП
9. Вязкость краски по ICI, 750 об/мин, сП 47
10. Укрывистость оптическая, % 95,61
11. Цвет в координатах Lab L 96,06
a –0,58
b +0,68

а б

Рисунок 1 – Сравнение покрытия универсальной матовой (а) и

тонкослойной шелковистой (б) водно-дисперсионных красок.
В целом можно сформулировать следующие принципы разработки ре-
цептуры тонкослойных водно-дисперсионных красок для внутренних работ:
– ОКП материалов должна быть намного меньше критической объём-
ной концентрации пигмента, что позволяет получать шелковистые (полу-
глянцевые) краски с высокими механическими свойствами;
– поскольку лакокрасочные покрытия будут эксплуатироваться внутри
помещений с низкой интенсивностью УФ-излучения нецелесообразно ис-
118
пользовать в качестве полимерной несущей основы более дорогостоящие
чистые акриловые дисперсии, оптимальным выбором является сополимер-
ная стиролакрилатная дисперсия. Следует помнить, что на плёнкообразова-
тель может приходиться до 50 % компонентной стоимость всей краски;
– оптимальный медианный размер кальцитного наполнителя – 0,9 мкм,
что позволяет сохранять высокую укрывистость покрытия при низкой тол-
щине слоя. Использование более крупного наполнителя может ухудшить
свойства покрытия.
Большое содержание плёнкообразователя в рецептуре краски позволяет
добиться высокой устойчивости покрытия к статическому воздействию не
только воды, но и, например, дезинфицирующих растворов на основе чет-
вертичных аммонийных соединений, что делает её пригодной для окраски
стен в учреждениях здравоохранения. Одновременно увеличивается и
устойчивость покрытия к мокрому истиранию по ISO 11998:2006, а, значит,
уменьшается и его класс по СТБ EN 13300-2011. Вместе с тем большое ко-
личество полимерного связующего требует тщательного подбора коалесцен-
та для предотвращения остаточной липкости покрытия.
Разработанный лакокрасочный материал были внедрён в производство
и применяется в настоящее время для окрашивания стен внутри жилых и
административных помещений, в том числе в учреждениях образования и
здравоохранения.

СПИСОК ИСПОЛЬЗОВАННОЙ ЛИТЕРАТУРЫ

1. Khaletskaya, K. Environmental-friendly architectural water-borne paint
for outdoor application: twenty years of experience in Belarus and Lithuania /
K. Khaletskaya, V. Khaletski, S. Švedienė, A. Mažeikienė // The 9th International
Conference “Environmental Engineering” [Electronic resource]: Selected papers,
Vilnius, Lithuania, 22–23 May 2014. / Vilnius Gediminas Technical University. –
Electronic data. (415 Mb). – Vilnius, 2014. – 1 electron. opt. disc (CD-ROM)

119
 DETERMINAREA REZISTENŢEI LA ÎNAINTARE PRIN
MEDIUL DE LUCRU ÎN MALAXOARELE CU BARE CU
ACŢIUNE CICLICĂ

Dr. Valeriu LUNGU,

ing. Dorin ȘUVARI

Universitatea Tehnică a Moldovei

ABSTRACT
Known rotary mixers for preparation of building mixes with the working
bodies in the form of blades. The disadvantage of these mixers is that the shovel
of the material, not mixed. Because of this increased time and energy of mixing.
The Technical University of Moldova developed a new generation of mixers with
the working bodies of bar type. Replacement blades rods will reduce the time of
mixing and energy. The paper presents the results of investigation of the position
bar and the distance between the bars on the stirring resistance. At a small
distance between the mixing bars resistance is little. With increasing distance
resistance increases.

1. Introducere

La fabricarea articolelor de construcţie, la lucrări de montaj, mai ales la

lucrări de finisare, se folosesc diferite amestecuri care se prepară cu ajutorul
malaxoarelor. În acest scop sunt utilizate atât malaxoarele cu acţiune ciclice cât şi
malaxoarele cu acţiune continuă. În cadrul Departamentului Drumuri, Materiale și
Mașini pentru Construcții a Universităţii Tehnice a Moldovei au fost elaborate o
serie de malaxoare de tip nou [1] cu organe de amestecare în formă de bare fixate
radial pe arbore orizontal. Cercetările au demonstrat eficienţa înaltă a acestui tip
de malaxoare în comparaţie cu cele cu palete. Dezavantajele malaxoarelor cu
palete constau în capacitatea mare de consum de energie şi durata mare de
amestecare, datorită lopătării cu paletele a unei mase moarte fără amestecare.
Sunt cunoscute rezultatele cercetărilor la deplasarea liniară prin material a
organelor de lucru în formă de bare și la deplasarea rotativă în jurul axei
orizontale. Prezintă interes studierea deplasării organelor de lucru în formă de
bare în jurul axei verticale. Aceste cercetări au ca scop înlocuirea în malaxoare cu
rotor a paletelor cu organe de lucru în formă de bare și determinarea condițiilor
optime de preparare a amestecurilor de construcții.

120
 2. Metodica cercetării

Dat fiind faptul că nu sunt cunoscute datele privind influenţa factorilor

constructivi şi tehnologici asupra rezistenţei de deplasare circulară a organului de
lucru a malaxoarelor în formă de bare în jurul arborelui vertical sau efectuat o
serie de încercări utilizând standul prezentat în [2].
La prima etapă a fost determinată rezistenţa unei bare cu diferit unghi de
atac. S-a utilizat bara din oțel cu secțiunea rotundă de diametru 8 mm. În scopul
reducerii influenţei formei şi dimensiunii particulelor materialului asupra
procesului studiat în calitate de mediul de lucru s-a folosit nisip de râu cu
dimensiunea particulelor de până la 1,25 mm. Umiditatea nisipului a fost de 3 %,
iar înălțimea stratului – 40 mm. Bara a fost fixata sub unghi de 45o, 60o, 90o.

3. Rezultatele cercetării

Cercetările au demonstrat (Fig. 1) că cu micșorarea unghiului de atac

rezistenta la înaintare prin mediul de lucru se reduce considerabil. Acest fapt se
lămurește prin creșterea cantității de material care alunecă pe suprafața barei.
Utilizând bare inclinate este posibil nu numai de a reduce rezistența la înaintare,
dar și de a intensifica procesul de amestecare, deoarece are loc mișcarea
amestecului atât pe orizontală cât și pe verticală. Particulele materialului obţin
diferite direcţii de mişcare şi viteze ce duce la divizarea materialului în multiple
şuvoaie şi apoi îmbinarea acestora.

Fig.1. Rezistenţa la înaintare în funcţie de unghiul de atac al barei

La etapa a doua s-au efectuat o serie de încercări pentru determinarea

influenței distanței dintre bare asupra rezistenței la înaintare. Înlocuind paletele pe

121
aceiași suprafață putem plasa mai multe bare, ce va contribui la formarea mai
multor fluxuri de material și ca rezultat - amestecarea mai rapidă a amestecului.
Distanţa dintre bare a variat în limitele 0...210 mm, cu pasul 10 mm.
Analizând rezultatele cercetărilor putem constata că rezistența pentru
distanţa dintre bare de la 0 până la 30 mm se micşorează apoi de la 40 până la 100
mm se măreşte. De la distanţă de la 120mm rezistenţa nu se mai schimbă.

Fig.2. Rezistenţa la înaintare în funcţie de unghiul de atac al barei

Aceasta se lămureşte prin faptul că în timpul deplasării barei prin amestec în

faţa ei se formează o zonă de presare (acţionare). Zonele de presare prezintă
câmpurile forţelor de acţionare. Deoarece barele sunt fixate pe arbore la distanţe
mai mici decât lăţimea acestor zone are loc intersecţia câmpurilor de forţă (Fig. 3).

a) b) c)
Fig. 3. Schema de intersecţie a câmpurilor de forţă la rotirea barelor în jurul axei
verticale ale malaxorului: a) distanța dintre bare mai mica de 20 mm; b)
distanța dintre bare 20...90 mm; c) distanța dintre bare mai mare de 100
mm

122
 Forţele rezultante de acţionare permit stabilirea direcţiei de deplasare ale
particulelor amestecului. Atunci când distanța dintre bare este mică (0...10 mm)
particulele amestecului se împănează (Fig.3,a) și rezistența la înaintare prin mediul
de lucru este mare. Cu majorarea distanței dintre bare (de la 10 la 40 mm) rezistența
scade. Aceasta se datorează influenței concomitente a zonelor de acționare
(Fig.3,b). Rezistența la înaintare a două bare plasate la distantă dintre bare de 30
mm este egală cu rezistența unei bare.
Majorarea distanței dintre bare de la 40 la 100 mm duce la majorarea
rezistenței, deoarece interacțiunea zonelor de acționare se reduce. Cu majorarea
distanței peste 100 mm rezistența nu se schimbă dat fiind că zonele de acționare nu
se intersectează (Fig.3,c) și barele acționează independent. De aceia rezistența la
înaintare este egală cu rezistența a două bare.
Același caracter de influență se observă și pentru bare cu unghi de atac 45o și
60o.

CONCLUZII:
1. Cu micșorarea unghiului de atac rezistenta la înaintare a barei prin mediul
de lucru se reduce.
2. Distanța dintre bare influențează asupra rezistenței la înaintare.
3. Pentru bare cu diametru 8 mm, distanța dintre bare, când rezistența la
înaintare este minimală, s-a stabilit de 30...40 mm.
4. Cercetările au demonstrat că paletele în malaxor cu rotor pot fi înlocuite cu
o serie de bare, în același timp având rezistența la înaintare foarte mică, dar
formând mai multe șuvoaie de material.

Bibliografia:
1. Andrievschi S. Intensificarea procesului de amestecare în malaxoarele cu
organe de lucru în formă de bare. Ch.: U.T.M., 2008. 176 p. ISBN978-
9975-45-088-1.
2. Lungu V., Șuvari D. Studiul procesului de preparare a amestecurilor de
construcții. „Probleme actuale ale urbanismului şi amenajării teritoriului”.
Conf. teh.-şt. intern. 13-15 noiemb. 2014, Chişinău: Culeg. de art. - Ch.:
CEP USM, 2014. Vol. 3. – p. 125 - 129. ISBN 978-9975-71-580-5.

123
COMPARISON BETWEEN GEOMETRIC DESIGN RULES IN
THE REPUBLIC OF MOLDOVA AND SPAIN

Prof. univ. Pérez-Acebo HERIBERTO

University of the Basque Country UPV/EHU

SUMMARY
Every country has its own legislation about road design. When projecting a
new highway, laws and recommendations about the parameters that must be
applied in road geometry vary from one country to another, but normally, they use
and share approximate values in main characteristics. The aim of this paper is to
compare the specifications about road geometry in the Republic of Moldova and
in Spain. Fundamental parameters such as design speed, radius of horizontal
curves, longitudinal grades and width of transversal section elements are
discussed and compared between these two countries of Europe.

1. Introduction
Almost all the countries have their own regulations about road geometric
design. Some of the most used and followed recommendations are defined in the
USA, like the worldwide known “A policy on Geometric Design of Highways and
Streets”, commonly referred as “The Green Book”, published by the AASHTO
[1]. The last edition is the sixth and it was finished in 2011. Other important rules
concerning road geometry are the British “Design Manual for Roads and Bridges”
[2], the French “Aménagement des routes principales. Recommandation
techniques pour la conception générale et la géométrie de la route"[3] and the
German “Richtilinien für die Anlage von Landstraβen (RAL)” [4].
The present regulation in Moldova about road characteristics is in the
document NCM D.02.01:2015 Proiectarea drumurilor publice, from Ministry of
Regional Development and Construction [5]. In Spain, although there were rules
about roads since the XVIII century [6], the first rule about road geometry was
published officially in 1939 [7]. Since 1999, Spanish regulation was “Norma 3.1-
IC Trazado de la Instrucción de Carreteras” [8] until March 2016, when a new
version has become official, “Norma 3.1-IC Trazado (2016)” [9].
In section 2, road classifications and design speed in both countries are
presented. Section 3 contains the details about the horizontal alignment, and
section 4 about vertical alignment. A comparison between established transversal
sections is provided in section 5. Finally, conclusions are exposed in section 6.

124
 2. Road classification and design speed
The road classification in the Republic of Moldova is established taking
into account the average annual daily traffic (ADDT) of the highway. There are 5
technical categories, but the first one, I, the most important one is divided in two;
I-a and I-b. They are shown in Table 1. So as to count the different vehicles in a
road, some equivalence coefficients are defined in the regulation.

Table 1. Technical Categories of Public Roads in Moldova

Technical Recommended
Functional destination of the road ADDT
category road
National roads with highly intense traffic,
I-a designed exclusively for auto-vehicles over 16000 Freeways
circulation, including international traffic
National roads with intense traffic, designed
I-b 8001–16000 Express roads
for republican and international traffic
National roads with medium traffic, opened
II 3501–8000 Two lane roads
for international traffic
III National roads with reduced traffic 751–3500 Two lane roads
Local and commune roads with very low
IV 200-750 Two lane roads
traffic
V Commune secondary roads under 200 Two lane roads

In Moldova, the design speed of the road is related to the technical

category of the road and to the relief in the area of design, as shown in Table 2.
The level lands are composed of actual lowlands, highlands and floodplains. In
rolling areas, hills and valley slopes with an inclination between 20° and 25° are
included. In mountainous areas slopes exceeded 25° and include instable grounds.

Table 2. Design speed depending on road category and relieve in Moldova.

Design speed (km/h) depending on the relieve
Technical road category
Level Rolling Mountainous
I-a 140 120 100
I-b 120 100 80
II 120 100 80
III 100 80 60
IV 80 60 40
V 60 40 30

In Spain roads are not classified by traffic volume. Roads are ranked
according to their importance by the Administrations that are in charge of the road
network, normally considering the traffic volume, but without fixed values. The
Spanish Central Government only supervises and controls the main roads of
Spain, whereas the Regional Governments of the 17 autonomous regions of Spain
have the competence to manage the road network in their area. According to the
125
law of roads [10], there are 4 types of roads: 2 types of freeways (with the
difference that the most important one is exclusively for motor vehicles),
multilane highways and two lane highways. Each administration chooses the type
of road and establishes the design speed. There are 3 road groups according to
road type and design speed, as exposed in Table 3.

Table 3. Road types and classification in Spain

Group Road type Denomination
1 Freeways A-140, A-130
Freeways A-120, A-110, A-100
2
Multilane highways / Highways C-100
3 Multilane highways / Highways C-90, C-80, C-70, C-60, C-50, C-40
Note: The number in the denominations indicates the design speed.

3. Horizontal alignment
Horizontal alignment is composed by tangent, horizontal curves and
transition curves. The main elements of a curve are the radius of the
circumference, R (m), the rate of roadway superelevation, e (%), and side friction
(demand) factor, f (dimensionless). They are related to design speed, V (km/h) by
means of Eq 1, which is employed in Moldova and in Spain.
V2
R (1)
127   f  e 
The regulations of each country established the minimum radii for
horizontal curves according to the design speed. The values are shown in Fig. 1.

Figure 1. Minimum radius for horizontal curves depending on design speed

As observed, Spanish design rules indicates lower values for radii.

126
Proposed values for side friction factor are also lower in Spain, as shown in Fig. 2.

Figure 2. Maximum side friction demand factor values in Moldova and Spain

The higher values for radii in horizontal curves in Moldova are due to the
lower superelevation values that are allowed, 5 %, while in Spain, it is possible to
project superelevations until 8 % (depending on the design speed). Hence, same
speed can be achieved with a lower radius if the superelevation rate is increased.

4. Vertical alignment
Grades and vertical curves compose the vertical alignment. Maximum and
exceptional longitudinal grade values allowed in Spain and in Moldova are
compared in Table 4, depending on design speed.

Table 4. Maximum longitudinal slopes in Moldova and in Spain

Maximum longitudinal grade
Design
Moldova Spain
speed
Maximum (%) Except. (%) Separated carriageways (%) Maximum (%) Except. (%)
120 4 - 4
100 5 - 4 4 5
80 6 - 5 5 7
60 6,5 - 6 8
50 7 - 7 10
40 7,5 9 7 10
30 8 10

The minimum longitudinal grade is 0,5 % in Spain, being allowed 0,2 % as

long as the grade in the in any point of the carriageway is not under 0,5 %. The
minimum value in any point of the carriageway in Moldova is 0,4 %.
127
 5. Transversal section
The characteristics of the transversal section elements of roads in Moldova
are presented in Table 5, and in Spain are shown in Table 6.

Table 5. Width of transversal section elements in Moldovan Roads

Transversal section Transverse profile parameters depending on road category
element I-a I-b II III IV V
Road lanes n≥4 n≥4 2 (3) 2 (3) 2 2 (1)
Width lane (m) 3,75 3,75 3,5 3,5 3,0 2,75 (4,5)
Carriageway width (m) 3,75 * n 3,75 * n 7 (10,5) 7 (10,5) 6 5,5 (4,5)
Shoulder width (m) 3,75 3,0 3,0 2 1,5 1,00
The minimum width of
2+s 2+s - - - -
the median zone.
Note: s: barrier in the median zone.

Table 6. Width of transversal section elements in Spanish Roads

Transversal section element Freeways Multilane highway Highways
Design speed (km/h) 140 - 80 100 - 60 50 - 40 100 90 - 60 50 - 40
Road lanes ≥4 ≥4 ≥4 2 2 2
Width lane (m) 3,5 3,5 3,25 3,5 3,5 3,50-3,00
Interior/right shoulder (m) 1,50 - 1,00 1,50-0,50 2,50-1,50
2,5 1,50-1,00 1,00-0,50
Exterior/right shoulder (m) 2,5 1,00-0,50 1,50-1,00

As observed, road lanes in Moldovan freeways are wider than in Spain.

However, the standard width for lanes, 3,50 m is maintained in Spain in all roads,
and only in two lanes highways with low design speed (V = 40 km/h) and low
traffic (AADT < 300 veh./day) can be reduced to 3,00 m, the absolute minimum.
On the contrary, road lanes in technical category IV in Moldova are 3,00 m width,
and in category V, the width is reduced to 2,75 m.

6. Conclusions
Generally, every country employs its own rules about road geometry
design. In Moldova the last regulations is the NCM D.02.01:2015 Proiectarea
drumurilor publice, published in 2015, and in Spain, the present rule, Norma 3.1
IC Trazado became official in March 2016.
Roads in Moldova are classified according to the Average Annual Daily
Traffic in 6 technical categories, and different types of roads are proposed for
each category. The design speed is obtained from the combination of the technical
category and the emplacement relief. On the contrary, there are four types of road
in Spain, according to its properties, 2 types of freeways, multilane highways and
two-lane highways. The type and the design speed of the projected road are
established by the administration (Central Government or Regional Government)
128
in charge of the road.
Spanish rules allows small er radii for horizontal curves than the
Moldovan one, even with lower values of side friction demand factors because
higher superelevations, until 8 % are permitted, whereas in Moldova
superelevations are more restricted. Similar values for longitudinal grades were
observed in both countries. Freeways lanes in Moldova (3,75 m) are wider than in
Spain (3,50 m). However, Spain maintains the European standard of 3,50 m in all
roads, onland it can be reduced to 3,00 m in low speed two lane highways with
low traffic. In Moldova, roads in technical category IV have 3,00 m lanes and in
category V, only 2,75 m.

BIBLIOGRAPHY

1. AASHTO (2011). A policy on Geometric Design of Highways and Streets.

The Green Book. 6th edition. American Association of State Highway and
Transportation Officials, Washington DC, USA.
2. Highway England Company Limited, Transport Scotland, The Welsh
Government and The Department for Regional Development (Northern
Ireland). (1981-2015) Design Manual for Roads and Bridges.
3. SÉTRA (Service d’Études Techniques des Routes et Autoroutes) (1994).
Aménagement des routes principales. Recommandation techniques pour la
conception générale et la géométrie de la route. Ministère de
l’Equipement. Direction des Routes.
4. Forschungsgesellschaft fur Strasen- und Verkehrswesen Arbeitsgruppe
Strasenentwurf (FGSV) (2012). Richtlinien fur die Anlage von
Landstrasen (RAL). Ausgabe 2012. Köln.
5. Ministerul Dezvoltarii Regionale si Constructiilor (2015). Proiectarea
drumurilor publice. NCM D.02.01:2015. Chisinau, Moldova: MDRC.
6. Pérez-Acebo, Heriberto (2016). Carreteras. Volumen II: Trazado.
Adaptado a la Norma 3.1-IC Trazado (2016) y a la Guía de Nudos (2012).
Ed. Universidad del País Vasco UPV/EHU. Servicio Editorial.
7. Ministerio de Obras Públicas (1939). Instrucción de Carreteras. Orden de
11 de agosto de 1939 (BOE 27 noviembre de 1939).
8. Ministerio de Fomento (1999). Norma 3.1-IC “Trazado” de la Instrucción
de Carreteras de 27 de diciembre de 1999 (BOE del 2 de febrero de
2000). Modificada por Orden de 13 de septiembre de 2001 del Ministro de
Fomento (BOE del 26 de septiembre de 2001).
9. Ministerio de Fomento (2016). Norma 3.1-IC Trazado de la Instrucción de
Carreteras. Dirección General de Carreteras. (BOE 4 marzo 2016).
10. BOE, Boletín Oficial del Estado (2015). Ley 37/2015, de carreteras, de 29
de septiembre. (BOE de 30 de septiembre de 2015).
129
 CARACTERIZAREA PROCESULUI DE COMPACTARE
PRIN VIBRARE

Dr. Ing. Ramona PINȚOI

ICECON SA

Drd. Ing. Ruslan BORDOS

Universitatea Dunărea de Jos

Abstract
The paper presents the research results concerning the concrete vibrating
process in order to characterize its behavior by verifying the mechanical strength
after dynamic compaction. Following, there are presented the physical and
mechanical processes during the concrete compacting by vibration, from the
rheological point of view, regarding the two situations: the transient phase and the
regime phase.
In this context, there are presented the influences of the vibration
parameters on the concrete compaction quality.

1. Introducere
Vibrarea betonului în stare proaspătă duce la realizarea unui proces de
compactare capabil să mărească, în mod deosebit, rezistenţa acestuia după întărire.
Procesul de compactare a betonului poate fi optimizat din punct de vedere
al operaţiei de vibrare numai în condiţiile în care celelalte operaţii tehnologice
sunt perfect determinate şi respectate, astfel:
- alegerea componentelor (apă, ciment, agregate, aditivi);
- dozarea lor după o structură granulometrică dată;
- amestecarea şi punerea în operă.
Rezistenţele betonului sunt influenţate în mod direct de vibrare, respectiv
de volumul de goluri din beton (fig. 1).
Procesul de întărire prin vibrare a betonului constă din două etape:
- formarea scheletului de agregate prin împănare şi apariţia vinelor de beton
vâscos;
- apariţia unei structuri stabile a betonului, ca urmare a realizării unui echilibru
între forţele vâscoase, de frecare internă şi de vibrare, în această stare, betonul
are o suprafaţă umedă şi lucioasă, iar structura sa se caracterizează prin
proprietăţi tixotropice.

130
 Fig. 1 Variaţia rezistenţei la compresiune a betonului, datorită vibrării

Din studiul proceselor fizico-mecanice la compactarea prin vibrare a

betonului, se desprinde concluzia că în dinamica sistemului vibrator-beton, se pot
defini, din punct de vedere reologic, două faze: faza tranzitorie şi faza de regim.
Faza tranzitorie, ce apare la începutul vibrării, se caracterizează prin
creşterea energiei interne a particulelor, apariţia de modificări importante ale
caracteristicilor reologice ale betonului, având drept efect, transformarea
betonului într-o suspensie de agregate în pasta de ciment, cu caracteristici de fluid
vâscos.
Aceste fenomene tixotropice apar într-o perioadă relativ scurtă a
procesului de compactare, acestea având o durată de 5-15%, din procesul de
compactare.
În faza care se instalează după fluidificarea masei de beton supusă
vibraţiilor, consideră fază de regim, sistemul vibrator lucrează la parametrii
cvasiconstanţi, având în vedere variaţia lor lentă, asimptotică, spre valori stabile.
Compactarea poate fi naturală şi forţată.
Compactarea naturală are loc în felul următor: acţiunile exterioare
aleatorii strică echilibrul între forţele de frecare, de aderenţă şi greutatea
particulelor. Pentru scurt timp, forţa greutăţii proprii a particulelor este mai mare
decât forţele de frecare şi aderenţă. Sub acţiunea greutăţii proprii, particulele intră
în mişcare, tinzînd să ocupe poziţia cea mai de jos. Se produce o regrupare a
dispunerii particulelor în mod compact, volumul amestecului se reduce şi
amestecul se compactează.
Compactarea forţată se face în mod analog: printr-o acţiune din afară se
caută să se anihileze forţele de frecare şi aderenţă între particulele amestecului şi
să li se transmită acestora acele mişcări la care se produce reaşezarea particulelor
în mod compact, distanţa între particule se reduce, iar amestecul se compactează.
Fiecare particulă a amestecului trebuie să primească un impuls iniţial suficient
pentru a-i perturba forţele de frecare şi aderentă cu particula vecină, iar după

131
aceea să primească în continuare impulsuri suplimentare pentru a-i menţine
mişcarea oscilatorie sau haotică.
S-a remarcat experimental o creştere a intensităţii câmpului de vibraţii
foarte pronunţată în intervalul 0-30 secunde, când are loc fluidificarea betonului.
În intervalul 30-120 secunde, undele de vibraţie transmise betonului
fluidificat produc compactarea acestuia. Vibrarea după intervalul de timp de 120
secunde nu mai produce practic efecte notabile privind compactarea.
Compactarea amestecurilor de beton se poate face atât prin vibraţii în plan
vertical, cât şi orizontal, mecanica procesului de compactare este însă diferită.
În cazul meselor vibrante cu oscilaţii verticale, direcţia deplasării fundului
tiparului coincide cu direcţia de acţionare a forţelor gravidaţionale. O particulă din
amestecul de beton care se află pe fundul tiparului este supusă la oscilaţii
îndreptate după normala la planul fundului tiparului, pe care le transmite
particulelor vecine superioare. Pe măsura îndepărtării de fundul tiparului,
amplitudinile oscilaţiilor particulelor de beton scad.
Dacă forţele de inerţie, care acţonează asupra particulelor din amestecul de
beton, depăşesc suma forţelor gravitaţionale şi de aderenţă dintre particule şi
dintre particule şi fundul tiparului, atunci acestea se desprind una de alta şi de
fundul tiparului.
În cazul maselor vibrante cu oscilaţii orizontale, vibraţiile sunt îndreptate
perpendicular pe direcţia forţelor gravitaţionale, în consecinţă, la acceleraţii mari
în procesul de compactare nu mai are loc desprinderea masei de beton de fundul
tiparului. Desprinderea poate avea loc doar de pereţii frontali ai tiparului, dispuşi
perpendicular pe direcţia oscilaţiilor. În cazul vibraţiilor orizontale, oscilaţiile
masei de beton sunt produse de forţele de frecare şi de aderenţă dintre fundul,
respectiv pereţii laterali ai tiparului şi straturile de beton aferente.
2. Influenţa factorilor reologici în procesul de compactare prin
vibrarea betonului
L.M. Krakinovskiii [3] asimilează mişcarea particulelor amestecului vibrat
cu mişcarea unui punct amplasat pe un plan înclinat faţă de orizontal sub un
anumit unghi (fig. 2).
Dacă se alege forţa exterioară Q în aşa fel încât , unde P –
greutatea particulei amestecului vibrat, iar T – forţa de frecare în repaus, particula
intră în mişcare. Luînd , forţa de inerţie a punctului, iar , aflăm
, unde w – acceleraţia particulei.
Pornind de la aceste considerente, s-a stabilit acceleraţia pentru vibrator.
Dacă A – amplitudinea corpului vibratorului, iar  – viteza unghiulară de rotire a
axului vibratorului şi luăm , condiţia alegerii acceleraţiei vibratorului,
este .

132
 Fig. 2. Mişcarea particulelor amestecului vibrat după L.M. Krakinovskii
[3]

Mecanismul vibrocompactării, potrivit lui M. Alexander [1] constă în

asigurarea vârtejurilor şi a mişcării turbulente în amestec. El consideră că,
compactarea cu presiune statică este însoţită doar de deformaţii, atât elastice cât şi
remanente. În cazul vibrocompactării se produc numai deplasări finite ale
particulelor, fără deformare, de aceea notarea ecuaţiilor diferenţiale ale
amestecului cu mediu compact este de prisos. Dimpotrivă, I.D. Dewar [2]
consideră ca principale procese de deformare.
În realitate, compactarea statică şi cea dinamică sunt însoţite atât de
deplasări finite ale particlelor amestecului, cât şi de deformaţii ale amestecului ca
mediu continuu.
Existenţa deformaţiilor şi deplasărilor finite fac dificilă studierea mişcării
amestecului, deoarece pe lângă parametrii continui, ce caracterizează întregul
amestec, pentru care se poate scrie un sistem de ecuaţii diferenţiale, mai există şi
deplasări ale unor puncte ale amestecului. Fiecare punct “fizic” al amestecului ia
parte simultan la două mişcări:
- una generală, care reprezintă deplasarea corespunzătoare deformaţiilor continue
ale amestecului ca un corp elastic, elasto-vâscos, elasto-plasto-vâscos etc.;
- una relativă, care reprezintă deplasarea unei particule ca pe a unui corp absolut
solid. Conform acesteia, avem tensiunile Pik (i, k=1,2,3), deplasarea Ui, şase
deplasări finite xj, yj, zj, j, j, j.

Autocompactarea (compactarea naturală)

Analizînd o componentă minerală a amestecului – un corp material fizic –
constatăm că asupra lui acţionează forţa greutăţii propri şi forţa mediului. În cazul
mişcării, punctul material atinge după sine numai o parte din particulele
amestecului. În amestec există totdeauna două feluri de frecare: frecarea proprie
lichidelor şi frecarea proprie corpurilor solide.

Compactarea forţată în regim dinamic stabilizat

Pentru analiză este necesară îndeplinirea a cel puţin două condiţii:
133
- să scoatem punctele amestecului din condiţia de echilibru, în care scop rezultanta
forţelor care produc compactarea trebuie să fie mai mare decât rezultanta forţelor
care împiedică compactarea;
- pentru compactare este necesar ca particulele amestecului să capete o mişcare
oscilatorie instabilă în jurul poziţiilor medii. Pentru menţinerea mişcării
oscilatorii, particulelor amestecului trebuie să li se transmită continuu o cantitate
corespunzătoare de energie, care să nu fie mai mică decât lucrul forţelor de frecare
şi aderenţă, care acţionează asupra particulei date.

3. Influenţa vibraţiilor asupra compactării betonului

Principalilor parametri de vibrare asupra compactării betonului sunt:
a) Parametrii definitorii de vibrocompactare a betonului:
- frecvenţa de vibrare: se alege funcţie de caracteristicile reologice ale betonului,
de masa utilă de beton ce trebuie vibrată, respectiv raportul acesteia faţă de
masa totală de vibrat şi de soluţia constructivă şi anume pulsaţia proprie a
sistemului, respectiv caracteristicile geometrice / dimensionale ale piesei de
beton;
- pulsaţia proprie a sistemului: este funcţie de masele utile şi funcţionale de
lucru, respectiv de elementele de amortizare intermediare şi finale, determină
regimul funcţional de lucru;
- amplitudinea vibraţiei: se alege funcţie de caracteristicile reologice ale
betonului şi de frecvenţa de vibrare;
- forţa perturbatoare/momentul static al vibratorului: se alege funcţie de masa
piesei de beton, respectiv masa totală de vibrat, de amplitudinile utile ce trebuie
obţinute şi de caracteristicile reologice ale betonului, care implică nivele bine
determinate ale acceleraţiilor de vibrare;
- timpul de vibrare: ce se alege funcţie de frecvenţa de vibrare raportată la
pulsaţia proprie a sistemului, a regimului de lucru, de caracteristicile
geometrice şi funcţionale ale piesei de beton şi de caracteristicile reologice ale
betonului.
b) Parametrii fizico-mecanici de bază ai betoanelor vibrocompactate:
- lucrabilitatea şi rigiditatea scontată C;
- rezistenţa la compresiune Rc;
- densitatea şi coeficientul de compactare, exprimat prin raportul între masa
volumetrică pe epruvetă şi suma maselor componente;
- durabilitatea, în funcţie de:
- limita de rezistenţă la compresiune, a epruvetelor supuse încercărilor de
stabilitate la îngheţ;
- masa volumetrică a epruvetelor supuse încercărilor de stabilitate la îngheţ;
- viteza ultrasunetelor în epruvetele supuse încercărilor de stabilitate la îngheţ;
- porozitatea integrală, determinată pe baza absorbţiei de apă.
c) Variaţia parametrilor fizico-mecanici ai betonului în timpul vibrării:
134
 Pragul de compactare şi amplitudinea
Condiţiile la care particulele amestecului ce se compactează intră în
mişcare, definesc pragul de compactare prin vibrare al respectivului amestec.
În procesul compactării, pragul de vibrocompactare se va modifica datorită
modificării greutăţii specifice a amestecului, a înălţimii coloanei de amestec z, a
forţei lui Arhimede, Pa, a forţelor de aderenţă k0. Prin urmare, din condiţia de mai
sus rezultă că, compactarea este posibilă numai în cazul unei acceleraţii variabile
în timp, adică în cazul unei frecvenţe şi unei amplitudini variabile în timp. La
utilajele de care se dispune pentru vibrocompactare, amplitudinea nu variază în
timp. Dar, în realitate, frecvenţa oscilaţiilor generatorului de vibraţii şi prin
urmare, platformei vibratoare în procesul de compactare, variază, prin aceasta se
explică efectul de compactare obţinut.

Rigiditatea şi vâscozitatea betonului

Principalul factor care determină proprietăţile elastice ale amestecului la
vibrare, este considerat aerul neevacuat din amestec, întrucât are cea mai mare
capacitate de deformare.
Masa amestecurilor de beton vibrocompactate poate fi echivalată cu nişte
structuri solide tixotrope cu rezistenţă mică sau cu nişte lichide structurate,
tixotrope.
În cazul acţiunii de vibrare, cu parametri constanţi, mediile ce se
compactează dobândesc proprietăţi de lichid newtonian (fig. 3.). Acest fapt,
confirmat în mod repetat de experienţe elementare, a fost confirmat ştiinţific prin
curbele curgerii, construite pentru diferite materiale şi diferiţi parametri ai vibrării.
Acţiunile vibrării asupra sistemelor structurale pot fi împărţite în două
faze:
- în prima fază cu durata Ts, se produce distrugerea legăturilor structurale şi ca
urmare, reducerea vâscozităţii;
- în a doua fază se produce deplasarea particulelor în concordanţă cu acţiunea de
vibrare externă în mediul cu vâscozitate redusă.
Vâscozitatea amestecului la vibrare depinde de timpul de prelucrare prin
vibrare, de proprietăţile fizico-mecanice ale amestecului, de coordonatele
punctelor mediului şi de amplitudinea acţiunii de vibrare.

135
 Fig. 3. Vâscozitatea unui beton în stare de vibrare în funcţie de
cantitatea de apă de amestec

Acţiunea izotropă produsă de vibrare, care se manifestă în mişcarea

relativă a componentelor mediului, nu duce decât la distrugerea legăturilor
supramoleculare din structură, la reducerea forţelor de frecare şi aderenţă, precum
şi a limitei de curgere, creează condiţii pentru curgere la cele mai mici eforturi de
forfecare, curgerea produsă de vibrare poate avea loc numai în cazul acţiunii ei
anizotrope.

Frecvenţa şi amplitudinea de vibrare

Variaţia frecvenţei în procesul vibrării contribuie la optimizarea
compactării amestecului, iar regimul cel mai bun pentru formarea produselor se
obţine la o frecvenţă variabilă, începînd de la cea joasă, când intensitatea vibraţiei
va fi optimă pentru produsul dat.
Aceasta se datorează în principal faptului că creşterea rigidităţii
amestecului în timpul vibrării, datorită eliminării unei părţi din aerul închis,
implică şi creşterea frecvenţei proprii a amestecului. Experimental s-a dovedit că
mărirea frecvenţei de vibrare îmbunătăţeşte sensibil caracteristicile relogice ale
betonului supus vibrocompactării.
De asemenea, rezistenţa betonului creşte odată cu mărirea frecvenţei la
regimuri de compactare cu o acceleraţie a vibraţiilor cuprinsă între 20-35m/s2. La
frecvenţe identice, rezistenţa betonului va fi cu 10-12% mai mare în cazul unor
acceleraţii mai mari.

136
 4. Concluzii
Concluzia principală a cercetărilor efectuate o constituie faptul că în
procesul de vibrocompactare, vâscozitatea şi rigiditatea betonului variază.
Mecanismul compactării prin vibrare impune studierea mişcării atât a
vibratorului cât şi a amestecului. Modelul cel mai general: vibrator – un sistem de
două corpuri (corpul şi axul vibratorului) şi amestecul – un sistem de puncte
materiale (corpuri) într-un mediu continuu oarecare. În acest caz punctele
sistemului sunt toate componentele minerale posibile ale amestecului, iar mediul
este un corp reologic cu anumite proprietăţi. În funcţie de condiţiile problemei şi
de gradul de precizie cerut, în model se introduc simplificări. Astfel, dacă trebuie
studiată numai mişcarea vibratorului, acţiunea amestecului este înlocuită cu forţe,
iar mişcarea acestuia este neglizată. Înlocuirea amestecului cu forţe poate fi
justificată numai în cazul când mişcarea amestecului nu are o influenţă esenţială
asupra caracterului mişcării vibratorului sau nu prezintă interes în sensul
problemei. Dar în problema compactării betonului, cel mai mare interes îl prezintă
tocmai mişcarea acestuia. De aceea, la compactarea betonului trebuie avută în
vedere atât mişcarea amestecului, cât şi cea a viratorului.
Domeniul de variaţie al frecvenţei şi amplitudinii de compactare se alege
în zona celui mai înalt grad de distrugere al legăturilor structurii amestecului de
compactat sau în zona celei mai mari reduceri a vâscozităţii.

5. Bibliografie
[1] Alexander M., Study of vibration in concrete, Report 3, Mechanics of motion
of fresh concrete. Concrete Laboratory, U.S. Army Engineer Waterways
Experiment Station, Vicksbury, Mississippi, 1977.
[2] Dewar I.D., Some effects of prolonged agitation of concrete. Cement, Lime
and Gravel, 38, no. 4 p.p. 121-8, London, april 1963.
[3] Krakinovskii L.M., Osonovnie prinţipi unificaţii vibroploşciadok.
Vibraţionnaia technica, Moska, 1966.

137
 VERIFICAREA CARACTERISTICILOR
AGREGATELOR UTILIZATE LA REALIZAREA
BETOANELOR

Dr. Ing. Ramona PINȚOI

ICECON SA

Abstract
The paper presents the test methods for the aggregates used in the concrete
compositions.
There are verified the aggregates characteristics which are required for a
specific concrete class and there are determined the thresholds imposed by the
national and international in force regulations.

1. Introducere
Tipul, dimensiunile şi categoriile de agregate privind de exeplu, aplatizarea,
rezistenţa la îngheţ-dezgheţ, abraziunea, rezistenţa, conţinutul de părţi fine, etc.
trebuie să fie secţionat ţinând seama de:
- tehnologia de executare a lucrării;
- utilizarea finală a betonului;
- cerinţele de mediu înconjurător la care va fi supus betonul;
- toate cerinţele pentru agregate aparente sau agregatele pentru betonul decorativ.
Dimensiunea maximă nominală superioară a agregatului trebuie secţionată
ţinând seama de grosimea acoperirii cu beton a armăturilor şi dimensiunea
minimă a secţiunii elementelor.

2. Încercări necesare pentru verificarea calităţii agregatelor

minerale (agregate naturale şi/sau concasate):
- Granulometrie - încercarea constă în separarea unui material în mai multe
clase de granulozitate de dimensiuni descrescătoare, cu ajutorul unei serii de site.
Procedeul adoptat este cernerea prin spălare sau cernerea uscată. Masele de
granule reţinute pe diferitele site sunt raportate la masa iniţială a materialului.
Procentele cumulate ale trecerii pe fiecare sită sunt prezentate sub formă numerică
şi dacă este necesar (şi sunt cerute) sub formă grafică;
- Coeficient de aplatizare - încercarea constă în efectuarea unei duble
cerneri. Mai întâi, eşantionul este fracţionat în agregate elementare di/Di aşa cum
este indicat în SR EN 933-3, cu ajutorul sitelor de încercat. Fiecare din agregatele

138
elementare di/Di este apoi cernut cu ajutorul grătarelor cu fante paralele cu o
mărime a deschiderii Di/2.;
- Coeficient de formă - particulele individuale dintr-o probă luată dintr-un
agregat grosier sunt clasificate pe baza raportului între lungime L şi grosime E
măsurarea făcându-se cu ajutorul unui şubler;
- echivalent de nisip - echivalentul de nisip se determină pe 2 probe de nisip
cu granulaţia 0-2 mm. Nisipul împreună cu soluţia se agită. După 20 min se
măsoară înălţimea maximă până la care a ajuns argila, după care cu ajutorul unui
piston se determină înălţimea maximă a nisipului. Cu aceste două valori se
determină echivalentul de nisip;
- rezistenţa la sfărâmare – Los Angeles - un eşantion de agregate se rulează
împreună cu bilele de oţel într-un tambur rotativ. În final, se determină cantitatea
de material reţinut pe sita de 1.6 mm;
- rezistenţa la uzură – micro Deval - încercarea constă în măsurarea uzurii
produsă în condiţiile stabilite prin frecările reciproce ale agregatelor într-un
cilindru ce se roteşte împreună cu o încărcătură abrazivă;
- absorbţia de apă - masa volumică reală se calculează pornind de la raportul
masă/volum. Masa se determină prin cântărirea probei de încercat saturate şi cu
suprafaţa uscată şi din nou după uscarea în etuvă. Volumul se calculează pornind
de la masa volumului de apă dislocuit, determinat fie prin reducerea masei, după
metoda cu coş din sârmă;
- rezistenţa la îngheţ-dezgheţ - După ce au fost îmbibate în apă la presiunea
atmosferică, probele aparţinând unei singure clase granulometrice sunt expuse la
10 cicluri de îngheţ-dezgheţ. Aceasta presupune răcire la -17.5°C în apă şi apoi
dezgheţare într-o baie de apă la +20°C. după terminarea ciclurilor de îngheţ-
dezgheţ, agregatele sunt examinate pentru observarea eventualelor schimbări
(formare de fisuri, pierdere de masă şi, dacă este nevoie, schimbări de rezistenţă).

3. Verificarea agregatelor
Agregatele utilizate în această cercetare pentru încercările necesare
determinărilor specificate sunt agregate naturale de carieră având certificat de
„Constanţă a performantei” în sistemul de evaluare şi verificare a constanţei
produsului pentru construcţii „2”, cât şi implicit „Declaraţie de performanţă”.
Verificarea caracteristicilor agregatelor naturale de carieră utilizate în
realizarea reţetelor de beton au fost realizate conform normelor şi standardelor în
vigoare la momentul actualşi au următoarele valori determinate:

139
 - granulometrie sort 0/4mm: Tabel 1
Procente cumulate ale
Deschiderea Procent de refuz cernutului
ochiurilor
Masa de refuz R i
M 1   Ri
Ri PRi  i
* 100
sitelor M1 PCi  * 100
(g) M1
(mm) (%)
(%)
8 0 0 100
4 5,7 2,9 97,1
2 43,6 24,7 75,3
1 46,9 48,1 51,9
0.5 41,2 68,7 31,3
0.25 29,3 83,4 16,6
0.063 22,8 96,3 3,7
P 7,5 - -
Procentul părţilor fine, f 3,7%
- granulometrie sort 4/8mm: Tabel 2
Procent de refuz Procente cumulate ale cernutului
Deschiderea Masa de
R M 1   Ri
ochiurilor refuz i

sitelor Ri PRi  i
* 100 PCi  * 100
M1 M1
(mm) (g) (%) (%)
11,2 0 0 100
8 30,9 5,2 94,8
4 527,7 93,1 6,9
2 39,7 99,7 0,3
P 1,7 - -
- granulometrie sort 8/16mm: Tabel 3
Procent de refuz Procente cumulate ale cernutului
Deschidere Masa de
R M 1   Ri
a ochiurilor refuz i
PRi  i
* 100 PCi  * 100
sitelor Ri M1 M1
(mm) (g) (%) (%)
22,4 0 0 100
16 57,9 2,2 97,8
8 2361,9 93,1 6,9
4 135,2 98,3 1,7
P 45,0 - -

140
 - coeficient de aplatizare: Tabel 4
Nr crt Caracteristici determinate Simbol UM Valoare
1 Coeficient de aplatizare sort 4/8mm FI % 10
2 Coeficient de aplatizare sort 8/16mm FI % 3
- coeficient de formă: Tabel 5
Nr crt Caracteristici determinate Simbol UM Valoare
1 Coeficient de formă sort 4/8mm SI % 18,5
2 Coeficient de formă sort 8/16mm SI % 10,4
- echivalent de nisip: Tabel 6
Nr crt Caracteristici determinate Simbol UM Valoare
1 Echivalent de nisip SE(10) % 63
- rezistenţa la uzură: Tabel 7
Nr crt Caracteristici determinate Simbol UM Valoare
1 Coeficientul micro Deval MDE % 15
- rezistenţa la fragmentare: Tabel 8
Nr crt Caracteristici determinate Simbol UM Valoare
1 Coeficientul LOS ANGELES LA % 27
- rezistenţa la îngheţ-dezgheţ: Tabel 9
Nr crt Caracteristici determinate Simbol UM Valoare
procentul de pierdere de masă după ciclurile de
1 F % 0,97
îngheţ-dezgheţ sort 4/8mm
procentul de pierdere de masă după ciclurile de
2 F % 0,87
îngheţ-dezgheţ sort 8/16mm
- masă volumică: Tabel 10
Nr crt Caracteristici determinate Simbol UM Valoare
1 Masa volumică în vrac sort 0/4mm b Mg/m 3
1,34
2 Masa volumică în vrac sort 4/8mm b Mg/m 3
1,38
3 Masa volumică în vrac sort 8/16mm b Mg/m 3
1,43
- coeficient de absorbţie a apei: Tabel 11
Nr Valoare
Caracteristici determinate Simbol UM
crt 1 2 3 4
Coeficientul de absorbţie a apei
1 WA24 % 1,63 1,60 1,58 1,60
după scufundare timp de 24h

Conform CP 012-1:2007 curba granulometrică a agregatelor naturale de

carieră utilizate trebuie să se încadreze în zona de granulometrie reprezentată în
figura 1.

141
Fig. 1 Zone de granulozitate pentru dimensiunea maximă a agregatelor de 16 mm

Agregatele utilizate în reţeta optimă de realizare a clasei C35/45 sunt

agregate de carieră care au următoarea curbă granulometrică ce se încadrează în
limitele impuse de normativul de realizare al betonului CP 012-1:2007:

Fig. 2. Curba granulometrică a agregatelor utilizate în betonul C35/45

Agregatele utilizate în reţeta optimă de realizare a clasei C40/50 sunt

agregate de carieră care au următoarea curbă granulometrică ce se încadrează în
limitele impuse de normativul de realizare al betonului CP 012-1:2007:

142
 Fig. 3. Curba granulometrică a agregatelor utilizate în betonul C40/50

4. Bibliografie
- CP 012-1:2007 – Cod de practică pentru producerea betonului
- NE 012-2:2012 – Normativ pentru producerea betonului şi executarea lucrărilor
din beton, beton armat şi beton precomprimat. Partea 2 : executarea lucrărilor din
beton
- SR EN 12620+A1:2008 – Agregate pentru Betoane
- SR EN 933-1:2012 - Determinarea granulozităţii - Analiza granulometrică prin
cernere
- SR EN 933-3:2012 - Determinarea formei granulelor. Coeficient de aplatizare
- SR EN 933-4:2008 - Determinarea formei particulelor. Coeficient de formă
- SR EN 933-8:2012 - Evaluarea părţilor fine. Determinarea echivalentului de
nisip
- SR EN 1097-1:2011 - Determinarea rezistenţei la uzură (micro-Deval)
- SR EN 1097-2:2010 - Metode pentru determinarea rezistenţei la sfărâmare
- SR EN 1097-3:2002 - Metode pentru determinarea masei volumice în vrac şi a
porozităţii intergranulare
- SR EN 1097-6:2013 - Determinarea masei reale şi a coeficientului de absorbţie a
apei
- SR EN 1367-1:2007 - Determinarea rezistenţei la îngheţ-dezgheţ

143
 CONCEPTE NOI UTILIZATE LA CONSTRUCTIA
DRUMURILOR

Ing. Diana POPESCU*,

Conf.dr.ing. Adrian BURLACU**,
Conf.dr.ing. Carmen RĂCĂNEL**

*S.C. Global Service Proiect S.R.L.

**Universitatea Tehnică de Construcții București România, Facultatea de Căi
Ferate, Drumuri și Poduri

ABSTRACT

Roads networks have a major impact on terrestrial ecosystems and on

human life quality so there is an imperative need for a new approaching regarding
system sustainability. The purpose of this paper is to highlight some principles
that should be taken into account in the design phase and maintenance process of
roads and to briefly present a traffic management tool: intelligent transport
system.

1. INTRODUCERE

Drumurile, motorul comerțului la nivel mondial, au devenit o adevărată

provocare pentru administrațiile de drumuri de pretutindeni: cererea pentru
drumuri va depăși întotdeauna oferta, iar construcția unor drumuri noi conduce la
polemici multiple legate de poluarea mediului (atât în etapa de construcție a unui
drum, cât și poluarea rezultată din exploatare), spațiul necesar (traseul unui drum
se întinde în mod curent pe mai multe sute de kilometri și poate întâlni în calea sa
diferite ecosisteme), dar și de natură economică (costul unui drum nu se referă
doar la costul de construcție, ci și la costurile de întreținere ulterioară).
De aceea este foarte important ca proiectarea și întreținerea drumurilor să
se facă pe principiul dezvoltării durabile: infrastructură de înaltă calitate cu lucrări
minime de întreținere al căror impact asupra fluxului de trafic să fie minim.
Într-un raport întocmit de către the Forum of European National Highway
Research Laboratories (FEHRL) sunt menționate patru concepte ajutătoare pentru
proiectarea si întreținerea unor drumuri durabile:

144
 - Dezvoltare durabilă: dezvoltarea unor materiale și tehnologii care să
asigure performanța și fiabilitatea structurii rutiere;
- Întreținere minimă, fără întreruperi, care să permită efectuarea lucrărilor
într-un ritm rapid;
- Optimizarea cererii şi ofertei: drumurile sau străzile existente să poată fi
adaptate cu ușurință la cerințele momentului;
- Utilizarea unor instrumente de gestionare si evaluare, precum centrele de
monitorizare a traficului, utilizarea în etapa de proiectare a metodelor de
analiză a întregului ciclu de viață al unui produs, atât din punct de vedere
al impactului asupra mediului înconjurător (analiza de tip LCA - Life
Cycle Assessment), cât și din punct de vedere al impactului economic
(analiza de tip LCCA - Life Cycle Cost Analysis).

2. DEZVOLTAREA DURABILĂ

Dezvoltarea durabilă înseamnă satisfacerea necesităților generațiilor

prezente, fără a compromite capacitatea generațiilor viitoare de a-și satisface
propriile necesități, conform definiţiei dată prin Declaraţia asupra Mediului şi
Dezvoltarii de la Rio de Janeiro, 1992.
În viitor, proiectarea și construcția unui drum, trebuie să țină cont de
impactul pe care îl au pe termen lung asupra mediului înconjurător, factorului
uman și nu în ultimul rând, impactul de ordin economic. Principiul dezvoltării
durabile ia în calcul nu doar costul inițial al construcției, ci mult mai multe
aspecte precum: pierderile de ordin economic care pot surveni în timpul lucrărilor
de întreținere din cauza congestiei traficului sau posibilitatea reducerii la minim a
impactului asupra faunei si florei.
Adoptarea acestui principiu ar fi util pentru întreaga comunitate, el având
numeroase beneficii, precum:
- Optimizarea lucrărilor de intervenție;
- Minimizarea impactului asupra mediului înconjurător;
- Beneficii asupra factorului uman: confortul si siguranța utilizatorului
depind de starea structurii rutiere.
Transportul durabil este una dintre cele șase provocări cheie identificate de
către Strategia de Dezvoltare Durabilă a Uniunii Europene (Bruxelles, 26 iunie
2006) a căror proiectarea și implementare va fi ghidată de principiile enunțate la
Rio de Janeiro in 1992.

3. PRINCIPIUL ÎNTREȚINERII MINIME

Metoda clasică de construire a unui drum, precum și materialele

componente trebuie in prezent sa aibă o serie de proprietăți care sa îndeplinească o
întreagă gamă de funcții deoarece, în timp, îmbrăcămintea rutiera a evoluat de la
145
un simplu strat de rulare la un strat care trebuie să confere rezistență, confort,
frecare, impermeabilitate și zgomot redus.
Cerințele funcționale ale structurii rutiere variază în funcție de loc și timp,
dar și de utilitatea drumului. O nouă metodă de construcție și întreținere a
drumurilor a apărut în anii 1990 și a început să fie folosită pe scară largă în Statele
Unite ale Americii din anii 2000: pentru a minimiza lucrările de întreținere,
calitatea generală a structurilor rutiere trebuie să fie îmbunătățită. Un trafic mai
mare înseamnă lucrări de calitate superioară care să necesite timp mai mic de
construcție si lucrări minime de reabilitare, astfel a apărut ideea prefabricării
structurilor rutiere.
Printre avantajele acestui tip de structură rutieră putem enumera:
- posibilitatea de fabricare în interior a elementelor prefabricate în condiții
de producție controlate, rezultând elemente prefabricate cu o calitate
tehnică crescută;
- asamblarea acestor prefabricate va fi mai puțin dependentă de condițiile
meteorologice și, prin urmare, va fi mai rapidă și mai flexibilă decât
metoda de construcție tradițională.
- încorporarea dispozitivelor inteligente, cum ar fi dispozitivele utilizate
pentru monitorizarea performanțelor componentelor rutiere se poate face
mai simplu.
Pe plan internațional, din punct de vedere al drumurilor prefabricate, este
preferată tehnologia dalelor prefabricate din beton de ciment în detrimentul celei
cercetate în Olanda care se referă la prefabricarea unor covoare de mixtură
asfaltică.

4. OPTIMIZAREA CERERII ȘI A OFERTEI ÎN DOMENIUL

TRANSPORTURILOR

Majoritatea țărilor au pus bazele sistemelor de infrastructură în anii 1970 –

1980, astfel în prezent, cele mai multe dintre ele nu mai corespund nevoilor
actuale. Cele mai mari probleme apar bineînțeles în interiorul orașelor, la străzi:
am evoluat de la o lume fără blocaje rutiere, la una in care blocajele au ajuns ceva
obișnuit. Traficul nu are nevoie de foarte mulți factori perturbatori: este suficientă
o schimbare bruscă a vremii sau un accident rutier pentru a cauza blocaje rutiere.
Totuși, cu ajutorul progreselor tehnologice înregistrate in ultimii ani, au apărut noi
metode care să ajute fluidizarea traficului, fără a construi benzi de circulație
suplimentare, deoarece spațiul disponibil trebuie utilizat cât mai eficient.
Una dintre soluțiile găsite și folosite în prezent se referă la utilizarea
marcajelor dinamice. Soluția se referă la înlocuirea marcajelor tradiționale din
vopsea cu marcaje din LED-uri. Astfel, se pot delimita benzile cu aceste marcaje
din LED-uri care vor deveni vizibile atunci când este cazul: de exemplu, în timpul

146
orelor de vârf, se pot folosi aceste marcaje din LED-uri pentru a transforma un
drum cu două benzi într-unul cu trei benzi cu marcajele orizontale
corespunzătoare acestei situații (în mod normal, aceste LED-uri ar fi oprite şi ar fi
aprinse doar cele pentru situația în care traficul s-ar desfășura pe două benzi).

5. UTILIZAREA INSTRUMENTELOR DE GESTIONARE ȘI EVALUARE

Principalul scop al infrastructurii rutiere este asigurarea transportului de

oameni şi mărfuri in condiții de siguranță şi confort. Pentru îndeplinirea acestor
obiective, infrastructura de transport trebuie să îndeplinească o serie de cerințe pe
întreaga sa durată de viață, cerințe legate de rezistență, rugozitate, planeitate etc.
Cei care trebuie să se asigure că toate drumurile publice îndeplinesc aceste cerințe
sunt administratorii drumului.
Pe lângă administrarea drumurilor, aceste instituții trebuie sa facă față și
exigențelor comunităților umane: asigurarea unui flux de trafic continuu cu impact
minim asupra mediului înconjurător. Totuși, volumul de trafic si încărcările din
trafic sunt în continuă creștere, iar oamenii au nevoie de mai multe drumuri, de
preferabil autostrăzi sau drumuri expres, pe care se poate circula cu o viteză
ridicată în condiții de siguranță şi confort. Un trafic mai mare va conduce la
deteriorarea mai rapidă a unei structuri rutiere care a fost proiectată
necorespunzător și în consecință la întârzieri și mai mari cauzate de lucrările de
întreținere. Mai mult, creșterea traficului poate avea si un impact negativ asupra
sănătății populației din cauza creșterii emisiilor de noxe.
Astfel, aceste sisteme de gestionare a traficului și evaluare a stării tehnice
a drumurilor ar putea fi un sprijin pentru autoritățile ce se ocupă de acest tip de
probleme. O serie de instrumente de management ar trebui dezvoltate pentru
optimizarea deciziilor.

6. UTILIZAREA SISTEMELOR INTELIGENTE DE TRANSPORT ÎN

ROMÂNIA

Sistemele inteligente de transport reprezintă o gamă largă și diversă de

tehnologii care au ca scop creșterea siguranței circulației, atât pietonale, cât și
rutiere, feroviare, maritime, aeriene, reducerea blocajelor din trafic, minimizarea
impactului asupra mediului înconjurător, reducerea consumului de energie şi
creșterea productivității economice. Aceste sisteme inteligente sunt folosite pe
scara largă la nivel mondial, iar de ceva timp ele sunt folosite și în Romania în
orașe precum București, Cluj etc.
În București, sunt peste 40 de intersecții și artere principale, precum și
centre comerciale monitorizate și corelate prin intermediului sistemelor inteligente
de transport, precum:
147
 Tabelul.1 Intersectii monitorizate cu ajutorul SIT in Bucuresti
Bd. Pache Protopopescu Calea Serban Voda -Cutitul de Argint
Bd. Unirii Calea Vacaresti - str. Pridvorului
Calea Vacaresti - Sun Plaza Calea Vitan - str. Zizin
Sos.Panduri - str. Urdareanu Str.Ferentari - str. Bachus
Sos.Panduri - str. Ciuca Pasaj Lujerului-str.Uverturii
Bucla Cotroceni Bd. Timisoara – str. Brasov
Sos.Panduri - str. Ghiulamila Bd. Timisoara - str. Moinesti
Batistei - JL Calderon Bd. Timisoara – str. V. Oltului
CA Rosetti - JL Calderon Pasaj Basarab - Calea Plevnei
Sos. Stefan cel Mare - Ghiocelul Pasaj Basarab- sos. Grozavesti
Calea Ferentari- Nasaud Bd. Iuliu Maniu – str. Rasaritului
Bd. Iuliu Maniu – str. Rasaritului Str. Lascar Catargiu – Calea Victoriei
Brancoveanu-bd. Metalurgiei Kaufland – bd. Barbu Vacarescu
Str. Eminescu - Icoanei Bd. Camil Ressu – str. Dristorului
Str. Elefterie - Clunet IL Caragiale - Maria Rosetti
Str. Agricultori – str. Orzari Spl. Unirii - Cal. Victoriei
Principalul avantaj oferit de acest sistem de management al traficului îl
constituie modul de funcționare adaptiv al componentelor de semaforizare, și
anume regimul de funcționare inteligent. Acest modul de funcționare inteligent
constă în ajustarea timpilor de semaforizare din intersecții la valorile de trafic din
fiecare moment. Detectori de trafic care furnizează informațiile sistemului trebuie
să fie instalați în fiecare intersecție. Centrul de Control va comunica permanent cu
vehiculele de transport public, astfel timpii de semaforizare din intersecții vor
putea fi ajustați astfel încât timpii de sosire în stații a vehiculelor de transport
public să fie conform programului stabilit. Toate intersecțiile prevăzute cu sisteme
inteligente de transport vor fi conectate prin fibra optică între ele și, de asemenea,
cu un Centru de Control.
Avantajele implementării sistemelor inteligente de transport:
- Fluidizarea traficului datorită îmbunătățirii condițiilor de circulație;
- Îmbunătățirea serviciilor regiilor de transport în comun prin respectarea
unui program de sosire și plecare a vehiculelor din stație;
- Semnalizarea instantanee a echipamentelor defecte din intersecții;
- Îmbunătățirea serviciilor vehiculelor de intervenție.
Principalii beneficiari ai sistemelor inteligente de transport sunt
următoarele patru categorii de participanți la trafic:
- Proprietarii și administratorii rețelelor de transport;
- Conducătorii de vehicule și gestionarii de parcuri auto;
- Călătorii;
- Autoritățile locale și centrale.

148
6. CONCLUZII

Pentru a asigura dezvoltarea durabilă a infrastructurii drumurilor trebuie

luați în considerare și alți factori față de cei enumerați anterior, precum emisiile de
noxe, nivelurile de zgomot, deșeuri periculoase și siguranța lucrătorilor. Nu
trebuie ignorat nici impactul asupra mediului înconjurător sau asupra calității
vieții umane. Înțelegerea ansamblului creat de toți acești factori va ajuta la
dezvoltarea întregului lanț implicat în managementul și construcția de drumuri: de
la producătorii și furnizorii de materiale la constructori și inginerii proiectanți.
În cazul marilor aglomerări urbane, cum este și cazul Bucureștiului,
utilizarea eficienta a sistemelor inteligente de transport pentru transportul urban
ajută foarte mult la decongestionarea traficului: o aplicare sistematică a sistemelor
inteligente de transport sporește semnificativ atractivitatea și utilizarea
transportului public urban, reduce impactul negativ asupra mediului înconjurător,
prin diminuarea cantităților de emisii poluante și duce la o economie
semnificativă de timp pentru participanți. Aceste sisteme inteligente de transport
necesită însă eforturi financiare susținute pentru implementare. Un cost de
implementare mare implică rezultate pe măsură: confort sporit, timp minim de
așteptare, eliminarea congestiilor, diminuarea poluării, diminuarea utilizării
transportului individual în detrimentul celui public, reducerea costurilor cu
întreținerea vehiculelor

BIBLIOGRAFIE

1. “New Road Construction Concepts” – Raport întocmit de către Forum of

European National Highway Research Laboratories (FEHRL), 2008
2. “Inteligența în transporturi: Sisteme inteligente de transport” – D.Banciu,
R.Hrin, G.Mihai, L.Anghel și A.David, Editura Capitel, 2005
2. “Studiu privind concepte noi utilizate la evaluarea costurilor totale asociate
duratei de viață a unui drum ” – Diana Popescu, Lucrare de disertaţie,
îndrumător Ș.l.dr.ing. Adrian Burlacu, Bucureşti, 2016

149
 CU PIVIRE LA ARGUMENTAREA MĂRIMILOR DE
SUPRALĂRGIRE A PĂRŢII CAROSABILE DRUMURILOR
PUBLICE ÎN CURBE

Ghenadie POGORLEŢCHI

Universitatea Tehnică a Moldovei

ABSTRACT
This article presents a review of the justification of the value of widening the
carriageway on the public roads of curves in terms of taking into account the
criticism of guidance on this issue, presented in NCM D.02.01 - 2015 "Design of
public roads."

La parcurgerea curbei roţile autovehiculului descriu curbe cu raze diferite:

roata exterioară din faţă descrie curba cu raza cea mai mare, iar roata interioară
din spate - curba cu raza cea mai mică. Din cauza spaţiului necesar înscrierii în
curbă a caroseriei autovehiculelor benzile pe care le ocupă efectiv autovehicule în
mişcarea curbulinie sunt mai late cu cele din aliniament. Rezultă că în curbă
partea carosabilă a drumului trebuie executată cu un spor de lăţime care să
permită înscrierea autovehiculelor în curbă în deplină siguranţă. Diferenţa dintre
lăţimile căii în curbă şi în aliniament se numeşte supralărgire căii.
Importanţa necesităţii de supralărgire a căii în curbă este argumentată luând în
considerare impejurările următoare:
1) în cazul supralărgirii căii în curbă se măreşte gradul de siguranţă a
circulaţie rutiere din cauza că este asigurat spaţiul de mişcare inofensivă a
autovehiculelor, evitând ciocnirea laterală a lor,
2) supralărgirea căii în curbă şi amenajarea curbei în spaţiu asigură mişcarea
autovehiculelor cu viteza care au avut în aliniamente,
3) parcurgerea sectoarelor numeroase de curbă a drumului fără reducerea
vitezei de circulaţie a autovehiculelor înseamnă utilizarea raţională a
combustibiului, micşorarea gradului de poluare a aerului cu gazele de
eşapament şi timpului de transportare a încărcăturilor şi pasagerilor,
Înformaţia privind supralărgirea căii în curbe prezentată în NCM D.02.01-2015
[1] are nevoie de corectare: trebuie de asigurat concordanţa informaţiei în 5.6.1 şi
5.6.3 privind mărimea razei curbei în plan: “mai mici de 500 m”(5.6.1) sau “de
500 m şi mai mici”(5.63).Pe lângă această există o contrazicere: în 5.6.2 [1] se
confirmă că “Pentru a se putea menţine neschimbate lăţimile acostamentelor se
150
supralărgeşte şi platforma cu aceeaşi mărime”; iar în 5.6.3 [1] – “Supralărgirea se
amenajează din partea interioară a curbei, lăţimea acostamentului în acest caz
trebuie să fie de minim 1 m”.
În tabelul 6 [1] sunt prezentate valorile supralărgirii e care trebuie adoptate în
cazul drumurilor de categorii Ib, IV, V în funcţie de raza curbei circulare care
variază de la 20 m până la 500 m. După analiza informaţiei prezentate în tabelul 6
[1] nu este clar:
1) de ce Rmax = 500 m, în normele de proiectare precedente [2] în cazul când
R = 1000 m şi distanţa dintre marginea din faţă şi osia din spate a
autotrenului l = 18 m mărimea supralărgirii depline e = 0.4 m ( tabelul 9
[2]),
2) din ce cauză Rmin = 20 m, necatând că în tabelul 7 [1] Rmin = 30 m în
funcţie de viteza de proiectare Vp , pe lângă această în cazul drumului de
categoria Ib Rmin = 800 m pentru Vp = 120 km/h (relief de şes), Rmin = 600
m pentru Vp = 100 km/h (relief de deal), Vp = 120 km/h (relief de şes),
Rmin = 300 m pentru Vp = 80 km/h (în regiuni accidentate) conform
tabelelor 2 şi 7 [1],
3) pentru ce, necatând că în 5.6.1 [1] se confirmă că partea carosabilă a
drumurilor în curbele cu raze mai mici de 500 m se supralărgeşte cu o
mărime egală cu suma supralărgirilor e ale fiecării benzi de circulaţie, în
tabelul 6 [1] sunt prezentate valorile următoare a supralărgirii e : dacă R =
100 m, e = 1.0 m (pentru 2 benzi de circulaţie), e = 0.7 m (pentru o singură
bandă de circulaţie), dacă R = 50 m, atunci respectiv e = 2.1 m şi e = 1.4
m, dacă R = 30 m atunci respectiv e = 3.5 m şi e = 2.4 m,
4) de ce mărimea supralărgirii determinată prin formula (5.1) din [1] este
exprimată în cm (5.6.8 [1]), necatând că componentele formulei D şi R
sunt exprimate în m, iar în componenta 0.1V/√R , care a fost stabilită
empiric, viteza de proiectare Vp se exprimă în km/h,
5) din ce cauză în [1] este prezentată numai formula pentru determinarea
mărimilor supralărgirilor, necatând că valorile mai mari ale supralărgirilor
se obşin în cazul autotrenurilor şi autovehiculelor articulate, în aceste
situaţii trebuie ţinut seama de faptul că traiectoria roţilor remorcii sau
semiremorcii este mai deplasată spre centrul curbei decât traiectoria roţilor
vehiculului tractor.
Luând în considerare informaţia expusă mai sus se propune:
1) trebuie de corectat tabelul 6 [1] , luând în considerarefaptul că mărimea
supralărgirii e depinde de viteza de proiectare Vp, iar măriea Vp se
argumentează în funcţie de categoria tehnică a drumului şi formei
reliefului (tabelul 2 [1]), în plus Rmin se determină în funcţie de Vp (tabelul
7 [1]), astfel în tabelul 6 [1] trebuie de prezentat mărimile maxime a
supralărgirii e pentru o singură bandă de circulaţie aparte pentru fiecare
categorie tehnică a drumului, luând în considerare Rmin ,
151
 2) mărimile maxime a supralărgirei e pentru o singură bandă de circulaţie
trebuie de argumentat folosind formulele:
- 5.1 din [1] în cazul autovehiculului izolat cu lungimea maximă
admisă (Lmax = 12.0 m [4]);
- 1,2,3,4 şi schema de calcul prezentată în fig.1 în cazul vehiculului
articulat [3] (Lmax = 16.5 m [4]);
- 5,6,7,8(sau 4) şi schema de calcul prezentată în fig.2 în cazul
trenului rutier [3] (Lmax = 18.75 m [4]);
3) trebuie de adăugat în [1]: 5.6.9 Supralărgirea e se calculează şi în alte
ipoteze, adoptându-se valorile cele mai defavorabile sau cele mai frecvente, luând
în considerare importanţa şi specificul drumului, precum şi componenţa traficului
rutier.

Fig. 1. Schema de calcul pentu argumentarea mărimilor de supralărgire a benzii de

circulaţie în cazul vehiculului articulat [3].
În conformitate cu schema de calcul prezentată în fig.1 valoarea razei minime
Ri cu care se poate înscrie vehiculul articulat în curbă se determină prin formula
următoare: Ri = l ctg α - c′/2 , (1)
Re = √ (L + (R m + c/2) ),
2 2
(2)
R m = l / sin α , (3)
unde: α este unghiul de rotire admisibil al semirimorcii în jurul punctului de
cuplare.
Banda de circulaţie ocupată de vehicul articulat este cuprinsă între raza
interioară R i şi raza exterioară Re .
Lăţimea benzii de circulaţie în curbă B c1 rezultă din schema de calcul (fig.1):
152
 B c1 = R e - R i, (4)
În cazul trenului auto (autovehiculului cu remorcă) traiectoria roţilor remorcii
fiind, ca şi în cazul anterior, deplasată spre centrul curbei (fig. 2).

Fig. 2. Schema de calcul pentu argumentarea mărimilor de supralărgire a benzii de

circulaţie în cazul autovehiculului cu remorca [3].

R2m1 = (R i + c′/2)2 + l2, (5)

R2m2 = R2m1 + d2, (6)
R2 e = (Rm2 + c/2)2 + L2, (7)
Lăţimea benzii de circulaţie în curbă B c1 (fig.2) se determină folosind formula (4)

Bibliografie

1. Normativ în Construcţii NCM D.02.01:2015.Proiectarea drumurilor publice.

Ministerul Dezvoltării Regionale şi Construcţilor, Chişinău, 2015.
2. CНиП 2.05.02-85. Автомобильные дороги. Госстрой СССР. - М.: ЦИТП
Госстрой СССР, 1986 с последующими изменениями и дополнениями.
3. Zarojanu H.,Popovici D. Drumuri.Trasee. Casa de editură VENUS, Iaşi, 1999.
4. Parlamentul Republicii Moldova, Lege nr.85 din 07.07.11”Pentru modificarea
şi completarea Legii drumurilor nr. 509-XIII din 22 iunie 1995”. MO al RM
nr.122-127, 29.07.2011.
153
 SPORIREA IMPERMEABILITĂȚII
BETONULUI LA LICHIDE

prof. univ., dr. hab. Ion RUSU,

lector superior Eduard PROASPĂT

Universitatea Tehnică a Moldovei

ABSTRACT
Continuity of capillary-porous concrete structure is proven by the permeability of
as high pressure fluids can penetrate into the concrete cement highest quality. Ex-
perimental research conducted could identify concrete composition influences the
porosity and permeability characteristics of concrete. Concrete with added fibers
and polymer has a porosity, which reduces concrete permeability to corrosive
agents.

1. Introducere
Continuitatea structurii capilar-poroase a betonului este dovedită prin permea-
bilitatea lui, întrucât la presiuni ridicate fluidele pot pătrunde în betonul de ciment
de cea mai bună calitate. Datorită structurii eterogene și caracterului evolutiv al
structurii, determinarea permeabilității betonului este una din cele mai complexe
încercări [1]. Caracterul hidrofil al betonului îi determină o comportare diferită la
difuzia soluțiilor apoase sau a gazelor, iar pentru același fluid, capilare cu diame-
tre diferite se comportă diferit.
Una din cauzele degradării timpurii a betonului construcțiilor este acțiunea io-
nilor de sulfați și [2]. Între ionii sulfatici și constituenții pietrei de ciment se pro-
duc reacții chimice, iar produșii de reacție rezultați cristalizează cu creșteri mari
de volum. Acumularea produșilor formați, în stare solidă, în porii pietrei de ci-
ment, generează apariția unor forțe distructive în masa betonului, ceea ce determi-
nă fisurarea și ulterior expansiunea acestuia. Un aspect particular al atacului sulfa-
tic asupra betonului este acela că evoluția în timp a procesului presupune trei eta-
pe: I - etapa de formare a produșilor de reacție sulfatici (sulfat aluminatul trical-
cic) în porii betonului, a II-a - în care are loc creșterea rezistențelor mecanice ale
betonului ca urmare a acumulării produșilor sulfatici de reacție în masa acestuia și
a III-a etapă, de umflare, fisurare și expulzare a betonului sub acțiunea forțelor
interioare dezvoltate prin acumularea de sulfat aluminat tricalcic în masa betonu-
lui. Ca urmare a acestui mecanism particular, atacul sulfatic asupra betonului este
remarcat, în general, abia în etapa a III-a, în care betonul este deja infestat cu ioni
sulfat și fisurat [3].
154
 2. Metodologia de cercetare
Determinarea gradului de impermeabilitate a betonului studiat s-a făcut pe
epruvete-cuburi cu latura 150 mm, pe serii de 3 cuburi din beton cu compoziția
conform tabelului 1 și 3 cuburi conform compoziției din tabelul 2, la vârste de 28,
180 și 365 de zile la masa de impermeabilitate beton tip PROETI (cu 6 posturi) în
bazinul căreia s-a turnat soluția de SO42- (30006000 mg/l) în vederea studierii
atacului chimic sub presiune. Fața expusă presiunii soluției cursive s-a ales în ra-
port cu direcția de turnare a betonului în așa fel încât să corespundă situației în
care funcționează elementul de construcție.

Tabelul 1. Compoziția betonului de clasa C20/25

Componente Cantitatea
Ciment Portland CEM I 32,5R 380 kg/m3
Granit fracția 5-20 mm 1104 kg/m3
Nisip cuarțos fracția 0-4 mm 595 kg/m3
Apă 224 l/m3
Apă/ciment 0,60

În capilare fine, potențialul capilar

al soluției este mai mare decât potenția-
lul gravitațional (corp capilar), iar în
capilare mai largi și în pori, potențialul
capilar al soluției este mai mic decât cel
gravitațional (corp poros). Permeabili-
tatea la lichide este condiționată de
compactitatea betonului respectiv de
porozitatea sa. Permeabilitatea betonu-
lui nu este o funcție simplă a porozității
sale; în afara volumului porilor, per-
meabilitatea betonului mai este influen-
Figura 1. Alcătuirea postului de încercare a țată și de dimensiunea, distribuția și
betonului la permeabilitate: continuitatea porilor.
1 – epruvetă; 2 – tije de fixare; 3 – bazin de Căile de penetrare a lichidului în
oțel, alimentat cu apă și soluție corozivă sub beton sunt: presiune hidraulică; sorbție
presiune; 4 – șaibă de fixare cu orificiu de con- capilară; difuziune a vaporilor.
trol a epruvetei; 5 – inel de etanșare din cau- Scheme instalației de determinarea a
ciuc; 6 – garnitură de cauciuc. permeabilității betonului este prezenta-
tă în figura 1.

155
Tabelul 2. Compoziția optimă a betonului cu adaos de fibre tip Multi și aditiv
acrilic
Fibre
Aditiv
Ciment, kg Apă, l Multi,
l/m3 kg/m3 kg
Proba
380 224 0,00 0,00 0,00
martor
Șarja 1 380 173 3,04 3,28 1,0
Nisip, Granit, Total agregate Total compozi- Raport
kg kg uscate, kg ție, kg A/C
Proba
595 1 104 1 699 2 303 0,60
martor
Șarja 1 644 1 196 1 840 2 397 0,46
Încercarea se începe la presiunea de 0,2 N/mm2 (2 bari), care se menține con-
stantă timp de 48 h, după care s-a ridicat la intervale de 24 h în trepte, reprezen-
tând dublul valorii treptei anterioare. Încercarea se consideră încheiată după scur-
gerea duratei de 24 h corespunzătoare presiunii finale, fără a depăși momentul în
care pe fața superioară a epruvetei apar primele semne de exfiltraţie a apei. După
valoarea acestei presiuni, betoanele se clasifică în grade de permeabilitate: p2, p4,
p6, p8, p10 și pentru lucrări speciale p12.
Pentru verificarea înălțimii de pătrundere a soluției în masa betonului, epru-
vetele se scot din dispozitivul de încercare din care se debitează fâșii subțiri, cu
ajutorul mașinii de tăiat tip Manta, pentru a măsura adâncimea de pătrundere a
soluției (figura 2).

a) b)
Figura 2. Adâncimea de pătrundere a soluției în betonul simplu (a) și cel cu aditiv și fibre (b).

Ca rezultat se consideră media măsurătorilor efectuate în secțiunile debitate

ale epruvetelor unei serii. Cercetările experimentale desfășurate în această fază au
putut identifica influențele compoziției betonului asupra caracteristicilor de poro-
zitate și permeabilitate a betonului.

156
 Tabelul 3. Rezultate obținute la 365 de zile pentru valorile adâncimii de pă-
trundere a soluției la P = 4, 8 și 12 bari, pe serii de probe cu compozițiile studiate
din beton C20/25.
Adâncimea de pătrundere a soluției, h
Probe Grad de permeabilitate, Pn
(mm)
4 46
Proba-etalon 8 42
12 40
4 29
Proba cu aditiv și fibre 8 27
12 14
Din tabelul 3 și figura 2 se observă, că betonul cu fibre și adaos de polimer are
o porozitate mai mică ceea ce micșorează permeabilitatea betonului la agenți co-
rozivi. Acest lucru este posibil datorită prezenței celor două componente: liantului
mineral și substanței organice. Liantul formează cu apa piatra de ciment, care li-
pește particulele de agregat în monolit. Pe măsura îndepărtării apei din ciment po-
limerul formează pe suprafața porilor, capilarelor, grăunților de ciment și agrega-
tului o peliculă subțire, care are o aderență bună și ajută la coeziunea dintre agre-
gat și piatra de ciment, îmbunătățește permeabilitatea betonului și funcționalitatea
scheletului mineral sub sarcină.
Pentru a investiga structura betonului au fost analizate la microscopul electro-
nic cu baleaj Leica Stereoscan 440 suprafețe debitate din mijlocul cubului
(figura 3).

Figura 3. Adâncimea de pătrundere a soluției agresive în probele de beton

Imaginile mărite de 700 ori (figura 4 a) arată, că microstructura betonului
simplu este destul de poroasă și se observă pori de diferite lungimi. Imaginile be-
tonului cu polimer din contra, arată o suprafață mai densă având mai putini pori,
în comparație cu betonul simplu (figura 4 b).

157
 a) b)
Figura 4. Imagini SEM a betonului simplu (a) și celui cu aditiv și fibre (b) și (c), după
încercările la permeabilitate cu soluție de SO42- 700
În figura 4c se observă formarea
firelor de cristale de polimer. Re-
zistența împotriva penetrării soluți-
ei în beton s-a îmbunătățit semnifi-
cativ cu ajutorul polimerului lichid
adăugat în beton în procesul de
amestecare. Într-o condiție specifi-
că, firele și rețeaua de polimer
c) formate în interiorul porilor și
Figura 4c. Formarea rețelei de fire din polimer structurii betonului, au fost în stare
în interiorul porilor structurii betonului 700 să micșoreze la jumătate adânci-
mea de penetrare a soluției.

3. Concluzii
1. Betonul cu aditiv de polimer are o microstructură mai densă în comparație
cu cel simplu și posedă o impermeabilitate la lichide mai redusă.
2. Având o porozitate mai mică betonul cu fibre și adaos de polimer micșo-
rează permeabilitatea agenților agresivi și reduce considerabil coroziunea lui inte-
rioară.

BIBLIOGRAFIE
1. SM SR EN 12390-8:2011, Încercare pe beton întărit. Partea 8: Adâncimea de
pătrundere a apei sub presiune;
2. Georgescu D., Apostu A., Performanța betoanelor preparate cu cimenturi
având conținut ridicat de zgură, fabricate în România. Revista Româna de Materi-
ale, ISSN 1583-3186, 2009, vol. 39, nr. 2, pp. 119-134;
3. I. Rusu, I. Colesnic, I. Constantinescu, Coroziunea și protecția construcțiilor
rutiere de beton armat. Al XIII-lea Congres National de Drumuri si Poduri. Vol.
II, Poiana Brașov, 15-17 septembrie 2010.

158
 К ВОПРОСУ ИЗУЧЕНИЯ ФИЗИКО-МЕХАНИЧЕСКИХ
СВОЙСТВ УПЛОТНЕННЫХ ПРОСАДОЧНЫХ ГРУНТОВ

Докторант, ст. преп. Александру РЫШКОВОЙ

Док. тех. наук, конф. унив. Владимир ПОЛКАНОВ

Технический Университет Молдовы

ABSTRACT
The article presents the research results into physico-mechanical properties
of compacted lands susceptible to wetting. Subsidence removal was accomplished
by performing earthen vertical columns executed using the RG installation.

Введение
Просадочные грунты и связанные с ними просадочные явления
широко развиты на территории республики [1]. Обладающие повышенной
прочностью в естественном состоянии, такие грунты резко (в десятки и даже
сотни раз) снижают показатели прочности при замачивании водой. Это
означает, что строительство на просадочных грунтах неизбежно связано с
дополнительными затратами, обусловленными необходимостью устранения
просадочных свойств грунтов. Любые попытки „сэкономить” в этом случае
неизбежно влекут за собой неравномерные дефформации зданий и
сооружений, нарушающие условия их эксплуатации и, в лучшем случае,
требующие дополнительных затрат на ремонтные работы; в худшем –
приводящие к разрушениям и непоправимым последствиям.
Физико-механические свойства просадочных грунтов Молдовы
изучены достаточно подробно [2÷6]. Однако, анализ литературных
источников свидетельствует о том, что процесы, происхоящие в грунтовом
масиве при попытке изменения природных свойств просадочных грунтов
изучены недостаточно. Поэтому дальнейшее исследование физико-
механических свойств уплотненных просадочных грунтов следует признать
актуальной задачей, требующей своего разрешения.
Ниже приведены предварительные результаты выполненных работ на
одном из участков в мун. Кишинэу.

Результаты исследования. Дискуссия

Исследования проводились на участке, сложенном лессовидными
просадочными суглинками и супесями, подстилаемыми с глубины
15,5÷16,5м непросадочными темноцветными суглинками. Возможная
159
суммарная просадка от природного давления грунта при его замачивании
составила 29,1см, соответсвенно, тип грунтовых условии по просадочности
– II (второй).
Устранение просадочных свойств грунтов осуществлялось с
помощью устройства грунтовых свай с применением установки RG.
Для исследования уплотнённых просадочных грунтов рядом с
устроенными грунтовыми сваями были пробурены скважины и отобраны
монолиты грунта для последующего изучения в лаборатории. Фрагмент
плана площадки с размещенными скважинами представлены на рис.1.

Рисунок 1. Схема размещения скважин

В лабораторных условиях были проведены детальные исследования

физико-механических свойств грунтов. Как отмечалось, образцы были
отобраны из тела ствола сваи, а также из скважин, пробуренных на заданных
расстояниях от её центра. Для каждого образца были выполнены испытания
на просадочность. Предварительные результаты изменения плотности
сухого грунта, пористости характеристик просадочности, по данным О.
Чебан, представлены на рис.2, 3, 4.
160
 Плотность Пористость
Рисунок 2. Графики изменения плотности сухого грунта и пористости
до и после изготовления грунтовой сваи (скв.9 – исходное состояние;
скв.11, 12 – после пробивки скважины; скв.15, 16, 17 – после
изготовления сваи)

Анализ имеющихся результатов показал, что:

1. Грунты ствола сваи обладают высокими значениями
характеристик физико-механических свойств;
161
2. Просадочные свойства грунтов, находящихся за контуром пятна
изготовленной сваи, полностью исчезают, если расстояние в свету
между сваями не превышает 1,0м;
3. Изготовление ствола сваи должно осуществляться из суглинка
при строгом соблюдении условий технологического цикла.

Рисунок 3. График изменения напряжений от собственного веса

грунта в водонасыщенном состоянии σzg,sat и начального
просадочного давления Рsl по глубине z (скв. 17)

Рисунок 4. График изменения относительной просадочности εsl

по глубине z при различных давлениях Р (скв. 17)
162
 Выводы и рекомендации
1. Применение установки RG для устранения просадочных свойств
грунтов и при необходимости улучшить несущую способность основания
фундаментов даёт положительные результаты.
2. Для окончательной отработки методики и решения вопроса о
возможности её использования на стройках республики исследования
должны быть проведены для участков с другим геологическим строением.
3. Вопрос экономической целесообразности применения указанной
методики необходимо решить на основе технико-экономического сравнения
вариантов устройства фундаментов на реальных объектах.

Библиография
1. Геоморфология Молдавии. – Кишинев: Штиинца, 1978. – 187 с.
2. Гончаров В.С., Олянский Ю.И. К вопросу о методике инженерно-
геологического районирования лёссовых пород Молдавии //
Цикличность формирования субаэральных пород. – М.: Наука,
1987. – С. 138-141.
3. Костик Г.Е. Опыт прогнозирования просадки лессовых пород
методом аналогий. – Кишинев: Штиинца, 1978. – 36 с.
4. Монюшко А.М., Олянский Ю.И. Инженерно-геологические
особенности сармат-меотических глин Молдавии. – Кишинев:
Штиинца, 1991. – 172 с.
5. Олянский Ю.И. Лессовые грунты юго-западного Причерноморья
(в пределах республики Молдова). – Кишинев: Штиинца, 1992. –
130 с.
6. Олянский Ю.И., Богдевич О.П., Вовк В.М. Условия залегания,
состав и физико-механические свойства лессовых пород
междуречья Прут – Днестр // Известия АН Молдовы. Физика и
техника, 1993. – № 1(10) С. 95-102

163
 VIBRAȚII TRANSMISE CLĂDIRILOR

Drd. Ing. Gianina Cornelia SPÂNU (ȘTEFAN)

Universitatea ”Dunărea de Jos” - Galați

RESUME
Vibration is one of the main causes for which a structure may suffer in
various ways, the most serious being impairment the integrity and health of
building occupants and its entirely destruction (or destroying it such that it can no
longer serve the purpose for which was created).
In order to establish an optimal solution for isolating structures against
vibrations is absolutely necessary to know as many of the causes that can lead to
vibrations (in other words: you can cure a "disease" if you know the cause that
produced it). The present work comes to meet those who want to start a study on
isolation of harmful vibrations to buildings. Thereby it is attempted to achieve
accurate classification of why can produce unwanted vibrations.

1. Introducere
Vibrațiile reprezintă una dintre principalele cauze pentru care o structură
poate avea de suferit în diverse moduri, cele mai grave fiind distrugerea ei în
întregime sau distrugerea ei de așa manieră încât să nu mai poată servi scopului
pentru care a fost creată. Pentru a se putea stabili o soluție optimă pentru izolarea
structurilor împotriva vibrațiilor este absolut necesar să se cunoască cât mai multe
dintre cauzele care pot duce la apariția vibrațiilor (cu alte cuvinte ca să poți
vindeca o ”boală” trebuie să cunoști cauza care a produs-o).

2. Noțiuni generale referitoare la vibrațiile transmise clădirilor

Vibrațiile sunt oscilații mecanice ce se propagă prin intermediul solului și
construcțiilor.
Parametrii cinematici esenţiali ce definesc mişcarea vibratorie periodică sunt
deplasarea, viteza, acceleraţia, precum şi frecvenţa. Alte mărimi de sinteză sunt
transmisibilitatea, grad de izolare, tărie, grad de percepere, funcţie de transfer,
impedanţă mecanică.
Evaluarea exactă a vibrațiilor necesită cunoașterea completă a parametrilor
care influențează amplitudinea acestor vibrații. De aceea, este necesar ca procesul
de producere a vibrațiilor și factorii care influențează aceste vibrații să fie cât mai
bine definite.

164
 În general, vibrațiile sunt definite complet în momentul în care se cunosc:
- sursa de vibrații (unde este generată forţa dinamică);
- calea de propagare a undelor (cum este transmisă energia);
- receptorii de vibrație (ce cantitate de zgomot sau vibrație poate fi tolerată).

3. Perceperea vibrațiilor
Perturbația datorată vibrațiilor are loc atunci când acestea depășesc limita
percepției umane. Gama de vibrații care perturbă omul este mult mai mică decât
intervalul care provoacă perturbări clădirilor obișnuite. Vibrațiile a căror frecvență
este mai mică de 20 Hz au efecte dăunătoare asupra corpului uman, mai exact
vibrațiile de frecvențe între 1 și 10 Hz sunt cele mai periculoase, deoarece aceste
frecvențe se gasesc în domeniul frecvențelor proprii ale organelor interne ale
corpului uman adică în această gamă se produce rezonanța principalelor organe.
Perceperea vibraţiilor de către ocupanţii clădirii, supusă unor acţiuni dinamice
periodice, poate fi evaluată cu ajutorul unui parametru de sinteză denumit coefici-
ent de percepere, notat cu KB şi care este dat de relaţia:

Unde :
- q = parametrul cinematic de interes, adică accelerația a în m/s2, viteza v în
mm/s sau deplasarea x în mm;
- q0 = valoarea de referinţă a inversului parametrului de interes și anume :
; şi
- = amplificarea

Unde :
- f = frecvenţa vibraţiei, în Hz
- f0 = frecvenţa de referinţă reprezentând pragul superior al filtrului trece sus;
f0 = 5,6 Hz.
Tabel 1. Valori limită pentru coeficientul de percepere KB
Valori limită pentru KB
Zona de
Momentul Vibraţii de durată pe
amplasare a Vibraţii care
zilei direcţia
clădirii se produc rar
verticală orizontală
Zonă urbană Ziua 0,20 0,15 04,00
generală Noaptea 0,15 0,10 0,15
Ziua 0,30 0,20 8,00
Zonă rurală
Noaptea 0,20 – 0,20
Zonă Ziua 0,40 – 12,00
profesională Noaptea 0,30 – 0,30
Zonă Ziua 0,60 – 12,00
165
 industrială Noaptea 0,40 – 0,40
Zonă specială Ziua 0,10…0,60 – 4,0…12,0
utilitară şi de
Noaptea 0,10…0,40 – 0,40…0,50
locuit

4. Vibrații dăunătoare clădirilor și oamenilor

Cauze (surse) datorită cărora se pot produce vibraţii dăunătoare clădirilor și
ocupanților acestora:cutremure de pământ, acţiunea vântului,circulaţia vehiculelor
(traficul suprateran și subteran, traficul rutier, traficul rutier și maritim, traficul
aerian), explozii (în cariere – detonări în vederea extracției, detonări în vederea
demolării), funcţionarea maşinilor și echipamentelor dinamice stabile cu
amplasamente pe poziţii fixe (țesătorii), acţiunile dinamice ale echipamentelor
încorporate (înglobate) în construcţii, construcțiile din apropiere în care se
desfășoară activități care generează forțe dinamice (cu caracter de impuls sau
mișcare periodică): dans, gimnastica ritmica/aerobica, concerte, spectacole
culturale sau sportive; procesele tehnologice cu parametri variabili în timp
(procesul de sablare, forjare și ștantare, trafic pe șinele ferate în întreprindere,
batere de piloni - pereti de palplanse, piloni pentru fundament).
Vibraţiile produse de cutremurele de pământ sunt periculoase atât datorită
duratelor lungi de acţiune (zeci de secunde), cât şi propagării spaţiale a mişcărilor
seismice.
Vibraţiile produse de acţiunea vântului pot produce efecte stării limită ultime
şi stării limită a exploatării normale la clădiri înalte, poduri, turnuri, linii de înaltă
tensiune, antene înalte pentru purtători de undă.
Astfel de efecte pot fi atenuate într-o anumită măsură, prin includerea unor
amortizoare reglate în masă (absorbitoare dinamice). Acestea sunt mase atașate la
arcuri care pot fi plasate în partea de sus a unei clădiri și sunt reglate la o frecvența
potrivită cu frecvența proprie a clădirii.
Acest lucru face ca să vibreze în locul clădirii, atunci când este atinsă
frecvența naturală, amortizându-se vibrațiile clădirii la această frecvență.
În general, se constată că este puțin probabil să se deterioreze structura
clădirii din cauza vibrațiilor induse de vânt, dar este mult mai probabil să le fie
provocate daune fațadelor și acoperișurilor clădirilor.
Fenomenele aeroelastice sunt foarte complexe pentru a putea fi modelate, dar
efectele lor pot fi descrise destul de simplu, de aceea o listă cu tipuri de efecte
induse de vânt întâlnite în cazul clădirilor înalte este prezentată în continuare:
- Acțiuni în direcția rafalelor de vânt: Caracterul pseudo-periodic al vântului
în rafale poate provoca turbulențe la fața exterioră a unei structuri și astfel
se produce vibrația clădirii.

166
 Fig. 1. Absorbitor dinamic atașat turnului Taipei 101

- Instabilitate de înaltă frecvență cauzată de separarea fluxului de aer în jurul

unei clădiri. O vibrație aleatoare forțată capabilă să provoace forțe de
rupere asupra fațadelor clădirilor și, în cazuri extreme, deteriorarea
structurilor interioare de susținere.
- Curgere turbionară. Atunci când fațada unei clădiri este expusă unui debit
de fluid în mișcare se generează periodic vortexuri în spatele obiectului și
astfel structura este determinată să vibreze.
- Trepidație. Un fenomen care are loc atunci când o buclă de feedback
pozitiv este setată între frecvența naturală a unei clădiri și a forțelor
aerodinamice care acționează asupra ei.
Tipurile de vehicule care pot produce vibrații sunt:
– vehicule de transport pe căi rutiere (automobile, autobasculante, auto-
transportoare de mare capacitate);
– vehicule de transportat pe căi de rulare supraterane (tramvaie, trenuri) şi
subterane (metrouri);
– nave fluviale şi maritime;
– aeronave
Vibraţiile produse de circulaţia vehiculelor produc efecte dăunătoare atât asu-
pra oamenilor, cât şi asupra clădirilor şi a podurilor. Traficul rutier tinde să
producă vibrații cu frecvențe predominant în intervalul la 5 la 25 Hz
Vibraţiile generate pe cale terestră sau aeriană au caracter aleator sau sto-
chastic.
Vibraţiile produse de explozii în cariere au la origine şocurile puternice de
scurtă durată ce pot cauza avarii la clădiri.

167
 Fig. 2. Transmiterea vibrațiilor datorate deplasării automobilelor,
autobasculantelor, autotransportoarelor de mare capacitate, în sol și
clădirilor

Fig. 3. Transmiterea vibrațiilor datorate deplasării tramvaielor și trenurilor,

în sol și clădirilor

Cauzele generării vibraţiilor datorate funcţionării maşinilor constau în

existenţa unor componente cu elemente masice neechilibrate aflate în mişcare
circulară şi/sau alternativă şi rectilinie.
Funcţionarea maşinilor tehnologice al căror principiu de lucru îl constituie
efectul de impact de scurtă durată se încadrează în categoria surselor de şocuri
(ciocane de forjă, concasoare cu ciocane, concasoare cu fălci, ciocane
rotopercutante, maiuri mecanice, maşini de introducere a piloţilor şi palplanşelor
în pământ).
Vibraţiile datorate echipamentelor înglobate în construcţii se transmit la struc-
tura de rezistenţă, la elementele portante şi la cele neportante, la închiderile interi-
oare şi exterioare. Efectele directe constau în avarii parţiale, zgomot structural,
disconfort pentru ocupanţii clădirilor.

5. Concluzii
Vibrațiile pot deranja sau tulbura ocupanții unei clădiri și pot de asemenea
provoca daune estetice sau chiar structurale acestor construcții. Efectele vibraţiilor
se transpun prin fisuri, avarii parţiale, pierderea stabilităţii locale şi generale,
prăbuşiri (în cazul turnurilor, podurilor).
168
 Fig. 4. Transmiterea vibrațiilor datorate deplasării metrourilor, în sol și
clădirilor
Riscul de deteriorare indus de vibrații depinde de mărimea, caracteristicile
de frecvență și durata totală a vibrațiilor intrare, precum și tipul de construcție a
clădirii.
Pentru a evaluare efectele vibrațiilor trebuie să se țină cont de: în cazul
clădirilor - viteza oscilației și frecvența iar în cazul ocupanților cladirilor -
intensitatea oscilației (se calculează din viteza oscilației evaluată ca frecvență și
timp).

Bibliografie
1. BRATU, POLIDOR. Analiza structurilor elastice. Comportarea la acțiuni
statice și dinamice, Editura IMPULS, București, 2011
2. BRATU, POLIDOR. Curs de Vibrații Neliniare și Aleatorii
3. BRATU, POLIDOR Curs de Analiza dinamică a mașinilor cu acțiune
vibrantă și prin șoc
4. BRATU, POLIDOR. Vibrații mecanice. Teorie. Aplicații tehnice. Editura
IMPULS, București, 1998
5. GH. Buzdugan, L. FETCU, M. RADEȘ. Vibrații mecanice. Editura
Didactică și Pedagogică, București, 1982
6. GHEORGHE, ENE; CRISTIAN, PAVEL. Introducere în tehnica izolării
vibraţiilor şi a zgomotului
7. http://ascelibrary.org/doi/abs/10.1061/(ASCE)SC.1943-5576.0000223
8. http://scialert.net/fulltext/?doi=jas.2009.2001.2015#f24
9. http://www.norsonic.com/en/applications/vibration/building_vibration/
10. http://www.rmgc.ro/Content/uploads/uploads_eia/impactul-
potential/zgomot-vibratii/04.3-zgomot-si-vibratii.pdf
11. www.wikipedia.ro
169
 CERINȚE DE IZOLARE DINAMICĂ A MOTOARELOR
PENTRU AUTOMOBILE ÎN SCOPUL MĂRIRII
CONFORTULUI DIN INTERIORUL HABITATULUI

Adriana STUPARU
1
Intitutul de mecanica solidelor, Academia Română, București

ABSTRACT

In the paper there are presented the specific requirements of the road vehicle’s
engines in order to increase the comfort inside the habitat. The proper behavior
during operation of a system dynamic requested consists in comparing of the
behavior parameters with the reference values according to the normative bases.
Both the nature and characteristics of dynamic processes define limit states for
lasting behavior. The analyzed parameters in this paper are vibrations
transmissibility, the degree of isolation and the system stability. For
exemplification it was considered the calculation model elastic leaning rigid.

1.INTRODUCERE

Dezvoltarea tehnologică și a performanțelor tehnice au generat cu necesitate

cerințe specifice de mărire a confortului din interiorul habitatului autovehiculului.
In acest context,vibrațiile motorului reprezintă un factor decizional în
determinarea paramerilor confortului pasajerului autovehiculului, de aceea este
necesară studierea acestora în scopul diminuării lor și a optimizării sistemelor de
izolare și amortizare a vibrațiilor.
În lucrare, se prezintă modelarea sistemului cu legaturi elastice motor – sistem
de rezemare, determinarea vibrațiilor proprii ale acestuia, precum și a vibrațiilor
forțate determinate de excitațiile inerțiale de dezechilibru rezultate din construcția
sistemului cilindrii-pistoane.

170
 2. METODA

Pentru determinarea vibrațiilor libere precum și a vibrațiilor fortațe au fost

analizate două cazuri: rigid cu un plan vertical de simetrie rezemat în planul
orizontal al centrului de greutate - vibrații libere și rigid cu un plan vertical de
simetrie rezemat în planul orizontal al centrului de greutate - vibrații forțate: forța
perturbatoare verticală armonică excentrică.

Pentru analiza vibrațiilor proprii s-a considerat rigidul cu un plan vertical de

simetrie rezemat în planul orizontal al centrului de greutate. Pentru determinarea
pulsațiilor proprii se consideră modelul de calcul din figura 1. cu ecuațiile de
mișcare ale vibrațiilor libere.
Proprietatea de simetrie a rigidului constă în distribuția masică, simetria
geometrică, dimensională și legăturile elastice identice, fiind poziționate în același
plan.

Figura 1. Rigid cu un plan vertical de simetrie rezemat în planul orizontal al centrului de

greutate

171
Ecuațiile de miscare ale vibrațiilor proprii:

(1)

(2)

(3)

Pentru vibrații forțate cu forța perturbatoare armonică vertical și excentrică s-a

considerat rigidul cu un plan vertical de simetrie rezemat în planul orizontal al centrului
de greutate care este reprezentat in figura 2.
În acest caz se vor determina amplitudinile vibrațiilor forțate pe baza expresiilor
analitice ale ecuațiilor vibrațiilor forțate ale rigidului cu plan vertical de simetrie rezemant
în planul orizontal al centrului de greutate.

Figura 2. Rigid cu un plan vertical de simetrie rezemat în planul orizontal al centrului de

greutate- vibrații forțate

172
Pe baza modelului de calcul relațiile ecuațiilor vibrațiilor forțate sunt urmatoarele:

(4)

(5)

Amplitudinile vibrațiilor forțate se pot calcula cu ajutorul formulelor de mai jos:

(6)

În care avem: Z – vibrații forțate verticale (de saltare), – vibrații forțate de

tangaj (de galopare), – vibrații forțate de ruliu (de legănare), și – raze de
girație

3. REZULTATE

Pentru calculul vibrațiilor proprii și vibrațiilor forțate descrise mai sus au

fost considerate urmatoarele date de intrare:

Masa: ;
Dimensiuni rezemare motor: ; ; ;
Momente de inertie:

Rigidități:
Pusația de excitație în regim: = 314 rad/s;
Excentricitate:
și reprezintă distanțele măsurate în planul orizontal Cxy, de la punctul de
aplicare al forței la planurile Cxz, respectiv Cyx.
Forța petrurbatoare maximă: ;

173
 Vibrații libere
Rigid cu un plan vertical de simetrie rezemat în planul orizontal al centrului
de greutate
Pe baza formulelor s-au obținut următoarele valori ale pulsațiilor proprii:

Vibrațiile forțate cu forța perturbatoare verticală armonică excentrică

Rigid cu un plan vertical de simetrie rezemat în planul orizontal al centrului
de greutate. Folosind formulele pentru calculul vibrațiilor forțate s-au obținut
următoarele valori:
Amplitudinile vibrațiilor forțate:

; ; .

Reprezentările grafice ale amplitudinilor vibrațiilor forțate în care pulsația

variază de la 1500 rad/s la 3000 rad/s:

Reprezentare grafică :

Figura 3. Vibrații forțate verticale (de săltare);

174
Reprezentare grafică :

1868 rad/s  p3

2343 rad/s  p4

Figura 4.. Vibrații forțate de tangaj (de galopare);

Reprezentare grafică :

1781 rad/s  p6

Figura 5. Vibrații fortate de ruliu (de legănare);

175
 4. CONCLUZII

Datorită valorilor ridicate ale rigidităților, se constată ca amplitudinile

vibrațiilor la pulsația de functionare a motorului au valori admisibile pentru
confortul interior.
Se constată, de asemenea, că deplasarea verticală cu amplitudinea este
cuplată cu mișcarea de rotație cu două pulsații proprii cuplate semnificative, în
acest caz există posibilitatea apariției a două forme de rezonantă.
Pe direcția de rotație amplitudinea are o singură pulsație proprie adică
regimul de rezonanță poate fi atins într-un singur punct al pulsației de excitație.
Fața de cele de mai sus rezultă ca modelul analitic și schematizarea dinamică
pot fi utilizate în analiza soluțiilor tehnice de optimizare a izolării vibrațiilor la
automobile.

BIBLIOGRAFIE

1. Bratu, P., Analiza structurilor elastice; comportarea la actiuni statice si

dinamice. Ed. Impuls, Bucuresti, 2011.
2. Bratu, P., Statica si dinamica structurilor elastice. Univrsitatea Dunarea de
Jos, Galati, 1996.
3. Bratu, P.,Vibratiile sistemelor elastice. Ed. tehnica, Bucuresti, 2000.
4. Bratu, P., Vibratii mecanice. Teorie. Aplicatii tehnice. Ed. Impuls, Bucuresti,
1998.4
5. Inman, D., Vibration with control. John Wiley& Sons Ltd., Londra, 2007
6. Meirovitch, L., Principles and techniques of vibrations. Prentice-Hall, Inc.
New Jersey, 1997
7. Rades, M., Resonance Methods for the Dynamic Analysis of Deformable
Structures. St Cerc. Mec. Apl, pag. 607-633 (1993), Romania
8. Rao, M., Mechanical vibrations. Addison – Wesley Pub. Co., USA

176
 ФАКТОРЫ ДОЛГОВЕЧНОСТИ ИЗДЕЛИЙ НА
ОСНОВЕ НЕФТЕБИТУМИНОЗНЫХ ПОРОД И
ПРОДУКТОВ ИХ ПЕРЕРАБОТКИ

Д.т.н., профессор Токжан Куангалиевна КУАТБАЕВА;

К.т.н., ассоц. профессор Жамбакина Зауреш МАЖИТОВНА;
К.т.н., ассоц. профессор Жанкелди Туртемирович НАШИРАЛИЕВ;
К.т.н., доцент Бакыт Майнышевна АУБАКИРОВА;
Mагистрант Айгерим ЖОЛДЫБАЕВА

Казахский Национальный Исследовательский Технический Университет им.

К.Сатпаева (Республика Казахстан, Алматы)

ABSTRACT
Aggressive factors acting on the structure of porous concrete, are alternately
freezing and thawing, wetting and drying, carbonization of the material and its
associated internal stresses in the products, the effect of a number of corrosive
gases (hydrogen sulfide, sulfur dioxide, ammonia, carbon dioxide), and others.
Cellular concrete, subject to certain design requirements and comply with a set of
rules in the process of construction and operation, has sufficient durability.

Имеющийся опыт эксплуатации конструкций из ячеистых бетонов

показывает, что при условии выполнения определенных конструктивных
требований и соблюдения ряда правил в процессе строительства и
эксплуатации ячеистый бетон обладает достаточной дол7говечностью.
Агрессивными факторами, действующими на конструкции из
ячеистых бетонов, являются: попеременное замораживание и оттаивание,
увлажнение и высушивание, карбонизация материала и связанные с ней
внутренние напряжения в изделиях, действие ряда агрессивных газов
(сероводород, сернистый газ, аммиак, диоксид углерода) и др.
Преимущественное применение изделий из ячеистого бетона в
ограждающих конструкциях предъявляет к ним требования высокой
морозостойкости. В процессе эксплуатации ячеистый бетон может
увлажняться путем поглощения некоторого количества влаги из
окружающей среды, или при прямом контакте с водой. Морозостойкость
ячеистых бетонов определяется структурой бетона, количеством
удерживаемой в нем воды, формой связи воды с материалом и температурой
ее замерзания. Существующими техническими нормами морозостойкость
177
ячеистых бетонов устанавливается путем попеременного замораживания и
оттаивания, при этом снижение предела прочности при сжатии не должно
превышать 25 %. Высокая морозостойкость ячеистого бетона
объясняется его высокой пористостью и характером пор. Для увеличения
морозостойкости изделий и конструкций в процессе эксплуатации
необходимо учитывать вид сырьевых материалов, их характеристику,
соотношения между ними, а также добиваться улучшения пористой
структуры материала, снижения внутренних напряжений в период
автоклавной обработки, повысить прочность и уменьшить дефектность
межпоровых перегородок.
Образцы на основе полевошпатового песка и цемента после
испытания в течение 15 - 50 циклов попеременного замораживания и
оттаивания снижают прочность на сжатие на 24-28 %. Прочность же
образцов на основе полевошпатово- кварцевого песка снижается после 25
циклов испытания на 20-24 %, а после 50 циклов – на 11-17 %.
Значительное водопоглощение ячеистого бетона обуславливается его
большой пористостью и зависит от плотности. Со снижением плотности,
при прочих равных условиях, водопоглощение ячеистого бетона
увеличивается, оказывая существенное влияние на ряд технических свойств
ячеистого бетона. Некоторые соединения, входящие в состав ячеистого
бетона, могут растворяться в воде или химически реагировать с ней. Все это
приводит к снижению прочности и долговечности, а также их стойкости к
химическим агрессивным средам. Водопоглощение ячеистого бетона
меняется в зависимости от вида исходного сырья и средней плотности
бетона. Водопоглощение и прочность в водонасыщенном состоянии
ячеистого бетона с использованием в качестве кремнеземистого компонента
песчаного продукта переработки нефтебитуминозных пород не изменяются
при содержании в песке 30-40 % полевого шпата. Таким образом, можно
отметить, что на основе исследуемого кремнеземистого продукта
переработки нефтебитуминозных пород можно изготовить ячеистые
бетоны, отвечающие требованиям нормативов.
Долговечность ячеистых бетонов, характеризуется
сопротивляемостью другим атмосферным воздействиям (попеременное
увлажнение и высушивание, карбонизация и др.). Воздействие переменных
температур и влажности на ячеистый бетон является одним из основных,
которым подвергаются ограждающие конструкции в эксплуатационных
условиях. Механизм разрушения бетона при этих воздействиях состоит в
развитии микротрещин и микродефектов структуры бетона, перерастания их
в макротрещины, которые при дальнейшем воздействии приводят к полной
потере бетоном технических свойств.
Изменение влажности окружающей среды вызывает изменение
влажности ячеистого бетона и соответственно усадку или набухание.
178
Усадочные деформации при длительной эксплуатации прямо
пропорциональны влажности изделия после автоклавной обработки.
Более разрушительными для ячеистого бетона являются напряжения,
возникающие при чередующихся увлажнении и высушивании, а также
нагревании и охлаждении. В этих условиях усадка и набухание материала
связаны с объемным изменением гелевой составляющей цементного камня,
а также с капиллярными явлениями. Исследования плотных бетонов
указывают на необратимость объемного изменения бетонов при
попеременном высушивании и увлажнении. Усадка бетона при сушке
происходит в результате потери связанной воды гелем после
предшествующего удаления свободной воды, а набухание – в результате
при увлажнении геля и одновременного заполнения пор свободной водой.
Продолжительное атмосферное воздействие на ячеистый бетон разлагает
гидросиликатную связку с образованием кальцита и кремнегеля.
Уменьшение количества гидросиликатов приводит к ослаблению структуры
ячеистого бетона и соответственно снижает его прочность. Для повышения
стойкости ячеистых бетонов необходима гидроизоляция внутренней
поверхности ячеистобетонных изделий, также учет: вида сырьевых
материалов, их характеристику, соотношения между ними, количества и
качества пористой структуры, режим автоклавной обработки, монтаж,
температурный и влажностный режим эксплуатации.
Более разрушительными для ячеистого бетона являются напряжения,
возникающие при чередующихся увлажнении и высушивании, а также
нагревании и охлаждении.
Следует отметить, что в натурных условиях службы при воздействии
атмосферных осадков ячеистый бетон в силу своей пористой структуры
быстро увлажняется и его прочность снижается. Важно выяснить, в какой
мере восстанавливаются потери прочности ячеистых бетонов при
последующем высыхании.
Согласно данным
Таблица 1, снижение прочности ячеистобетонных изделий на основе
сырья с различным содержанием полевого шпата в водонасыщенном
состоянии составляет 10-15 %; примерно такое же снижение прочности
изделий на основе кварцевого сырья.
Одним из основных процессов, происходящих в ячеистых бетонах
при эксплуатации является карбонизация. Прочность при сжатии и изгибе
ячеистых бетонов вследствие воздействия на них СО2 снижается.
Исключить отрицательное действие углекислого газа на стойкость ячеистого
бетона можно путем применения различных защитно-отделочных покрытий,
уменьшения плотности изделий и конструкций, использовать исходные
материалы, менее подвергающиеся процессам карбонизации.

179
 Таблица 1: Влияние содержания полевошпатовых минералов в песке
на свойства ячеистых бетонов на основе различных вяжущих
Состав кремне Вла Сред Предел прочности при сжатии, кгс/см2
земистого ж няя
компонента, % ност плотно
ква полевош ь, % сть, В в водо- в высу- после 50 после 25
рц пат кг/м3 высу насыщен шенном циклов циклов
шенн ном после заморажив увлажнен
ом состо- водонасыщ ания и ия и
состо янии ения оттаивания высушив
-янии ания
На основе цемента
100 - 18 722 65 56 64 65 60
75 25 18 709 68 55 60 68 60
50 50 18 690 62 56 60 61 55
- 100 20 715 56 49 58 57 49
На основе смешанного вяжущего (известь : цемент 1 : 1)
100 - 19 700 55 50 56 52 46
75 25 18 730 52 44 52 51 44
50 50 19 705 49 40 49 51 41
- 100 20 670 50 43 48 49 41

В начальный период карбонизации прочность ячеистого бетона

снижается на 5-10 %, а после месячного срока возрастает на 10-15 % по
сравнению с первоначальнойС увеличением сроков структура продуктов
карбонизации упрочняется, улучшается их связующая способность, что в
свою очередь способствует росту прочности изделий. Структурное
разрушение новообразований и кристаллизация вновь образованного
карбоната кальция вызывают усадку изделий. Различное содержание
полевых шпатов в песке существенно не изменяет усадочные деформации,
величина которых для всех составов практически одинакова - 1,44-2,34
мм/м. Средняя плотность образцов всех составов значительно
увеличивается. Содержание СО2 в образцах зависит от вида вяжущего и для
рассматриваемых составов колеблется в пределах 11-15 %.
Стойкость бетона к воздействию кислых вод можно увеличить при
применении для его изготовления материалов с минимальным содержанием
известь содержащих компонентов. При применении продуктов переработки
нефтебитуминозных пород, характеризующихся повышенным содержанием
активного кремнезема, в условиях высокотемпературной обработки (в
автоклавах) можно получить материалы, химико-минералогический состав
которых предполагает их высокую стойкость при воздействии кислотной
агрессии (действие уксусной, соляной и серной кислот).
Были изучены свойства ячеистобетонного материала с добавкой 10
% НБП. Испытания образцов в условиях попеременного замораживания
180
показали, что образцы, изготовленные из смеси с добавкой 10 % НБП, более
морозостойкие, чем без добавки. Образцы с добавкой выдержали 100 циклов
замораживания и оттаивания без разрушения. Это объясняется
особенностью структуры материала, достигаемой при введении добавки
НБП.

Таблица 2: Влияние добавки НБП на свойства изделий с ячеистой

структурой в переменных условиях службы
Добавка НБП, До испытания После испытания в течение, циклов
% в пересчете плот- предел прочнос-ти
на битум ность, при сжатии, МПа 15 25 50 100
кг/м3
Попеременное замораживание и оттаивание
10 71 6,4 6,4/0 6,3/2,3 5,9/6,8 5,8/8,0
0
без добавки 73 4,5 4,2/6,0 4,0/9,8 3,8/15,9 3,7/19,4
5
Попеременное увлажнение и высушивание
10 71 6,4 6,4/0 6,38/0,3 6,35/0,7 -
0
без добавки 72 4,5 4,48/ 4,36/ 4,26/5,4 -
5 0,40 0,84
Примечание. Над чертой - показатели прочности при сжатии, МПа, под чертой -
потери прочности в % от начальной.

Изучено влияние добавки 10 % НБП на усадку ячеистобетонных

образцов. Условия опыта были следующие. Образцы плотностью 720 кг/м3
в течение 48 ч насыщались водой, при этом влажность образцов с добавкой
составила 27 %, а без добавки - 45 %. Далее образцы хранились в эксикаторе
над безводным карбонатом калия, и в течение времени определялось
количество удаленной влаги из образцов и параллельно – усадка.

Рисунок 1: Влияние добавки НБП на влагоудаление из образцов с ячеистой

структурой
Из данных, приведенных на

181
 Рисунок 1, видно, что процесс удаления влаги образцов без добавки
протекает более интенсивно, чем с добавкой НБП и через 70 сут
влагопотери соответственно составляют 3 и 1,8 %. Соответственно процессу
удаления влаги протекает и усадка образцов. В первые 2 сут наблюдаются
резкие усадочные деформации, а затем усадка почти не увеличивается до 35
сут, а с увеличением сроков хранения резко повышается, достигая через 70
сут 0,52 мм/м у образцов без добавки и 0,42 мм/м - с добавкой НБП
(Рисунок 2).
Изучена паропроницаемость исследуемого материала по методу
массового изменения и установлено, что паропроницаемость изменяется
постепенно и через 7 сут составляет около 20 % при добавке НБП, а без
добавки - 25 % от конечной величины паропроницаемости, достигаемой
через 90 дней (Рисунок 3).
0,6
Усадка, м
м/м
0,4

0,2

0 1 2 5 7 14 21 Время
28 сушки,
35 70
сут

1-образцы смеси без

добавки

Рисунок 2: Влияние добавки НБП на усадку образцов с ячеистой структурой

Высокая паропроницаемость материала с ячеистой структурой,

которая в 3-4 раза больше паропроницаемости кирпича, керамзитобетона
ускоряет процесс высыхания стен и в помещениях создается благоприятный
микроклимат. Кроме того, огнестойкость, нетоксичность и биостойкость
ячеистого бетона делает его более предпочтительным для применения в
жилищном и гражданском строительстве.
Водонасыщение у образцов с добавкой 10 % НБП происходит менее
интенсивно, чем у образцов без добавки. Этот процесс у образцов без
добавки протекает в основном в течение 48 ч, а с добавкой - 80 ч. Через 7
сут водопоглощение образцов с добавкой составило 45 %, образцов без
добавки - 56 % (Рисунок 4). Интенсивность водопоглощения с течением
времени замедляется и через 2 мес водопоглощение составляет
соответственно 48 и 64 % .
Добавка 10 % НБП при атмосферной влажности 98 % снижает
сорбционную влажность образцов по сравнению с влажностью образцов без
добавки почти в 2,2 раза. Сорбционная влажность ячеистого бетона с
добавкой и без добавки через 70 сут соответственно составила 7,8 и 19 %
(Рисунок 5).

182
 Как показывают вышеприведенные данные, при добавке НБП
уменьшается водопоглощение, сорбционная влажность и усадка ячеистого
бетона, что является следствием повышения плотности межпоровых
перегородок и гидрофобизации поверхности пор обволакивающей их
битумной пленкой, затрудняющей диффузию влаги и углекислого газа из
воздуха. Это положительно сказывается на уменьшении деструктивных
процессов.

Пароп
роница
16
емость
14

,%12
10
8
6
4
2
0

0 1 3 7 14 21 60 90
Время сушки,сут
1- образцы смеси без добавки

Рисунок 3: Влияние добавки НБП на паропроницаемость образцов

Гидрофобизирующий эффект с увеличением добавки НБП

усиливается. Так, при 10 и 15 % добавки НБП водопоглощение
ячеистого бетона снижается соответственно в 2,3 и 4 раза, капиллярный
подсос уменьшается в 7 и 8,5 раза (Таблица 3). Предел прочности при
сжатии образцов с добавкой НБП как после пропаривания, так и через 35
циклов испытания на попеременное замораживание и оттаивание
повышается до 10 % добавки (в пересчете на битум).

Водопоглощение,%
70

60

50

40

30

20

10

0 3 12 48 56 80 104 168 1140

Время хранения,часы

1- образцы смеси без добавки

Рисунок 4: Влияние добавки НБП на водопоглощение образцов

183
 Кроме этих факторов, на свойства изделий с ячеистой структурой
влияет углекислый газ, содержащийся в атмосфере. При объемной
гидрофобизации с добавлением НБП ячеистый бетон в меньшей степени
подвержен карбонизации.

Рисунок 5: Влияние добавки НБП на адсорбционное поглощение

влаги образцов при сорбционной влажности 98% по массе
После 30-суточного нахождения на воздухе содержание углекислоты
в ячеистом бетоне с добавкой 10 % НБП составило 3,8 %, а в
негидрофобизированном ячеистом бетоне - 12,4 %. Карбонизация изделий
сопровождается усадкой. Так, изделия из ячеистого бетона, изготовленные
без добавки НБП, после 30-суточной карбонизации на воздухе имели усадку
0,52 мм/м, а при добавке 10 % НБП усадка уменьшилась до 0,12 мм/м.

Таблица 3: Влияние добавки НБП на свойства ячеистобетонных

изделий с плотностью 500 кг/м3
Добавка НБП, % от Водопогл Капил- Предел прочности при сжатии,
массы твердых ощение, % лярный МПа
компонентов
в пересчете на битум, (по массе) подсос, % после через 35 циклов
пропаривания замораживания
0
, 95 С и оттаивания
- 48 8,60 3,54 3,50
5 36 2,84 3,82 3,86
10 21 1,09 3,80 3,92
15 12 2,01 3,24 3,30

Как известно, минеральная часть НБП многих месторождений

включает карбонатные породы. Содержание карбонатов в
нефтебитуминозных породах, использованных в качестве
гидрофобизирующей добавки ячеистого бетона, составило 35-50 %.
Экспериментально установлено, что при оптимальной добавке НБП

184
вносимые с ней карбонаты положительно сказываются на деформативных
свойствах ячеистого бетона. При добавке НБП до 50 % от общей массы
силикатной смеси (обеспечивает содержание битума в смеси до 15 %)
усадка после 3-месячной карбонизации уменьшается на 14-15 %, до 0,34
мм/м (усадка бетона без добавки 0,48 мм/м).
Указанные факторы существенно повышают долговечность
гидрофобизированных ячеистобетонных изделий.

Список использованной литературы

1. Книгина Г.И., Тацки Л.Н., Кучерова Э.А. Современные

физико-химические методы исследования строительных материалов.-
Новосибирск: издательство НИСИ им. В.В.Куйбышева, 1981.-81с.
2. ГОСТ 25485-82, ГОСТ 25482-86 и СНиП 2.03.01-84.
Автоклавный и неавктоклавный ячеистый бетон (методы испытаний).
3. ГОСТ 7076-87 «Материалы и изделия строительные. Метод
определения теплопроводности».
4. Инструкция по технологии изготовления изделий из
автоклавного ячеистого бетона СН-277-64,М.: стройиздат, 1964.60с.
5. Ратинов В.Б., Розенберг Т.И. Добавки в
бетон.М.:Стройиздат,1973.-207 с.
6. Силаенков Е.С., Тихомиров Г.В. Влияние состава цемента на
деформацию ячеистых бетонов в эксплуатационных условиях./ Сб.
УралпромстройНИИпроект «повышение долговечности панелей из
ячеистых бетонов.» Стройиздат.М., 1965.С.64-74.
7. Ахметов А.Р., Бисенов К.А. и др. Современное состояние и
перспектива производства ячеистого бетона в Казахстане. Алматы. -
«Гылым», 1998.-84с.

185
 CONSTRUCŢIILE DE LEMN ÎN CONTEXTUL
DEZVOLTĂRII SUSTENABILE

Conf. univ., dr. Mihail TURCULEŢ

Universitatea Tehnică a Moldovei

ABSTRACT

This article presents the results of study regarding role and importance of wood
constructions within sustainable development and adjustment to climate change.
Thanks to the fact that wood is renewable, resistant, lasting and with low energy
consumption, nowadays it is in the spotlight as the only material which can be
subject to innovation process in order to build constructions with planned features.
Some actions undertook in various countries for advancement of wooden
constructions are looked at, emphasising necessary measures to be undertaken in
the field of education. Some measures directed towards development of
construction sector in the Republic of Moldova are suggested as well as getting
acquainted with complex benefits for the environment.

INTRODUCERE

Schimbările climatice reprezintă una dintre provocările prioritare cu care

se confruntă umanitatea în secolul 21 şi care vor influența calitatea vieții și starea
mediului în viitor. Realitatea constă în faptul că ele nu au hotare geografice, fiind
resimțite atât la nivel local, cât și global. Toate ţările sunt şi vor fi afectate de
acest fenomen, însă statele în curs de dezvoltare vor suferi cel mai mult. Una
dintre consecinţele schimbărilor climatice – frecvenţa sporită şi intensitatea mai
mare a calamităţilor naturale – este deja resimţită. Din acest motiv se impune
necesitatea de studiere și cunoaștere a modului de apariție, influența aspra altor
fenomene și posibilitățile de combatere sau adaptare. Sunt recunoscute și se aplică
pe larg două căi de combatere și adaptare la schimbările climatice:
1) Reducerea, în atmosferă, a emisiilor de dioxid de carbon și altor gaze cu
efect de seră, prin limitarea consumului de resurse cu impact energetic;
2) Identificarea căilor de reducere a concentrației substanțelor menționate
prin depozitarea lor.
Ambele căi au avantaje și dezavantaje și întâmpină o mulțime de obstacole
în realizare. Reducerea consumului de energie este un scop, dar nu o strategie.
Pentru a fi atins, sunt necesare negocieri orientate spre micșorarea emisiilor de
gaze cu efect de seră și pentru a permite adaptarea la schimbările climatice, fără a

186
pune în pericol dezvoltarea. Ca obiectiv, nevoia de reducere a emisiilor este
ireproșabilă. Ca orientare strategică, cu toate acestea, ea ne conduce spre impas
[3].
Conștientizarea faptului că schimbările climatice au apărut ca rezultat al
folosirii intensive, pe parcursul secolului al XX-lea, a surselor de energie și
utilizarea altor resurse naturale limitate impune noi abordări și acțiuni care să ducă
la o dezvoltare sustenabilă. Fiind o problemă cu caracter global, omenirea va
trebui să facă un efort colosal și să demonstreze că poate beneficia de acest
moment de criză, propunând noi tehnologii, folosind sistemele adaptive, să reducă
pierderile de energie, cantitatea de poluanți, etc. rezultând în amenajarea unei
planete curate cu mediu sănătos de viață.În cele ce urmează vom analiza care este
rolul domeniului construcțiilor în situația creată și cum se poate interveni în mod
practic și în timp util pentru a contribui într-o oarecare măsură la asigurarea
viitoarelor generații cu un mediu ambiant neepuizat, capabil să asigure
funcționarea normală a naturii.

MATERIAL ŞI METODĂ

Dezvoltarea sustenabilă este provocarea principală cu care se confruntă

omenirea, fiind răspândită asupra aspectului de mediul, social, economic, educativ
etc. În realizarea acestei dezvoltări rolul principal aparține resurselor umane, care
trebuie în primul rând să conștientizeze situația reală, să elaboreze și să
implementeze strategii de lungă durată, să fie capabile să monitorizeze permanent
schimbările ce au loc în domeniul de activitate, pentru a eficientiza consumul de
resurse și a crea condiții favorabile pentru generarea resurselor naturale.Problema
schimbărilor climatice trebuie să devină cunoscută în instituțiile de învățământ de
toate nivelurile. Este important ca tinerii specialiști, înainte de a începe activitatea,
să obțină o înțelegere a problemelor de mediu, să capete primele deprinderi de
implicare în rezolvarea lor prin utilizarea unor aplicații din lumea reală. Studiile
din domeniul științei mediului dezvăluie că activitatea antropică și impactul
negativ au cea mai mare pondere asupra stării naturii și sănătății oamenilor.
Educația reprezintă primul pas spre corectarea acestei probleme. Realizarea
dezvoltării sustenabile implică protecția mediului ca parte integrată a procesului
de dezvoltare și nu poate fi abordată independent de acesta. Universitățile trebuie
să ofere studenților o experiență de viață într-un mediu sustenabil, să le cultive
deprinderi și un nou mod de gândire, bazându-se pe noile tehnologii din domeniul
prelucrării lemnului, evaluării resurselor naturale etc. Ei trebuie să fie familiarizați
cu activitățile și procesele specifice care însoțesc schimbările climatice, dar şi să
se conformeze cerințelor pieții muncii. Dezvoltarea capacităților, cunoștințelor și
transferului de tehnologie, și cunoașterea modalităților de accesare a resurselor
financiare trebuie să fie printre obiectivele specifice pregătirii profesionale în
viitor. Universitatea trebuie să fie catalizatorul schimbărilor necesare la nivelul
187
întregii societăți, iar absolvenții să fie instrumentele prin care transformarea
întregii societăți, în direcția dezvoltării sustenabilă, să fie posibilă.

REZULTATE ŞI DISCUŢII

Dorința de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană înaintează

noi abordări și obiective, printre care implicarea în soluționarea problemelor de
mediu. Eforturile de atenuare a consecințelor schimbărilor climatice creează
oportunități pentru o serie de sectoare ale economiei [2]. Domeniul construcțiilor
și industriei elementelor și materialelor de construcție este responsabil pentru 40-
45% din consumul total de energie, din acest motiv se impune ca ramura să
mențină ponderea principală în reducerea emisiilor de CO2. Oportunitățile constau
în dezvoltarea unei economii diversificate, eficiente, inovative, creative, bazate pe
transfer tehnologic și a bunelor practici care să contribuie la ameliorarea mediului.
Această activitate este cunoscută ca dezvoltare sustenabilă, ce cuprinde nu numai
sectorul economic dar și cel social, al mediului, sănătății etc. Una dintre
provocările majore ale dezvoltării sustenabile este de a găsi căi de încurajare a
activităţilor economice propice pentru mediul ambiant şi desfășurate conform
principiilor acceptate în legislația europeană. Dezvoltarea sustenabilă îşi propune
să demonstreze că profitul nu este totul, că ea presupune valorificarea resurselor
unei societăţi pe toate planurile. Constructorii vor trebui să întreprindă măsuri
importante (fig.1) în activitatea de viitor.

Fig. 1. Situația curentă și contextul actual al dezvoltării ramurii Construcțiilor

188
 Analizând situația curentă, se poate menționa că măsurile trebuie să
cuprindă întreaga durată de viață a construcțiilor, inclusiv și perioada de post-
utilizare. Performanțele energetice sunt influențate de o mulțime de factori.
Materialul din care este concepută construcția și resursele umane se clasează în
primul plan, asigurând funcționalitatea și eficiența.
Alegerea materialului este o activitate care depinde de iscusința
proiectantului, raportul dintre cerere și ofertă, precum și condițiile impuse de
voința actorilor. La etapa actuală, deseori alegerea este prestabilită și nici nu se
discută. Situația în lume se schimbă: „Suntem martorii unui moment unic în
arhitectură și concepția clădirilor. Moment istoric pentru constructorii civili, când
provocările mondiale pun la îndoială unele dintre elementele fundamentale ale
modului în care am construit în secolul trecut și modul în care vom construi în
următoarele decenii pentru a ne adopta la schimbările climatice și a menține
dezvoltarea sustenabilă” [4].
Accentul trebuie pus pe materialele ecologice, care necesită un consum
minim de energie pentru producere, și nu poluează mediul pe durata de viață și
după demolare. Lemnul este cel mai potrivit material de construcție și corespunde
cerințelor menționate. El este produs de natură, care folosește ca materie primă
energia solară și una dintre importantele substanțele poluante produse de om în
cantități foarte mari – CO2. Creșterea lemnului este un beneficiu pentru civilizație,
deoarece contribuie la purificarea aerului și asigură producerea de oxigen. Lemnul
este eficient din punct de vedere energetic și ecologic în comparație cu betonul,
betonul armat, oțelul, aluminiul și materialele plastice. În același timp, el este
neutru în raport cu CO2 și permite depozitarea carbonului pe durata de exploatare
a construcției. Datorită proprietăților pe care le posedă lemnul și performanțelor
construcțiilor de lemn, în ultimele decenii au loc tot mai multe întruniri științifice.
De exemplu, la Conferința Mondială de Ingineri a Lemnului (WCTE) [5,7], au
fost prezentate și discutate: evoluția tehnicii, aspectele arhitecturale, inovațiile și
noile materiale produse pe baza lemnului. Acest forum este cel mai prestigios
eveniment internațional în domeniul proiectării structurilor de lemn, care are loc o
dată la doi ani, fiind găzduit în diferite țări și atrage cercetători, ingineri și
arhitecți, proiectanți și dezvoltatori de construcții, contractori și manageri de
proiect, producători și furnizori de pe toate continentele. Numărul impresionant de
prezentări (mai mult de 600 lucrări) arată gradul de interes față de construcțiile de
lemn. Acest document de referință rezumă lucrări complete care acoperă starea
actuală și profunzimea domeniului construcțiilor de lemn, arhitectură, tehnologia
și produsele fabricate în baza lemnului.
O atenție deosebită se atrage domeniul educației care fără îndoială este
unul dintre cei mai importanți factori în valorificarea și dezvoltarea construcțiilor
de lemn la nivel mondial și local. Dezvoltarea sustenabilă provoacă universitățile
de pe mapamond să-și regândească misiunea și să-și restructureze programa
universitară, programele de cercetare. Printre noile schimbări se regăsește și
189
pregătirea în domeniul proiectării structurilor de lemn [6]. Concluziile principale
se referă la recunoașterea particularităților specifice condiționate de anizotropia
lemnului, abordarea multidisciplinară în perioada studiilor precum și alți factori
subiectivi. Se menționează, în ordinea importanței, următoarele probleme [6]:
- Reducerea numărului de ore și de credite acordate studieri domeniului
proiectării structurilor de lemn.
- Declinul în finanțarea cercetării în domeniul ingineriei lemnului.
- Lipsa sprijinului acordat de industrie pentru formarea educație în domeniul
construcțiilor de lemn.
În Republica Moldova, necesitatea de alegere argumentată a materialului
elementelor portante care să finalizeze cu dezvoltarea structurilor ecologice și
sustenabile, nu este încă recunoscută ca fiind o cerință de bază. Deseori la
formularea caietului de sarcină se fac indicații concrete la materialul din care
urmează a fi executată viitoarea construcție, fără a se lua în considerație influența
asupra funcționalității și mediului pe durata de viață precum și post-utilizarea
lor.O altă problem acută constă în atitudinea pe care o au specialiștii în domeniu
cu privire la construcțiile de lemn, conform cărora ele posedă o durată redusă de
exploatare, cauzată de degradarea biologică și un risc înalt la acțiunea focului. Un
rol de bază în promovarea construcțiilor de lemn îl au actele normative [9] care
trebuie să corespundă nivelului tehnologic și cerințelor actuale. Deși acest
document are o vârstă relativ mică el nu include caracteristicile nici a lemnului
încleiat. Situația poate fi schimbată prin aplicarea normelor de proiectare
europene [8]. Aceasta ar da posibilitatea să se beneficieze de transferul tehnologic
și să fie îmbunătățit nivelul de cunoștințe referitor la caracteristicile lemnului și
comportarea construcțiilor sub acțiunea sarcinilor.

CONCLUZII

1. Studiile demonstrează că dezvoltarea sustenabilă cu emisii reduse de

carbon este nu doar o posibilitate, dar și un beneficiu imens pentru economia și
societatea Republicii Moldova.
2. Suntem înconjurați de un material de construcție natural, puternic,
durabil, prietenos mediului, regenerabil, producția căruia poate fi organizată și
gestionată în mod sustenabil.
3. Problemele de mediu în viitor vor contribui pozitiv la renașterea
domeniului construcțiilor de lemn și valorificarea potențialului capitalului natural
în domeniu.
4. Educația este esențială pentru promovarea sustenabilității și
îmbunătățirea capacității oamenilor de a aborda problemele de mediu și de
dezvoltare în contextul noilor provocări.

190
 5. Învățământul superior trebui să fie forța motrică în implementarea
dezvoltării sustenabile a spațiului rural, prin practicarea a ceea ce predă, prin
realizarea de investiții și facilități sustenabile care sunt integrate în predare și
învățare.
6. Pregătirea profesională în scopul realizării sustenabilității trebuie să
contribuie ca studenții să înțeleagă originea degradării ambientului și să-i
motiveze să descopere practici sustenabile ambientale şi ecologice.
7. Din moment ce predarea și cercetarea sunt scopurile fundamentale ale
universității, cunoașterea sustenabilității este o preocupare esențială pentru
angajare, permanență în funcție și promovare a absolvenților.
8. Necesitatea de alegere argumentată a materialului elementelor portante
care să se finalizeze cu dezvoltarea structurilor ecologice și sustenabile nu este
încă recunoscută ca fiind o cerință de bază.
9. În scopul valorificării potențialului construcțiilor de lemn în Republica
Moldova se impune trecerea la normele de proiectare europene.

BIBLIOGRAFIE

1. GRECEA, D., CIUTINA,A., SZITAR Mirela. Criterii şi sisteme de evaluare ale

mediului construit în contextul dezvoltării durabile. Buletinul AGIR nr. 2/2011. –
p 28-38.
2. Energy and climate change. Current issues. Building a cleaner Planet.
Deutsche Bank Research. November 2008. -35 p .
3. A Global Green New Deal for Climate, Energy and Development. Technical
Note. United Nations Department of Economic and Social Affairs. 2009. -23 p.
4. The Case for Tall Wood Buildings. How Mass Timber Offers a Safe,
Economical, and Environmentally Friendly Alternative for Tall Building
Structures.2012. -240 p.
5. World Conference on Timber Engineering ( WCTE ). Vienna, Austria. 2016.
www.conftool.pro/wcte2016/sessions.php
6. Rakesh Gupta1, Vijaya Gopu. Wood Engineering Education – Trends and
Challenges.
www.cof.orst.edu/cof/wse/faculty/gupta/PDF/Wood%20engineering%20Educatio
n%20-%20Trends%20and%20Challenges.pdf
7. World Conference on Timber Engineering (WCTE). Final papers. New
Zealand. 2012.- 761p.
8. Eurocode 5. Design of timber structures. Part 1-1: General – Common rules and
rules for buildings. 2004. -123 p.
9. NCM F.05.01.2007 . Proiectarea construcţiilor din lemn. Ministerul Dezvoltării
Regionale şi Construcţiilor. Ch. 2007. -69 p.

191