Minciuna este o afirmaie care este contrazis de ctre experien, observaie sau bun sim, care este oferit

de mincinos n mod premeditat sau spontan prin contorsionarea total sau parial a faptelor i a adevrului sau prin argumentarea selectiv, dar aparent semnificativ, a faptelor. De regul, minciuna se consider o aciune intenional de declarare a unei stari modale necomfirmabile sau imediat (ori uor) confirmabil, pentru a produce confuzie, a oferi false sperane, a determina o anume aciune sau a crea o anume stare intelectiv, social ori afectiv care servete ntr-un fel sau altul mincinosului. Dei minciunile premeditate sunt cele care sunt considerate a fi mult mai devastatoare i de neiertat, se pot totui identifica i minciuni spontane, nepremeditate, posibil determinate de lipsa de informare, de nelegere corect i/sau de interpretarea greit a informaiilor existente sau accesibile la un moment dat. Privit dintr-o anumit perspectiv, se poate afirma c minciuna caracterizeaz personalitatea iar adevrul realitatea, n sensul c personalitatea poate produce afirmaii confirmabile sau infirmabile cu privire la realitate, dar reflectarea realitii n individ, care este un adevar, este o distinct transpunere a unei cantitii purttoare de informaii care se metamorfozeaz "realitate" cu o structur i fenomenalitate distinct. Astfel, se pot identifica diferite variante ale minciunii, precum ar fi Minciuna individual cotidian, produs spre a genera convingeri, atitudini sau emoii

predeterminate, ateptate, n partenerii de aciune sau de afectivitate; Minciuna individual politic, orientat ctre schimbarea opiniei i convingerilor unui individ sau a

unei mulimi de subieci, cu obinerea posibilitii de a manipula inteniile i comportamentele altora n favoarea unui singur individ; Minciuna colectiv practicat de un grup sau de ctre o comunitate cu o anume poziie social i

privilegii. Minciuna politic colectiv vizeaz pstratea statutului i privilegiilor de catre o minoritate aflat n conflict de interese cu o majoritate defavorizat, lipsit de privilegiile grupului; Minciuna economic, individual sau colectiv, ascunde intenionat starea real a unei economii

locale, regionale, statale sau globale din diferite motive. Minciuna social este acea afirmaie sau ansamblu de afirmaii care declar sau susin existena unor deosebiri de performan i calitate uman ntre indivizi, grupuri de indivizi sau mari colectivitati umane. Aceasta minciun de tip social (care poate fi adesea orientat rasial sau cultural) caut s introduc diferene de valoare ntre oameni sub raport conceptual sau afectiv i s motiveze orice aciuni discriminatorii aplicate i aplicabile celor indezirabili. Acest tip de minciuna segregant, construit pe baza pretinsei diferene de calitate dintre subieci, a declanat n decursul istoriei numeroase conflicte sociale mai mici sau mai mari, a intreinut adversitatea i chiar ura dintre indivizi i/sau grupuri, a njosit calitatea de om i a fcut mult ru societii, producnd, prin standarde diferite de evaluare, umilire, suferin i degradare uman.

Minciuna tiinific deriv din construcia unei ipoteze incorecte de mecanism cauzal, indiferent dac este conjunctural, fenomenal sau social, i pretenia valabilitii acelui model (mpotriva evidenei tiinifice), respectiv a incapacitii modelului de a oferi predicii corecte sau de a explica coerent acele segmente ale realitii, societii sau individului, pe care pretinde a le teoretiza, legifera i/sau explica. Minciuna cultural vizeaz mpratierea intenional a unor afirmaii false (care pot fi att degradante ct i laudative) cu privire la coninutul sau la valoarea diferitelor produse culturale (dintre care unele pot fi opere de art), prin propunerea i susinerea unuisistem de valori preferenial, sistem care neag valori consacrate i recunoscute. n schimb, apreciaz drept opere fundamentale, creaii banale, partizane, uneori antisociale, fr calitate artistic, incapabile s produc satisfacii de natur emoional i intelectual superioare i s extind orizontul uman al individului sau colectivitii. Cum si cand incepem sa mintim? Inca din copilarie, descoperim ca parintii, colegii, prietenii, pot fi manipulati daca apelam la mici minciuni care tin de comportamentul sau de atitudinea noastra. Conform unor cercetari recente, se pare ca minciuna este un mecanism care tine de supravietuire si ca s-au evidentiat chiar anumite zone ale creierului care se activeaza atunci cand spunem o miniciuna sau cand avem un comportament inselator. Disimularea face parte din conditia umana. Omului i s-a dat o limba cu care sa poata vorbi si cuvinte cu care sa poata sa isi ascunda gandurile.Proverb unguresc Invatam foarte devreme sa apelam la minciuna. Chiar de cand suntem mici. Mai mult, concluziile a doua studii recent publicate de Psychological Science sunt ca, la sugestiile parintilor, copiii de numai trei ani sunt deja in masura sa isi ascunda dezamagirea in fata unui cadou urat si sa multumeasca politicos cu surasul pe buze. Evident aici nu este vina copiilor, ci a parintilor, care in loc sa sustina copiii in a fi sinceri, sustin perpetuarea minciunilor si dezvoltarea unei personalitati artificiale - pana la urma asa este asigurat succesul in societate, prin mici sau mari pacaleli. Si exact acesti mincinosi in miniatura isi vor croi un drum mai bun in viata, sustin autorii cercetarii de la Universitatea din Oregon. Minciuna are functiile ei normative, ca si patologia sa. La fel si adevarul. Arnold Goldberg Intelegem de mici ca a spune minciuni este un comportament util din punct de vedere social, ne permite sa avem relatii bune cu toata lumea si, ulterior, vedem cum societatea chiar incurajeaza comportamentele mincinoase - prin minciuna poti uneori sa obtii posturile cele mai bune pe scara sociala. Nu intamplator copiii cei mai abili in a-si masca emotiile s-au dovedit a fi copiii unor parinti cu tot atata putere de control, diplomati si de succes. Ce inseamna a minti A minti spre folosul tau e o inselaciune, a minti spre folosul altcuiva e o frauda, a minti pentru a dauna e calomnie; dintre toate soiurile de minciuna, acesta e cel mai josnic. A minti fara folos nici paguba pentru tine sau pentru altii nu este a minti: nu e minciuna, e fictiune. J.J. Rousseau Minciuna apare dintr-o varietate de motive, unele cu intentia constienta, altele fara. A minti inseamna, prin definitie, a insela, a amagi, dar nu toate formele de inselare inseamna minciuna. Limbajul minciunii este de cele mai multe ori complex si creaza confuzii, in functie de insasi natura subiectului. Si, stim cu totii, cam toata lumea minte. Incepand de la banala afirmatie Vai, draga, cat de bine arati azi!, care poate sa fie o minciuna nevinovata, pana la minciuni care au un scop bine definit, pentru atingerea caruia se apeleaza la inventii de natura psihologica sau medicala. Dar hai sa vedem ce inseamna, conform dictionarelor, a minti si cateva dintre definitiile minciunii, inclusiv in forma sa patologica: A minti A face afirmatii care denatureaza in mod intentionat adevarul. A induce in eroare pe cineva; a insela. Minciuna

 Deprindere de a minti. Inselaciune, viclesug. Fictiune, nascocire, plasmuire. Afirmatie prin care se denatureaza in mod intentionat adevarul; neadevar. Plasmuire rauvoitoare pusa in circulatie; scornitura; nascocire; Ce-i in mana nu-i minciuna - nu te bizui pe promisiuni, ci multumeste-te cu ce ai in mod sigur. Exista multi factori care ne influenteaza comportamentele si care pot predispune o persoana sa minta; asa cum spuneam, toata lumea minte - diferenta este in frecventa, scopul si gradul in care se minte.

De ce unii mint, in situatii in care adevarul le-ar fi mult mai de folos? Se pare ca in situatii de acest gen, continutul minciunii nu este asa de important ca simplul fapt de a minti. Exista minciuni ocazionale, la care cu totii apelam, mai mult sau mai putin constient si, de asemenea, minciuni atat de frecvente, incat duc la un comportament compulsiv care afecteaza intreaga personalitate si aceasta este forma extrema a minciunii, expresia unei patologii psihologice. Forma extrema a minciunii, cunoscuta sub numele de pseudologie fantastica, este o tendinta de a minti a unor persoane inteligente, care duc lipsa de atentie si care cauta sa fie protagonistele unei povesti, pe care ajung sa o creada si ele. Referitor la aceste persoane, psihologii spun ca nu este vorba despre un creier bolnav, ci despre un comportament imatur, ce se poate agrava si poate ajunge sa creeze o viata falsa. Mincinosul patologic ajunge sa creada minciunile pe care le spune, ajungandu-se, incet dar sigur, la o problema grava de personalitate: stima de sine scade treptat, are nevoie de interesul altor persoane, pe care il castiga spunand povesti atractive; cand este descoperit, poate chiar sa se imbolnaveasca din punct de vedere psihic si mai rau, sau sa inventeze alte situatii, alte personaje, pentru a starni interesul celor din jur si a atrage din nou atentia lor. Psihiatria descrie mitomania ca: Tendinta constitutionala de a altera adevarul, tendinta la fabulatie, la minciuna si la crearea de fabule imaginare; Tendinta patologica mai mult sau mai putin voluntara si constienta, nu este deci doar actiunea de a fabula sau de a minti, ci este o veritabila constitutie, un tip de dezechilibru care determina individul sa elaboreze in permanenta relatari de evenimente si de acte care nu au avut loc, dar despre care celalalt este facut sa creada ca autorii relatarii au fost martori si actori, descriindu-se, in general, intr-o pozitie avantajoasa. Oameni diferiti spun diferite tipuri de minciuni din diferite motive. Afirmatia in sine pare sa fie un truism. Fiecare persoana tinde sa aibe o maniera proprie in care gestioneaza adevarul sau ceea ce considera a fi adevarat. Este vorba nu doar despre comunicarea inselatoare cu ceilalti, dar si despre maniera in care ne auto-dezamagim. Personalitatea este importanta in determinarea acestor tipare sau moduri de a-i insela pe altiii si de a ne insela pe noi insine, iar stilul in care o facem este un aspect al personalitatii fiecaruia. Se minte pentru a fi acceptat, pentru a avea succes. Pentru a obtine avantaje in munca, pentru a scapa de necazurile vietii cotidiene, pentru a evita controale si critici, dar si pentru a nu crea neplaceri: minciunile in scopul binelui. Din punct de vedere evolutiv, se spun minciuni mai ales pentru a-ti salva viata. Un studiu care urmeaza sa fie publicat curand in Journal of Nonverbal Behavior, efectuat de Luigi Anolli, arata ca minciunile altruiste se spun mai ales partenerilor, rudelor si prietenilor, in timp ce minciunile egoiste, care fac rau aproapelui, sunt spuse strainilor.

Minciuna poate avea cauze genetice. Zece explicatii de ce mint oamenii

de Veronica Radulescu HotNews.ro Mari, 13 mai 2008, 2:38 Life | Acas

Minciuni. Le auzim la tot pasul si le raspandim cu sau fara voia noastra. Nu ne place sa fim mintiti si, cu toate astea, si noi ii mintim pe altii la randul nostru. De unde vin minciunile si de ce le inventam? Potrivit psihiatrilor care au facut studii pe mai multe grupuri de gemeni, exista persoane predispuse gentic sa minta si sa insele. Anumite disfunctii cerebrale mai putin obisnuite au fost asociate cu minciuna patologica. Si mediul inconjurator ii determina pe oameni sa minta. Copiii care provin din familii dezorganizate, au tendinta sa minta mai mult decat cei care au crescut intr-o familie normala. Potrivit psihiatrilor, copiii cu probleme mint pentru a modifica realitatea si a-si face viata mai dulce. Ce ii determina pe oameni sa minta? Lacomia - vrem putere, avantaje, bani, admiratie Teama - de multe ori mintim de frica, de ceea ce ni s-ar putea intampla daca spunem adevarul Dorinta de a fi acceptati - suntem nevoiti sa facem tot ceea ce trebuie pentru a fi acceptati, sa ne facem placuti si apreciati Obisnuinta - unii nu pot scoate doua vorbe, daca nu spun si o minciuna Prostia - unora le este jena sa recunoasca ca nu stiu adevarul si incep sa-si dea cu parerea sau sa inventeze ceva. Tipuri de minciuni. De ce le spun oamenii? Sunt doua tipuri de minciuni: minciuni albe, care fac foarte putin rau sau chiar deloc, si minciuni negre, care, in unele cazuri, se pot termina tragic. Arati foarte bine in rochia asta. Multi dintre noi vor spune ca aceasta este o minciuna nevinovata. Unii o spun pentru a-si mentine relatiile bune cu alte persoane, in timp ce altii o spun doar ca sa nu-si dezamageasca prietenii care asteapta de la ei un anumit raspuns. Oamenii isi invata de mici copii sa minta. Atunci cand primesc un cadou, ii pun sa spuna Multumesc, ce mult imi place! doar pentru a fi politicosi. N-am facut-o eu! este probabil una dintre cele mai intalnite minciuni spuse de cei care vor sa scape de o pedeapsa. Daca un copil stie ca a facut ceva rau si stie ca va fi pedepsit, reactia lui naturala este sa inventeze o scuza. De cele mai multe ori, acest lucru nu face decat sa inrautateasca lucrurile. Cand va fi prins, va fi pedepsit dublu: atat pentru ce a facut, cat si pentru ca a ascuns adevarul. Chiar si adultii mint cu nerusinare doar doar vor scapa dintr-o situatie compromitatoare, care le poate periclita cariera. Mama ta a plecat foarte foarte departe. Uneori ne trezim ca suntem fortati sa mintim pentru a proteja pe cineva drag. Cum sa-i spui unui copil ca mama lui a murit? Sau cum sa-i spui ca a fost adoptat? In aceste cazuri esti nevoit sa minti si toata lumea te intelege. Daca nu te duci acum la culcare, il chem pe bau bau. Este genul de minciuna spusa de parinti copiilor care nu asculta. Cati dintre noi nu am trait cu teama ca cineva ne va lua de langa parinti si nu ne va mai aduce inapoi? Am prins unul de 2 metri!. Exagerarea este o minciuna. Este folosita sa-l impresioneze pe interlocutor, dar si sa mai pipereze un pic o poveste plictisitoare. Ti-am spus ca am fost un schior profesionist?. Psihologii au descoperit ca oamenii mint pentru a parea mai mult decat sunt in fata celorlalti. Ei au descoperit ca 60% dintre oameni mint cel putin o

data intr-o discutie de 10 minute si spun in medie 2-3 minciuni. Ei infloresc povestea mai ales in ceea ce-i priveste, pentru ca vor sa impresioneze. Am 25 de ani, brunet/a, conformatie atletica .... Este prototipul personei pe care o intalnesti pe chat. Cu toate ca au in jur de 45 de ani, atat barbatii, cat si femeile, profita de faptul ca nimeni nu are cum sa verifice ceea ce spun si isi dau identitati false. Multi o fac din motive de siguranta, dar ca se se amuze. Da, am mai lucrat cu acest software si inainte. Unii mint sa obtina un post care nu li se cuvine. Isi doresc atat de tare o anumita functie, incat sunt dispusi sa minta, cu speranta ca vor invata din mers sa faca un anumit lucru. Ei vor sa-si impresioneze seful si spera ca vor fi promovati. Mint pentru a obtine anumite avantaje in defavoarea colegilor. Oricare ar fi motivul, aceasta este cea mai urata forma de minciuna. Acest produs da rezultate foarte bune. Oamenii sunt pacaliti de tot felul de reclame mincinoase la produse care nu se deosebesc cu nimic de altele. Sunt milioane de oameni care cred ca acele produse chiar fac minuni, insa, in realitate, este vorba doar de bani. Da, ma apuc imediat sa lucrez la raportul care iti trebuie. Cu totii ne-am confuntat cu promisiuni false din partea unor colegi. Problema este ca daca promiti asemenea lucruri in mod repetat si nu te tii de cuvant, colegii te vor cataloga drept neserios si nu vei reusi prea usor sa le mai capeti increderea.

Reactii care ne deconspira - minciuna

Exista situatii in care am dori sa nu tradam sentimentele de care suntem stapaniti, numai ca acest lucru nu ne reuseste intotdeauna pe deplin. O femeie care este in doliu incearca de cele mai multe ori sa-si ia o "mina curajoasa". De cele mai multe ori, aceasta aparenta nu este veridica. Daca femeii in cauza i-ar reusi perfect aceasta mistificare, cei din jur ar acuza-o ca este lipsita de sentimente. Daca femeia respectiva nu ar lasa sa se observe cat de putin faptul ca se straduieste sa-si ascunda adevaratele sentimente de care este stapanita, s-ar putea spune despre ea ca nu stie sa se stapaneasca. Adoptarea unei "mine curajoase" reprezinta un caz tipic de pseudomistificare, adica o situatie in care persoana este nemultumita pentru ca cei din jur isi pot da seama care este adevarata ei stare de spirit. Ce se intampla atunci cand dintr-un motiv bine justificat este necesar sa ne ascundem perfect sentimentele? De cele mai multe ori, persoanele care se afla intr-o asemenea situatie sunt deosebit de tensionate, deoarece trebuie sa fie credibile. Respectivele persoane spun minciuni si trebuie sa faca anumite miscari si sa adopte atitudini care sa concorde cu neadevarurile rostite. Se pune insa intrebarea daca omul poate sa aiba control asupra corpului sau. Fara indoiala ca numite parti ale corpului pot fi controlate mai bine decat altele. Partile coprului ale caror miscari sunt constientizate si in viata cotidiana, pot fi controlate cel mai usor. Cel mai usor ne este sa mintim cu ajutorul fetei! Tinuta ne poate oferi insa informatii importante despre starea de spirit a unei persoane, deoarece nu intotdeauna suntem constienti de faptul ca avem sau nu o pozitie a corpului corespunzatoare. Si miscarile sau pozitiile mainilor pot trada faptul ca mistificam. Miscarile executate cu mainile si cu picioarele sunt deosebit de interesante in acest sens, deoarece acestea sunt constientizate in foarte mica masura. Acesta este de fapt si motivul pentru care miscarile membrelor sunt de cele mai multe ori mascate, de exemplu cele din spatele birourilor. A minti cu ajutorul intregului corp este pentru cei mai multi dintre noi un lucru deosebit de dificil, deoarece

nu avem experienta necesara in acest sens. Daca incercam sa mintim sau sa mistificam in mod constient o facem cu destul de putina indemanare si nu ne ajuta in acest sens decat neatentia celor din jurul nostru. Se intampla foarte frecvent ca cei din jur sa observe ca o persoana minte, dar sa nu reactioneze la acest fapt. Mistificatorii versati sunt toti cei care au profesii ce necesita efectuarea unor operatii sau gesturi care sa induca in eroare, si anume gesturi sau operatii care pot fi descoperite si deconspirate. Daca persoanele respective nu sunt in stare sa minta si sa-si sustina minciunile cu succes, ele sunt sortite esecului. Ele trebuie sa fie in stare sa minta la momentul potrivit, folosindu-se in acest scop de intregul corp. Acest lucru necesita un antrenament care poate dura mai multi ani, astfel incat mistificarea sa fie ridicata la rang de "arta". In categoria amintita nu intra numai marii actori, ci si alti mistificatori, cum ar fi, de exemplu, politicienii, avocatii, agentii de vanzari, agentii imobiliari. Pentru aceste categorii de oameni mistificarea face parte din viata de zi cu zi, iar ei isi cunosc atat de bine "arta", incat uneori ne simtim chiar maguliti cand suntem dusi de nas de astfel de oameni. Cum putem sa ne dam seama ca cineva minte, ca cineva mistifica? Din acest punct de vedere putem lua ca punct de pornire experientele efectuate de catre cercetatorii americani, care au reusit sa stabileasca o serie intreaga de diferente care apar in momentul cand cineva minte: - atunci cand mintim, gesturile facute cu mainile sunt mai putin frecvente, deoarece nu putem identifica gesturile care ar trebui sa sublinieze cele spuse de noi. Ne dam seama ca miscam mainile, dar nu stim ce exprimam prin intermediul miscarilor efectuate. Avem in mod inconstient sentimentul ca ne tradam si de aceea renuntam la miscarile respective. - creste frecventa gesturilor de autoatingere, efectuate cu mana pe fata. Cele mai frecvente gesturi de acest gen sunt: mangaierea barbiei, tuguierea buzelor, acoperirea gurii, atingerea nasului, frecarea obrazului, scarpinatul sprancenelor, trasul de urechi, mangaierea parului. Acoperirea gurii este un gest care poate fi descifrat cel mai usor. Din gura ies vorbe, care sunt de fapt minciuni si mana este dusa la gura in mod inconstient pentru a opri aceste vorbe. Persoana care vorbeste nu vrea sa se balbaie sau sa se incurce si ar dori ca fluxul verbal sa nu fie intrerupt. Datorita acestui conflict interior apare un compromis. Mana este dusa la gura, dar nu o acopera in totalitate. Gestul care se efectueaza cel mai frecvent atunci cand mistificam, gest care reprezinta o acoperire simulata a gurii, este ducerea mainii la nas. - creste frecventa miscarilor laterale. Este vorba despre miscari estompate prin care se manifesta dorinta de a pleca, de a fugi. Miscarile de acest gen sunt evidente in special la copii, care se tot misca incolo sincoace pe scaun. - creste frecventa miscarilor convulsive efectuate cu mainile. Miscarile de acest gen nu sunt provocate numai datorita faptului ca se spune un neadevar. Minciuna poate fi unul dintre numerosii factori care implica efectuarea acestor miscari. Un aspect deosebit de important in ceea ce priveste mistificarea este acela ca exista mereu discrepanta accentuata intre gandire si actiune. Spunem altceva decat gandim si nu trebuie sa tradam ceea ce se petrece in mintea noastra prin comportarea si atitudinea pe acre oa vem. Atingerea nasului si alte gesturi de aceeasi factura reflecta faptul ca exista discrepanta intre gandire si actiunile efectuate. Toate aceste lucruri pot fi calificate in general ca mistificare. Mistificarea activa reprezinta o forma cu totul speciala a mistificarii. Daca suntem framantati de o problema dificila si ducem mana la nas, efectuam intr-un anumit sens un gest mistificator, dar nu se poate spune ca mintim. A da dovada de lipsa de sinceritate nu inseamna doar a spune lucruri neadevarate. Nu neglijati sensul general al comportarii, bucurandu-va de faptul ca v-ati dat seama ca se spune o minciuna! Aspectele exterioare observate nu reprezinta numai o mistificare, ci si un conflict interior intre ceea ce se gandeste si ceea ce se intreprinde. Putem fi siguri ca o persoana

care isi duce mana la nas gandeste un anumit lucru pe care cei din jur nu trebuie sa-l observe si care nu va fi exprimat nici verbal. Aceasta nu inseamna in nici un caz ca trebuie sa dam dovada de neincredere fata de persoana cu care purtam o discutie, gandindu-ne mereu ca persoana respectiva vrea sa para credibila prin ceea ce spune. Trebuie sa facem distinctie intre semnalele caracteristice minciunii si cele caracteristice nesigurantei.
Preluare din volumul "Limbajul coprului" de Claudia Schafer, aparut la Editura Niculescu in traducerea lui Roland Schenn.