Referat

Tema”Cum observam minciuna”

A elaborat Genunchi Raisa

Grupa 0921 CESF
Conducător Comisar Victor Palca
Cum observam minciuna
Minciuna este o afirmație care este contrazisă de către experiență, observație sau
bun simț, care este oferită de mincinos în mod premeditat sau spontan prin
contorsionarea totală sau parțială a faptelor și a adevărului sau prin argumentarea
selectivă, dar aparent semnificativă, a faptelor. De regulă, minciuna se consideră o
acțiune intențională de declarare a unei stari modale necomfirmabile sau imediat (ori
ușor) confirmabilă, pentru a produce confuzie, a oferi false speranțe, a determina o
anume acțiunesau a crea o anume stare intelectivă, socială ori afectivă care servește
într-un fel sau altul mincinosului. Deși minciunile premeditate sunt cele care sunt
considerate a fi mult mai devastatoare și de neiertat, se pot totuși identifica și
minciuni spontane, nepremeditate, posibil determinate de lipsa de informare, de
înțelegere corectă și/sau de interpretarea greșită a informațiilor existente sau
accesibile la un moment dat.
Capacitatea de a minți este observată devreme și aproape universal în dezvoltarea
umană. Psihologia socială și Psihologia dezvoltării sunt îngrijorate din pricina teoriei
minții, cu ajutorul căreia oamenii simulează reacțiile altuia, pentru poveștile lor și
determină dacă minciuna va fi suficient de credulă. Cel mai frecvent, aceasta este
cunoscută ca Inteligență Machiavelliană și apare în timpul dezvoltării, când copiii
îndeplinesc vârsta de patru ani sau cinci și sunt capabili să mintă convingător. Înainte
de aceasta, ei, pur și simplu sunt incapabili să ințeleagă de ce alții văd lucrurile diferit
—și presupun că este un singur punct de vedere, al lor.
Copiii tineri învață din experiență că spunând o minciună, pot evita pedepse pentru
„fărădelegile” provocate, înainte de a li se dezvolta teoria minții necesară pentru a
înțelege de ce funcționează. În această etapă de dezvoltare, copiii spun deseori
minciuni exagerate, imposibil de crezut, din cauza cadrului conceptual de a judeca
dacă o afirmație poate să fie crezută sau chiar să ințeleagă conceptul de credibilitate.
Când copiii învață să mintă, le lipsește înțelegerea morală când ar trebui să se
oprească. Aceasta durează ani de zile în care vede oamenii mințind, iar ca rezultat, iși
vor dezvolta o înțelegere adecvată. Înclinația spre minciună variază la copii, astfel că
unii se obișnuiesc să mintă, iar alții de a spune adevărul. Obiceiurile se vor schimba
cel mai probabil în timpul maturității.

Mitomania este un termen folosit de psihiatrii care înseamnă tendința patologică de a

minți.

Un studiu recent ne spune că pentru a spune o mincină ne trebuie mai mult timp
decât pentru a spune adevărul.

O dată spusă o minciună, pot apărea două consecințe: poate fi descoperită sau poate
rămâne nedescoperită.

În unele circumstanțe, o minciună descoperiă poate pune la îndoială alte afirmații

spuse de același vorbitor și poate duce la sancțiuni sociale sau legale împotriva
vorbitorului. Când o minciună este descoperită, ceea ce gândește și cum se comportă
mincinosul, nu mai poate fi prezis sau anticipat, ceea ce înseamnă că încrederea față
de mincinos scade.

Unii oameni detectează mai bine minciunile decât alții, pentru că sunt în stare de a
deosebi o mincină prin expresii faciale, ritmul vorbirii, anumite mișcări și alte metode.
Conform cercetătorului David J. Lieberman în cartea Never Be Lied To Again: How to
Get the Truth In 5 Minutes Or Less In Any Conversation Or Situation, aceste metode pot fi
învățate. Unele metode de interogare pot avea o șansă mai mare de succes, de
exemplu „Când a fost ultima dată când ai fumat marijuana?”, este mai probabil să afli
adevărul decât întrebând „fumezi iarbă?”. Punerea unei întrebări pentru a obține
informația pe care o vrei, este o abilitate ce se poate învăța. Evitarea întrebărilor vagi,
va ajuta la evitarea minciunilor prin omisiune sau imprecizie.
Întrebarea dacă minciunile pot fi detectate prin tehnici nonverbale este un subiect
controversat.

 Poligraful sau „detectorul de minciuni” măsoară stresul psihologic pe care subiectul îl

îndură când este întrebat unele întrebări..
 O gamă largă de medicamente au fost propuse și folosite anecdotic, deși nici unul nu
este considerat foarte util.
 Un studiu recent[cine?] ne spune că pentru a spune o minciună durează mai mult timp
decât atunci când se spune adevărul și astfel timpul de răspundere poate fi folosit ca o
metodă de detectare a minciunii. Totuși, s-a demonstrat că un raspuns rapid poate fi
dovada unei minciuni pregătite.