DEZINFORMAREA – MIJLOC ªI SCOP AL ACTIUNILOR PSIHOLOGICE AGRESIVE

DESFAªURATE DE CATRE INAMIC; MODALITATI DE CONTRACARARE

Lt. Mihai Solescu
Dezinformare este in general numita acea arta a de a induce in eroare ,ce este
intotdeauna deliberata iar decizia de a recurge la ea releva o stare de spirit ale carei
resorturi complexe nu pot fi deduse clar. Poate fi dictata de necesitate, avand in
vedere amploarea mizei si pericolul unei confruntari deschise, relevand astfel
slabiciune sau frica. Poate fi de asemenea o actiune premeditata pentru a obtine
succesul cu minim de forte deoarece agresorul crede ca influentarea constiintelor este
mai putin riscanta decat violenta fizica.
Pentru prima data notiunea de dezinformare a fost folosita in mediul sovietic inca din
anii ’20 si desemna „un arsenal de mijloace cunoscute sau oculte destinate influentarii
guvernelor straine, discreditarii opozantilor politici, in special emigranti, sublimarii
increderii intre aliatii ostili Uniunii Sovietice, falsificarii aprecierilor adversarilor
privind realitatea".
Conform Dictionarului Explicativ al Limbii Romane dezinformarea este „a informa
gresit, in mod intentionat".
Dupa autorul celebrului „Tratat de dezinformare" Vladimir Volkoff dezinformarea
este o „tehnica ce permite furnizarea de informatii generale eronate unor terti,
determinandu-i sa comita acte colective sau sa difuzeze judecati dorite de
dezinformatori".
Dezinformarea nu se rezuma numai la falsificarea constiintelor, ea se dovedeste a fi si
puternica parghie de actionare psihologica, de conducere a indivizilor, de dirijare a
opiniilor si ideilor, a starilor sufletesti si a comportamentelor umane.
Traim intr-o lume in care se pune tot mai mult accentul pe calitatea, dar si cantitatea
informatiei. Daca informarea apare ca o necesitate vitala atat pentru organismul uman
cat si pentru cel militar, dezinformarea pare sa fie o boala prin care il izoleaza de
realitate, il dirijeaza prin judecati eronate spre stari confuze sau actiuni
haotice.Dezinformarea seamana confuzie pentru a face cunostintele inutilizabile. O
eroare singulara de apreciere poate determina aparitia unor consecinte neplacute, insa
dezinformarea permanenta slabeste in mod insidios posibilitatile individului de a
gandi corect. Incet, dezinformarea face ca lumea, realitatea sa devina incoerenta,
difuza.
Evident ca in cadrul dezinformarii exista comunicare, insa, aceasta are un sens unic,
de la dezinformator la cel manipulat, in scopul de a-i dirija celui din urma opiniile si
ideile, starile sufletesti si comportamentul ca, in final, sa actioneze cu docilitate la
ordinele primului. Mesajul (informatia) falsificata nu este decat unealta cu care se
cauta un subiect selectionat sa actioneze in sensul dorit. Se dezinformeaza mai putin
pentru a convinge, cat pentru a conduce catre un tel care, de obicei, este ascuns
(camuflat).
Din aceasta cauza, in armatele straine si nu numai, dezinformarea este considerata
„arma de razboi modern" si s-a constatat amploarea formidabila a fortelor acesteia,
importanta tot mai mare pe care i-o acorda numeroase guverne. Este forma
psihologica a subversiunii; ea vizeaza destabilizarea unui stat sau a unei societati. Ea
transpune in practica placerea pentru disimulare si secret, dorinta de a exercita o
putere oculta asupra unui adversar pe care incerci sa-l inseli.
Originalitatea dezinformarii moderne consta, se pare, din trei elemente:

o aparitia unei metodologii imprumutate de la publicitate, insa fondata pe

descoperirile psihosociologice;
 o influenta considerabila si marea diversitate a mijloacelor de informare
in masa;
o intrebuintarea dezinformarii ca pe un adevarat sistem de arme.

Este important a nu confunda minciuna cu eroarea. Eroarea se opune realitatii.

Minciuna se opune adevarului, care in majoritatea cazurilor, nu este, din pacate, decat
o notiune relativa. La fel este si minciuna, ca urmare, ea poate avea o vasta gama de
nuante. Practic, dezinformatorul este destul de indiferent fata de veridicitate spuselor
sale. El nu recurge la minciuna decat daca ii permite sa deformeze mai mult realitatea,
ceea ce constituie telul sau principal.
Exista mai multe variante pentru compunerea informatiei tendentioase:

1. dozajul de ½ adevar cu ½ minciuna, primele determinand acceptarea

celorlalte; aceasta cu atat mai usor cu cat opinia publica este neutra sau
deja partizana;
2. minciuna absoluta, adesea eficace datorita enormitatii sale ce poate
seduce spiritele paradoxale;
3. contraadevarul neverificabil, datorita lipsei de martori;
4. minciuna prin omisiune, in special aceea care neglijeaza de a prezenta
informatia in intregul contextul ei;
5. valorificarea accesoriilor, a faptului intamplator in detrimentul
esentialului, estompat in mod savant;
6. amestecarea faptelor, a opiniilor sau persoanelor echivalente, care intr-
o anumita varianta pot fi condamnate cu usurinta folosind o ilustrare
adecvata, chiar daca este abuziva;
7. reminiscenta falsa sau comparatii nejustificate;
8. minciuna, inecata intr-un noian de informatii, existand posibilitatea de
a fi regasita ulterior pentru a servi drept punct de referinta;
9. citate aproximative sau trunchiate;
10. afirmatii facute pe un ton: - angelic

- dezinvolt;
- indignat.

11. exagerarea apocaliptica a unui fapt accesoriu si fara importanta in

numele unor principii morale;
12. slabirea adversarului printr-o prezentare sarcastica sau persiflatoare;
13. etichetarea interlocutorului, atribuindu-i o pretinsa apartenenta la un
anumit sistem de idei ce poate fi respins mai usor decat discutarea in
detaliu a argumentelor veritabile prezentate;
14. forma superioara a minciunii ramane spunerea adevarului, lasandu-se
sa se inteleaga ca este o minciuna sau negarea unei afirmatii in asa fel
incat interlocutorul sa creada ca este aprobata.

Ceea ce trebuie sa retina orie militar este ca exista mijloace numeroase de a fi inselat
daca nu-si exercita in orice moment spiritul critic si nu-si mentine treaza vigilenta.
Dezinformarea se prezinta sub mai multe forme si anume:

o distorsiunea;
 o filtrajul;
o scurtcircuitarea;
o redundanta;
o supraincarcarea canalelor de comunicare

Distorsiunea - forma de dezinformarea prin care se culeg, prelucreaza si transmit, in

mod intentionat, mesaje eronate.
Filtrajul-forma a dezinformarii, prin care se modifica mesajul, partial sau total, in mod
intentionat, pe parcursul inregistrarii, prelucrarii si transmiterii datelor si informatiilor.

Scurtcircuitarea - forma subtila a dezinformarii, prin care se elimina, intentionat, din

circuitul sau fluxul informationale, anumite persoane sau subdiviziuni organizatorice.
Redundanta-proces de inregistrare, prelucrare si transmitere repetata a unor date si
informatii.
Supraincarcarea canalelor de comunicare - proces prin care se culeg, prelucreaza si
transmit date si informatii inutile.
Daca informatia apare ca o necesitate vitala a existentei umane si organizationale, ea
poate fi, in acelasi timp, sursa unor pericole in cazul manuirii incorect, iresponsabile
Trebuie analizate trucajele posibile, sau cunoscute la ora actuala, profitand de
necunostinta de cauza a publicului:

1. Negarea faptelor - daca publicul nu are nici o cale de a-si confirma ce s-a
intamplat in realitate, se pot pur si simplu nega faptele.
2. Inversarea faptelor - sustinerea cu tarie a unui fapt care nu s-a petrecut, ireal.
3. Amestecul intre adevar si minciuna, cu diverse titluri – pornind de la ideea ca
publicul este mai mult sau mai putin informat se incearca sa se minta in
proportie de 100%.
4. Modificarea motivului – schimbarea pozitiei, „dupa cum bate vantul".
5. Modificarea circumstantelor – se face prin modificarea proportiilor in fortele
prezente
6. Estomparea – suprainformarea cu rol de a capta interesul publicului.
7. Camuflajul – forma superioara a estomparii, se prezinta in detaliu cele
afirmate.
8. Interpretarea – fara a fi negate, modificate, estompate sau camuflate, faptele se
pot prezenta si comenta intr-un mod favorabil sau nefavorabil.
9. Generalizarea
10. Ilustrarea – se pleaca de la particular la general, dar si invers.
11. (Inversarea) Parti egale – aceasta inegalitatea ajunge uneori pana la proportia
de 100%, deci se schimba total raportul de forte.

***

In lupta dusa impotriva dezinformarii trebuie avut in vedere unele aspecte importante.
In primul rand, sa nu se ofere un teren favorabil adversarului insa, totodata, sa nu se
compromita dezbaterea ca element vital al democratiei. In acest context, baza cea mai
solida a apararii se va afla in mentalitatea fiecarui individ. Nici o protectie nu va fi cu
adevarat eficace fara perceperea de catre toata lumea a faptului ca fiecare individ in
parte este o tinta finala a oricarei actiuni dezinformative si deci ca fiecare trebuie sa
participe personal la propria aparare.
Sarcina ce revine fiecaruia trece , inainte de toate printr-o educare a spiritului critic. si
aceasta incepe in materie de informare cu dorinta de a nu considera suficienta
dezbaterea de idei „oferite pe tava" si a incerca de ajunge singur la sursa printr-o
conduita activa. Nu trebuie sa ne limitam la preluarea pasiva a stirilor ci trebuie
adoptata obisnuinta de a le cauta si pe cit posibil, de a le controla prin toate mijloacele
avute la dispozitie.
Concretizand se pot da cateva sfaturi cateva sfaturi „candidatilor la dezinformare"
stiind ca vulnerabilitatea unei tinte este in functie de personalitatea individului
amenintat, de situatia sa socio-profesionala(in special cand apartine mediilor de
influenta sau este o autoritate in materie decizionala):

o sa nu te lasi sufocat de informatie;

o formularea de principii si opinii doar asupra subiectelor la care se
poate avea acces la mai multe surse de informare;
o practica spiritului de contradictie;
o refuzarea autocenzurilor;
o examinarea:
o sursei;
o continutului informatiei;
o momentul si/sau contextului in care a fost lansata;
o confruntarea cu realitatea;
o comunicarea (sa fie) suportiva:
o ataca problema si nu persoana;
o fi descriptiv si nu evaluativ;
o fi specific, concret si nu general, global;
o valideaza interlocutorul;
o asigura continuitatea procesului de comunicare;
o asuma-ti raspunderea;
 Bibliografie

Henri Pierre Cathala – Epoca dezinformarii, Editura Militara, Bucuresti, 1976.

Bogdan Ficeac – Tehnici de manipulare, Editura Nemira, Bucuresti, 1998.

James Lull Massmedia – Comunicare; Manipulare prin informatie.
Vladimir Volkoff – Tratat de dezinformare.