Sursa Wikipedia

Minciuna este o afirmație care este contrazisă de către experiență, observație sau bun simț,
care este oferită de mincinos în mod premeditat sau spontan prin contorsionarea totală sau
parțială a faptelor și a adevăruluisau prin argumentarea selectivă, dar aparent semnificativă, a
faptelor. De regulă, minciuna se consideră o acțiune intențională de declarare a unei stari modale
necomfirmabile sau imediat (ori ușor) confirmabilă, pentru a produce confuzie, a oferi false
speranțe, a determina o anume acțiune sau a crea o anume stare intelectivă, socială ori afectivă
care servește într-un fel sau altul mincinosului. Deși minciunile premeditate sunt cele care sunt
considerate a fi mult mai devastatoare și de neiertat, se pot totuși identifica și minciuni spontane,
nepremeditate, posibil determinate de lipsa de informare, de înțelegere corectă și/sau de
interpretarea greșită a informațiilor existente sau accesibile la un moment dat.

Privit dintr-o anumită perspectivă, se poate afirma că minciuna caracterizează personalitatea, iar
adevărul realitatea, în sensul că personalitatea poate produce afirmații confirmabile sau
infirmabile cu privire la realitate, dar reflectarea realității în individ, care este un adevar, este o
distinctă transpunere a unei cantității purtătoare de informații care se metamorfozează "realitate"
cu o structură și fenomenalitate distinctă.

Astfel, se pot identifica diferite variante ale minciunii, precum ar fi

● Minciuna individuală cotidiană, produsă spre a genera convingeri, atitudini sau emoții
predeterminate, așteptate, în partenerii de acțiune sau de afectivitate;
● Minciuna individuală politică, orientată către schimbarea opiniei și convingerilor unui
individ sau a unei mulțimi de subiecți, cu obținerea posibilității de a manipula intențiile
și comportamentele altora în favoarea unui singur individ;
● Minciuna colectivă practicată de un grup sau de către o comunitate cu o anume
poziție socială și privilegii. Minciuna politică colectivă vizează păstratea statutului și
privilegiilor de catre o minoritate aflată în conflict de interese cu o majoritate
defavorizată, lipsită de privilegiile grupului;
● Minciuna economică, individuală sau colectivă, ascunde intenționat starea reală a
unei economii locale, regionale, statale sau globale din diferite motive.
Minciuna socială este acea afirmație sau ansamblu de afirmații care declară sau susțin existența
unor deosebiri de performanță și calitate umană între indivizi, grupuri de indivizi sau mari
colectivitati umane. Aceasta minciună de tip social (care poate fi adesea orientată rasial sau
cultural) caută să introducă diferențe de valoare între oameni sub raport conceptual sau afectiv și
să motiveze orice acțiuni discriminatorii aplicate și aplicabile celor indezirabili.

Acest tip de minciuna segregantă, construită pe baza pretinsei diferențe de calitate dintre
subiecți, a declanșat în decursul istoriei numeroase conflicte sociale mai mici sau mai mari, a
intreținut adversitatea și chiar ura dintre indivizi și/sau grupuri, a înjosit calitatea de om și a făcut
mult rău societății, producând, prin standarde diferite de evaluare, umilire, suferință și degradare
umană.

Minciuna științifică derivă din construcția unei ipoteze incorecte de mecanism cauzal, indiferent
dacă este conjunctural, fenomenal sau social, și pretenția valabilității acelui model (împotriva
evidenței științifice), respectiv a incapacității modelului de a oferi predicții corecte sau de a
explica coerent acele segmente ale realității, societății sau individului, pe care pretinde a le
teoretiza, legifera și/sau explica.
Minciuna culturală vizează împraștierea intențională a unor afirmații false (care pot fi atât
degradante cât și laudative) cu privire la conținutul sau la valoarea diferitelor produse culturale
(dintre care unele pot fi opere de artă), prin propunerea și susținerea unui sistem de valori
preferențial, sistem care neagă valori consacrate și recunoscute. În schimb, apreciază drept
opere fundamentale, creații banale, partizane, uneori antisociale, fără calitate artistică, incapabile
să producă satisfacții de natură emoțională și intelectuală superioare și să extindă orizontul
uman al individului sau colectivității.

Clasificare
Minciuna mare
Este o minciuna care are ca scop sa inșele victima in a o face sa creadă informațiile spuse de cel
care minte, ceva care va fi contrazis, probabil, de unele informații pe care victima le posedă deja.
În cazul în care minciuna este suficient de mare, poate reusi, datorită reticenței victimei sa
creadă că un neadevăr de o asemenea mărime ar fi într-adevar, fabricate.

Cacealma (bluffing)
Cacealmaua este atunci când pretinzi că ai informații pe care nu le ai de fapt. Cacealmaua este
un act de decepție care este rareori văzut ca o faptă imorală când se întamplă în timpul unui joc
în care această decepție este de acord în prealabil de către jucatori. De exemplu, un jucător (de
poker in general), încearcă să îi facă pe ceilalti jucători să creadă că are carți mai bune decât le
are in realitate. În această situație, decepția este acceptată și este privită drept tactică de joc.

Minciuna deschisă
Este o minciună spusă drept și confident în față, cu scopul de a fi convingător.

Minciuna majordom
Este un termen inventat de cercetătorii de la Cornell University, care descriu ca fiind minciuni
mici spuse electronic și sunt folosite pentru a încheia o conversație. De exemplu, trimițându-i
cuiva SMS "trebuie sa plec, a venit chelnerul", când de fapt nu ești la restaurant.[1]

Minciuna contextuală
Se poate afirma o parte a adevărului in afara contextului, știind ca fară informații complete, se
creează o impresie falsă. De asemenea, se pot da fapte exacte dar să inșeli cu ele. De exemplu
sa spui "Da, exact, am mâncat toată ciocolata singur(ă)", spus pe un ton sarcastic, ar putea suna
pentru cel care te ascultă, că defapt nu ai mancat singur ciocolata, când de fapt ai mancat-o.

Economia cu adevărul
Economia cu adevărul este folosită ca un eufemism, pentru decepție, fie prin oferirea de
informații false, fie prin nedezvăluirea anumitor fapte importante. La propriu, se poate descrie ca
dezvaluirea atentă a faptelor, fara a detalia prea cu prea multe informații; a vorbi cu grijă.

Minciuna de urgență
Minciuna de urgență este o minciună strategică, spusă atunci când adevărul nu poate fi spus
pentru că provoaca daune sociale. De exemplu, un vecin poate minți o nevastă furioasă în
legătură cu soțul ei infidel, pentru ca soția să nu îi provoace leziuni fizice soțului sau invers în
timpul conflictului dintre cei doi.

Exagerarea
O exagerare apare atunci când cele mai fundamentale aspecte ale unei afirmații sunt adevărate,
dar numai într-o anumită masură. De asemenea, este vazută ca „întindere a adevărului” sau a
face ca ceva sau cineva sa para mai puternic, slab sau real decât este.

Minciuna glumeață
Minciunile glumețe sunt facute pentru amuzament și formulate într-un mod pe care să îl
înțeleagă toți participanții conversației sau spectatorii, telespectatorii etc... un exemplu este ironia
sau tachinarea.

Minciuna pentru copii

Minciunile pentru copii, sunt in general mediocre, în care deseori se utilizează eufemisme, pentru
a fi mai ușor pentru adulți să abordeze un subiect cu un copil. printre cele mai cunoscute
exemple este cel al berzei „copiii ajung pe lume aduși de barză”, existența lui Moș Crăciun, Zâna
Maseluță sau Iepurașul de Paști

Minciuna prin omisiune

Minciuna prin omisiune este acea minciună prin care se omit date importante, lăsând în mod
deliberat o concepție greșită unei persoane.

Minciuna în afaceri
Vânzatorul unui produs sau serviciu poate sa faca publicitate falsă despre ceea ce oferă, în
special când are competiție. Numeroase țări au adoptat legi –Protecția consumatorului– pentru a
combate astfel de fraude.

Minciuna nobilă
O minciună nobilă, este una care în mod normal ar crea discomfort dacă adevărul ar ieși la
suprafață, dar oferă unele beneficii pentru mincinos facând un bine societății ceea ce înseamnă
ca face bine altora.

Minciuna albă
Minciunile albe sunt minciuni minore care sunt considerate inofensive, sau chiar benefice, pe
termen lung. O versiune generală de o minciună albă este de a spune doar parțial adevărul, prin
urmare nu poate fi suspectat de minciună, pentru a evita întrebările incomode.

Jurământ fals
Jurământul fals este un tip minciună sau un tip declarație falsă dată sub juramânt în timpul unui
proces juridic la tribunal sau în orice tip de jurământ scris. Jurământul fals este o crimă, pentru că
martorul a jurat să spună adevărul, iar pentru credibilitatea instanței să rămână intactă, mărturia
martorului trebuie să fie adevărată.

Reclamă exagerată
Aceste reclame sunt afirmații exagerate, de obicei găsite în publicitate si anunțuri, cum ar fi „cea
mai bună calitate, la cel mai mic preț”, sau „întotdeauna votați pentru interesul tuturor”.
Asemenea afirmații sunt puțin probabil sa fie adevărate, dar nu poate fi dovedit că sunt false,
deci nu încalcă legea.

Taxonomia minciunii conform

Sfântului Augustin
Augustin de Hipona, cunoscut și ca Sfântul Augustin [de Hipona], conform numelui său din latină
Sanctus Augustinus, a scris o carte dedicată minciunii De Mendacio, Despre minciună. Anterior
scrisese "Carte despre minciună" și "Împotriva minciunii". Conform textului cărții De Mendatio,
care este o operă târzie a sa, Sfântul Augustin grupează minciunile în opt categorii grupate în
ordinea severității:

1. Minciuni din texte religioase.

2. Minciuni care rănesc pe toți și nu servesc nimănui.
3. Minciuni care rănesc pe toți și servesc cuiva.
4. Minciuni spuse pentru plăcerea de a minți.
5. Minciuni spuse pentru "a mulțumi pe alții într-o manieră elegantă".
6. Minciuni care nu rănesc pe nimeni și servesc cuiva.
7. Minciuni care nu rănesc pe nimeni și salvează viața cuiva.
8. Minciuni care nu rănesc pe nimeni și salvează "puritatea" cuiva.