COMPORTAMENTUL

ALIMENTAR
Dr. Diana Paun
DEFINITII

• APETITUL - reprezintă dorinţa de a mânca.

• Apetitul se află în strânsă corelaţie cu FOAMEA - care
este expresia necesităţii prin care organismul este
solicitat să aducă din afară pe cale digestivă alimente
pentru satisfacerea nevoilor energetice şi plastice.
• Foamea este condiţionată de doi centri hipotalamici (ventro-
medial şi dorso-lateral) a căror funcţie este influenţată de
variaţiile glicemiei.
 Controlul neuroendocrin al apetitutlui
Factor CNS Effect Peripheral Effect
-MSH (melanocortin) satiety increased energy
expenditure
Cocaine-and amphetamine- satiety -------
regulated transcript (CART)
Serotonin satiety -------
(and other effects)
CCK-PZ satiety gallbladder contraction/
pancreatic enzyme
secretion
GLP-I satiety stimulates insulin
secretion
agouti-related peptide hunger -------
(AGRP)
neuropeptide Y (NP-Y) hunger -------
galanin hunger -------
(for fatty food)
orexins A and B hunger -------
 Satisfacerea foamei induce o senzaţie
particulară de plăcere şi astfel perspectiva
plăcerii, repetării sau exacerbării ei naşte dorinţa
de mâncare - apetitul.

Deci cele două fenomene,

foamea şi apetitul, nu sunt identice dar sunt
intercondiţionabile şi interdeterminabile.
Reglarea aportului alimentar
External factors
Brain Emotions, Drugs
Food characteristics
Central Signals Lifestyle behaviors
Stimulate Inibit
NPY Orexin-A α-MSH CART
AGRP Dynorphin CRH/UCN NE
galanin ECS/CB1 GLP-I 5-HT

Peripheral signals Peripheral organs

Glucose
Gastrointestinal
CCK, GLP-1,
 Apo-A-IV
tract
Vagal afferents
Food
Insulin
Intake
+ Ghrelin
Adipose
 Leptin tissue

+ Cortisol
Adrenal glands
 MODIFICARI ALE APETITULUI
- inapetenţă: bolnavul acuză lipsa poftei de mâncare;

- anorexie: repulsia faţă de alimente;

- inapetenţă sau anorexie selectivă: foamea poate fiinţa dar

nu şi apetitul, inapetenţa fiind totală sau numai pentru
anumite alimente;

- afamia - apetitul poate persista dar dispare foamea;

- parorexie - apetitul se poate perverti, bolnavul consumând

elemente care nu fac parte din meniu în mod normal.
 MODIFICARI ALE APETITULUI
hiperorexie: apetitul şi foamea sunt intensificate având drept
consecinţă:

• hiperfagia (ingestia crescută de alimente),

• polifagia (necesitatea de a mânca des),
• tahifagia (ritmul de ingestie rapid)
• bulimia (foame permanentă şi cantitativ nepotolită);
 Bolile endocrine însoţite de diminuarea
sau pierderea foamei şi a apetitului

• sunt cele însoţite de diminuarea arderilor şi creşterea pragului de

excitabilitate a centrilor hipotalamici responsabili de reglarea foamei la
care se pot asocia modificările de secreţie (hipo-,aclorhidia) sau
chinetică (hipokinezie) gastrică.

• Exemple : hipotiroidia, boala Addison, hiperparatiroidia, caşexia

hipofizară, anorexia mentală.
 Boli endocrine cu intensificarea sau
exacerbarea foamei şi apetitului
• boli endocrine în care domină catabolismul intens (hipertiroidism,
feocromocitom),

• în care se produc variaţii mari ale glicemiei cu scăderi marcate ale

acesteia (hipertiroidism, hiperinsulinism, obezitate)

• boli cu incapacitatea glucozei de a fi utilizată în celule (diabet zaharat).

 Apetitul capricios

• are ca simptome particulare alternanţa de inapetenţă sau anorexie cu

senzaţie de plenitudine şi hiperfagie, uneori cu preferinţe şi bizarerii
alimentare.

• este caracteristic hiperestrogeniei şi tulburărilor de climacteriu (faza

hiper-estrogenică).
Tulburările de comportament
alimentar
• Anorexia nervoasă
• Bulimia
• Comportamentul de tip “binge
eating”
 ANOREXIA NERVOASĂ
• Este un sindrom psihopatologic caracterizat prin
restricţie alimentară voluntară cu pierdere ponderală
importantă (cu peste 25% din greutatea corporeală
ideală ), cu o imagine deformată asupra propriului corp
asociată cu frica de a nu deveni obez, în absenţa altor
boli consumptive.
 ANOREXIA NERVOASĂ
• Boala apare de obicei la femeile albe tinere (sub 25 de
ani) din clasele sociale medii sau înalte şi rareori la
bărbaţi.
• Anorexia nervoasă se însoţeşte de tulburări endocrine
(cum este amenoreea) şi metabolice severe care
netratate pot duce la moarte în 5-20% din cazuri.
 Etiopatogenie:

• Un rol important în apariţia sindromului îl au factorii psihosociali; în dorinţa

de a atinge un ideal fizic femeia îşi modifică atitudinea faţă de alimentaţie şi
începe să slăbească.
• Sindromul este mai frecvent la sportivele de performanţă (gimnaste, atlete),
la dansatoare precum şi la copiii proveniţi din familii conflictuale sau crescuţi
într-o atmosferă de hiperprotecţie.
• Pacienţii cu anorexie nervoasă au frecvent asociat antigenul HLA BW16 şi pot
prezenta şi un sindrom depresiv.
 Etiopatogenie:
• Patogenia sindromului nu este cunoscută dar un rol
important par a avea opioidele cerebrale care cresc în
lichidul cefalorahidian al anorecticilor, creştere ce
poate explica apariţia amenoreei în unele cazuri chiar
înainte de a se produce pierderea ponderală.

• În plus, cauzele psihopatologice duc la

• activarea sistemului serotoninergic cerebral (cu reducerea
apetitului), sistemul vasopresinei şi al corticoliberinei
• deprimarea activitatii norepinefrinei.
 CLINICA

• Anorexia nervoasă se caracterizează printr-un comportament

alimentar anormal cu reducerea aportului caloric şi scădere
ponderală consecutivă până la caşexie.

• La femei apare constant amenoreea de tip hipotalamic, cu

anovulaţie şi semne de deficit estrogenic iar la bărbaţi sunt
prezente tulburări de dinamică sexuală.

• Pacienţii prezintă semne clinice de hipotiroidism

 CLINICA

• Denutriţia va determina apariţia de tulburări cardiovasculare

(bradicardie , aritmii şi hipotensiune) datorită scăderii masei
miocardice şi tulburărilor hidroelectrolitice (hipokalemie);

• Scăderea motilităţii gastrointestinale explică senzaţia de

plenitutine epigastrică şi constipaţia prezente la aceşti
bolnavi .
Diagnosticul pozitiv

Se pune pe baza următoarelor criterii:

• refuzul de a-şi menţine o greutate corporeală normală;
• slăbire cu peste 25% din greutatea iniţială;
• imagine deformată a corpului;
• frica de a deveni obez;
• absenţa altor boli care să ducă la slăbire.

Diagnosticul diferenţial se face cu insuficienţa hipofizară şi alte

cauze de slăbire.

Evoluţia este trenantă, cu refacere în timp îndelungat şi uneori

recidive sau poate fi progresivă spre caşexie şi deces.
Tratamentul
Urmăreşte:
• readaptarea psihosocială cu ajutorul psihoterapiei;
• combaterea anorexiei – folosind Ciproheptadina în doze
mari (32mg./zi);
• combaterea depresiei cu antidepresive;
• tratamentul caşexiei (perfuzii cu soluţii glucozate sau
aminoacizi);
• tratamentul amenoreei cu estro-progestative iar al
impotenţei la bărbat cu testosteron im; pentru inducerea
ovulaţiei trebuie restabilită secreţia pulsatilă a LH
administrând pulsatil gonadoliberina iv.
 BULIMIA
• Este definitã ca foame permanentã şi cantitativ
nepotolitã.

• Aceastã tulburare a instinctului alimentar se descrie în

anumite leziuni organice cerebrale, în tumori
diencefalice sau în unele endocrinopatii.
 BULIMIA NERVOASĂ
• Afecţiune caracterizată prin episoade de alimentaţie exagerată , urmată
de vărsături autoprovocate sau utilizare de laxative sau diuretice.

• Greutatea corporeală se păstrează în jurul celei normale.

Etiopatogenie :
• Afecţiunea apare de obicei la femei tinere, în special
la cele cu instabilitate comportamentală, obezitate
sau care provin din familii conflictuale.
• Mecanismele patogenice nu se cunosc dar par a fi
implicate :
• Sistemul noradrenergic hipotalamic si Sistemul opioidelor cerebrale (sisteme
ce stimulează apetitul) şi
• scăderea activităţii sistemului serotoninergic (sistem ce stimulează
sațietatea).
 Clinică :
• Episoadele bulimice debutează de obicei la adolescente
acestea ingeră pe ascuns cantităţi mari de alimente apoi
îşi autoprovoacă vărsături, purgaţie sau diureză.
• Episodul bulimic este urmat de obicei de stare de
depresie.
• Greutatea corporeală poate să nu se modifice iar
amenoreea apare rar.

Investigațiile de laborator: sunt modificate numai în cazul

complicaţiilor
 Diagnosticul pozitiv:
Se stabileşte pe baza următoarelor criterii :
- episoade repetate de ingestie lacomă de alimente;
- cel puţin trei din următoarele elemente:
1. Consumă alimente cu valoare calorică mare, cu uşurinţă, într-un episod;
2. Termină episodul cu vărsături, dureri abdominale, somn.
3. Mănâncă pe ascuns;
4. Încercări repetate să slăbească;
5. Fluctuaţii ale greutăţii cu peste 4,5 kg;
- conştient de anomaliile în alimentaţie, se teme că nu le poate
corecta voluntar;
- deprimat după ingestie;
- absenţa bolilor fizice şi anorexiei nervoase;
Diagnosticul diferenţial:

Se face cu :
• tumori cerebrale care distrug nucleul ventromedian hipotalamic, însoţite
de hiperfagie şi obezitate hipotalamică ;
• polifagia din diabetul zaharat şi tireotoxicoză

Evoluţia este trenantă; frecvent apar complicaţii :

• esofagită şi rupturi esofagiene,
• dilataţie acută gastrică,
• diselectrolitemii;
 Tratament

• Tratament antidepresiv combinat cu psihoterapia cognitive-

comportamentala are cele mai ridicate rate de remisiune a
tulburarilor de alimentare.

• Constientizarea factorilor culturali si sociali privind atitudinea si

comportamentul in cazul tulburarilor de alimentare, atat din partea
copiilor cat si a parintilor, este importanta in reducerea incidentei
acestor sindroame.
 Comportamentul de tip
” binge eating”
• Se referă la o subsecvenţă din cadrul tulburărilor de
alimentaţie, clasificată în DSM IV drept „tulburare de
comportament alimentar fără altă specificaţie”, mai precis
episoade recurente de „binge eating” (mâncat compulsiv),
fără metode compensatorii inadecvate ca în bulimia nervosa.

• Alimentarea compulsivă înseamnă cantităţi mai mari decât la

alte persoane, în aceleaşi circumstanţe, îngurgitate fără
simţul controlului, mai repede decât e cazul, nelegat de
senzaţia de foame, până ce pacientul se simte inconfortabil
de sătul, episoade care apar cel puţin de 2 ori pe săptămână,
minim 6 luni