UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ

ANUL 2019-2020

REFERAT LA ETICA SI DEONTOLOGIA

COMUNICARII
TEMA: ETICA UTILITARISTA

Profesor disciplina: Conf univ. Dr Banciu Elena

Realizat de: Dascalu Georgiana – KMS anul II
 ETICA UTILITARISTA

Utilitarismul a fost conceput în secolul XIX, este o teorie morală care permite o

evaluare a acțiunilor indivizilor și are două dimensiuni esențiale: un criteriu
al binelui și al răului, un imperativ moral – maximizează binele, o regulă de
evaluare a acțiunii morale conform acestui criteriu. Este o teorie etică fondată de
către Jeremy Bentham (1748-1832), (An Introduction to the Principles of Morals
and Legislation) şi John Stuart Mill (1806-1873), (Despre libertate, Utilitarismul).
Gânditorii considera că o acţiune este bună sau corectă dacă maximizează
fericirea (plăcerea) şi minimizează suferinţa (durerea) pentru un număr cât mai
mare de indivizi. Pentru utilitarişti, spre deosebire de Aristotel, fericirea înseamnă
dobândirea plăcerii şi evitarea suferinţei. Aceştia se bazează pe principiul celei
mai mari fericiri – The Greatest Happiness Principle – acţiunile sunt corecte când
produc fericire. Spre deosebire de Kant, care îndemna ca persoana care vrea să fie
morală, trebuie să acţioneze conform datoriei raţionale.

Etica utilitaristă este o etică hedonistă. Scopul principal al acestei etici este de a

da plăcere. „Ca abordare pentru etica afacerilor, utilitarismul încurajează eficienţa
şi stabilitatea activităţilor economice pe termen lung (cum ar fi, de exemplu,
investiţiile de capital), productivitatea şi maximizarea profitului, stimulează
performanţa economică individuală, conducând evaluarea morală spre conceptul
de analiză cost/beneficiu. Conceptul de utilitate este folosit în teoria
microeconomică pentru a compara beneficiile nete cu costurile asociate unei
acţiuni, unui bun sau unui serviciu.”

În legătură cu organizarea economiei, „utilitariştii sprijină economiile de piaţă,

deoarece le consideră motorul creşterii economice şi generatoare de bunăstare
maximă pentru un număr cât mai mare de persoane. Oamenii de afaceri, adepţi ai
utilitarismului, nu vor căuta doar maximizarea propriei lor utilităţi sau doar pe cea
a companiei lor, ci vor avea în vedere maximizarea utilităţii tuturor celor implicaţi
în respectiva relaţie de afaceri.”
 Utilitarismul poate duce la o repartizare inechitabilă a resurselor în societate sau,
la nivelul firmei, la ignorarea intereselor unora dintre participanţii la activitatea
acesteia. În concluzie, se poate afirma că această abordare consideră exclusiv
bunăstarea socială agregată, dar trece cu vederea individul şi distribuirea
respectivei bunăstări. Utilitarismul permite, în anumite circumstanţe, apariţia
nedreptăţii sociale.

Jeremy Bentham presupune:

Principiul de bază este acela al experienţei care atestă rolul plăcerii şi al durerii în
viaţa oamenilor. J. Bentham proclamă necesitatea ca orice acţiune sau instituţie
să fie judecată în funcţie de capacitatea de a spori fericirea şi de a micşora
suferinţa: „Utilitatea este un termen abstract, el exprimă proprietatea sau
tendinţa unui lucru de a ne feri de ceva rău şi de a ne procura un bine; binele
înseamnă plăcere sau cauză de plăcere… Bineînţeles,iau aceste cuvinte: durere şi
plăcere în accepţia lor comună, fără a inventa definiţii arbitrare pentru a admite
numai anumite plăceri sau pentru a nega existenţa anumitor dureri. Trebuie să
admitem valoarea principiului conform căruia buna dispoziţie este preferabilă
suferinţei, plăcerea este căutată iar durerea este evitată de orice om, indiferent
de condiţia sa socială, de educaţia sau profesia sa. Însă plăcerile pot fi judecate
din perspectiva intensităţii şi a duratei lor, cât şi a gradului lor de fecunditate,
însemnând capacitatea lor de a ne procura noi plăceri, precum şi puritatea lor.
Bentham pledează pentru o „aritmetică a plăcerilor”, o contabilizare raţională a
acestora, în sensul unei evidenţe precise: cât pierdem şi cât câştigăm atunci când
preferăm o anumită plăcere în detrimentul alteia.

Utilitarismul a reprezentat o teorie etică revoluţionară, care a avut o influenţă

uriaşă nu doar din perspectivă filosofică, ci şi asupra legislaţiei, perspectivei
economice, având un puternic impact asupra modului de gândire al indivizilor.
Utilitarismul reprezintă încercarea de a oferi un răspuns la întrebarea: „Cum ar
trebui să acţioneze un individ?” sau de a furniza un cod de orientare morală al
acţiunilor individuale, bazat pe Utilitate, prin aceasta Utilitarismul căpătând şi
puterea unui instrument de decizie, atât la modul general, cât şi cu aplicaţii
directe în diferite domenii, de la economie, la politică. Deşi conceptul de Utilitate
a fost analizat în abordări diverse, folosirea sa a evidenţiat şi subliniat o înţelegere
comună a naturii în toate disciplinele şi anume cea legată de plăcere, fericire,
satisfacere a dorinţelor şi factor determinant al valorii şi preţului.

Utilitatea este o teorie care încearcă sa stabilească principiile care stau la baza
dezirabilităţii acţiunilor propuse şi care clarifică ce înseamnă un comportament
bun sau corect din punct de vedere individual sau social. Pentru a acţiona este
nevoie de o teorie care să stabilească principiile care stau la baza dezirabilităţii
acţiunilor propuse şi care să statueze ce anume reprezintă un comportament bun,
individual sau în comunitate. Utilitarismul ca sistem normativ încearcă tocmai
acest lucru, adică prezentarea unor standarde în conformitate cu care un individ
ar trebui să acţioneze şi în funcţie de care practicile existente în societate (inclusiv
codurile morale) ar trebui evaluate şi îmbunătăţite. Fundamentul acestui principiu
poate rezida în ideea că  plăcerea şi fericirea sunt două categorii care posedă
valoare intrinsecă, iar durerea şi suferinţa sunt indezirabile intrinsec. Acţiunile au
valoare doar dacă provoacă placere şi fericire sau dacă previn suferinţa şi durerea.

John Stuart Mill consideră că toate acţiunile omului sunt îndreptate către
obţinerea plăcerii şi evitarea suferinţei. Dintr-o perspectivă morală, sunt juste,
bune sau dezirabile numai acel acţiuni care pot să conducă la maximizarea
fericirii: „(…) acţiunile sunt juste în măsura în care tind să promoveze fericirea şi
injuste în măsura în care tind să producă opusul fericirii. Prin fericire se înţelege
plăcerea şi absenţa durerii; prin nefericire, durerea şi privarea de plăcere (…)
plăcerea şi eliberarea de durere sunt singurele lucruri pe care ni le putem dori ca
scopuri; (…) toate lucrurile pe care le putem dori sunt de dorit fie pentru plăcerea
care le este inerentă, fie ca mijloace pentru promovarea plăcerii şi eliminarea
durerii”(Utilitarianism, II). În viziune utilitaristă, moralitatea unei acţiuni poate fi
apreciată numai prin capacitatea acesteia de a genera fericire celui care o
întreprinde (prin consecinţele ei). Însă există un risc în acest moment: acela de a
crede că fericirea ţine de subiect şi mai puţin de raporturile acestuia cu ceilalţi.
Sfera egoismului poate fi depăşită în sensul unei utilităţi superioare, care face să
intervină considerente de ordin social. Sfera egoismului poate fi depăşită în sensul
unei utilităţi superioare, care face să intervină considerente de ordin social.
Fericirea individului depinde de măsura în care acesta reuşeşte să producă fericire
celorlalţi

Printre obiecţiile care s-au adus Utilitarismului se află şi faptul că este dificil să se
calculeze efectele acţiunilor asupra cantităţii totale a Binelui. O altă dificultate
este incertitudinea consecinţelor acţiunilor, politicilor sau a noilor
instituţii.Utilitarismului pentru a orienta comportamentul moral implică
măsurarea bunăstării şi compararea schimbărilor de bunăstare ale unui individ cu
ale altuia. O altă problemă e legată de importanţa bunăstării fiecărui individ. Cele
mai multe politici economice, sociale implică decizii care vor afecta generaţiile
viitoare, care în prezent nu deţin niciun drept de decizie. Deşi consecinţele unei
acţiuni sunt singura măsură a valorii, plăcerea, durerea sunt diferite în
cuantificare, ele nu pot fi echivalente. Prin urmare, utilitatea înseamnă, în mod
eronat,  egalitate între preferinţe, deşi ele sunt unice şi subiective.
 Bibliografie

1. https://eticaeconomic.blogspot.com/2015/03/conceptia-utilitarista-lui-i-bentham-si.html?
fbclid=IwAR18jUGEDJvejXQgWp7U6QESX0qI_yurfUUJrP2Bmd9T59x7WIxtvlLSw-Y

2. https://prezi.com/dfbnrmjn5wpp/utilitarismul-sau-doctrina-morala-a-celei-mai-mari-fericiri/

3. https://www.prof21.ro/comunitate/metode/171