Corporatii multinationale

(CMN) si retele globale de

productie

Stefan Maria
Finante si Banci III
Seria II Grupa I
 Cuprins
Corporatii multinationale (CMN) si retele globale de
productie

1.Introducere- CMN-uri si retele globale de

productie………………………………………………………...2

2.Competitia globala si globalizarea organizarii

afacerilor …………………………………………………..……4

3.Retelele globale de productie:comparatii sectoriale.…5

4.Globalizarea afacerilor : forme organizationale………10

5.CMN-uri ,,dezlantuite” si productia globala …....…….11

BIBLIOGRAFIE

2
Introducere

1.CMN-uri si retele globale de productie

Firmele se implica in productia internationala deoarece au un avantaj competitiv

specific care este cel mai bine exploatat in acest fel.Avantajul poate consta intr-un produs
sau o tehnica brevetata, dar poate include si tehnici de management sau atuuri precum
calificarea si expertiza firmei sau ale personalului sau.Dar, chiar si avand asemenea
avantaje, firmele nu sunt obligate sa produca in strainatate; pietele straine pot fi
deservite prin exporturi sau prin oferirea sub licenta a tehnologiei catre producatorii din
strainatate ; sau procesul de productie poate fi subcontractat unor companii
independente, posibil autorizate sa foloseasca tehnologia firmei. Cu toate acestea,
dezvoltarea retelelor globale de productie implica in mod necesar organizarea strategica
a tranzactiilor transnationale in cadrul firmelor sau intre grupuri de firme, si nu prin
mecanismul pietii.Desi globalizarea economica este inteleasa adesea ca fiind doar
raspandirea pietelor globale, dezvoltarea CMN-urilor si a retelelor globale de productie
reprezinta ceva foarte diferit:organizarea din ce in ce mai transnationala a productiei si
distributiei in cadrul firmelor si intre acestea, sin u prin intermediul pietelor.Pietele
internationale nu sunt perfecte: daca ar fi perfecte, CMN-urile si retelele globale de
productie nu ar exista.Prin urmare, costurile presupuse de activitatile CMN-urilor
suntconsiderabil mai mici daca acestea organizeaza activitatea economica in cadrul firmei
sau prin retele de firme, si nu prin relatii de piata.
Restrictiile asupra comertului international, precum si costurile de transport
stimuleaza firmele sa se pozitioneze sis a produca in strainatate, in loc sa exporte pe
pietele straine.CMN-urile pot organiza productia pe plan international pentru a profita de
costurile reduse din strainatate pentru anumite etape ale procesului de productie.Insa, in
masura in care avantajul competitiv al unui CMN nu rezida doar in cunostinte codificate,
ci si intr-o serie de cunostinte si expertiza tacite in cadrul firmei, modul optim de a-l

3
exploata este productia intrafirma in strainatate, si nu productia sub licenta sau
subcontractare in strainatate1.

2.Competitia globala si globalizarea organizarii afacerii

CMN-urile s-au dezvoltat in perioada postbelica deoarece si-au exploatat pe plan

international avantajele competitive.In unele cazuri, aceste avantaje provin din economii
de scara, din tehnici superioare de management si/sau retele mondiale de vanzari.Insa
sursa esentiala a avantajului competitive pentru CMN-uri in perioada postbelica a fost
inovatia tehnologica (Cantwell,1989; Clegg, 1987). CMN-urile tind sa se numere printre
cele mai inovatoare companii si sunt puternic prezentate in industriile cele mai dinamice
din punct de vedere tehnologic. Ele sunt responsabile pentru majoritatea cheltuielilor
private pentru cercetare si dezvoltare. Mai mult, inovatia tehnologica a ajutat procesul
de ,,sectionare a lantului valorii”, prin care un process de productie poate fi sectionat si
distribuit pe tot cuprinsul globului.Expansiunea CMN-urilor reflecta astfel atat
capacitatea acestora de a inova, cat si capacitatea lor de a explora acest lucru la nivel
international.
Globalizarea afacerilor depinde de capacitatea de inovare a firmelor si de abilitatea
de a organiza eficient retele transfrontaliere de productie si distributie cu ajutorul
progreselor in tehnologia comunicatiilor si in tehnicile de management. Daca productia
multinationala ar fi initiate, ca in trecut, doar pentru a eluda barierele comerciale, ar fi de
asteptat ca expansiunea acesteia sa fi incetinit sau chiar sa fi scazut, deoarece restrictiile
comerciale si costurile de transport au scazut spectaculos.Insa ea a continuat, sugerand ca
barierele comerciale nu mai explica, singure, cresterea productiei transnationale; esentiala
este capacitatea firmelor de a inova in planul tehnologiei si al produsului.
Desi CMN-urile individuale variaza in ceea ce priveste capacitatea lor de a
organiza productia si comertul intrafirma, luate in ansamblu, ele aprovizioneaza pietele
din toata lumea si produc din locatii de pe toate continentele. Chiar daca CMN-urile

1
David Held,Anthony McGrew,David Goldblatt,Jonathan Perraton, Transformari globale,
Ed. Polirom,Iasi,2004,pg.301

4
individuale nu aprovizioneza fiecare piata nationala sau sursa din fiecare tara, activitatile
lor, luate impreuna, au determinat o trecere structurala la o competitie globala mai
intensa din cauza expansiunii sistemelor globale de productie.

3.Retelele globale de productie: comparatii sectoriale

O anumita intelegere ne poate fi oferita de compararea naturii si diferentelor in ceea ce

priveste organizarea productiei globale in sectoare industriale-cheie. Aceasta sectiune
ofera o astfel de analiza a patru industrii: a autovehiculelor, a electronicii, a produselor
chimice si a textilelor
Industria autovehiculelor
-a fost, dupa cum se poate demonstra, industria de varf in timpul exploziei economice din
postbelic.Producatorii americani precum Ford si General Motors pusesera bazele unor
activitati, insa perioada postbelica a fost martora expansiunii lor internationale fara
precedent, in special in Europa. Desi marile firme au reusit sa castige portiuni importante
din piata, pe pietele nationale europene protejate au aparut competitorii nationali, adesea
sustinuti de guvernele respective.
In anii ’70, producatorii japonezi au inregistrat succese competitive atat pe piata
Americana, cat si pe cele europene. Avantajul lor competitive provenea din tehnici
inovatoare de management, cunoscute in mare sub numele de ,,productie lean”. Aceste
tehnici au redus costurile si au crescut calitatea, micsorand totodata intervalul de
introducere a unor modele. Initial, producatorii japonezi au aoncurat prin exporturi : ei au
dobandit partial flexibilitate prin relatii stranse de subcontractare cu firmele de
componente, ceea ce a incurajat o strategie de productie concentrate geographic,
amplasata in preajma firmelor furnizoare. In anii ’80, restrictiile la import in SUA si
Europa i-au determinat pe producatorii japonezi de automobile sa internationalizeze si sa
localizeze productia in aceste piete . CMN-urile japoneze au folosit la inceput niveluri
ridicate de input-uri importate, insa au dezvoltat treptat conexari mai vaste cu furnizori
din tarile receptoare. Subcontractarea in cresterea catre furnizorii de componente a

5
reflectat, de asemenea, patrunderea producatorilor japonezi de componente pe piata
europeana. Producatorii americani si europeni au reactionat la concurenta japoneza
adoptand multe dintre tehnicile ei de management si s-au implicat intr-un process
semnificativ de restructurare corporatista.
Productia internationalizata si disparitia barierelor impuse comertului au dus la o
competitie globala in industria autovehiculelor 2 .In cazul principalilor producatorilor, cel
putin 40% din productie este vanduta in strainatate, fie prin exporturi, fie prin productia
filialelor straine. Firmele americane au dezvoltat retelele de productie cele mai extinse
geographic, ca o strategie de reducere a costurilor, in asa fel incat procesul de productie
in Europa, de exemplu, este raspandit in present in mai multe tari.Cu toate acestea, visul
unei masini mondiale, cu un singur model care sa fie vandut in toata lumea , iar
productia sa fie organizata la nivel global, ramane neindeplinit- desi Ford a fost aproape,
cu seria sa Mondeo.In ceea ce le priveste, firmele europene au retele mai putin extinse
geographic, insa si-au sporit prezenta in strainatate prin reorganizarea proceselor de
productie pe teritoriul Europei, inclusiv in Europa de Est. S-a inregistrat o consolidare
transfrontaliera considerabila in cadrul industriei, in special Marea Britanie, pe masura
ce CMN-urile straine au preluat producatorii interni.Firmele europene si-au extins, de
asemenea , prezenta globala prin societati mixte si prin alte aranjamente de colaborare cu
producatori est-asiatici. Desi corporatiile japoneze au organizat in mod traditional
sourcing-ul partilor componente cat mai aproape posibil (din punct de vedere geographic)
de uzinele lor de asamblare, presiunile exercitate de costuri le-au impus un sourcing
international, de la filiale si subcontractanti din strainatate: firmele japoneze
administreaza acum retele de productie care fac legatura intre Europa si Asia de Sud-
Est3.

Industria electronica
2
OCDE, 1996A, cap.4.
3
UNCTAD,1996,pg.100-102

6
 Electronica a fost una dintre primele industrii in care etapele procesului de
productie au fost raspandite in tari in curs de dezvoltare. Nu numai ca procesul de
productie este raspandit pe plan international, dar exista si niveluri inalte de comert
intercontinental, iar firmele concureaza pe pietele din intreaga lume.In special in industria
computerelor si in cele inrudite, niveluri inalte ale competitiei in privinta preturilor si a
inovatiilor aferente produselor au generat o adevarata hipercompetitie. Aceasta determina
firmele sa mentina strategii competitive, dar si aranjamente transfrontaliere de colaborare
cu alte firme (Ernst, 1997; Borrus si Zysman, 1997).
Exista importante asemanari intre industria computerilor si acea parte a
industriei electronice concentrate pe bunurile de consum, precum televizoarele, aparate
video etc.;exista, de asemenea, si cateva deosebiri esentiale.Cele mai multe exporturi est-
asiatice si nord-americane de computere se fac catre alte regiuni si, cea mai mare parte a
comertului cu computere este intrafirma 4 .Industria este dominate de firmele americane
si japoneze, cele europene detinand cote mult mai mici.Firmele americane au investit in
Europa, insa din anii ’60, Asia de Est si America Latina au devenit mai importante, pe
masura ce partile din procesul de fabricatie mai intensive din punctual de vedere al fortei
de munca au fost reamplasate in aceste regiuni;desi industria computerilor se numara
printer cele mai avansate din punct de vedere tehnologic, etape ale procesului de
asamblare putea fi repartizate catre facilitatile de productie din strainatate. In anii ’70,
producatorii japonezi au avut un success competitive remarcabil si au ajuns sa domine
sectoare ale industriei; la fel ca si in cazul industriei autovehiculelor, tehnicile lor
inovatoare de management au fost esentiale. Pana la mijlocul anilor ’80, firmele japoneze
au fost mult mai orientate catre piata interna decat firmele americane: ele retineau in tara
o proportie mai mare din productie si recurgeau la sourcing mai ales de la firmele
interne, intrucat beneficiau de un avantaj competitive producand in tara. Ca reactie la
competitia japoneza, firmele americane nu numai ca au incercat sa-si micsoreze costurile
producand in strainatate, ci si-au intensificat si relatiile cu furnizorii asiatici. Prin
contrast, producatorii europeni s-au descurcat greu in fata acestei concurente, in ciuda
sprijinului guvernamental.

4
OCDE, 1996a,cap.3

7
 In anii’80, gigantii industriei electronice japoneze si-au marit substantial
investitiile in strainatate, prin IED in cautare de piete in Europa si America de Nord ,
precum si printr-o productie mai consistenta in Asia de Est, ca urmare a aprecierii
Yenului si a cresterii costurilor cu forta de munca in tara. In consecinta, pe teritoriul Asiei
s-a dezvoltat o ierarhie a organizarii productiei. Procesul de productie cele mai intense
din punct de vedere al fortei de munca au migrat dinspre economiile de varf, in special
din Coreea, inspre economiile mai putin avansate, inclusive China. Coreea a devenit un
producator important, pe un cont propriu, de produse electronice finite si constituie o
provocare competitive in sine pentru producatorii existenti. Retelele de productie s-au
extins si mai mult intre tarile est-asiatice si CMN-urile din Europa, in timp ce SUA si-a
consolidate retelele cu furnizorii din aceasta regiune. Pentru firmele din industria
respective, administrarea unor lanturi complexe ale ofertei constituie o sursa esentiala de
avantaj competitive.
Prin comparatie, firmele de produse electronice de consum sunt mai concentrate
geografic, desi industria a suferit o transnationalizare considerabila a productiei 5 .

Industria chimica si cea farmaceutica

Productia internationala in industria chimica dateaza de dinainte de primul razboi

mondial. In perioada interbelica, industria produselor chimice a fost cartelizata, insa o
data cu al doilea razboi mondial, ea a experimentat o competitie globala intensa.
Dupa razboi, firmele americane de produse petrochimice au pus rapid bazele unor
operatii multinationale, iar cele mai mari au urmarit strategii globale de distributie,
organizandu-si productia in consecinta.
In anii ‚80, competitia sporita, la care s-au adaugat pietele in declin si costurile in
crestere, au dus la scaderea profiturilor; aceasta a dus la o rationalizare considerabila a
industriei, astfel incat ea devine mai puternic concentrata 6.
In alta ordine de idei, productia multinationala este mult mai frecventa in industria
farmaceutica, in mare masura datorita segmentarii dintre piete, aparuta in urma cererii
foarte mare din partea serviciilor de sanatate localizate, care este cel mai bine satisfacuta
5
OCDE, 1996a, cap.5
6
Chapman,1991,cap.10

8
la nivel local.In consecinta, productia este puternic internationalizata; filialele din
strainatate totalizeaza pana la jumatate din ansamblul vanzarilor de produse farmaceutice
si majoritatea productiei din tarile in curs de dezvoltare 7 .Desi majoritatea cercetarii si
dezvoltarii CMN-urile se desfasoara in tara de origine, atat CMN-urile europene, cat si
cele americane au infiintat in strainatate importante facilitati de cercetare .CMN-urile
japoneze tind sa concentreze cercetarea si dezvoltarea in tara, dar incheie tot mai mult
aranjamente comerciale cu firme straine pentru generarea de tehnologie si produse 8.Din
anii ‚80 , s-au produs mai multe fuziuni si achizitii transfrontaliere de firme
farmaceutice.Aliantele strategice transfrontaliere sunt numeroase si in sectoarele
produselor chimice si biotehnologiei9.Costurile ridicate ale dezvoltarii de noi produse
creeaza o industrie mai puternic concentrata, dar in care productia este organizata global.

Industria textilelor si cea a confectiilor

Industria textilelor si cea a confectiilor se numara printre cele mai raspandite de

pe glob.Firmele de textile si confectii din tarile dezvoltate au reactionat la aceasta situatie
prin subcontractarea unor etape ale procesului de productie catre unele firme
independente, adeseori din regiuni in curs de dezvoltare.
Modelul Benetton
Initial o mica companie de tricotaje in proprietate familiala, Benetton s-a extins din
anii `80 intr-o importanta intreprindere multinationala, cu 5000 de magazine in franciza
in toate pietele principale ale lumii. Administrata direct de la sediul sau central din
regiunea italiana Veneto, compania utilizeaza sisteme de comunicatii avansate pentru a
monitoriza si administra reteaua sa globala de distributie. In mod similar, produsele sunt
fabricate de mici firme independente din Europa si din alte parti, organizate ca o retea
transnationala de productie dirijata de la sediul central al Benetton .Compania reprezinta
o combinatie curioasa de control ierarhic prin retele orizontale de distributie si productie10

7
OCDE,1996a,pg.49;Balance s.a.,1992,cap3
8
OCDE,1996a,cap.2
9
UNCTAD,1994,pg.139
10
Castells,1996,pg.162

9
4.Globalizarea afacerilor :forme organizationale

Din anii `80 s-a intensificat organizarea globala a productiei in cadrul unor
sectoare industriale fundamentale.CMN-urile au avut un rol central in aceasta evolutie
.Firmele americane au in mod tipic si pentru activitatile cele mai vaste si mai de durata in
strainatate, desi acest lucru este valabil si pentru unii producatori europeni.Multe firme
europene si-au dezvoltat productia multinationala pornind de la baza lor interna, ceea ce
este valabil, in principiu, si pentru producatorii japonezi. Expansiunea in strainatate
pentru a evita protectionismul real sau potential a constituit un factor –cheie in
determinarea companiilor ezitante, japoneze si alte nationalitati, sa produca in strainatate.
Insa CMN-urile nu s-au extins in strainatate doar pentru a-si asigura accesul la piete: au
procedat astfel pentru a rationaliza procesul de productie corporatista prin
transnationalizare.
Acest lucru evidentiaza o idee centrala.CMN-urile au trecut la infiintarea retelelor
de afaceri transnationale incluzand filialele lor, subcontractantii, clientii si alte firme din
industrie11.Insa aceste retele dirijate de producator sau cumparator implica un anumit grad
de raspandire a puterii si a deciziei, astfel incat reprezentarea clasica a CMN (si a
productiei multinationale) ca o structura ierarhica, integrata vertical, nu mai reflecta
diversitate uluitoare a formelor actuale de organizare12.Ruigrok si Tulder ofera o
tipologie utila pentru clasificarea formelor organizationale ale retelelor globale de
productie si distributie. Adaptandu-le tipologia, putem identifica doua forme de
organizare ce reprezinta extremitatile unui spectru: productia dispersata cu control
central intens si productia dispersata cu control central redus. In practica, CMN-urile (si
retelele globale de productie) se situeaza adesea undeva intre aceste doua extreme.
Productia geografica dispersata sub control central redus se refera la sistemele
transnationale de productie sub control redus la sistemele transnationale de productie in
care unitatile de productie au un grad considerabil de autonomie. Din punct de vedere
istoric, acest lucru a insemnat productie pe cont propriu, adica firmele amplasau in
strainatate uzine pentru a deservi pietele locale, fara insa ca aceste operatii sa fie integrate
in sistemele transnationale de productie.Aceasta nu este doar o metoda de a patrunde pe

11
Howells si Wood,The Globalization of Production and Technology,Londra,UNCTAD,1994,cap.3
12
Ruigrok si Tulder,1995;Borrus si Zysman,1997

10
pietele protejate, intrucat , acolo unde conditiile de cerere variaza considerabil de la o
tara la alta, ea poate fi o strategie eficienta pentru aprovizionarea pietelor straine.

5.CMN-uri ,,dezlantuite” si productia globala

Oricare ar fi forma organizationala a CMN-urilor, geografia conteaza totusi: ele nu

pot fi amplasate oriunde sau pretutindeni.In majoritatea sectoarelor, accesul la pietele
principale este si o constrangere semnificativa asupra locatiei, si un stinulent major
pentru productia multinationala ; in aceasta privinta, globalizarea productiei si distributiei
isi are limitele sale. Productia nu poate fi transferata sau reorganizata dupa bunul-
plac.Calificarile si baza infrastructurala a economiilor nationale inca mai limiteaza
capacitatea firmelor de a comuta productia. Cu timpul insa, afacerile au devenit mai
mobile.
Pentru CMN-uri, subcontractare, mai degraba decat productia prin intermediul
filialelor detinute in totalitate, poate oferi mecanismul cel mai eficient din punct de
vedere economic pentru diversificarea si ajustarea productiei globale, gratie costurilor
auxiliare reduse.Prin urmare, nu este surprinzator ca raspandirea geografica cea mai
rapida a industriei catre producatori cu costuri reduse a fost atinsa prin subcontractare in
industria textilelor si cea a confectiilor, care operau cu tehnologie standardizata. Mai
mult, desi tarile in interiorul acestui spatiu, de la o tara la alta, ca raspuns la conditiile
economice in schimbare.
Cu toate acestea, daca se presupune ca globalizarea productiei este sinonima cu
mobilitatea capitalului (capital ,,dezlantuit”), atunci ea este evident relativa, nu absoluta:
firmele trebuie sa produca undeva, iar avantajele familiaritatii, aglomerarii si
economiilor de scara determina in mod necesar o anumita concentrare geografica.
Productia este rareori transferata doar ca reactia la costurile in schimbare, dintre care
unele pot fi contracarate. Mai mult, desi capacitatea CMN-urilor si IMM-urilor de a
transfera productia in strainatate a crescut in timp, o astfel de mobilitate este limitata. Si
totusi, eaa devenit un atu important in negocierele cu guvernele (nationale sau locale) in

11
privinta unor noi investitii. In acest sens, perceptia unei productii mai mobile poate fi mai
importanta decat comportamentul in sine al afacerilor.
O constrangere semnificativa asupra mobilitatii, sustin adesea scepticii, consta in
faptul ca multe afaceri se sprijina pe avantajele competitive generate in tara lor de
origine. Desi aceasta este o conceptie in mare parte valida, asemenea avantaje pot fi totusi
exploatate global de CMN-uri si astfel raspandite in strainatate.Cantwell (1997) observa
ca introducerea si raspandirea globala a inovatiilor tehnologice s-au accelerat o data cu
competitia globala mai intensa si productia mai internationalizata. Desi bazele
corporatiste de cercetare si dezvoltare au fost puternic concentrate istoric in tarile de
origine ale CMN-urilor, sistemele nationale de inovatie par sa fie din ce in ce mai
insuficiente pentru a genera, singure, avantaje competitive (Cantwell, 1997Mowery si
Oxley,1997).Retelele internationale de inovatie tehnologica devin astfel mai
importante.Din ce in ce mai mult, CMN-urile incearca sa valorifice nucleele de inovatie
din strainatate, atat prin investitii directe, cat si prin cooperare si colaborare cu CMN-
urile si firme de peste hotare..In consecinta, CMN-urile nu-si diversifica doar productia ,
ci si operatiunile de cercetare si dezvoltare pentru a-si sustine inovatia si aavansul
competitiv . Totusi, multe CMN-uri se bazeaza mai putin pe baza lor interna decat
inainte.
Constrangerile asupra mobilitatii geografice a capitalului industrial sunt poate mai
vizibile in regionalizarea productiei si a distributiei . Insa , desi exista o anumita
aglomerare regionala a retelelor de productie in economia mondiala, acest lucru este mai
degraba complementar decat contrar globalizarii afacerilor si productiei.Regionalizarea si
globalizarea productiei pot fi considerate tendinte care sa accentueaza reciproc, fapt
demonstrat clar de criza economica est-asiatica de la sfarsitul anilor `90, in masura in
care natura interconectata a retelelor de productie si distributie intr-un numar de sectoare
a insemnat ca producatorii si, in general, firmele din Europa si America au fost nevoiti
sa-si ajusteze productia pentru a se acomoda rapid cu circumstantele economice in
schimbare din regiune. Astfel de crize demonstreaza ca, desi mobilitatea capitalului
industrial este restransa (in comparatie cu capitalul financiar), capacitatea CMN-urilor de
a-si ajusta si reorganiza productia intr-o epoca a sistemelor de productie mai flexibile este

12
considerabila si are repercursiuni semnificative asupra managementului economic
national.

Bibliografie

13
David Held, Anthony McGrew, David Goldblatt, Jonathan
Perraton-,,Transformari globale”,Editura Polirom, Iasi, 2004

14