Sunteți pe pagina 1din 42

Facultatea de Stiinte Economice

Administrarea afacerilor internationale


Anul I, sementrul I

STRATEGIILE DE INTERNATIONALIZARE
ALE COMPANIILOR MULTINATIONALE

Creat de:
Mladin Oana-Maria

2014
1

CUPRINS:

1.

Rolul companiilor multinationale in mondializare

1.1.

Cele mai importante companii multinationale

1.2.

Nationalitatea celor mai mari companii multinationale

1.3.

Companiile multinationale din tarile dezvoltate si strategii de localizare

1.4.

Delocalizarea companiilor multinationale dupa sectorul de apartenenta

1.5.

Rolul crescator al companiilor multinatioanle din tarile emergente

2.

Factori explicativi ai ISD (investitii straine directe)

2.1.

Cadrul teoretic

2.2.

Investitiile straine directe si comertul

2.3.

Factori ce determina alegerea localizarii

2.4.

Modalitatile de intrare

2.5.

Strategiile companiilor multinationale: multidomestica, globala, transnationala

2.6.

Studii empirice cu rezultate ambigue

2.6.1. Impactul politicilor publice ce vizeaza atragerea ISD


2.6.2. Cadrul institutional
2.7.

Masurarea atractivitatii tarilor si riscul politic

3.

Evolutiile cantitative ale ISD pe mari zone geografice si limitele masurarii

3.1.

Limitele masurarii ISD plecand de la balanta de plati

3.2.

Evolutia pe o perioada lunga

3.3.

Piata interna si ISD in tarile europene

Pentru inceput, benefic pentru derularea corespunzatoare a proiectului este clarificarea termenul
de companie multinational. Astfel Ada Mazilu sustine ca termenul de companie multinationala este
utilizat in special de autorii anglo-saxoni si ca intre acesta si cel de companie transnationala nu exista
vreo diferenta in afara de cea de ordin lingvistic. Acelasi lucru este valabil si in cazul 'corporatie
transnationala' vs. 'companie multinationala1.
D. Papp considera ca exista trei etape in evolutia internationala a intreprinderilor. In cadrul
primei etape, compania multinationala creeaza strategii de afaceri specifice fiecarei piete nationale in
care opereaza, putand fi numita si 'corporatie multilocala'. In cea de a doua faza, compania isi
dezvolta o piata globala, desi majoritatea eforturilor companiei sunt concentrate in tara de origine. D.
Papp considera ca aceasta este faza aparitiei 'companiei globale'. In ultima etapa, compania
beneficiaza de management, resurse si capacitati de productie globale, ceea ce ii confera statutul
de intreprindere multinationala2.
Una dintre primele definitii care a fost utilizata pe scara larga apartine lui R. Vernon, care, intr-o
lucrare din 1966, preciza ca ,,o companie multinationla reprezinta o firma mare, detinatoare de filiale
industriale in cel pultin sase tari.' Ulterior, ca urmare a faptului ca au aparut in peisajul intemational si
firme de dimensiuni mai mici, numarul de filiale considerat a ajuns la doua sau chiar una.
Din 1969, numarul companiilor multinationale apartinand celor mai bogate 14 tari ale lumii a crescut
de peste trei ori. Importul de bunuri si servicii au o pondere de 24% din PIB la nivel mondial, adica de
doua ori mai mare, fata de acum 40 de ani. Comertul international are acum pondere de o patrime din
PIB-ul Statelor Unite, iar intre 1996 si 2006 se preconiza ca exporturile americane sa se majoreze cu
51%. Comertul mondial reprezinta astazi 29% din PIB-ul inregistrat la nivel mondial, adica o crestere cu
10% fata de anul 1990.
Intreprinderile multinationale sunt sisteme economice dezvoltate din corporatii internationale
anterioare sau create in perioada ultimelor decenii, care constau din active tangibile si intangibile capital investit in productia debunuri si/sau servicii, capacitati de cercetare-dezvoltare, tehnologii
avansate, modalitati si practici de organizare si management, legaturi comerciale desfasurate si detinute
in tara de origine si in alte tari. Aceste sisteme sunt mari conglomerate cu o geografie proprie. Ele
cuprind firmele-mama si filialele din tara de origine si din alte tari. Oricare dintre aceste componente de
1
2

http://www.rasfoiesc.com/business/management/INTREPRINDEREA-MULTINATIONALA-43.php, 21.01.13, 16:11.


Ibidem.

baza poate sa fie formata din mai multe intreprinderi, nu din una singura. Sistemele de intreprinderi
multinationale genereaza nu numai bunuri si servicii, ci si capital banesc pentru investitii, noi tehnologii,
capacitati de inovatie si de instruire a fortei de munca pentru utilizarea tehnologiilor, practici de
organizare si gestionare proprii - toate indreptate spre sporirea potentialului concurential, a
profitabilitatii intreprinderilor si a intregului sistem. Un asemenea sistem nu este inchis, ci se afla in
interactiune si relatii de schimb cu sistemele altor intreprinderi multinationale si cele din tarile-gazda.
Activitatea intreprinderilor multinationale este deosebit de importanta pentru unele economii,
inclusiv pentru cele dezvoltate. In 1989, multinationalele din SUA si subsidiarele lor produceau 32% din
intregul produs brut al tarii si peste 72% din productia industriilor prelucratoare. In acelasi an,
multinationalele din Japonia si filialelor lor le-au revenit peste un sfert din totalul vanzarilor de marfuri
din tara si 35% din vanzarile de produse prelucrate. In prezent, multe industrii romanesti sunt dominate
de marile intreprinderi multinationale. De exemplu, in topul primelor 100 de companii din
Romania, intocmit dupa cifra de afaceri in 2004, 37 de pozitii au fost ocupate de marile companii
straine; mai mult de atat, primele zece pozitii au fost adjudecate de acestea.
Intreprinderile multinationale influenteaza in proportii insemnate si crescande productia
internationala, dimensiunile si natura operatiunilor care trec peste granitele nationale, procesul de
globalizare. Impactul lor real asupra economiilor nationale este considerabil mai puternic si mai
ramificat decat pot sa redea cifrele statistice.
Cele mai importante companii multinationale
Totusi, daca luam in discutie Top 100 mondial intocmit in 2001, in care apar cele mai importante
corporatii ale lumii, top intocmit de UNCTAD, sub aspectul nationalitatii, aproximativ 89% dintre
aceste companii, apartineau Marii Triade - SUA, Uniunea Europeana si Japonia. Interesant este
faptul ca de exemplu, in 1994, procentul respectiv se situa la aproximativ 85%, ceea ce inseamna ca
noile companii intrate in Top 100 provin din aceleasi state care alcatuiescMarea Triada.
World Investment Report - Transnational Corporations, facture and Competition Policy intocmit
pentru anul 1997 de UNCTAD, surprinde faptul ca, pentru al cincilea an consecutiv, Royal Dutch
Shell apare ca lider in top 100 mondial al celor mai mari companii. In acelasi timp, Daewoo
Corporation (Republic of Korea) ocupa primul loc pentru cel de-al doilea an in Top 50 al
intreprinderilor multinationale din tarile in curs de dezvoltare.

Pentru prima data in 1997, Top 100 mondial include doua intreprinderi multinationale ce provin
din tarile in curs de dezvoltare Daewoo Corporation si Petroleos de Venezuela SA, pozitiile ocupate
de acestea in top 100 fiind 52 si respectiv 88.
Problema nationalitatii intreprinderilor multinationale capata si alte conotatii, daca ne gandim ca,
astazi, multe companii de varf din SUA, de exemplu, vand mai multe produse in afara statului de
origine decat in interiorul acestuia. Un exemplu in acest sens este Corporatia General Motors, care
in 1993, a anuntat semnarea unui acord cu Toyota Motors Corporation, din Japonia, potrivit
caruia Generals Motors va produce masini in SUA, urmand a fi vandute in Japonia sub marca
Toyota. Lucrurile sunt si mai clare in materie de profit. Astfel, aproape 70% din profitul anual
realizat de General Motors Corporation se obtin din operatiuni desfasurate in afara SUA.
In acelasi timp, intreprinderi multinationale straine patrund pe piata SUA cu o mai mare
capacitate economico-financiara ca oricand. Astfel, in urrna investitiilor ce s-au ridicat la
aproximativ 200 mld. $ in patru ani, investitii ce au fost directionate catre achizitii si infiintarea de
noi fabrici, Asea Brown Boveri (ABB) din Elvetia, Philips Electronics din Olanda, Thomson
Corporation din Canada si Fujitsu Corporation din Japonia duc campanii pentru a fi identificate
drept intreprinderi multinationale americane, care angajeaza americani, realizeaza transfer de
tehnologie si, nu in ultimul rand, contribuie la bunastarea economica si financiara a SUA.
3

Institutul "The Great Place to Work" a reusit sa sorteze un top 25 al acestor companii care

intrunesc calitatile unor angajatori ideali. Pe langa cele punctate mai sus, angajatii apreciaza diferit
locurile de munca unde respectul este litera de lege, iar echilibrul viata privata - viata personala nu
este stricat din cauza angajatorului care vrea sa depuna monopol asupra timpului liber al salariatului
sau.
Podiumul este ocupat de gigantul IT Microsoft, angajatii companiei primind cate 40 de ore de
voluntariat platit anual in cazul in care vor sa ajute comunitatea. Pe urmatoarele trei pozitii se afla
trei companii de IT - SAS, NetApp si Google - firmele de tehnologie reusind sa fie locurile ideale de
munca pentru o mare majoritate a oamenilor. De exemplu, cei de la Google se ocupa de dezvoltarea
profesionala a angajatilor si astfel, aduc periodic tot felul de vorbitori din diferite domenii, pentru a-i
motiva si pentru a le recanaliza energiile in lucruri pozitive. Pe langa compania de produse de curatat
3

http://www.gandul.info/magazin/microsoft-google-si-mcdonald-s-topul-companiilor-multinationale-vazutedrept-cele-mai-bune-locuri-de-munca-la-nivel-mondial-8930929, 21.01.14, 16:31.

SC Johnson si firma de logistica FedEx, in topul celor mai bune companii pentru un angajat se
numara si lantul de restaurante fast food, McDonald's. Unul dintre criteriile pentru care McDonald's
se afla in acest top nu este de ordin calitativ, ci pur si simplu cantitativ, restaurantul punand la bataie
constant foarte multe locuri de munca.
Aparute in economia mondiala inca din perioada marilor descoperiri geografice, investitiile
straine directe au inregistrat in ultimele decenii o adevarata explozie in tranzactiile internationale,
fapt ce a generat un numar surprinzator de mare de studii si analize care le-au fost dedicate.
Investitiile straine directe se definesc ca proprietatea unui rezident strain asupra unor active
(mijloace fixe) cu scopul de a controla folosirea acestor active. Particularitatea lor o constituie
tocmai controlul exercitat de catre investitor asupra activelor In care a fost facuta investitia, control
pe care pun accentul toate definitiile. Investitiile straine directe constau In transferul unui pachet
industrial In care sunt cuprinse capital, tehnologii, metode de organizare industriala, expertiza
manageriala, cunostinte de marketing etc., ce permit investitorului sa exercite dreptul de control
asupra investitiei. Totusi, este greu de definit ce Inseamna control. Este, mai degraba, vorba de
participare directa la conducerea si organizarea productiei activelor In care s-a investit. In general, se
considera investitii straine directe Intreprinderile In care participarea proprietarului strain depaseste
o anumita pondere, de obicei Intre 10-25%.
Desi criteriile difera de la tara la tara, aceasta pondere nu modifica esenta fenomenului, avind in
vedere ca de obicei proportia detinuta de un investitor strain este cu mult mai mare (de regula peste
50%). Participarea directa la conducerea si organizarea productiei si controlul asupra activitatii
Intreprinderii constituie diferenta fundamentala dintre investitia straina directa si investitia de
portofoliu (care da dreptul investitorului sa primeasca numai dividendele, fara nici un drept de
conducere sau de control In Intreprinderea In care a investit).
Investitiile internationale au avut, in special in ultimele trei decenii, un impact puternic
asupra cresterii economice, a comertului exterior si a structurilor productive din toate tarile lumii,
fiind o componenta importanta si deosebit de dinamica a fluxurilor economice internationale.
Investitia reprezinta cumpararea de proprietati, actiuni, obligatiuni etc., sau depunerea de bani la
institutii financiare in scopul argumentarii unui venit (dobanda, dividend, chirie etc.) si a unei
cresteri de capital.

Modalitatile concrete prin care un agent economic poate realiza o investitie cu componenta
internationala sunt:

construirea pe loc gol a unei societati comerciale sau deschiderea unei filiale a celei

existente Intr-o alta tara;

achizitionarea unei firme straine sau fuziunea cu o astfel de firma;

crearea unor societati mixte;

cumpararea de actiuni de pe o piata straina sau emise de o alta firma din alta tara;

cumpararea de obligatiuni de pe o piata straina sau emise de o firma straina;

acordarea unui credit financiar unui agent economic dintr-o alta tara sau unui agent

economic strain;

Incheierea unui contract international de leasing cu componenta investitionala.

Investitiile directe presupun existenta a cel putin doua parti distincte: agentul economic emitent
si agentul economic receptor.
Prin prisma raportului ce se stabileste Intre agentul economic emitent si cel receptor se pot
distinge investitiile directe si investitiile de portofoliu.
In literatura de specialitate si In practica tranzactionala se apreciaza ca, atunci cInd investitia
presupune transferarea catre agentul emitent al fluxului investitional a posibilitatii de control si
decizie asupra activitatii receptorului avem de-a face cu o investitie directa.
Daca participarea investitorului strain este majoritara si are ca obiect o investitie In unitati de
productie importante prin aportul lor la PIB si prin calitatea acestui aport, investitorul respectiv poate
fi considerat investitor strategic.
Investitorii straini participanti la asemenea investitii comune pot fi clasificati in:

investitori strategici, cu o participare de cel putin 30% la capitalul social;

investitori de control, cu o participare de 30% la capitalul social;

investitor majoritar, cu o participare de minim 51% la capitalul social.

In cazul in care investitia nu presupune statutarea unui astfel de raport, este vorba de o investitie
de portofoliu. Investitia de portofoliu reprezinta intotdeauna un plasament pur financiar, o investitie
financiara.
Investitiile straine directe sunt o parte componenta a fluxurilor de capital pe termen lung si
constitue un factor important al cresterii economice atat pentru tarile dezvoltate cat si pentru cele in
curs de dezvoltare. Fluxurile de investitii straine directe tind sa fie mai putin volatile decat fluxurile
de portofoliu in general, fiind mai putin afectate de socurile financiare, deoarece determinantii cei
mai importanti (mediul politic, factorul natural, oferta de forta de munca si capital fizic, facilitatile
de infrastructura, accesul la piata) nu sunt neaparat afectati de criza financiara. Investitiile straine
directe sunt un catalizator al efectelor negative in perioadele de criza financiara, ce permit tarilor in
curs de dezvoltare sa urmeze calea reformelor economice si politice.
ISD(investitiile straine directe) constitue un factor important al cresterii economice, facilitand
transferul international de tehnologie, forta de munca calificata, promovarea competitiei, cresterea
exporturilor. Insa tarile in curs de dezvoltare nu intotdeauna beneficiaza de investitii, iar efectele
pozitive ale acestora asupra cresterii economice depind de calitatea politicilor de mediu, reducand
accesul tarilor in curs de dezvoltare la piata internationala de capital. In ultimii ani cresterea
fluxurilor de investitii straine directe a fost facilitata de liberalizarea economiilor tarilor In curs de
dezvoltare, de cresterea comertului international si al productiei in contextul scaderii rapide a
costurilor transportului si telecomunicatiilor. Investitiile straine directe au jucat un rol central in
accelerarea cresterii economice pentru tarile in curs de dezvoltare, cuplate cu politici
macroeconomice viabile si deschidere economica si politica.
Din punct de vedere al societatilor transnationale, investitiile straine directe reprezinta o parghie
utilizata in scopul exploatarii avantajelor comparative dintr-o anumita tara, de exemplu materiile
prime, forta de munca ieftina si bine pregatita. Ca urmare investitiile genereaza de multe ori
capacitati productive care pot asigura, cel putin pe termen scurt, cresterea gradului de ocupare al
fortei de munca. In general se presupune ca investitiile straine directe stimuleaza cresterea
economica. Ne putem astepta la o astfel de relatie deoarece investitia straina directa poate duce la
cresterea acelor factori care de regula, joaca un rol important In promovarea dezvoltarii economice:
investitiile, progresul tehnologic si In noua teorie de crestere economica, cercetarea-dezvoltarea,
acumularea de capital uman si alti factori adiacenti cu influenta pozitiva.
8

Ultimele doua decenii ale mileniului trecut au fost marcate de o adevarata explozie a interesului
si a practicii investitiilor directe internationale. Fenomenul poate fi pus atat pe seama unor interese
politice dar, poate mai ales, pe seama avantajelor economice ce decurg din asemenea relatii, atat sub
aspectul costurilor si profitului, cat si sub aspectul accesului la tehnologiile moderne a tuturor
economiilor nationale si, respectiv, a accesului la surse de finantare a unor noi proiecte de
dezvoltare.
Cresterea economica mondiala, dar mai cu seama in statele dezvoltate, determina, la randul sau,
importante cresteri ale volumului de ISD internationale. Studii in materie au estimat ca la un procent
de crestere a PIB in statele dezvoltate revine o crestere de 3,5% a volumului si fluxurilor de ISD.
Principalele cai prin care se realizeaza aceste ISD sunt fuziunile si achizitiile de firme. In anii
postcomunisti, in Europa, aceasta tendinta este mai evidenta si in conceptele de privatizare ale
statelor aflate in tranzitie. Marea lor majoritate considera ISD ca o cale decisiva a realizarii tranzitiei
si privatizarii economiilor nationale. Principalii participanti la acest proces investitional international
sunt statele dezvoltate industrial.
Geografic, se observa ca fluxurile si stocurile de ISD se concentreaza practic in trei zone:
Uniunea Europeana, Japonia si SUA, care formeaza asa-numita triada, care detine circa 81% din
fluxurile de ISD In perioada 1980-1990. Aceasta concentrare a ISD In triada este una din
caracteristicile de fond ale evolutiei ISD In lume. In ceea ce priveste directiile de orientare a ISD
trebuie de asemenea relevata orientarea spre tarile din Asia de Est si Sud-Est dominate mai ales de
ISD japoneze. Tarile Americii Centrale si de Sud Argentina, Bolivia, Chile, Columbia, Mexic,
Venezuela, sunt spatiul de penetrare a ISD din SUA. Ponderea statelor In dezvoltare In volumul de
ISD primite tinde sa creasca mai ales In ultimii ani. Statele europene in tranzitie sunt si ele un spatiu
larg de implementare de ISD asupra caruia se concentreaza toate cele trei componente ale Triadei.
Din punctul de vedere al originii investitiilor straine, pe primul loc se afla:

Europa Occidentala

Asia

America de Nord

- 10%

Orientul Mijlociu

- 6%

Alte state

- 8%

- 59%
- 17%

Primele cinci tari investitoare la sfarsitul anului 1996 erau:

Coreea de Sud

Italia

Germania

Olanda

SUA
Principalele caracteristici ale afluxului de ISD in fostele state socialiste pot fi sintetizate in
urmatoarele:

ireversibilitatea tranzitiei spre economia de piata;

certitudinea privatizarii economiei, cu nuantele specifice fiecarei tari;

crearea unor politici de liberalizare a investitiilor straine de capital;

deschiderea economica si liberalizarea schimburilor comerciale externe;

existenta de garantii privind integritatea si libera dispunere a investitorului asupra

propriului capital si asupra profitului revenit;

existenta unui sistem de facilitati pentru investitorii straini;

accesul la piata de capital.

Tendintele integrationale in economia mondiala. Conceptiile teoretice :


Clasicii stiintei economice definesc comertul international, relatiile economice internationale,
legaturile economice si integrarea economica internationala din perspectiva diviziunii internationale
a muncii. Se formeaza conditii pentru sporirea cantitatii si largirea asortimentului de produse si
servicii pe baza importului.
Diviziunea internationala a muncii si comertul international - nivelul superior al REI - permite a
obtine un avantaj economic substantial, a reducerea cheltuielilor de cost. Utilizind conditiile
favorabile, imbinarea factorilor industriali, naturali (materiale, forta de munca, materia prima), si
cele dobindite (tehnico-stiintifice, tehnologice, competitive, investitionale, informationale si de
infrastructura ) participantii la REI obtin venituri si avantaje economice considerabile.
Se formeaza premize pentru stabilirea unor legaturi mai strinse cu caracter integrationist intre tari
si grupe de tari din anumite regiuni ale lumii. Avantajele suplimentare de marketing apar in legatura
cu modificarea ciclului de viata al productiei si etapelor legate de participarea la REI, de includerea
10

pe piata mondiala). Vecinatatea structurilor, si in acest caz preferintele consumatorilor, asemanarea


tehnologica joaca un rol semnificativ. Din punct de vedere tehnologic, totalitatea factorilor
directioneaza legaturile economice internationale spre dezvoltarea proceselor integrationiste.
Formarea unui sistem integrationist permite participantilor de a stabili un un scop comun si, cu
eforturi comune, de a-l atinge (de ex: cresterea productivitatii, lichidarea somajului, asigurarea
stabilitatii sociale etc). In acest caz accentul se pune pe sporirea activitatii de stat in rezolvarea
sarcinei de integrare economica, formarea unei piete comune, asigurarea producerii materiale si
prestarii de servicii. Alt factor pozitiv al integrarii este acutizarea luptei concurentiale, simtul efectiv
al cresterii calitatii si reinnoirea sortimentului de produse si servicii.
4

Integrarea economica internationala. Conditii si premise.

O trasatura importanta a contemporaneitatii este cresterea interdependentei economiilor din


diverse tari, dezvoltarea proceselor internationale la macro- si micronivel, trecerea intensa a tarilor
civilizate de la o economie nationala inchisa la una de tip liber, deschisa intregii lumi. Procesul
integrarii economice internationale este conditionat de dezvoltarea si aprofundarea diviziunii
internationale a muncii. De la un simplu schimb de marfuri la comertul stabil de amploare cu
marfuri si servicii, la circulatia internationala a capitalului si crearea noilor intreprinderi, la o strinsa
cooperare de productie si tehnico-stiintifica, la organizarea moderna a productiei si gestiunii.
Notiunea integrare economica internationala poate fi definita ca proces obiectiv, constientizat
si consecvent de apropiere, acomodare reciproca si concrestere a sistemelor economice nationale, ce
dispun de potential pentru autoreglare si la baza carora se afla interesele economice ale agentilor
economici independenti si diviziunea internationala a muncii.
Astazi asociatiile internationale poarta un caracter regional si difera dupa profunzimea proceselor
ce se desfasoara. Regionalizarea este insotita de o apropiere si cooperare politica mai strinsa intre
state. Fiind un proces, integrarea economica regionala evolueaza de la o treapta la alta si are
urmatoarele forme: 1)zona de liber schimb, sau zona de comert liber; 2) uniune vamala; 3) piata
comuna; 4) uniune monetara; 5) uniune economica si monetara.
Asadar, exista patru tipuri principale de asociatii internationale:

http://moodle.usm.md/moodle/mod/page/view.php?id=8587, 21.01.2014, 17:05.

11

zona comertului liber: tarile-participante anuleaza barierele vamale in comertul dintre

uniunea vamala se caracterizeaza prin circulatia libera a marfurilor si serviciilor in

ele;

interiorul gruparii, tarifele vamale unice aplicabile fata de tarile terte;

piata comuna, atunci cind se lichideaza barierele dintre tari nu numai in cazul

comertului reciproc, ci si pentru circulatia fortei de munca si a capitalului;


uniunea economica presupune ca la toate formele integrationiste enumerate mai sus

se adauga un nou bloc de avantaje, cum ar fi: promovarea unei politici economice unice, crearea
sistemului de reglementare a proceselor social-politice, valuta comuna;
uniunea economica si valutar-economica o completare a uniunii economice,

introducerea valutei unice, crearea unui singur centru de emisie banca.


La momentul actual in lume exista circa 20 asociatii economice internationale de tip
integrationist, ce cuprind principalele regiuni si continente ale globului pamintesc.
5

Etapele principale de dezvoltare a procesului de integrare economica internationala

Integrarea a avut forme specifice in diferite tari si regiuni ale lumii in functie de nivelul lor de
dezvoltare, fiind un proces obiectiv ireversibil. In general se apreciaza ca procesul de integrare a
parcurs urmatoarele etape:
Prima etapa a procesului a avut o evolutie tripla: Europa Apuseana, Europa Rasariteana si pe
continentul Americii de Nord. In Europa Occidentala prima organizatie care a constituit o forma de
integrare economica internationala a fost Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (CECO),
care a luat fiinta in aprilie 1915 pe baza planului Schuman, (pe atunci ministru al Frantei) de catre
R..F. Germania, Franta, Italia Luxemburg, Belgia si Olanda, tratat care a intrat in vigoare in august
1952. Tarile semnatare ale acestui tratat isi propuneau unirea eforturilor, scoaterea din criza a
industriei carbonifere si a celei siderurgice si crearea unei piete comune pentru ramurile
respective. In Europa Rasariteana, in 1940, a luat fiinta Consiliul de Ajutor Reciproc (CAER), la
care au participat: Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia, Romania, Ungaria si Uniunea Sovietica.
Conform statutului, CAER-ul era o organizatie, economica internationala cu caracter guvernamental
care avea ca scop unirea si coordonarea eforturilor membrilor sai in vederea accelerarii progresului
5

http://econb.ro/site/Integrarea%20economica.htm, 21.01.2014, 18:45.

12

economic si tehnic, ridicarii nivelului de industrializare al tarilor cu industrie mai putin dezvoltata si
cresterii neintrerupte a productivitatii muncii.
A doua etapa a procesului de integrare a inceput prin semnarea la Roma, in anul 1957, a doua
tratate si formarea Comunitatii Europene a Energiei Atomice (EURATOM) si Comunitatii
Economice Europene (CEE), la care au participat aceleasi sase tari in cadrul CECO. Ca o reactie fata
de constituirea CCE la 4 ianuarie 1960 a fost semnata Conventia de la Stockholm prin care a luat
fiinta Asociatia Europeana a Liberului Schimb (AELS) intre Austria, Danemarca, Elvetia, Marea
Britanie, Norvegia, Portugalia si Suedia. La AELS au mai aderat ulterior: Finlanda (1961), Irlanda
(1970), Lichetenstein (1937) ultimele doua avind statut de asociat.
A treia etapa a inceput prin semnarea tratatului de la Paris in 1967, un tratat de fuziune a celor
trei comunitati (CECO, EURATOM si CEE) avind aceleasi organe de conducere si un buget comun.
Noul ansamblu integrationist a luat denumire oficiala de Comunitatea Europeana, cu un sistem
institutional politic specific. caracterul acestei etape a integrarii economice vest-europene este
cresterea considerabila a numarului de tari asociate la CEE. Aceste tari, desi nu au drepturi
depline, au in vedere cooperarea comerciala, tehnica si financiara si incheierea acordului comercial
cu fiecare tara membra AELS.
A patra etapa a integrarii economice interstatale este marcata de schimburile profunde e au avut
loc in patru regiuni importante ale lunii. In Europa Occidentala prin aderarea Greciei (1981), Spaniei
si Portugaliei (1986), Piata Comuna fiind formata in acel moment din 12 membri. Ulterior la 1
noiembrie 1993 prin semnarea tratatului de la Maastrich a luat fiinta Uniunea Europeana care
dispune de noi dimensiuni economice, prin intentia de promovare a unei politci externe active, prin
introducerea unei monede unice, acordarea de cetatenie europeana, drept de vot rezidentilor straini
etc. Dupa aderarea Austriei, Finlandei si Suediei, numarul de membri a crescut la 15, ulterior
Uniunea Europeana largindu-se prin aderarea de noi state, in prezent numarul lor ridicindu-se la 25.
De altfel, incepind cu 1 ianuarie 1994 Uniunea Europeana si AELS formeaza una dintre marile piete
integrate ale lumii cunoscute sub numele de Spatiul Economic European (SEE) care se intinde de la
Marea Mediterana pina la Oceanul Inghetat.

13

Forme de integrare economica international6:


Zonele comertului liber
O zona de comert liber este un ansamblu geografic si economic, in care nu exista nici un
obstacol al schimburilor de marfuri si servicii, nici taxe vamale, nici obstacole tarifare. Formarea
unei zone de liber schimb poate fi considerata ca un prim pas spre unificarea economica a regiunii
respective. Putem spune ca zona economica libera (ZEL) este o regiune geografica apartinind uneia
sau mai multor tari, in care relatiile economice se dezvolta fara nici un fel de ingradiri din partea
statului respectiv.
In practica internationala, facilitatilor de natura vamala le sunt asociate facilitati de natura
fiscala. Accesul liber al marfurilor in zona, combinat cu regimul mai liberal al impozitelor asupra
profitului realizat in zona, reprezinta premise favorabile atragerii de capital strain in zona libera.
Acestea sunt conditiile necesare stimularii investitiilor straine, nu insa si suficiente. Pentru
asigurarea succesului, pe linga facilitatile acordate zonei libere, trebuie sa existe conditii avantajoase
combinarii capitalului cu ceilalti factori de productie(forta de munca, materii prime), precum si o
infrastructura corespunzatoare.
ZEL se poate dovedi a fi si un deserviciu alaturi de avantajelor comerciale si financiare oferite:

Scutiri de taxe vamale la accesul produselor de import in zona, cu conditia reexportarii

acestora sau a produselor rezultate din prelucrarea in afara teritoriului vamal national, a reducerii
sau scutirii de impozite pe perioada de determinare;

Concesii tarifare la prestarile de servicii si acordarea de asistenta financiara.

Uniunea vamala
Uniunile vamale (UV) difera de zonele de liber schimb prin faptul ca taxele vamale percepute
asupra marfurilor provenite din afara UV, sunt comune si se stabilesc prin negocieri intre statele
membre. In cadrul acestor negocieri diferitele tari membre pot considera ca propria taxa vamala
optima (daca ar exista) fata de terti difera de cea comuna, aceasta din urma rezultind de fapt ca un
compromis intre diversele taxe vamale optime nationale.

Ibidem.

14

Pe de alta parte insa, spre deosebire de situatia din ZLS, partenerii din UV actionind concertat,
pot exercita o influenta considerabila asupra preturilor internationale. Tarile membre pot stabili o
taxa optima la importuri, care, presind in jos pretul mondial al marfii importate din afara UV, duce la
imbunatatirea in asa masura a raportului de schimb al UV, incit sporul de cistig rezultat pe aceasta
cale sa depaseasca pierderea rezultata din reducerea volumului importului. Acest avantaj al
monopsonului in comertul mondial, nu se manifesta insa, decit pentru UV de mari dimensiuni.
Pentru o UV de putere mica, taxa vamala optima comuna are nivelul zero. Daca partenerii din UV au
structuri similare ale consumului, productiei, inzestrarii cu factori de productie, tehnologii, si functii
de bunastare sociala similare, vor avea reprezentari apropiate in legatura cu taxa vamala optima
comuna.
Scopul unificarii acestor norme este, in cazul bunurilor de consum, protectia consumatorilor, iar
in cazul celor intermediare obtinerea unor avantaje de costuri prin standardizare. Aceste avantaje
de costuri se inregistreaza si in productia tarilor terte, furnizoare pentru clienti din UV.
Piata comuna si uniunea economica
Piata Comuna presupune aceleasi particularitati ca la Uniunea Vamala, la care se adauga libera
circulatie a capitalurilor si persoanelor, promovarea unor politici de interes comun,
transferarea unor decizii de la nivel national la cel comunitar etc. In primul rind se elimina barierele
tarifare si restrictiile cantitative din calea comertului cu bunuri. Ca urmatorul pas in formarea pietii
comune se impune eliminarea obstacolelor netarifare (tehnice, fiscale, legislative etc.). Ulterior, se
incearca masuri de calmare a protectionismului. Ultimul pas presupune incheierea procesului de
realizare a Pietei Comune prin elaborarea de masuri legislative necesare pentru crearea unei piete
unice, in interiorul careia sa nu existe control la frontiere.
Uniunea economica presupune o asociere intre doua sau mai multe state, reprezentind cea mai
inalta forma de integrare economica. Aceasta presupune crearea uniunii vamale si pietii comune
pentru circulatia libera a marfurilor, circulatta libera a capitalurilor, fortei de munca si serviciilor, si
prevede o uniformizare a politicilor economice ale tarilor membre.
Statele, care intra intr-o uniune economica, promoveaza o politica comuna in domeniile:

comercial;
bugetar;
fiscal etc.;
15

Functionarea uniunii economice in prezent poate fi reprezentata in modul urmator: directiile


principale ale politicii tarilor-membre si ale Uniunii se determina prin deciziile comune ale
Consiliului de Ministri al tarilormembre, care urmareste dezvoltarea economica a fiecarei tari in
general. In necorespunderea politicii economice a uneia din tarile membre cu directiile generale ale
Uniunii Economice, sau existentei vreo-unui obstacol, ce impedica functionarea normala, Consiliul
de Ministri ia masurile necesare. Asa, de exemplu, tarile-membre trebuie sa evite deficitul excesiv al
bugetului de stat, care este supus unui control reguros.
Caile si problemele de creare a uniunii valutar-economice
Crearea uniunii valutar-economice nu reprezinta doar un scop in sine, ci si mijlocul de generare a
unor efecte benefice in plan economic. Astfel, la nivel macroeconomic :

se asigura eliminarea ratelor de schimb (fapt ce determina consolidarea Pietei Unice);

se asigura o stabilitate a preturilor;

se realizeaza o crestere a competitivitatii;

se incurajeaza investitiile.

Prin trecerea la o moneda unica, a dispare definitiv incertitudinea legata de evolutiile cursurilor
de schimb ale monedelor nasionale din interiorul uniunii valutar-economie. Aceasta incertitudine
poate transmite semnale eronate in functie de care erau orientate deciziile investitionale ale agentilor
economici. Un climat de siguranta are efecte benefice in sensul reducerii costului capitalului (prin
reducerea primelor de risc). Cresterile de eficienta economica astfel obtinute nu pot fi cuantificate
cu precizie, dar unele estimari sugereaza ca ele s-ar putea ridica la echivalentul a 10 % din produsul
brut comunitar. Trecerea la o moneda unica determina si economisirea unor importante sume platite
cu titlu de comisioane bancare pentru efectuarea conversiei dintr-o moneda in alta. Adoptarea unei
singure monede este, totodata, optiunea economica cea mai rationala in contextul deja createi Piete
Interne Unice, care asigura deplina libertate de miscare a bunurilor, serviciilor si capitalurilor in
interiorul Uniunii Valutar-Economice. Intr-adevar, stabilitatea cursurilor de schimb ale monedelor
nationale nu poate fi aparata impotriva presiunilor speculative neingradite de restrictii impuse
transferurilor internationale de capital.
Introducerea unei monede comune inlatura segmentarea nationala a pietelor de capital,
incurajind dezvoltarea unei singure piete de capital, de vaste dimensiuni. O asemenea piata va face
16

ca un mare volum de titluri de valoare, exprimate in alte monede, sa fie exprimate in moneda
comunitara.
Prin introducerea monedei unice, se realizeaza economii importante in ceea ce priveste moneda
de rezerva, intrucit statele membre nu mai au nevoie de rezerve internationale in cadrul acestui
spatiu (situatie ce este similara celei a regiunilor componente ale unei tari). Acest lucru se va realiza
insa doar atunci cind uniunea valutar-economica va fi completa.
Crearea Uniunii Valutar-Economice presupune insa si o serie de probleme importante, care au
de a face, in principal, cu managementul macroeconomic :
a.) Pierderea autonomiei politicilor monetare si valutare a membrilor individuali integrarea monetara si perfecta mobilitate a capitalurilor determina paralizarea politicilor monetare.
In momentul integrarii depline, bancile centrale ale statelor membre vor fi absorbite de o banca
centrala supranationala. Disparitia unei asemenea institutii, ca si variatiile dirijate ale cursurilor de
schimb, pot da nastere unor probleme serioase daca ritmurile de evolutie a salariilor, productivitatii
si preturilor au tendinte diferite in diversele tari membre.
b.) Posibila crestere a somajului - presupunind ca spatiul monetar comun include o tara cu
inflatie redusa, este posibil ca aceasta sa devina dominanta si sa ceara ajustari altor tari cu o rata a
inflatiei mare. Acestea din urma vor fi nevoite sa ia masuri restrictive, care vor avea drept rezultat o
scadere a gradului de ocupare a fortei de munca.
Zona comertului liber in Europa Centrala
La inceputul anilor 90 tarile din Europa Centrala (Ungaria, Polonia, Cehia, Slovacia) s-au inclus
activ in procesele de liberalizare a comertului exterior. La baza initiativei tarilor Central Europene
(ICE) de formare al Zonelor de Comert Liber stau tendintele de intrare in sistemul politic si
economic al UE pentru rezolvarea unui sir de probleme. In decembrie 1992 aceste tari au semnat
Acordul Central European de Comert Liber CEFTA , intrat in vigoare pe 01.01.1993, la care in
1996 a aderat Slovenia, in 1997 Romania. Acordul presupune formarea unei zone libere de comert
cu produse industriale prin suspendarea treptata mutuala a taxelor vamale si altor bariere netarifare.
Rezultate favorabile al realizarii acordului despre comertul liber, a obtinut politica comerciala
din regiunea Central Europeana. Interdictiile de sporire a taxelor vamale in regim unilateral, stipulate

17

de acord, garanteaza producatorilor nationali si investorilor straini, utilizatori de materie prima din
import, conditii stabile de activitate pe pietele nationale in tarile Central Europene.
Acordul a format conditii comercial-economice favorabile pentru dezvoltarea exportului din
tarile Central Europene, insa doar liberalizarea domeniului economic extern s-a adeverit a nu fi
suficient pentru rezolvarea problemelor exportului, cresterii competitivitatii produselor industriale,
schimbarii structurii economiei. Utilizarea pe deplin a posibilitatilor, oferite de acord, se frineaza
prin greutati interne, semnificatia carora in ultimul timp a crescut.
Asociatia Nord-Americana de Comert Liber (NAFTA)
Acordul NAFTA (North American Free Trade Agreement) a fost semnat in 1992 intre SUA,
Canada si Mexic. Prin el s-a conceput crearea unei zone imense de comert liber, cu peste 360 mln.
de locuitori, cu o productie anuala de peste 6000 mlrd. dolari. A intrat in vigoare la 01.01.1994.
Principalele elemente stipulate:

restrictionarea schimbarilor sub forma de taxe antidumping, compensatorii si prin

controlul importurilor

de origine nord-americane in vederea ocrotirii mediului inconjurator,

industrii, culturii, etc;

eliminarea taxelor vamale imediate sau in 5, 10, 15 ani;

formarea de reguli speciale cantitative referitor la unele produse speciale: agricole,

textile, confectii;

partile pot recurge la salvgardare, cind anumite ramuri industriale sunt supuse unei

presiuni masive prin import;

regulile privind originea taxelor si confectiilor prevad ca textilele, inclusiv firele de

bumbac si sintetice, sa fie produse in zona. Pentru autoturisme si autocamioane ponderea


elementelor incorporale de provenienta locala trebuie sa depaseasca 60 - 62,5%;

investitorii din zona intreaga au aceleasi privilegii ca si cei autohtoni;

furnizorii de servicii financiare pot sa-si desfasoare activitatea in oice zona a acordului.

Pe linga argumentul politic, fiecare tara-participanta la acord are argumentele sale economice de
participare in NAFTA. Dupa opinia expertilor americani, cresterea exportului va conduce la crestera
locurilor de munca (ceea ce s-a adeverit deja).
18

Posibil, in viitorul apropiat ne putem astepta la o largire a NAFTA, chiar daca este necesar de a
forma mecanismul si structurile organizationale corespunzatoare. Actualmente este greu de estimat
eficacitatea NAFTA, deoarece a trecut relativ putin timp, macar ca in trecut se observa tendinta unui
sir de tari sud-americane de a adera la aceasta grupare economica.
Procesele integrationiste in Africa
Procesele integrationiste in Africa s-au inceput la debutul anilor 60. PIB-ul pe cap de locuitor
variaza intre 80 de dolari in Mozambic la 500 dolari in Mauritania. Dupa 1960 pe continent au
aparut circa 40 de diferite organizatii internationale cu profil economic, care pledau pentru
dezvoltarea integrarii intr-un domeniu economic vast, asa si in cadrul unor ramuri, macar ca in
documente nu intotdeauna figureaza definitia integrare sau divizarea internationala a muncii. Un
rol important in dezvoltarea proceselor integrationiste din Africa le-au jucat fostele metropole, dar,
de regula, aceste influente se foloseau pentru atingerea anumitor obiective a nu le permite sa scape
de sfera de interese etc. Exemplu poate servi gruparile tarilor francofone si anglofone etc.
La etapa primara au aparut organizatii caracteristice conditiilor Africane, ca exemplu cele cu
profil fluvial: Organizatia de Valorificare a bazinului riului Gambia, Organizatia de Valorificare a
bazinului riului Senegal, Organizatia de exploatare si dezvoltare a bazinului Catera etc. Aparitia
acestor organizatii este un proces normal, caracteristic continentului, cu conditii economice
specifice. Au fost formate structuri, care, conform cercetarilor africane, ar fi putut deveni centre
pentru concentrarea proceselor si transformarea lor in integrationiste: Asociatia silvicultorilor
Africani, Uniunea internationala a tarilor producatori de cacao, Asociatia de dezvoltare a cresterii
orezului din Africa Occidentala etc. Aceste procese pot avea prelungire, deoarece tarile erau
specializate intr-o monocultura, iar alte componente economice, care s-ar opune integrarii,
cooperarii, largirii comertului, nu predominau.
Dupa estimarile specialistilor, procesele integrationiste din Africa tot mai mult se supun unei
logici economice. Unele din gruparile integrationiste functioneaza eficient.
Concomitent cu formarea pietei comune exista greutati privind dezvoltarea neuniforma a tarilor
din regiune, instabilitatea politica si valutar-financiara. In prezent, in Comunitate se intreprind
masuri de unificare a climatului investitional, legislatiei vamale si fiscale favorabile. Procesele
integrationiste din sudul Africii decurg nu usor, ciocnindu-se cu obstacole obiective si subiective.

19

In Africa Centrala in proiectul integrarii economice se evidentiaza UDEAC - Uniunea Vamala si


Economica din Africa Centrala, care cuprinde 6 tari (Camerun, Republica Central Africana, Ciad,
Republica Congo, Guinea Ecuatoriala, Gabon). In decurs de 30 de ani de existenta, comertul
regional a crescut de 25 de ori, a fost introdus un tarif vamal unic, datorita participarii comune a
tarilor in zona francului francez a fost formata Uniunea Vamala, institutul central al careia este
Banca Statelor Central-Africane. Ea elibereaza bonuri de plata unice pentru toti participantii.
Liberalizarea comertului la nivelul gruparilor regionale s-a dovedit a fi un proces extrem de lent:
ponderea schimburilor comerciale efectuate intre statele membre la nivelul fiecarei grupari in
volumul total al exportului realizat in afara acestor organisme economice oscileaza intre 3,5% si
10%. Comertul intraregional n-a reusit sa depaseasca anumite bariere tarifare si netarifare, care au
afectat indeosebi tarile cel mai slab dezvoltate, accentuindu-se dificultatile economice.
Asa cum anticipa J. Naisbitt acum circa doua decenii, globalizarea a adus o noua paradigma de
gandire. Piata mondiala a devenit un sistem de piete interdependente. Pe o piata din ce in ce mai
globala, intreprinderea nu mai poate adopta decizii in mod fragmentar, adica tara cu tara, asa cum
proceda acum cateva decenii. De aceea, se considera ca la inceputul secolului al XXI-lea, prioritatile
managementului intreprinderilor de succes ar trebui sa fie mai mult ca oricand urmatoarele:

abilitatea de a livra produsele/serviciile la timp;

abilitatea de a oferi in mod constant produse/servicii de calitate;

abilitatea de a asigura performante inalte produselor/ serviciilor;

abilitatea de schimbare rapida a sarcinii de productie;

abilitatea de a oferi produse/servicii la preturi/tarife mici;

abilitatea de a produce o bogata gama sortimentala, in cantitatea solicitata de

consumatori.
Firmele care se internationalizeaza se caracterizeaza printr-o anumita cultura corporationala,
adica o anumita mentalitate si un anumit mod de a intelege interculturalitatea.
7

Bartlett si Ghoshal (1989) a clasificat companiile straine in companii globale,

multinationale, internationale si transnationale. Fiecare tip de companie prezinta o structura


7

Comer, cretere i dezvoltare, Comisia Europeana, Bruxelles, 27.1.2012,


http://www.stiucum.com/management/management-international/Tipologia-firmelor-care-action93118.php,
21.01.2014,18:50.

20

diferita a relatiilor dintre filiale si sucursale. Aceaste relatii sunt influentate de factori ca:
industria, tipologia produsului si de fortele existente pe piata (Mead, R., 2005, p.320).
Compania globala isi centralizeaza functiunile de baza, inclusiv functiunile de marketing si
cea financiara. Cartierul general decide noile tehnologii pe care le transmite filialelor. Costurile
implicate se reduc prin intermediul economiilor de scara si ca urmare a operatiunilor globale.
Nevoile specifice locale sunt neglijate.
Cartierul general al companiilor multinationale decide asupra politicii de finantare, insa
permite filialelor o autonomie sporita in ceea ce priveste stilul managerial abordat, precum si in
ceea ce priveste modalitatile de reactie la nevoile pietei locale.
Companiile transnationale au evoluat incepand cu anii 1980, ca rezultat al fortelor de pe
piata, simultan cu cererea pentru eficienta, responsabilitate nationala si cunoastere. Modelul
transnational combina elemente din modelul global, multinational si international. Un produs
este creat astfel incat sa fie competitiv la nivel global, insa este diferentiat si adaptat de catre
filiale pentru a satisface piata locala. Avand in vedere faptul ca in cadrul companiilor
internationale produsul este creat de firma-mama si ulterior este transferat filialelor, in
companiile transnationale acest proces poate fi si reversibil. Resursele, inclusiv tehnologia si
know-how-ul managerial, pot fi distribuite in cadrul filialelor si integrate in cadrul acestora cu
ajutorul unor puternice strategii de interdependenta.
Griffin si Pustay (1999) au identificat, tinand cont de tipurile de piata, urmatoarele companii:
companii multidomestice, companii globale si companii transnationale (Mead, R., 2005, p.321).
Companiile multidomestice considera pietele diverselor tari ca fiind diferentiate, ca urmare
a unor caracteristici locale. Astfel, incurajeaza independenta filialelor in domeniul marketingului
si al procesului operational. Companiile globale considera lumea ca fiind o piata unica,
standardizand

astfel

procesele

de

marketing,

precum

si

facilitatile/procesele

de

productie. Companiile transnationale sunt structurate in asa fel incat filialele sa poata functiona
independent. Acest model incearca sa combine beneficiile oferite de economia de scara cu cele
legate de caracteristicile locale. Structurile organizatorice sunt stabilite in asa fel incat
coordonarea si comunicarea dintre firma-mama si filiale sa fie eficiente. In practica, insa, firmamama ia decizii vizand activitatile anumitor functiuni (productie, cercetare-dezvoltare), in timp

21

ce activitatile functiunilor de marketing si de resurse umane sunt adaptate caracteristicilor


pietelor locale prin intermediul filialelor.
Un criteriu esential in distictia dintre o companie globala, una multinationala si una
transnationala il constituie modul in care sunt concepute legaturile dintre unitatile sale nationale, pe
de o parte, si cartierul general al companiei mama, pe de alta parte. Daca in cadrul companiei
globale aceste legaturi sunt concepute pe principiul controlului si al rolului central al caritierului
general al companiei mama, care actioneaza ca un hub, in cazul companiei multinationale aceste
legaturi sunt mai flexibile, crescand rolul unitatilor nationale in fluxul informational si decizional al
companiei. In fine, in cazul companiei transnationale, unitatile nationale sunt parte integranta a
companiei, partajand know-how-ul si valorile acesteia prin intermediul unui flux informational si
decizional bidirectional, intre acestea si cartierul general, pe de o parte, si intre unitatile nationale pe
de alta parte.
Masuri pentru cresterea volumului comertului exterior si a eficientei acestuia (luand ca
exemplu tara noastra) 8 Printre acestea mentionam:

aprobarea de catre guvern a Strategiei Nationale de Export a Romaniei (desi aceasta este

redactata inca din 2010) si implementarea politicilor prevazute in cadrul sau pentru urmatorii 4-5
ani;

sporirea consistenta a fondurilor bugetare alocate pentru stimularea comertului exterior, dupa

exemplul altor tari din UE (de exemplu, in ultimii ani s-au alocat in Romania doar in jur de 450
milioane lei pe an in acest scop);

stimularea ISD prin crearea unui mediu de afaceri favorabil, a unui cadru legislativ adecvat si

stabil, a unei stabilitati fiscale, dar si in plan mai general a unei stabilitati politice (de exemplu, la
nivelul anului 2011, activitatea de export/import a intreprinderilor ISD a avut un impact pozitiv
asupra comertului exterior al Romaniei, contributia acestora la volumul total al exporturilor (FOB),
de 31,4 miliarde euro, fiind de 71,4%, iar la volumul total al importurilor (CIF), de 33,4 miliarde
euro, de 62,6%);

acordarea unor facilitati, desigur in cadrul legal impus de apartenenta la UE, si atragerea ISD

indeosebi in ramurile cu aport semnificativ in balanta comerciala a tarii, precum cele din cadrul
8

http://facultateademanagement.ro/wp-content/uploads/Studiu_Cresterea-contributiei-comertului-exterior.pdf,
21.01.2014, 19: 22

22

industriei prelucratoare, in care ISD-urile au inregistrat excedente comerciale, cum sunt mijloacele
de transport (+2,2 miliarde euro, in anul 2011), urmata de metalurgie (+1,5 miliarde euro, in 2011) si
masini, utilaje si echipamente (aproape +0,5 miliarde euro, in anul 2011), dar si in ramura
agricultura, silvicultura si pescuit (peste +0,3 miliarde euro in 2011);

adoptarea unor masuri pentru stimularea intreprinderilor ISD in a reinvesti profitul si a creste

capacitatea de export;

cresterea numarului reprezentantelor comerciale, a numarului personalului si a calitatii celor

angajati in cadrul lor, indeosebi in zonele globului cu potential atractiv in privinta comertului
international pentru Romania (astazi mai exista doar 77 reprezentante, comparativ cu 90 in urma cu
peste un deceniu, care sunt distribuite asimetric astfel: 43 in Europa, 14 in Africa si Orientul
Mijlociu, 13 in America de sud si America de nord si doar 7 in Asia si Oceania, din care 3 doar in
China);

stimularea activitatii specialistilor ce activeaza in cadrul reprezentantelor din strainatate

(inclusiv prin diverse premii sau salarii corelate cu rezultatele, conform legislatiei) in vederea
cresterii performantelor si implicit a atragerii de ISD si/sau de contracte comerciale pentru partenerii
cu potential din tara;

extinderea activitatii bancii specializate in activitatea de promovare si stimulare a

operatiunilor legate de comertul exterior;

promovarea mai eficienta a brandului de tara si a unor marci nationale cu potential superior

la export etc.
Masuri pentru stimularea comertului exterior (international):
Obiectivul general il reprezinta instituirea unui set de masuri pentru cresterea volumului comertului
exterior si a eficientei acestuia. Prioritar se urmareste cresterea exporturilor de produse cu un grad
mediu-ridicat de prelucrare, cu precadere in zone extra-UE (Rusia, India, China, tarile Orientului
Mijlociu, unele tari africane si din America de Sud).
Ca obiective specifice:

dezvoltarea reprezentarii externe pentru sprijinirea mediului de afaceri in vederea cresterii

exporturilor si atragerii de investitii straine;

23

majorarea fondurilor bugetare alocate pentru promovarea si sustinerea exporturilor, inclusiv a

investitiilor romanesti in strainatate. Beneficiarii directi: companii romanesti (sau cu capital


majoritar romanesc).
Impactul macroeconomic al acestor masuri se reflecta in diminuarea deficitului comercial,
cresterea incasarilor valutare, ameliorarea situatiei balantei de cont curent, cresterea gradului de
stabilitate a monedei nationale. Impactul social al acestor masuri se regaseste in beneficii cum ar fi
cresterea gradului de ocupare si stabilitatea preturilor.
Riscurile presupuse de aplicarea acestor masuri se pot concretiza in:

optiuni gresite in privinta pietelor (tarilor) tinta sau a programelor de sustinere;

pierderea unor sume pe pietele cu grad mare de risc de neplata;

timp indelungat de realizare a obiectivelor in raport cu orizontul de asteptare.

Evolutia ISD n economia mondiala si extinderea pietei internationale a ISD9


Avantul fluxurilor de investitii straine directe (ISD) n cadrul economiei mondiale, constituite
n resurse financiare dirijate spre o anume localizare investitionala internationala, s-a realizat la
nceputul secolului XIX. Aceste investitii erau exclusiv europene, si mai ales, proveneau dintr-o
singura tara, Marea Britanie care pana n 1914 detinea o pozitie economica dominanta.
Perioada marilor perturbari (din 1914 pana In 1939), corespunzatoare razboaielor mondiale si
crizei economice, a modificat politicile guvernamentale si comportamentele detinatorilor de
capital. Ierarhia tarilor exportatoare de capitaluri se inverseaza: Statele Unite devin prima tara
exportatoare de capitaluri si Germania prima tara importatoare de capital. Fluxurile de ISD au
inceput sa dobandeasca prevalenta in cadrul investitiilor internationale in special dupa cel de-al
doilea razboi mondial, odata cu realizarea de investitii masive de catre SUA in reconstructia
Europei Occidentale. Dupa al doilea razboi mondial, se pot distinge trei mari valuri privind
investitiile straine:

LUCIAN-LIVIU ALBU, coordonatori MARIOARA IORDAN si RADU LUPU, Cresterea contributiei comertului exterior la
realizarea convergentei reale, Bucureti, Editura Economica, 2012.
http://facultateademanagement.ro/wp-content/uploads/Studiu_Cresterea-contributiei-comertului-exterior.pdf,
21.01.2-14, 19:35.

24

1. se realizeaza incepand cu anul 1950 pana aproximativ in 1965 si corespunde fluxurilor

de investitii a firmelor americane in Europa de Vest; firmele par a fi motivate de crearea Comunitatii
Economice Europene (CEE) si piata europeana in puternica largire. Astfel, din 1950, Statele Unite
iarasi au devenit principala sursa a ISD, Anglia devine al doilea investitor mondial, iar din anii 70
sunt urmati si de Germania si Japonia.

2. se realizeaza din anul 1965 pana In 1975, perioada in decursul careia firmele

americane si europene se implementeaza in tarile cu salarii joase din Asia de Sud-est. Intre 1980 si
1990, fluxurile de ISD au sporit de patru ori, cu un ritm mediu anual de 15%. In perioada cresterii
celei mai accelerate, respectiv Intre 1983 si 1989, ritmul mediu anual a fost de 29%, de trei ori mai
mare decat cel inregistrat de exporturile mondiale si de patru ori mai mare decat cel inregistrat de
productia mondiala10.
Distributia ISD a cunoscut in perioada 1986-2001 cateva mutatii esentiale:
Marea majoritate a influxurilor de I.S.D. s-a orientat spre tarile dezvoltate, desi ponderea
acestora a scazut, dar cu ample oscilatii; in randul acestora remarcam cresterea ponderii U.E. si
scaderea ponderii S.U.A., in timp ce Japonia se mentine la un nivel foarte scazut.
Tarile in dezvoltare au inregistrat o pondere in crestere, dar distribuita in favoarea Asiei si
Pacificului si a Americii Latine, in timp ce Africa ramane in coada clasamentului.
Ponderea Europei Centrale si de Est a fost in crestere.
Tarile cele mai slab dezvoltate ale lumii abia daca reusesc sa atraga 0,5% din volumul de
I.S.D. globale.

3. se realizeaza in zilele noastre si se caracterizeaza prin cresterea continua a fluxurilor de

investitii. Astfel, in anul 2000 stocul mondial de ISD atrase atinge cifra de 5 780 miliarde dolari,
care ajunge in 2004 la valoarea aproape dubla de 8 895 miliarde dolari, Inregistrand o crestere de
53,9% fata de anul 200011 (tabelul nr. 3.1).

10

Munteanu C., Vlsan C., Investiii Internaionale, Ed. Oscar Print, Bucureti, 1995, p. 58

11

World Investement Report 2005, Transnational Corporations and The Internationalization of R&D, UNCTAD

25

Tabelul nr. 3.1. Stocul de ISD atrase pe regiuni ale lumii, 1999, 2000, 2004
(mil. dolari SUA)
Regiunea

1990

2000

2004

Total mondial, milioane dolari

1 768 589

5 780 846

8 895 279

Economiile dezvoltate, din care:

1 404 411

3 976 356

6 469 832

Uniunea Europeana

753 707

2 174 922

4 023 547

Alte tari europene dezvoltate

47 045

118 088

234 612

America de Nord:

507 754

1 469 583

1 777 678

SUA

394 911

1 256 867

1 473 860

Canada

112 843

212 716

303 818

Economiile in dezvoltare:

364 057

1 734 543

2 225 994

Africa

59 445

151 246

219 277

America Latina si Caraibe

118 133

514 634

723 752

Asia si Oceania:

186 479

1 068 663

1 282 964

Asia de vest

32 010

64 391

100 141

Asia de Sud-Est:

151 839

999 687

1 178 467

Oceania

2 630

4 585

4 356

Europa de Sud-Est si CSI:

121

69 947

199 453

Europa de Sud-Est

112

15 000

46 863

CSI

54 947

152 590

Sursa: UNCTAD, World Investment Report 2005


Perioada anilor 2001-2003 a fost una de regres a fluxurilor de investitii straine directe
atrase, valoarea acestora inregistrand abia in anul 2004 o crestere fata de 2003 (figura nr. 3.1.).
Anul 2004 a fost anul de cotitura dupa recesiunea economica inregistrata anterior, in care s-au
atras ISD in valoare de 648 miliarde dolari, cu 27% mai mult decat In anul 2003. Anii 2005 si
26

2006 au mentinut aceeasi tendinta de crestere a ISD atrase, inregistrandu-se un volum de 916
miliarde dolari (cu 29% mai mult decIt In anul precedent) 12 si 542 miliarde dolari respectiv (cu
37% mai mult decIt In anul precedent)13.
Cresterea fluxului mondial de ISD atras in anul 2004, s-a datorat in mare parte evolutiilor
favorabile ale factorilor macro si microeconomici, precum si ale celor institutionali ai
economiei mondiale:
1.

Astfel, dupa diminuarea considerabila a PIB-ului real In 2001 (doar 1,6%), acesta a

inceput a creste in anul 2002 (3,1%) si in 2003 (4,1%), atingand in 2004 una din cele mai mari
rate de crestere Inregistrate din anul 1987 de 5,1%.
2.

De asemenea, specialistii explica cresterea influxului de ISD in SUA (de la un volum

de 56 miliarde dolari in anul 2003 la un volum de 95 miliarde in 2004) si in alte tari in care rata
de schimb este stabilita fata de dolar, precum China etc., prin deprecierea dolarului SUA, ceea
ca a facut activitatea investitionala mai putin costisitoare pentru invetitorii straini. Declinul
dolarului a avut mai multe efecte pozitive: in primul rand, a sporit competitivitatea ce tine de pret
(price competitiveness) a companiilor localizate si in al doilea rand, a stimulat exporturile acestor
companii, favorizand respectiv si intrarile de ISD.
1491

1600
1400

1088

1200
1000

694

800
331 386

600
400

818

716

632 648

478

242

200
0
1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004

Sursa: UNCTAD, World Investment Report 1998, 2001, 2005


12

World Investement Report 2006, FDI from Developing and Transition Economies: Implications for Development,
UNCTAD
13
World Investement Report 2007, Transnational Corporations, Extractive Industries and Development, UNCTAD

27

Figura nr. 3.1. Dinamica volumului mondial al fluxului de ISD atrase, 1994-2004
(miliarde USD)
3.

Un alt factor macroeconomic ce a inregistrat evolutii favorabile si care a influentat

cresterea influxului mondial de ISD este riscul de tara, nivelul caruia s-a diminuat in 2004, iar
increderea consumatorilor si a cercurilor de afaceri a sporit.
4.

Printre cei mai semnificativi factori de ordin microeconomic care au contribuit la

sporirea ISD, a fost cresterea profitabilitatii corporative in cele mai dezvoltate economii, in
urma ratelor inalte de crestere a PIB-ului si a procesului de consolidare si restructurare a
afacerilor14.
5.

De asemenea, in ultimii ani au fost inregistrate cresteri semnificative a preturilor la

bunurile de consum15, in conditiile in care volumul productiei mondiale era deficitar. Acest
fenomen a stimulat investitorii sa se orienteze spre explorarea unor faciltati productive noi,
precum industria petrolului, gazului si spre alte resurse naturale, in special in Africa si America
Latina.
6.

In ceea ce priveste factorii institutionali, expertii UNCTAD atribuie cresterii influxului

mondial de ISD liberalizarea regimului privind ISD in multe tari in tranzitie, precum si a
intensificarea fuziunilor si achizitiilor transfrontaliere dintre companiile private din aceste tari,
odata ce procesul de privatizare a luat sfarsit.
Cresterea economica. Nivelul de dezvoltare economica precum si evolutia acesteia,
masurate prin valoarea PIB si modificarile anuale ale acesteia influenteaza in mod direct, atat
oferta de capital investitonal, cat si gradul de atractivitate a potentialelor economii-gazda. Studii
in materie au estimat ca la un procent de crestere a PIB in tarile dezvoltate, rezulta o crestere cu
3,5 % a fluxurilor de ISD16.
2. Tendintele fluxurilor de ISD in tarile in devoltare si Europa Centrala si de Sud-Est
Problema investitiilor straine directe a constituit una dintre temele centrale abordate la cea
de-a IV-a Conferinta Ministeriala a O.M.C., de la Doha (noiembrie, 2001), unde s-a conturat
14

Astfel, de exemplu, profiturile nete ale firmelor nipone au inregistrat creteri record la sfirsitul anului fiscal 2004
(31% mai mari decit in anul fiscal 2003) pentru toate firmele incluse in listingul pieelor bursiere.
15
Sursa: Reuters-CRB-Index pentru 17 categorii de materii prime.
16
Julius De Anne, Global Companies and Public Policies: The Growing Challange of Foreign Direct Investment,
New York, Council on Foreign Relations Press, 1990

28

ideea necesitatii depunerii unor eforturi suplimentare pentru a sprijini tarile in dezvoltare in
evaluarea realista a implicatiilor unei cooperari multilaterale mai eficiente in domeniul
investitiilor asupra procesului de dezvoltare.
Intrarile de ISD In tarile in dezvoltare, prezinta tendinte de crestere si au progresat datorita
integrarii economice, reformelor cadrulul activitatii economice, pietelor si resurselor atractive.
Calitatea de tari-sursa de ISD a tarilor in curs de dezvoltare este deosebit de modesta, ele
nedepasind 3% din totalul fluxurilor generate din 1986 si pana in prezent. Principaleie state
generatoare de ISD sunt Taiwan, Republica Coreea, Singapore, Malaiezia, Thailanda.
In tarile In curs de dezvoltare in evolutia ISD in decursul ultimelor patru decenii se disting
doua faze distincte:
Prima faza cuprinde anii 60 si 70 si se caracterizeaza prin modelele economiei Inchise. In
aceasta perioada, majoritatea tarilor in dezvoltare au urmat strategiile de dezvoltare
autocentrate privilegind cresterea industriei interioare protejata prin bariere comerciale astfel
au incurajat productia pentru piata interna si au limitat importurile. Autoritatile publice
considerand ca ISD n-au decat efecte negative, creand raporturi de dependenta economica,
favorizand ingerente politice si slabind intreprinderile locale, masuri care au dus la descurajarea
ISD. In tarile unde erau create (constituite) bariere protectioniste, intreprinderile straine au
preferat mai degraba sa se implementeze pe teritoriul lor decat sa exporte, astfel profitand de
oportunitatile lucrative oferite de piata protejata care le permitea exploatarea resurselor naturale.
In activitatea lor, investitorii straini directi au vizat, in special, activitatile de fabricare a
produselor substituibile importurilor aplicand strategia zisa ocolirea taxelor vamale.
Investitorii erau interesati deseori de tarile dotate cu piete interne vaste asa ca: Brazilia, Mexic in
America Latina si implicau importante investitii straine directe in industriile protejate de
concurenta straina, cat si de tarile bogate in resurse naturale si regiuni care furnizau produselor
un acces preferential pe pietele de export.
Toate castigurile de eficacitate generate de ISD erau deseori limitate nu numai prin efectele
negative ale protectionismului, dar si prin impactul restrictiilor impuse de numeroase tari in
dezvoltare si anume controalele exercitate asupra marimii, directiei si pozitiei sau drepturilor de
proprietate a investitorilor straini. Aceste masuri au descurajat investitiile straine care erau
necesare tarilor in dezvoltare si mai ales cele ce comporta produse de inalta tehnologie. In
29

aceasta perioada ISD nu au avut decat un rol minor in dezvoltarea economiilor cu planificare
centralizata iar modul de investire care prevala era cel de societate mixta cu capital strain
minoritar.(figura nr. 3.2)

Figura nr. 3.2. Fluxurile de ISD cu destinatia tarilor industriale si celor In dezvoltare,
1970-1995 (milliarde de dollari)
Pe parcursul fazei a doua, care cuprinde anii 80 si 90 rolul ISD s-a schimbat vizibil.
Numeroase tari in dezvoltare s-au lansat in programele de ajustare structurala, concepute pentru a
reda o importanta majora producerii in sectorul privat, comertului international si competitivitatii
in economiile acestor tari. Pentru a realiza acest fapt ele trebuiau sa micsoreze taxele vamale si
sa limiteze alte restrictii referitoare la comert, sa asigure convertibilitatea monedelor pentru
tranzactiile curente si sa liberalizeze cadrul activitatii economice. Ca urmare a acestor
transformari ISD in tarile in dezvoltare au inceput sa creasca pe parcursul a doua jumatate a
anilor 80 (fig. 3.2.).
Analizand distributia geografica a fluxurilor de I.S.D. atrase, se observa cresterea
considerabila a acestora in tarile in dezvoltare, de la cota de 17,9% in 1999-2000 la 25% in 2004,
in special datorita influxului masiv in tarile Asiei de Sud-Est (tabelul nr. 3.2.). De asemenea, s-au
inregistrat schimbari si in tarile Europei Centrale si de Est, astfel in 2004 volumul de ISD atrase
de tarile acestei regiuni a cresut nesemnificativ pana la cota de 2,2%, fata de cota de 2% detinuta
in 1999-2000.

30

Tabelul nr. 3.2. Distributia globala a investitiilor straine directe, 1986-2004


REGIUNEA

1986-

1991-

1993-

1999-

2001

2004

1990

1992

1998

2000

Tari dezvoltate:

82,4

66,5

61,2

80,0

68,4

72,7

Europa occidentala
Uniunea Europeana
Japonia
SUA
Tari In dezvoltare:

38,4
36,2
0,2
34,6
17,5

46,0
45,3
1,2
12,7
31,2

33,7
32,1
0,3
21,7
35,3

51,9
50,2
0,8
22,6
17,9

45,7
43,9
0,8
16,9
27,9

45,6
45,2
0,7
16,6
25,0

Africa
America Latina si Caraibe
Asia si Pacific
Europa Centrala si de Est

1,8
5,0
10,6
0,1

2,2
11,7
17,4
2,2

1,8
12,3
21,2
3,5

0,8
7,9
9,2

2,3
11,6
13,9

2,7
8,2
14,4

2,0

3,7

2,2

0,4

1,1

0,6

0,4

0,5

0,6

Cele mai slab tari dezvoltate

Sursa: UNCTAD, World Investment Report 2002, 2005


Pe fondul recesiunii economice globale, anul 2001 a fost, primul an de regres al fluxurilor de
investitii straine directe din ultima decada, dupa recordul mondial inregistrat cu un an inainte.
Scaderea ritmului de crestere a economiei mondiale In anul 2001 s-a datorat, in mare parte,
modificarii tendintelor de dezvoltare in economia SUA, care a consemnat o crestere economica
de 1,2% in anul 2001 (fata de 4,1% in anul 2000), precum si in tarile Uniunii Europene, care au
inregistrat o crestere de 1,6% in 2001, comparativ cu 3,3% in 2000.
Totodata, au crescut si fluxurile de investitii dinspre economiile care au inregistrat ritmuri de
crestere mai lenta. Ambii factori au condus la cresterea recenta, de exemplu, a fluxurilor de
investitii japoneze in China. Se poate vorbi insa de un veritabil val de transnationalizare in
perioada 1996-2000, cand rata medie anuala de crestere a I.S.D. a fost de peste 40%, in timp ce
in anii 1986-1995 aceasta rata se situa in jurul a 22%.
Expansiunea ISD in tarile in dezvoltare a avut la baza urmatorii factori:
1. Schimbarea mediului economic international;
2. Privatizarea;
3. Reducerea restrictiilor impuse ISD;
31

4. Cresterea numarului de tratate si acorduri de promovare si protectie a investitiilor.


In cadrul tarilor dezvoltate, SUA ramane a fi cea mai atractiva tara pentru investitori,
inregistrand un stoc semnificativ de ISD atrase de 1 473 miliarde dolari, valoare care nu a fost
atinsa de nici una din tari, fiind aproape echivalenta cu valoarea stocului atras de toate tarile
Asiei si Oceaniei luate impreuna 1 282 miliarde dolari. Din aceasta categorie de tari in functie
de volumul ISD atrase urmeaza Marea Britanie cu un stoc de 771 miliarde dolari, Franta 535
miliarde dolari, Olanda 428 miliarde dolari, Germania 347 miliarde dolari, Canada 303
miliarde dolari, Belgia 258 miliarde dolari.
Din categoria tarilor in dezvoltare, cele mai atractive tari au fost: Hong Kong ce a
inregistrat un stoc de ISD atrase de 456 miliarde dolari, China 245 miliarde dolari, Singapore
160 miliarde dolari, Brazilia 150 miliarde dolari, Mexica 182 miliarde dolari.
Tarile in dezvoltare devin din ce in ce mai atractive datorita avantajelor de localizare
detinute, inregistrInd o crestere de 59% a volumului de ISD atrase in anul 2005 fata de anul
precedent, ceea ce a constituit 334 miliarde dolari17. In anul 2006 s-a mentinut la fel o tendinta
de majorare a volumului ISD, inregistrIndu-se un influx de 380 miliarde dolari18.

Europa de Sud-Est i
CSI
2%
rile n dezvoltare
25%
rile dezvoltate
73%

Sursa: UNCTAD, World Investment Report 2005


17
18

World Investment Report 2006, Transnational Corporations, Extractive Industries and Development
World Investment Report 2007, FDI from Developing and Transition Economies: Implications for Development

32

Figura nr. 3.3. Stocul ISD atrase pe regiuni ale lumii


Regiunea Europei de Sud-Est si CSI-ul au ramas mult In urma la acest capitol, InregistrInd
un stoc de 199 miliarde dolari de ISD atrase, valoare ce nu atinge nici cel putin stocul de
investitii atrase de o singura tara dezvoltata.
Dinamica fluxului de ISD atrase spre aceasta regiune evidentieaza o tendinta de crestere de
44,7% In 2004 fata de anul 2003, InregistrInd un volum record de 35 miliarde dolari SUA, fapt
care este promitator si care ofera sperante pentru o asigurare a cresterii competitivitatii tarilor din
aceasta regiune (figura nr. 3.4.).
Cresterea volumului ISD atrase in regiunea Europei de Sud-Est a demarat In anul 2003 si s-a
triplat In 2004 atingInd cifra de 11 miliarde dolari, fiind urmata de catre largi contracte de
privatizare19.
In tarile CSI sporirea influxului de ISD, de la 5 miliarde In 2000 la un volum de 24 miliarde
In 2004, a fost conditionata in special de majorarea preturilor la petrol si la gaz natural, fapt ce a
atras investitorii in aceste industrii generatoare de profituri.
34894
35000
30000
25000
20000
15000
10000
5000
0

24106
12821

2002

2003

2004

Volumul ISD atrase,

Sursa: World Investment Report 2005, UNCTAD


Figura nr. 3.4. Dinamica volumului ISD atrase de tarile Europei de Sud-Est si CSI (mil.
dolari SUA)

19

In Germania si Polonia, procesul de privatizare in special a bunurilor imobile pretul carora a crescut foarte mult, a
contribuit la sporirea volumului de ISD atrase.

33

O particularitate recenta a distributiei geografice a fluxurilor ISD atrase o constituie


diminuarea volumului acestora In statele dezvoltate cu 14%, de la un volum de 442 miliarde
dolari In 2003 la doar 380 miliarde dolari In 2004 (figura nr. 3.5.).
442
450

380

400
350
233

300
250

166

2003

200

2004

150
100

24

35

50
0

Economiile
dezvoltate

Economiile n
dezvoltare

Europa de Sud-Est
i CSI

Sursa: World Investment Report 2005, UNCTAD


Figura nr. 3.5. Fluxul ISD atrase pe regiuni ale lumii, 2003-2004 (miliarde dolari)
In cea mai mare parte fluxurile de ISD atrase In anul 2004 este concentrat spre tarile in
dezvoltare, constituind 233 miliarde dolari. Topul primelor cinci tari in dezvoltare ce au atras cel
mai semnificativ volum al ISD au fost: China 60 miliarde dolari, Hong Kong 34 miliarde
dolari, Singapore 16 miliarde dolari, Brazilia 18 miliarde dolari si Mexico 16 miliarde
dolari.
Din grupul tarilor CSI, cel mai mare influx de ISD a fost inregistrat in Federatia Rusa (11
miliarde dolari In 2004, fata de 7 miliarde dolari In 2004), atractivitatea sa datorandu-se dotarii
cu resurse naturale si umane in abundenta.
Iar din regiunea Europei de Sud-Est, tarile candidate la U.E., precum Romania si Bulgaria20
au atras cel mai mare volum de ISD in 2004. Astfel, Romania de una singura a atras un volum

20

In Bulgaria, in 2004, au fost achizitionate un sir de companii prestatoare de servicii de telecomunicatii, precum operatorul
MobilTel de catre Telekom Austria, iar Viva Ventures (SUA) a preluat controlul majoritar in Bulgarian Telecommunications
Company.

34

de ISD de 5 miliarde dolari21, Intrecand volumul atras de cele cinci tari vestice ale regiunii date
(Albania, Bosnia si Herzegovina, Croatia, Macedonia, Serbia si Montenegro) luate impreuna.
Republica Moldova a atras in 2004 un volum record in comparatie cu anii precedenti 248
milioane dolari, inregistrand o crestere de 2,5 ori fata de anul 2003, an in care a fost atras un
volum de numai 98,43 mil. dolari.
730
800

616

700
600
500

2003
2004

400
300
200

29

83

10 9

100
0
Economiile
dezvoltate

Economiile n Europa de Sud-Est


dezvoltare
i CSI

Sursa: World Investment Report 2005, UNCTAD


Figura nr. 3.6. Fluxul ISD peste hotare pe regiuni ale lumii, 2003-2004 (miliarde dolari)
Tarile dezvoltate raman a fi, de fapt, sursa principala a fluxului global de ISD, iar state
precum SUA, Marea Britanie, Franta si Germania detinand cea mai mare cota in aceasta directie.
De asemenea, si-au extins activitatea si companiile transnationale din tarile in dezvoltare spre
piete noi de desfacere cu putere de cumparare mai ridicata, realizand un volum de ISD peste
hotare de 2,6 ori mai mare in 2004 decat in 2003.
3. Liberalizarea politicilor nationale privind ISD
Contributia investitiilor straine depinde considerabil de capacitatile si competentele tariigazda, necesare utilizarii unor tehnologii noi, adaptarii acestora la conditiile locale, eventualelor

21

Acest semnificativ influx de ISD s-a datorat achizitionarii companiei Petrom din industria petroliera de cate OMV (Austria),
precum si altor investitii pe loc gol si proiecte de extindere in industria constructoare de automobile si serviciilor.

35

imbunatatiri. Extrem de importante pentru acest proces sunt viziunea si politica tarilor-gazda,
cunoasterea propriilor interese si posibilitatilor pentru a prelua In beneficiul lor o parte cat mai
mare din sporul de competitivitate, de performanta economica pe care numai firmele Il pot
genera. In functie de situatiile concrete, definite prin strategiile de firma, sectorul de activitate,
mediul economic de implantare, prioritatile politicii guvernamentale, se poate dovedi ca firmele
straine pot realiza aceasta Intr-o mai mare masura decIt cele locale.
Ritmurile deosebite de crestere a ISD in deceniul trecut au fost posibile pe fondul a doua
mutatii majore in aceasta sfera:
procesul de privatizare care s-a produs la nivelul tuturor categoriilor de state, dar cu
densitati si localizari sectoriale diferite;
tendinta de liberalizare a regimului ISD.
Tendinta de deschidere economica si liberalizare a regimului ISD este de asemenea prezenta
la nivelul tuturor categoriilor de state, desi cu ritmuri si accente diferite. Tendinta de liberalizare
a dobandit in planul reglementarilor nationale formulari apropiate sau chiar similare cu privire la
aspecte importante ale regimului ISD in tarile-gazda:
acordarea unui tratament echitabil, nedescriminatoriu investitorilor straini, tot mai multe
legislatii stipuland clar acordarea tratamentului national;
acordarea de garantii Impotriva, nationalizarii, cu exceptia unor situatii bine definrte, ca
tinInd de interesul public;
reglementarea diferendelor In materie de investitii, inclusiv prin recurgerea, in caz de
nesolutionare, la arbitrajul international;
asigurarea repatrierii libere a profiturilor si capitalului.
Reglemetarile nationale sunt mai nuantate in urmatoarle doua domenii esentiale pentru
investitorii straini:
dreptul de stabilire;
sistemul de facilitati investitionale.

36

1) Dreptul de stabilire a investitorilor straini in tara-gazda


Pe parcursul anilor '80 in statele dezvoltate, majoritatea obstacolelor in calea implantarii
investitiiilor straine au fost inlaturate treptat. Unele guverne mentin totusi cerinta de autorizare
sau notificare a investitiei (Finalanda, Franta, Grecia, Irtanda, Japonia, Norvegia, Spania,
Turcia). Totodata, se mai mentin inca limitari ale accesului investitorilor straini in activitati
considerate a fi de importanta strategica, inclusiv in anumite sectoare ale serviciilor transportul
maritim si aerian, telecomunicatiile, domeniul audio-vizualului, cel financiar-bancar, domeniul
imobiliar.
Tendinta de retragere a obstacolelor din calea ISD s-a manifestat si in tari in curs de
dezvoltare, in contextul incercarilor de a integra capitalul strain in politicile de redresare si
reforma economica, pe fondul lipsei de resurse finantare interne.
Legislatia vizand direct regimul investitiilor straine in tarile foste socialiste s-a aliniat
tendintelor manifestate pe plari international, fiind, sub anumite aspecte mai deschisa decat in
cazul celorlalte categorii de state. In afara de aderarea la normele standardizate, tarile esteuropene admit neconditionat stabilirea de firme cu capital integral strain. In unele state, precum
Ungaria si Cehia, investitia straina nu este supusa nici unui proces de autorizare sau inregistrare,
altul decat cel in vigoare pentru firmele cu capital local. Pentru anumite domenii, cum ar fi cel
bancar sau al asigurarilor, este necesara obtinerea unei licente.
Insa fata de aceasta recunoastere, in plan legislativ - ca de altfel si la nivel politic - a
importantei ISD de catre tarile cu economie In tranzitie, politicile de restructurare si dezvoltare
sectoriala sau regionala nu incorporeaza, in general, elemente concrete vizand utilizarea si rolul
ISD in aceste procese.
2) Stimulente investitionale
Reconsiderarea rolului ISD in cresterea si dezvoltarea economica a condus la incorporarea in
politicile specifice ale statelor a unei game largi si diverse de stimulente vizand sporirea gradului
de atractivitate a economiilor respective. Desi utilizarea stimulentelor este condamnata in plan
teoretic, datorita faptului ca produce distorsiuni in alocarea resurselor, la nivel oficial, de
exemplu in cadrul Uniunii Europene, toate categoriile de state recurg la stimulente. Incorporate
in proiecte de investitii bine definite si promovate in cadrul unor abordari pro-active ale pietei
37

investitiilor intemationale, facilitatile de ordin fiscal si financiar au avut un rol hotarator in


dezvoltarea unei baze industriale proprii, in industrii de electronica, industria farmaceutica, foraj
maritim de adancime, tehnica medicala etc. - In Irlanda si respectiv Scotia. De asemenea, printr-o
politica bine structurata de promovare a investitiilor straine, Turcia a reusit sa atraga in ultimii 8
ani 9,5 miliarde dolari.
Tipul de stimulente investitionale utilizate precum si modul de acordare a acestora difera in
functie de nivelul de dezvoltare a statelor respective, de rolul acordat ISD in politicile
economice, precum si de experienta insasi in utilizarea acestor instrumente.
In statele dezvoltate, stimulentele vizeaza, in primul rand, incurajarea investitiilor in
general, fie ele locale sau straine, fiind integrate in politici de dezvoltare sectoriala sau regionala.
Drept urmare, este promovata egalitatea de tratament intre investitorii locali si cei straini.
Aceasta nu exclude prevederea unor pachete de stimulente deosebite in cadrul unor programe
speciale, de atragere a anumitor investitori straini. In ultimii 20 de ani, aceasta activitate a luat
amploare, generand aparitia unor institutii specializate de promovare pe piata internationala a
ISD.
Guvernele statelor dezvoltate recurg la utilizarea stimulentelor financiare, itr-o mai mare
masura decat la cele fiscale, de regula la nivel regional. Aceasta imbraca forma subventionarii
directe a unor cheltuieli de investitii legate de exemplu, de infrastructura, de utilizarea prin
dobandirea in proprietate sau in folosinta a terenurilor necesare etc.
O serie de alte masuri nefinanciare sunt utilizate pentru incurajarea investitiilor:
furnizarea de terenuri, alte elemente de infrastructura fizica, servicii de informare si consultanta
in general. Crearea de zone speciale concentrand un complex de facilitati acordate investitorilor
s-a dovedit, de asemenea, o maniera eficienta de a stimula activitatea economica, respectivele
zone incluzand forme din ce in ce mai diverse. Intre criteriile de performanta, unul dintre cele
mai des utilizate este impunerea unei limite minime a continutului local al produsului finit, de
regula legat de investitiile in anumite ramuri industriale: industria de automobile in Australia,
activitati legate de industria petroliera in Danemarca, Norvegia, Marea Britanie, etc.
Spre deosebire de tarile dezvoltate, cele in curs de dezvoltare recurg, datorita lipsei de
mijloace financiare, cu deosebire la facilitatile de ordin fiscal, cum ar fi scutirea de la plata
impozitului pe profit sau reduceri ale acestuia, scutiri de la plata taxelor vamale la importul de
38

echipamente sau alte bunuri de investitii. In general, acordarea acestor stimulente este
conditionata de indeplinirea unor cerinte de performanta, vizand orientarea investitiilor catre
anumite sectoare sau urmarind alte obiective, cum ar fi stimularea exportului. Astfel, in Coreea
de Sud, investitiile in domeniul tehnologiilor de varf sunt scutite de la plata impozitului pe profit
pentru o perioada de 5 ani, perioada in care sunt, totodata, reduse cu 50% taxele vamale, taxa
asupra valorii adaugate precum si o serie de alte taxe de consum.
Tarile foste socialiste din Europa Centrala si de Est au adoptat in general si intr-o faza initiala
sisteme de stimulente investitionale deosebit de generoase, avand in centru stimulente de natura
fiscala. Acestea constau in scutiri de la plata impozitului pe profit sau reduceri ale acestuia,
scutiri de la plata taxelor vamale ale aportului in natura al investitorului strain sau ale
importurilor pentru productie, nefiind in general conditionate si avand un caracter automat. In
anumite cazuri, a fost instituit un tratament chiar mai favorabil pentru investitorii straini decat
pentru cei locali.
In conditiile evenimentelor economice globale din ultimele decenii, si anume acele
generate de avansul tehnologic, integrarea regionala si realinierea sistemelor economice si
politice au condus tarile receptoare sa reconsidere si revizuiasca contributia ISD asupra
obiectivelor economice si sociale ale tarii. Una din cele mai importante schimbari in strategiile
organizationale ale guvernelor, timp de ultimele decenii, este schimbarea atitudinii vis-a-vis de
ISD. Dezbaterile s-au deplasat progresiv de la logica de aparare a suveranitatii nationale la cea
de examinare a cailor posibile prin care guvernele si investitiile straine vor contribui impreuna la
promovarea unei dezvoltari economice durabile.
Astfel, politicile statelor-gazda sunt un important factor exogen care influenteaza impactul
tehnologic al investitiilor straine asupra mediului economic receptor.

39

Tabelul nr. 3.3. Clasificarea tarilor in functie de politicile adoptate vis-a-vis de


CTN In anii 90
Tip 1

Scenariul non interventionist

Se caracterizeaza prin Incurajarea generala a ISD, In particular, daca sunt percepute ca


un promotor a competitivitatii industriale. Specificul consta In putine controale efectuate si
fara constrangeri de performanta. ISD sunt In principal privite ca o solutie la necesitatile de
penetrare pe pietele straine si de aparare a avantajului competitiv.

Tip 2

Scenariul de ajustare structurala si de adaptare

Se caracterizeaza printr-o tentativa determinata a guvernelor de a Incorpora politicile de


atragere a ISD cIt si politicile de promovare a ISD In strainatate Intr-o strategie generala
micro-organizationala, In special, In caz In care se refera la restructurarea activitatilor
economice si ameliorarea resurselor nationale.
Exemple de tari: Japonia, Coreea, Taiwan

Tip 3

Scenariul de investitie selectiva

In principal este adoptat de tarile In dezvoltare, care practicau politici de substituire a


importului In anii 60, 70. Atragerea ISD este orientata spre anumite sectoare de importanta
pentru tara; iar incitatiile si restrictiile care sunt impuse asigura ca aceste investitii sunt In
acord cu politica economica nationala si obiectivele culturale. Ex. de tari majoritatea tarilor
Americii latine cu exceptia Mexicului si unele tari din Africa.

40

Tip 4

Scenariul de investitie controlata

Intrarile si iesirile de investitii ca si In scenariul precedent sunt riguros controlate, cu


numeroase proceduri de autorizare a investitiilor In cazul implantarii noilor filiale sau de
achizitie a firmelor existente. Tarile care adopta acest scenariu prefera ISD minoritare In
Intreprinderile nationale. Ex de tari: India, China, cIteva tari din America latina si Africa

Sursa: Adaptat de J. Dunning , 1993, p. 565.


Ca un fel de concluzie,se poate spune ca in tarile occidentale, cea mai evidenta manifestare a
acestei schimbari de atitudine este marea reorganizare si liberalizare a pietelor, privatizarea
industriilor de stat si reducerea imperfectiunilor pietei (barierile tarifare si netarifare, controlul
preturilor etc.). Dar nu toate tarile sunt in stare sa elaboreze si sa aplice strategii eficace de
atragere a ISD.
Adoptarea atitudinii de atragere a investitiilor straine, ca solutie de restructurare economica,
necesita o atitudine lucrativa, dictata de evolutia catre globalizare a pietelor si de
internationalizare a productiei. Aceasta atitudine ar consta in implicarea guvernelor tarilorreceptoare, prin care sa fie stabilite si create conditiile in care CTN sa poata juca rolul asteaptat
din partea lor.

41

CUPRINS:
Webgrafie:
1. http://econb.ro
2. http://facultateademanagement.ro
3. www.gandul.info
4. http://moodle.usm.md
5. www.rasfoiesc.com
6. Comer, cretere i dezvoltare, Comisia Europeana, Bruxelles, 27.1.2012, sursa:
http://www.stiucum.com
7. LUCIAN-LIVIU ALBU, coordonatori MARIOARA IORDAN si RADU LUPU, Cresterea
contributiei comertului exterior la realizarea convergentei reale, Bucureti, Editura
Economica, 2012., sursa: http://facultateademanagement.ro
8. World Investement Report 2005/2006/2007 Transnational Corporations and The
Internationalization of R&D,UNCTAD, sursa: Stocul de ISD atrase pe regiuni ale lumii,
1999, 2000, 2004(mil. dolari SUA)
Bibliografie:
1. Munteanu C., Vlsan C., Investiii Internaionale, Ed. Oscar Print, Bucureti, 1995.
2. Julius De Anne, Global Companies and Public Policies: The Growing Challange of
Foreign Direct Investment, New York, Council on Foreign Relations Press, 1990.

42