Sunteți pe pagina 1din 30

CUPRINS

1. Introducere...............................................................................................................................2
Primejdiile inadaptării

2. Cele zece forţe de aplatizare....................................................................................................4

11/9/89: Când zidurile au căzut și WINDOWS a fost lansat


8/9/95: Când Netscape e recunoscut public
Fluxul de lucru automatizat prin integrarea software-ului
Uploadingul: Controlul puterii comunităților
Externalizarea (outsourcing-ul)
Offshoring: Să alergi cu gazelele, să mănânci cu lei
Internalizarea (insourcing-ul)
In-formarea: Google, Yahoo!, MSN Web Search
Steroizii: Digital, mobil, personal și virtual

3.Pământul plat a oferit o expunere riscantă la început.............................................................9


Individual
Regonal şi naţional
Religios

4. Statele Unite ale Americii şi Pământul plat...........................................................................12


Generalităţi
Criza tacuta-pe care numai Statele Unite nu o aud
Secretul 1: Decalajul numeric
Secretul 2: Decalajul educaţional la vârf
Secretul 3: Decalajul de ambiţie
Secretul 4: Decalajul educaţional la bază
Secretul 5: Decalajul de finanţare
Secretul 6: Decalajul de infrastructură
Managementul resurselor

5. Țările în curs de dezvoltare şi "Pământul plat"...................................................................17


Call Center-urile indiene
O comparatie intre Mexic si China

6.Cum fac faţă companiile- tehnici de success şi supravieţuire...............................................20


Dinu Patriciu şi corporaţiile

7. Concluzii...................................................................................................................................24
Geopolitica şi Pămâtul plat
9/11 versus 11/9

8. Bibliografie

1
Pământul este plat?
1. Introducere

Imaginaţi-vă o zi de lucru de 24 de ore.


Un manager poate delega la sfârşitul programului său de lucru o prezentare pentru
şedinţa din ziua următoare sau o documentare despre un anumit subiect asistentului său de peste
oceane care, datorită fusului orar poate lucra în timp ce şeful sau doarme. Bineînţeles,
comunicarea se realizează prin intermediul Internetului.
Un elev de clasă a 9-a care, îşi pune căştile cu microfon şi deschide un software care îi
va face legătură prin Internet cu profesoară lui aflată la multe fusuri oarare distanţă. Sistemul se
numeşte “e-tutoring”.
În centrul oraşului Bangalore din sudul Indiei sunt adunate în acelaşi loc clădirile
firmelor Hewlett Packard şi Goldman Sachs, semne de circulaţie sponsorizate de Texas
Instruments şi panouri publicitare de la “Pizza Hut” ilustrând o pizza aburindă deasupra căreia
stă scris: “Gigabites of Taste!”
În clădiri care arată a ceva între un cămin studenţesc şi o bancă cu multe telefoane se
ascund call-center-urile indiene în care aproximativ 2500 de indieni vorbind o engleză
impecabilă se ocupă de bunăstarea americanilor şi a europenilor, de la găsirea bagajelor pierdute,
până la rezolvarea problemelor legate de calculatoare. Şi o fac cu un profesionalism rar întâlnit la
persoanele din societăţile cu o civilizaţie mai înaintată (chiar cei pentru care prestează aceste
servicii: europenii şi americanii în special), pretinzând salarii mult mai mici, deocamdată. Spre
exemplu, recordul pentru cea mai lungă convorbire telefonică într-un astfel de call-center menită
să îl ajute pe un american să scape din hăţişul propriului software a fost de 11 ore!
Într-o lume în curs de aplatizare aceste lucruri sunt posibile!

Începutul secolului XXI va rămîne în istorie, afirmă jurnalistul american Thomas L.


Friedman, nu prin conflicte militare sau evenimente politice, ci prin pătrunderea umanităţii într-o
noua etapă a globalizării, “aplatizarea” Pământului. Fără frontiere comerciale sau politice, sub
dublul efect al globalizării şi revoluţiei digitale, rezervele de cunoaştere şi resursele de pretutindeni
se conectează între ele şi terenul global de joc se nivelează că
niciodată până acum, se aplatizează, chiar sub ochii noştri.
Globalizarea permite tuturor ţărilor să concureze pentru
cunoştinţe şi afaceri globale.
Friedman consideră că „globalizarea moderna” e a treia
fază a unui fenomen istoric de dezvoltare globală. Prima fază a
dezvoltării globale, „Globalizarea 1.0”, a început cu
descoperirea lumii noi realizată de Columb, şi a durat din 1492
până în 1800, fiind susţinută de naţionalism şi religie.
„Globalizarea 2.0”, din 1800 până în 2000, a fost întreruptă de

2
Marea Recesiune Economică şi de ambele Războaie Mondiale şi a
fost de corporaţii multinaţionale . „Globalization 3.0” a început
jurul anului 2000 odată cu interconectivitatea care permitea
indivizilor comunice într-un mod fără precedent, indifferent de
naţionalitate, limbă şi regiune.
Cum a devenit Pământul plat? Dumnezeu a reuşit să facă
pământul rotund în doar şase zile, ne spune Biblia. Aplatizarea
lumii, a durat ceva mai mult. "10 evenimente politice, inovaţii şi
companii majore" au contribuit la asta. Din momentul când a început
această aplatizare, am intrat într-o noua etapă a istoriei umanităţii,
martori fiind ai digitizarii, virtualizării şi automatizării a tuturor
elementelor din viaţă omului. Consecinţă a aplatizării Pământului vor fi câştigurile colosale în
productivitate pentru toate ţările, întrucât companiile şi indivizii vor putea asimila noile
instrumente tehnologice. În felul acesta, mai mulţi oameni decât în oricare alt moment din istoria
lumii vor avea acces la astfel de instrumente.
Adevărată revoluţie a informaţiilor este pe cale să înceapă. Thomas Friedman o numeşte
"Globalizarea de gradul 3". Ea diferită în intensitate şi esenţa de tot ce a fost până acum. David
Rothkopf, un funcţionar vizionar în Departamentul pentru Comerţ din anii Administraţiei
preşedintelui Bill Clinton, a inventat cuvântul "globalizare" pentru a putea descrie mai bine
relaţiile în schimbare dintre guverne şi marile afaceri. Rothkopf a observat, însă, că ceea ce se
petrece acum este un fenomen mult mai amplu şi mult mai profund. Şi această deoarece nu mai
este vorba doar de felul în care comunică guvernele, afacerile şi indivizii, nu doar de felul în care
interacţionează organizaţiile, ci de apariţia unor modele sociale, politice şi de afaceri inedite.
Citându-l pe Rothkopf, jurnalistul american se arată convins că Pământul va continuă să
se aplatizeze: "Procesul în şine va fi văzut în timp că una dintre acele schimbări fundamentale
sau că un moment hotărâtor, aşa cum s-a întâmplat după inventarea tiparului, după apariţia
Statului-naţiune sau după Revoluţia Industrială. Fenomene care au adus la vremea lor
schimbări în rolul indivizilor, schimbări ale formelor de guvernare, al modului în care se făceau
afacerile şi se purtau războaiele, în formele pe care le îmbrăcau religia şi artă şi în modul în
care erau concepute ştiinţele şi cercetarea. Că să nu mai spunem de etichetele politice pe care
noi, că civilizaţie, ni le-am atribuit noua şi duşmanilor noştri. Există în istorie anumite puncte-
pivot, sau momente de răscruce, care sunt mai importante decât altele, pentru că schimbările pe
care le-au produs au fost atât de cuprinzătoare, complexe şi atât de greu de prezis momentul
respectiv".

Primejdiile inadaptării
Starea de nesiguranţă generată de fenomenul "aplatizării Pământului" este explicabilă,
pentru că procesul se desfăşoară în viteză. Ritmul răspândirii literelor tipografice ale lui Johannes
Guttenberg s-a desfăşurat relativ lent, şi nici Revoluţia Industrială nu a marcat o arie geografică
întinsă. În schimb, procesul de aplatizare are loc cu o viteză incredibilă şi afectează direct sau

3
indirect mult mai mulţi oameni de pe planetă dintr-odată. Cu
cât această tranziţie spre o noua era este mai rapidă şi mai
complexă, cu atât mai mare este pericolul unei dezbinări, în
comparaţie cu un transfer ordonat de putere de la vechii
câştigători, la cei noi.
Pericolul pentru statele naţionale, instituţii, afaceri şi
indivizi nu ţine atât de faptul că le lipseşte direcţia,
flexibilitatea şi imaginaţia de a se adapta, sau că nu sunt
suficient de inteligenţe sau conştiente, cât de rapiditatea
schimbărilor, care sunt pur şi simplu copleşitoare. Şi mai
există şi pericolul că în această lume a schimbărilor ultra-rapide oamenii să se simtă depăşiţi sau
abandonaţi.

2. Cele zece forţe de aplatizare

Pentru că oamenii să nu se simtă abandonaţi, ei ar trebui să fie bine informaţi şi să


cunoască cele 10 forţe de aplatizare a Pământului pentru a deveni capabili să reziste forţei de
aplatizare şi să se bucure de beneficiile ei, nu să se lase striviţi.
Aşadar, zece evenimente majore au distrus barierele ce au stat în calea colaborării
globale:

1. „11/9/89: Când zidurile au căzut şi WINDOWS a fost lansat” - Când a căzut zidul
Berlinului, s-a finalizat şi cu economia comunistă de stil vechi.
Primul factor care a contribuit la naşterea "Planetei Plate" a fost Căderea Berlinului, la 9
noiembrie 1989. Evenimentul a dezlănţuit forţe care în cele din urmă au provocat prăbuşirea
comunismului şi eliberarea popoarelor europene captive. Nu numai germanii au resimţit
puternicul seism, aria şocului s-a propagat până departe. Regimurile comuniste au sucombat unul
după altul. Nu toată lumea era mulţumită. Generaţiile vârstnice au primit greu schimbarea. E
adevărat, comunismul asigură tuturora o slujbă, o casă, o educaţie şi o pensie, chiar dacă ele erau
sărăcăcioase. Comunismul un sistem excelent de a-i face pe toţi la fel de săraci . Capitalismul,
chiar întreţine o anume inegalitate, cel
şanse de a-i face pe oameni bogaţi, inegal, e
drept. căderii Zidului Berlinului a fost
resimţit de sutele de milioane de oameni din
locuri precum India, Brazilie, fosta Uniune
Sovietică etc.
Căderea Zidului Berlinului a
deblocat energii reprimate, a nivelat
alternative pe a permis se gândească altfel
despre lume, fie un întreg inseparabil.

4
Fundaţiile comunismului, roase de termitele nemulţumirii ineficientiei economice, au fost izbite
mortal de revoluţia . mod paradoxal, dărâmarea Zidului Belinului apariţia calculatoarelor
Apple a sistemelor de operare Windows, circul circulaţie şi înmagazinare de cunoştinţe, au dus
la căderea comunismului.

2. „8/9/95: Când Netscape e recunoscut public” - navigarea pe internet şi e-mailul au


propulsat răspăndirea internetului făcându-l viabil din punct de vedere comercial şi
accesibil pentru utilizatori
Câţiva informaticieni geniali au împins mai departe revoluţia de aplatizare a Pământului.
Mai întâi Vint Cerf şi Bob Kahn au inventat Internetul. Apoi, informaticianul britanic Tim
Berners-Lee a proiectat conceptul de "World Wide Web" (un sistem de creare, organizare şi
accesare a documentelor astfel încât să poată fi găsite cu uşurinţă pe Internet). Friedman
subliniază că "World Wide Web" a fost prima inovaţie care a dat viaţă Internetului -
transformându-l într-un instrument de conexiune şi colaborare, un instrument accesibil oricui, nu
numai specialiştilor în informatică. În numai cinci ani, numărul utilizatorilor a sărit de la 600.000
la 40 de milioane de persoane.
După Cerf, Kahn şi Berners-Lee, alţi informaticieni
geniali au creat întreagă cultură a "Web browsing-ului"
(produsă de compania americană Netscape) şi sistemul de
operare "Windows 95" (produs de "Microsoft"). Piaţă
computerelor, software şi a reţelelor de comunicaţie pur şi
simplu a explodat, pentru că se puţeau digitiza cu uşurinţă
cuvinte, muzică, cărţi, date, divertisment şi fotografii
transportabile pe Internet, transformându-le în combinaţii
unice de 0 şi 1. Cererea şi oferta transportate şi vândute pe
Internet deveneau infinite. Aşadar, după etapă de aplatizare
"Apple-PC-Windows", a început etapă "Internet-e-mail-browser", şi împreună au făcut că tot mai
mulţi oameni să comunice între ei mai mult că oricând, oriunde s-ar afla.

3. Fluxul de lucru automatizat prin integrarea software-ului: - Datorită îmbunătăţirii


continue a conectivităţii şi a accesibilităţii software-urilor mult mai mulţi oameni
pot să fie conectaţi şi să colaboreze mai rapid şi mai eficient.
Apariţia şi integrarea "software"-ului de automatizare a fluxurilor de lucru a fost o
revoluţie tăcută. Ea a început să se manifeste pe la mijlocul anilor '90 şi a avut asupra lumii un
impact uriaş. De la sistemele "Software" şi "Hardware" care îşi făcuseră apariţia pe la sfârşitul
anilor '80 şi până la producerea unui nou limbaj de descriere a datelor (numit XML) şi protocolul
sau aferent de transport (numit SOAP) a trecut puţină vreme. Aceste inovaţii extraordinare au
pemis că două calculatoare diferite, aflate chiar la zeci de mii de km unul de celălalt, să facă
schimb de date, documente, informaţii de toate naturile, facturi, tranzacţii financiare, fise
medicale, muzică, imagini, extrase de cont, pagini WEB, reclame, citate sau cărţi întregi etc.
"Microsoft", "IBM" şi multe alte companii au contribuit la dezvoltarea XML-ului şi SOAP-ului,

5
creând un sistem pentru un flux de lucru global, destinat atât oamenilor cât şi calculatoarelor.
Pentru prima oară, omul nu mai era implicat în comunicarea dintre calculatoare prin Internet.

4. Uploadingul: Controlul puterii comunităţilor - furnizarea unor software-uri de bază


gratuit online, va permite tuturor accesul la o platformă comună de operare,
accelerând astfel muncă în echipă şi dezvoltarea software-ului.
Folosirea protocoalelor standardizate în automatizarea fluxului de lucru va duce la o noua
explozie a experimentelor şi a inovaţiilor. Căderea zidurilor, apariţia Windows-ului şi a PC-ului,
apoi răspăndirea Internetului şi apariţia web-ului, graţie Browser-ului şi fibrei optice, toate
acestea au făcut că oamenii să fie conectaţi şi să-şi împărtăşească informaţii digitalizate mai uşor
că oricând. Când şi-au făcut apariţia căile de transmisie standardizate şi protocoalele care au
făcut legătură dintre calculatoare şi aplicaţii software, atunci nu numai că enorm de mulţi oameni
erau conectaţi direct, ci puţeau să şi lucreze împreună, fără obstacole între ei, pe conţinutul
digital al fiecăruia. Mai mult că niciodată, se puţeau
construi coaliţii, înfiinţă şi pune în mişcare
companii, face comerţ cu mărfuri şi vinde servicii.
Acesta este momentul genezei Pământului plat şi s-
a întâmplat după mijlocul anilor '90.

5. Externalizarea (outsourcing-ul)
Externalizarea serviciilor se referă la
detaşarea activităţilor socotite
adiacente pentru bună desfăşurare a
vieţii unei entităţi, către terţi, în general
prestatori de servicii. Ea constituie
singură modalitate prin care multe
entităţi economice ajunse la dimensiuni
apreciabile, îşi asigură păstrarea competitivităţii pe piaţă şi, prin această, însăşi
continuarea existenţei. Astfel, marile companii au posibilitatea de a transfera o parte
din activităţi unor firme mai mici şi mai eficiente. Muncitorii care au de a face cu
externalizarea (opensourcingul) trebuie să îşi perfecţioneze abilităţile personale şi să
devină competitivi pe piaţă globală.
Internetul a eficientizat şi de această data aplicarea outsourcing-ului, prin utilizarea
angajaţilor de peste tot în lume. Pentru că principiul e cel al unei pieţe cu concurenţă perfectă, o
anumită sarcină va fi încredinţată celui mai calificat, mai convenabil că şi cost, în orice parte a
lumii s-ar află. În India de exemplu, se află o mulţime de oameni foarte talentaţi şi educaţi şi
care sunt plătiţi cu o fracţiune din salariile americane sau europene. Experţii în software şi
tehnicienii indieni şi-au construit o reputaţie internaţională în ce priveşte evenimentul anului
2000 (Y2K). Sistemul instalat în calculatoare pentru afişarea datei a fost dat peste cap o data cu
trecerea de la anul 1999 la 2000 (de la „99 la „00) astfel că a fost o năvală de tehnicieni indieni,

6
iar industria IT indiană a avut resursele necesare pentru rezolvarea problemei, contribuind apoi la
propagarea comerţului electronic (e-commerce) şi a industriilor colaterale.

6. Offshoring: Să alergi cu gazelele, să mănânci cu leii” Offshoring-ul a devenit din ce


în ce mai mult o alternativă atractivă la manufacturile occidentale. Companiile
offshore sunt firme înregistrate în ţări sau jurisdicţii unde legislaţia fiscală fie nu
prevede perceperea de impozite, fie impozitele sunt foarte scăzute atâta timp cât
societăţile nu desfăşoară activităţi pe teritoriul ţării unde sunt înregistrate.
Din punct de vedere al activităţii desfăşurate există mai multe tipuri de companii offshore
printre care: companii de comerţ exterior - în mod curent o tranzacţie comercială se derulează
între două companii.În cazul de faţă apare a 3-a companie, compania offshore în a căror registre
se înregistrează profitul, transferadu-l astfel dintr-o jurisdicţie cu taxe ridicate într-una cu taxe
scăzute sau chiar fără taxe ; companii de investiţii - multe ţări impun taxe pe profiturile obţinute
de cetăţenii străini pe teritoriul ţării respective, taxa variază între 15-20%, datorită faptului că
unele ţări au semnat acorduri privind evitarea dublei impuneri se pot evită aceste taxe ; companii
holding – “uniunea” unor firme din ţări diferite care nu sunt legate între ele pe linie tehnologică
şi care are scopul de a creşte forţă financiară prin speculaţii ; companii pentru deţinerea de
proprietăţi, pentru servicii profesionale, pentru servicii hoteliere, companii pentru transporturi
năvale, pentru servicii bancare, companii pentru asigurări.
Ţările preferate pentru deschiderea unor fabrici în locaţii convenabile din punctul de vedere
al costurilor sunt China, Malaezia, Tailanda, Mexic, Irlanda, Brazilia şi Vietnam. Dar a apela la
„offshoring” nu înseamnă doar a muta o parte din procesul de producţie; înseamnă crearea unui
nou model de business pentru a produce mai multe bunuri care să nu fie vândute pe piaţă
americană, crescând, astfel, exportul Statelor Unite.

7. Lanţurile de aprovizionare: “Sa mănânci sushi în Arkansas” Lanţurile de


provizionare includ toate etapele implicate, direct sau indirect, în satisfacerea unei
cereri specifice a clientului, de la punctul de origine (materii prime) până la punctul
de consum (produsele finite cumpărate de clienţi). O definiţie generală a
conceptului de lanţ de aprovizionare (supply chain) al unei întreprinderi include toţi
furnizorii, capacităţile de producţie, centrele de distribuţie, depozitele şi clienţii,
împreună cu materiile prime, stocul de produse semifabricate şi stocul de produse
finite şi cu toate resursele şi informaţiile implicate în satisfacerea cerinţelor
clienţilor. Termeni sinonimi sunt reţea logistică (logistics network) sau reţea de
aprovizionare (supply network).
Exemple ale aplicării cu succes a teoriei lanţului de aprovizionare sunt companiile Wal
Mart şi Hewlett Packard. Wal-Mart demonstrează că aprovizionarea şi distribuţia îmbunătăţite
pot eficientiza serviciile prestate şi pot scădea costurile. (Wal-Mart este cea mai mare companie
din domeniul comerţului cu amănuntul la nivel mondial şi cea mai mare companie din lume,
după cifră de afaceri, conform listei Forbes Global 2000, în anul 2008. Wal-Mart este compania

7
cu cei mai mulţi angajaţi, circa 2,100,000 în
2008. Compania este listată la bursă New
York Stock Exchange, şi avea la 30 august
2007 o valoare pe piaţă de capital de 179
miliarde dolari. Compania a fost înfiinţată în
anul 1962 de omul de afaceri Sam Walton, în
Arkansas. Număr de angajaţi în 2008:
2.100.000. Cifră de afaceri în 2008: 405,6
miliarde USD (în 2007: 378,8 miliarde USD).
Venit net în 2008: 13,2 miliarde USD.)
Lanţurile de aprovizionare fac posibil, de exemplu, că o companie că Hewlett Packard să vîndă
într-o singură zi 400.000 de calculatoare prin cele 4000 de magazine din toată lumea. Lanţurile
de aprovizionare au devenit - datorită noilor tehnologii - mult mai flexibile şi mai uşor de
controlat.

8. “Internalizarea (insourcing-ul)” - Acest mod de colaborare are loc atunci când


firmele propun noi metode de îmbunătăţire a serviciilor prestate. De exemplu firmă
de prestări servicii poştale UPS (United Parcel Service) livrează pachete pretutindeni
în lume, dar, totodată, repară calculatoare Toshiba şi organizează traseele de livrare
pentru pizzeria Papă John. Apelând la internalizare, UPS se foloseşte de expertiză să
logistică pentru a-şi ajută clienţii în crearea de noi afaceri.
Internalizarea este externalizarea văzută dintr-un unghi opus. De exemplu, o companie din
Japonia, deschide o fabrică în Statele Unite cu scopul de a angajă muncitori americani pentru a
produce bunuri japoneze. Din perspectivă japonezilor, această este externalizare dar din
perspectivă americanilor este internalizare. Pentru americani valoarea va creşte orizontal.

9. “In-formarea: Google, Yahoo!, MSN Web Search” - Google a revoluţionat


metodele de căutare a informaţiilor. Utilizatorii Google realizează aproximativ un
miliard de căutări pe an. Metodologia această a căutării pe internet şi largul acces la
cunoaştere transformă informaţia într-un obiect de uz comun care poate fi folosit
pentru a da naştere unor noi afaceri.
Informarea constituie lanţul cunoştinţelor, informaţiilor, divertismentului în lumea on-
line. Google, Yahoo şi Msn ne-au dat şansa de a ne crea “propriul lanţ de aprovizionare, unul
al informatiilor”. Niciodată în istoria planetei nu au existat atâţia oameni care să aibă la
îndemână atâta informaţie.

8
10. Steroizii: Digital, mobil, personal şi virtual” -
Steroizii stau la bază digitalului, mobilului, care
au făcut posibilă “revolutia eului mobil”, adică
şansa de a comunică de oriunde, instantaneu,
prin dispozitive wireless.
Tehnologia Wireless şi tehnologiile "Stereoizi"
reprezintă o ultima, nu finală, revoluţie informaţională.
Această revoluţie se petrece sub ochii noştri, deşi foarte
puţini dintre noi o înţeleg: acum, motoarele şi computerele
pot comunică între ele, oamenii pot vorbi cu oamenii,
calculatoarele cu calculatoarele şi oamenii pot vorbi cu
calculatoarele la distante uriaşe, extrem de repede, extrem de ieftin, extrem de lesnicios.
Războiul dintre mastodonţii ştiinţei şi industriei informaţionale e mai aprig decât oricând, zeci de
miliarde de dolari sunt cheltuiţi pe spionaj în această lume exclusivă, mintea performerilor
informaticieni e mai supravegheată că niciodată şi totul se mişcă cu o iuţeala de science-fiction.
Progresele în tehnologie variază de la comunicaţii wireless la procesare wireless, rezultând într-o
capacitate extrem de puternică de calcul şi transmisie. Un cip Intel procesează aproximativ 11
miliarde de instrucţiuni pe secundă (MIPS) comparat cu 60.000 de MIPS în anul 1971.

2. Pământul plat a oferit o expunere riscantă la inceput

Imposibil de oprit, transformările rapide ale aplatizării au produs efecte diferite la nivel
individual, regional si national, dar si in plan religios, unde musulmanii au fost oamenii a căror
religie contravene principiilor aplatizarii.

Individual
Cei zece factori de aplatizare desemnati de Friedman au avut un rol puternic în micșorarea lumii,
dar fiecare dintre ei a lucrat în mod individual, izolat. Alături de acești factori aplatizatori a
acționat convergența altor trei forțe social-economice majore :
1) familiarizarea maselor cu internetul si aparţia noilor programme de software
2) răspândirea utilizării internetului în câmpul muncii și în mijloacele de comunicare
(tehnologia este implicată, deci, în afacere și în comunicarea inter-personală)
3) afluența pe piața globală a miliardelor de oameni ambitiosi din Asia și fosta Uniune
Sovietică care doreau să se realizeze cat mai rapid pe plan profesional și financiar
Prin convergență, aceste trei forțe au generat propria lor masă critică. Beneficiile fiecărui
eveniment se amplificau pe măsură ce se contopea cu alt eveniment. Creșterea colaborărilor la
nivel global dintre persoanele talentate fără a ține cont de granițele de limbă, dintre regiuni sau
state, a deschis oportunități pentru miliarde de oameni.
Noile tehnologii din a doua etapă de Globalizare 2.0 au avut nevoie de ceva timp ca să fie
aplicabile. Beneficiile becului au fost resimțite abia după ce populația de rând a reușit să treacă
de la vechile metode de iluminare – vechile tehnologii – la noua invenție ce presupunea un

9
sistem de distribuție electric. Dar convergența și schimbările survenite odată cu Globalizarea 3.0
au început în anii ‟90 și s-a desfășurat foarte rapid. Oamenii adoptau noile tehnologii cu mai
multă ușurință datorită combinației avantajoase dintre calculator, Internet și fibra optică, care a
creat o structură organizațională uniformă și comună.
In plan economic au existat numeroase schimbari. Companiile au dezvoltat de asemenea
o nouă metodă de raportare în cadrul organizației și anume echipele inter-departamentale în
detrimentul vechiului model piramidal de conducere. Southwest Airlines a economisit bani și
efort când a oferit clienților acces sistemului de rezervări pentru a-i lăsa să-și printeze propriile
tichete de îmbarcare.
Adevărata transformare însă a avut loc atunci când angajații au început să-și schimbe
metoda de lucru pentru a profita din plin de noile procese și tehnologii. WPP, corporația de
publicitate și comunicare din Anglia, deseori mută angajații dintr-un departament în altul
diversificându-le sarcinile și atribuțiunile. Personalului de la branding, publicitate și marketing
direct, i se pot desemna noile
proiecte oriunde s-ar afla.
Înmulțirea de trei miliarde de ori
a acestui proces de colaborare
ofera o imagine impresionanta
privitoare la forța umană
descătușată de această
convergență. Niciodată în istorie
nu s-au înregistrat așa de mulți
oameni care să lucreze împreună.
Aceasta a avut un impact
profund asupra a ceea ce
reprezintă globalizarea. Instituții
precum Banca Mondială și
Fondul Monetar Internațional
vor rămâne importante dar nu vor fi capabile să dicteze direcția.
Această forță va fi transferată indivizilor care înțeleg beneficiile tehnologiei și a
colaborării. Boeing a profitat de aceasta angajând ingineri în Rusia să lucreze în metalurgie și la
proiectarea motoarelor pentru avioane. Folosindu-se de aptitudinile de proiectare în aviația
militară ale acestor ingineri, Boeing compensează, astfel, lipsa inginerilor aeronautici americani.
Inginerii ruși colaborează cu partenerii de la baza americană pentru a fi în stare să concureze cu
Airbus din Europa. Între timp, inginerii ruși externalizează anumite sarcini inginerilor din India.
Unii dintre inginerii din Rusia au acum atât de multe comenzi de lucru încât își deschid ei
firmele proprii. Pentru a finaliza ciclul, Boeing investește în aceste firme pentru a avea acces la
proiecțiile tehnice și designul lor ingineresc.

10
Regional si national
Este adevarat ca cei care utilizează tehnologia și lucrează împreună pot depăși orice
barieră și orice restricții legate de comerț, dar principiul acesta se aplica numai indivizilor. La
nivel de stat, globalizarea actioneaza diferit si nu are acelasi succes. Un grad mai ridicat de
globalizare va produce mari schimbări în cadrul alianțelor politice naționale și locale, care se
reconfigureaza.
In general, politicile unui stat dovedesc o oarecare rigiditate, in unele cazuri
transformandu-se in frane. De exemplu, când in Statele Unite statul Indiana a anunțat o ofertă de
lucru în vederea revizurii sistemului său de procesare a cererilor de angajare, licitația a fost
câștigată de o firmă de computere din India. Acest contract ar fi scutit statul Indiana de niște
costuri de 8 milioane de dolari, dar forțele politice locale au intervenit, obligând anularea
contractului. În astfel de situații, linia dintre exploatator și exploatat devine tot mai neclară.
Indiana a refuzat, probabil, sa devina exploatatul.
Naționalitatea corporatistă este deasemenea estompată. Hewlett-Packard (HP) are bazele
în California, dar are angajați în 178 de țări. HP produce părți de calculator acolo unde i se
rentează cel mai bine, unde e mai ieftin. Multinaționalele precum HP fac ceea ce e mai bine
pentru ele, și nu neaparat ceea ce e cel mai bine pentru țările lor natale. De aceea trebuie avute in
vedere atat beneficiile globalizarii, cat si riscul pierderii locurilor de munca. Dar, de vreme ce
companiile angajatoare sunt capabile sa isi gestioneze propriul interes, asa ar trebui sa faca si
angajatii. Aplatizarea lumii e un fenomen ce nu poate fi oprit si nici nu ar trebui oprit, pentru ca
este in definitive esenta democratiei. De aceea, trebuie să se ia aminte la noua forță de muncă
disponibilă pe piață și la dislocațiile posibile survenite în urma acestui fapt; orice angajat
amenințat de aceste realități trebuie să-și îmbunătățească expertiza să își perfecționeze abilitățile
personale și să devină competitivi pe piața globală și să lucreze inteligent într-o poziție care să nu
poată fi delegată în afară. Aceste poziții variază de la frizeria locală până la slujbele mai elevate
(doctori și avocați specializați).

Religios
Natiunile de religie
musulmana par a se abate de la trendul
globalizarii si a opune rezistenta
fortelor aplatizatoare. La musulmani
nu exista un zid al Berlinului, dar se
pare ca au propriile ziduri care sunt
net mai durabile.
Convertind religia într-o
ideologie politică, fundamentaliștii
musulmani lucrează împotriva forțelor

11
pozitive ale lumii în curs de aplatizare. În timp ce religiile oferă un refugiu pe plan personal, o
ideologie inspirată de religie infiltrată în guvern presupune un plan diferit de acțiune.
Fundamentaliștii islamici nu pot împăca credința lor cum că religia musulmană este cea mai
autentică și mai completă religie, cu faptul că nivelul mediu de trai al țării lor este mult sub cota
media a țărilor vestice. Incapacitatea de a completa aces gol provoacă și chiar înfurie pe mulți
din arabii musulmani. Mijloacele mass-media arabe învinuiesc colonialismul, America și
Israelul, dar în niciun caz autoritățile lor guvernamentale. Factorii ce mențin lumea arab-
musulmană înapoiată includ: o infrastructură slabă pentru dezvoltarea științifică; acces public
minim la internet; rata șomajului reprezintă 25% din întreaga populație fără loc de muncă de pe
întreg globul; o piață aproape inexistentă de locuri de muncă pentru absolvenți; o populație de
patru ori mai mare în ultimii 50 de ani și credința de nestrămutat în Coran, cartea sfântă care nu e
deschisă nici unei forme de interpretări. Acești factori crează o dilemă dificil de rezolvat din
moment ce fundamentaliștii doresc o
reîntoarcere la perfecta lume islamică
din secolul al VII-lea, dar în același
timp, doresc cu ardoare să stăpânească
lumea modernă.
Aceste dorințe incompatibile
dau naștere unei atitudini de răzbunare.
Aceasta ar putea explica de ce
majoritatea arabilor musulmani afirmă
că ei sunt „umiliți” de insulta de a
deține „religia perfectă” și totuși de a fi
surclasați de Vest din punctul de vedere
al nivelului de trai și al puterii politice. Nu există soluții simple; ceea ce ar putea face cei din
afară, este de a încuraja orice forță de reformă din cadrul națiunilor arabe, prin stimularea
acordurilor de liber schimb, presa liberă, și simpla coexistență cu Israelul. În cazul în care
această parte de lume rămâne neîmblânzită, poate deveni o forță distrugătoare ce ar desființa
multe din evenimentele aplatizate din ultimul deceniu. Aici nu este vorba de discriminare,
abordarea fiind strict din punct de vedere al efectelor pe care rigiditatea conceptiilor islamice o
are asupra economiei mondiale.

12
3. Statele Unite ale Americii si “Pământul Plat”

Generalităţi
David Ricardo a dezvoltat teoria avantajului comparativ, care spune că dacă fiecare naţiune
se specializează n producţia de bunuri in care are un avantaj comparativ in ceea ce priveste
costurile, si apoi face comerţ cu celelalte naţiuni, cumpărând bunuri în care acestea sunt
specializate, toata lumea va castiga şi nivelul general de venit va creşte in fiecare ţară care
participă la schimburi.
Dacă toţi supertehnicienii indieni produc ceea ce reprezintă avantajul lor comparativ si
apoi işi folosesc venitul obtinut pentru a cumpăra din America toate produsele care reprezintă
avantajul lor comparativ, ambele ţări ar obţine beneficii, chiar dacă unii indieni sau americani ar
fi nevoiţi să-şi schimbe slujbele in cadrul tranziţiei. Iar Statele Unite asa procedează in momentul
actual, nu se împotrivesc aplatizării. De asemenea, alături de indieni, şi alte mulţimi de asiatici
(intr-o mare proporţie chinezi) educaţi si cu salarii mici împing tot mai departe graniţele
externalizării şi işi croiesc drum prin micile detalii ale americanilor, de la înlocuirea unui card de
credit pierdut şi citirea unei tomografii, până la acordarea de ajutor atunci când se defecteaza
calculatorul.
De ce se recurge la un astfel de sistem în cea mai mare putere economică a lumii, SUA ?
Pentru că rezultatele sunt mai mult decât satisfăcătoare, la preţuri mult mai mici decât cele
percepute de americani. De aici şi teama angajaţilor americani faţă de cei chinezi şi indieni care,
având aceeaşi pregatire şi lucrând cu aceeaşi eficienţa, prestează serviciile la preţuri mult mai
mici. În acelaşi timp, clienţii americani care beneficiază de aceste servicii sunt foarte mulţumiţi.
Toată lumea e multumită. Până şi Bill Gates marturiseşte ca “Centrul de Cercetare Microsoft
Asia a devenit cea mai productivă filiala din sistemul Microsoft,in materie de calitate a ideilor
inovatoare propuse, care sunt, pur si simplu, excepţionale” si asta pentru că “o data cu politica
de reformă şi de deschidere a Chinei către lume, inregistrăm un numar tot mai mare de savanţi
şi profesori care călătoresc în străinătate”. Într-o lume plata nu exista slujbe americane. Există
doar slujbe şi acum, mai mult ca oricând, acestea vor reveni celor mai capabili, inteligenţi,
eficienţi, ieftini, oriunde ar locui ei. Cu sigurantă ca teama americanilor (a angajaţilor) este
întemeiata . A-i determina pe aceştia să se alăture cauzei aplatizării miloase este mai dificil decât
a-i ralia împotriva comunismului. Este mai uşor şi mai eficient sa îi determini pe oameni să
conştientizeze pericolul naţional decât pericolul individual. Dacă nu absoarbe partea pieţii
chineze de munca ce îşi oferă acum serviciile, Statele Unite se vor vedea la un moment dat
depaşite, mai ales de China, această naţiune fascinantă, numeroasă, cu o imaginaţie neţărmuita,
adică enorme capacitaţi inovative şi creatoare şi care, în mod cert, va deveni una dintre cele mai
mari puteri economice ale lumii. Cu toate acestea, pana acum, acest gigant economic în devenire
se mandreşte cu doar 4 mari invenţii : busola, hartia, tiparul si praful de puşcă, deci pe termen
scurt, americanii pot sta liniştiţi. America va înflori mereu în lumea plată inventând mereu ultima
noutate din orice domeniu.
Aşadar, chiar dacă lumea devine plată, America în ansamblul ei va obţine mai multe beneficii
aderând în continuare la principiile generale ale liberului-schimb decât ridicând ziduri care nu

13
vor face decât să-i determine şi pe alţii să facă la fel, devenind toţi mai săraci sau, dimpotrivă,
devansându-i în clasamentul puterilor economice. Deşi protecţionismul poate fi contraproductiv,
o politică a liberului-schimb, cu toate că e necesară, nu este suficientă. Ea trebuie fi însotită de o
strategie naţională axata pe îmbunataţirea educaţiei (în special a celei economice) fiecărui
american. Şi mai trebuie însoţită de o strategie externă de deschidere a pieţelor închise din
întreaga lume, aducând mai multe ţări în sistemul global. Când Statele Unite vor înţelege asta îşi
vor asigura poziţia în ierarhia mondială.
Criza tăcută-pe care numai Statele Unite nu o aud
În timp ce America admira Pământul plat pe care l-a creat, o mulţime de oameni din
India, China şi Europa de Est erau extrem de ocupaţi gândindu-se cum să profite de pe urma
acestui lucru. Datorită faptului că a fost singura economie naţională rămasă în picioare după cel
de-al doilea Razboi Mondial şi neavând o concurenţă serioasă timp de 40 de ani, America şi-a
indus treptat sentimentul că i se cuvine totul şi şi-a creat o cultură a mulţumirii de sine.
America traversează o criză tăcută, asemeni unei persoane care doarme pe o saltea
pneumatică din care aerul iese pe nesimţite - atât de încet, că abia se simte, până se trezeşte cu
capul de ciment. Doamna Shirley Ann Jackson,
director al celui mai vechi colegiu tehnologic din
America – Renssalaer – afirma: „Statele Unite
reprezintă încă motorul principal al inovaţiei pe
plan mondial. Aici există cele mai bune programe
de învăţământ superior, cea mai bună
infrastructură ştiinţifică şi piaţa de capital pe care
să o exploateze. Dar ştiinţa şi tehnologia
americană traversează o criză tăcută, pe care
trebuie să o conştientizăm. Statele Unite se află
astazi într-un mediu cu adevărat global, iar ţările competitoare nu sunt doar extrem de conştiente
de aceasta: ele aleargă la maraton în timp ce noi facem sprinturi.”
Pentru prima dată după mai bine de un secol, Statele Unite s-ar putea trezi că au rămas
în urma altor ţări în ceea ce priveşte capacitatea de a produce descoperiri ştiinţifice, inovaţii şi
dezvoltare economică.
Dacă până la începutul secolului al XVII-lea întreaga omenire trăia la limita
subzistenţei, 3 secole de progres tehnologic şi ştiinţific (puterea aburului, maşinile-
unelte,electricitatea, computerele şi reţeaua Internet) au produs atât o revoluţie industrială, cât şi
una globală, astfel încât comunităţile şi indivizii au devenit infinit mai productive şi şi-au
îmbunătăţit nivelul de trai. Bogăţia, în epoca aplatizării, va gravita în jurul acelor ţări care vor
face să funcţioneze 3 lucruri de bază: infrastructură de conectare cât mai eficientă, programe
educaţionale adecvate şi o guvernare cât mai eficientă.
În timpul Războiului Rece, una dintre cele mai profunde preocupări ale societăţii
americane a fost presupusul decalaj balistic între Statele Unite şi Uniunea Sovietică, care

14
ameninţa din exterior. În prezent, Statele Unite ar trebui să se preocupe de decalajele din
educaţie, infrastructură şi cele care ţin de ambiţie. Aceste decalaje sunt „secretele lor mudare”.

Secretul 1: Decalajul numeric

Primul secret este că generaţia de savanţi şi ingineri care au fost motivaţi în alegerea
carierei ştiinţifice de ameninţarea lansării Sputnikului (1957) şi de inspiraţia oferită de John F.
Kennedy nu este înlocuită de un număr corespunzător de savanţi pentru ca o economie
dezvoltată, ca cea a Statelor Unite, să rămână în fruntea plutonului.
O analiză a arhivelor NASA arată că doar 4 % din angajaţi au sub 30 de ani, şi se
întâmpină dificultăţi în a angaja personal cu calificare ştiinţifică, inginerească sau de tehnologie a
informaţiei. Pe de altă parte, Comisia Naţională pentru Ştiinţă supervizează colectarea unui
număr impresionant de informaţii despre tendinţele ştiinţei şi tehnologiei din Statele Unite. Un
studiu al comisiei a subliniat un declin îngrijorător al numărului de cetăţeni americani acre se
pregătesc să devină savanţi şi ingineri, în timp ce numărul de posturi care necesită calificare în
aceste domenii necesită să crească.
În ultimii ani, procesul simultan de aplatizare şi interconectare a lumii a făcut ca
străinilor să le fie mult mai uşor să inoveze fără a fi nevoie de emigreze. Astfel ei pot presta
activităţi de top ca angajaţi ai unor companii importante, având salarii decente chiar la ei acasă.
Se pare că importul de intligenţă a început să se transforme în export de inteligenţă.
În lume trăiesc mai mulţi indieni şi chinezi decât americani, iar aceştia studiază ştiinţe,
informatică şi inginerie într-un procent cu mult mai mare decât americanii, în ţările de origine
sau în universităţile din Statele Unite. Într-o lume plată, practicile cele mai bune călătoresc cu
repeziciune. Astfel, în următorii 20 de ani, calitatea medie a licenţelor în inginerie acordate
studenţilor din China şi India va începe să reflecte media americană.

Secretul 2: Decalajul educaţional la vârf

Cel mai important motiv al decalajului numeric este decalajul educaţional. Pur şi simplu
nu se educă un număr suficient de tineri în domenii precum matematicile superioare, ştiinţe şi
inginerie.
O dată la 4 ani, Statele Unite participă la studiul comparativ Tendinţe în Studiul
Internaţional al Matematicii şi Ştiinţelor. Rezultatele din 2004 au arătat că elevii americani au
făcut doar progrese marginale faţă de rezultatele din 2000, ceea ce a scos la iveală că forţa de
muncă a Statelor Unite este inferioară, în domeniul ştiinţelor, faţă de cea a ţărilor coparticipante.
Totuşi, ţările asiatice dau tonul dezvoltării în domeniul ştiinţelor şi matematicilor avansate.
Procesul de învăţământ, în principal în liceele americane, pare să se transforme într-o
gaură neagră, care absoarbe interesul tinerilor faţă de ştiinţe. America şi cultura ei încă produc
savanţi şi ingineri dintre cei mai creativi, cu toate că alte societăţi adâncesc decalajul, prin
devotamentul cu care sprijină predarea cunoştinţelor ştiinţifice fundamentale şi prin interesul
acordat unei abordări mai creative în sistemul de învăţământ. De aceea, deşi este important
pentru tinerii americani să-şi perfecţioneze abilităţile fundamentale în matematică şi ştiinţe,

15
trebuie luate măsuri astfel încât să nu se renunţe la celelalte domenii din cultura lor, care de
asemenea, inspiră şi generează creativitate. Ştiinţa de carte în rândul americanilor, şi nu numai, a
scăzut din cauză că un număr tot mai mare de tineri îşi petrec timpul liber uitându-se la televizor
sau navigând pe Internet. Astfek suntem martorii unui declin accentuat al lecturilor de plăcere,
iar aceasta se reflectă în nivelul ştiinţei de carte.

Secretul 3: Decalajul de ambiţie

Când iei o slujbă prost plătită şi lipsită de prestigiu în America, cum ar fi cea de operator
într-un centru de telefonie, şi o duci în India, unde devineo slujba bine plătită şi cu prestigiu,
sfârşeşti prin a avea salariaţi care sunt plătiţi mai puţin, dar sunt mai motivaţi. Secretul este că
externalizarea nu e doar mai ieftină şi mai eficientă, ci sporeşte enorm calitatea şi
productivitatea. Adevărata concurenţă nu mai vine din statul vecin; automulţumirea
caracterizează şi ca urmare, rezultate pe măsură.
Dacă îţi pui urechea la pământ ca să asculţi Pământul plat, se va auzi glasul concurenţei
de peste mări. Înainte ca planeta să înceapă să se aplatizeze, Statele Unite erau o insulă – o insulă
a inovaţiei, a siguranţei şi a veniturilor din ce în ce mai mari. Ca urmare, ţara a devenit un
magnet pentru capitalul internaţional şi pentru talentele lumii. Când moneda naţională este valuta
forte a planetei şi toate inteligenţele vor să lucreze în această ţară, naţiunea începe să creadă că i
se cuvine totul.

Secretul 4: Decalajul educaţional la bază

În primele 3 decenii ale secolului trecut, America are aceleaşi rădăcini ale sistemului (un
sistem actualmente depăşit în condiţiile lumii plate) educaţional public ca şi astăzi. La începutul
secolului XX, America a decis să-şi organizeze sistemul educaţional prin delegarea puterii şi a
responsabilităţilor legate de educaţie consiliilor administrative ale şcolilor locale. Astfel, s-a
permis fiecărei comunităţi să-şi organizeze propriul sistem şcolar, cu o viziune proprie asupra
predării şi asupra manualelor şcolare.
Americanii s-au aşteptat şi şi-au dorit întotdeauna ca şcolile lor publice să fie agentul
mobilităţii lor sociale, principalul mijloc prin care cetăţenii săraci se pot ridica deasupra condiţiei
lor. Motivul pentru care America a reuşit să se descurce atâţia ani cu acest sistem educaţional
este că începând cu anii `30, când econbomia producţiei de masă a devenit dominantă, statul a
acţionat eficient. Astfel, s-a educat un grup de muncitori pentru producţia de masă la nivelul
cerut de calificarea lor şi s-a investit masiv în elita capabilă de inovaţii. Astfel, şcolile particulare
de elită sau şcolile publice din cartierele înstărite ofereau o educaţie bazată pe inovaţie şi
creativitate, iar şcolile publice cele mai slabe ofereau elevilor „bruma” de cunoştinţe cu care să-şi
câştige existenţa.
Odată cu aplatizarea Pământului, slujbele în producţia de masă sunt din ce în ce mai
mult automatizate sau externalizate. Astfel, se găsesc tot mai puţine slujbe pentru cei cu
cunoştinţe minimale. De aceea trebuie găsită o modalitate de a educa toţi tinerii la un nivel foarte

16
înalt. Dacă abilităţile lor nu se îmbunătăţesc şi nu se actualizează, singurul fel în care cei cu
pregătire minimală pot concura pe piaţa muncii este prin reducerea voluntară a salariilor.

Secretul 5: Decalajul de finanţare

Pentru moment, Statele Unite încă excelează în învăţământul ştiinţific şi ingineresc la


nivel de absolvenţi de liceu şi facultate, precum şi în cercetarea din mediul universitar. Dar cum
chinezii aruncă în luptă forţe proaspete, ieşite din liceele şi universităţile lor tot mai performante,
peste un deceniu vor ajunge la acelaşi nivel ca şi americanii, pentru că cei din urmă nu au o
viziune clară asupra infrastructurii, nu exercită controlul asupra ideilor noi, iar investiţiile nu sunt
susţinute. Supremaţia tehnologică americană neîntreruptă în construirea slujbelor de mîine
necesită un angajament ferm în direcţia finanţării elementare a cercetării de azi.
Efectele au apărut deja...lucrările ştiinţifice scrise de americani au scăzut cu mai mult de
10%; în schimb, asistăm la o creştere fără precedent a numărului de brevete acordate ţărilor
asiatice. Soluţia ar fi ca banii publici „aruncaţi” în proiecte de infrastructură să fie încredinţaţi
cercetării ştiinţifice.

Secretul 6: Decalajul de infrastructură

În primii 3 ani ai administraţiei Bush, Statele Unite au coborât de pe locul 4 pe locul 13


în clasamentul mondial al utilizării Internetului de bandă largă. De când a preluat conducerea,
echipa Bush a dat de înţeles că priorităţile ei sunt reducerea taxelor, scutul antirachetă şi războiul
împotriva terorismului, şi nu menţinerea Statelor Unite în fruntea inovatorilor în domeniul
Internetului.
Accesul în bandă largă şi tehnologiile informaţiei sunt importante nu doar pentru că
reprezintă în sine afaceri globale uriaşe, ci şi pentru că au o importanţă crucială în progresul
productivităţii şi al inovaţiei în fiecare sector al economiei. Cu cât conectezi mai mulţi oameni
educaţi la platforma lumii aplatizate, într-un mod uşor şi accesibil la preţ, cu atât mai multe
automatizări pot fi realizate de aceştia, crescând astfel nivelul de timp şi energie dedicat
inovaţiei. Cu cât mai multe inovaţii, cu atât mai multe lucruri produse care contribuie la
dezvoltarea platformei globale.
Dacă platforma lumii aplatizate face ca inovaţia şi producţia să devină tot mai eficiente,
dar un popor nu poate profita de pe urma acestui lucru, pentru că este fie lipsit de infrastructură,
fie de educaţie atunci mai devreme sau mai târziu, acel popor va ajunge la ananghie.
Este nevoie de 15 ani pentru a pregăti un savant ori un inginer de înaltă clasă, începând
cu momentul când tânărul în chestiune se simte pentru prima dată atras de ştiinţe şi de
matematică, în şcoala elementară. De aceea trebuie instituit un program de criză dedicat
educaţiei ştiinţifice şi inginereşti, un program fără restricţii şi fără limite superioare de buget.
Faptul că aceste lucruri nu au fost făcute până acum este, în sine, o criză. Este posibil ca
această criză să stea la pândă, tăcută, dar este aici şi este reală!

17
Managementul resurselor – unii sunt mai inovatori decat altii, dar timpul e acelasi pentru
toti
Thomas Friedman exprima in cartea “Pamantul este plat” o idee care vine inainte de toate de
la un om cu cetatenie americana si care este constient de pozitia acestei natiuni in universul
economic mondial: “ Daca societatea noastra se invaluie in intuneric, daca incetam sa mai fim
fabrica de vise a lumii, vom face ca lumea intreaga sa nu fie doar mai intunecata ci si mai
saraca. “ E drept că Statele Unite nu vor înceta să fie naţiunea de la care se dezlanţuie trenduri,
dar este necesar să admitem că nici ei nu se pot sustrage teoriei economice a resurselor limitate ,
iar în contextul aplatizării Pamântului această problemă devine şi mai arzătoare. Numai cei cu
adevărat inovatori vor găsi calea de succes.
Managementul resurselor este o problemă legată de oportunitaţile şi provocările oferite de
aplatizarea lumii dar şi de dimensiunea culturală a fiecarei ţari sau comunităţi care, uneori, poate
fi substituită de mentalitate, modul de a gândi. Atunci când contextul social nu permite
complăcerea în anumite fantezii radicale sau de evitare a realităţii un stat trebuie să îşi creeze
avantaje competitive şi un cadru legislativ, politic şi economic care să îi permită o creştere
economică. În ziua de azi, cele mai creative inovatii au loc în lumea arabă musulmană şi,
paradoxal, exact în locurile care au puţin petrol, sau chiar deloc. Bahrein este un exemplu în
acest sens: şi-a secătuit zăcămintele de petrol dar este prima ţara din zona Golfului Persic care
dezvoltă o reformă completă a muncii, care a organizat alegeri libere şi corecte. De asemenea,
Iordania a început să-şi îmbunatăţească sistemul de învătămant şi să privatizeze, să modernizeze
şi să descentralizeze economia încă din 1989. Pe de altă parte, ţări bogate, precum Arabia
Saudita sau Iranul, sunt paralizate sau chiar anuleaza reforme. Iranul, pentru care petrolul
realizează aproape jumatate din venitul statului si cel putin 80% din câştigurile de export, se află
sub influenţa “fanaticilor din Parlament” care cheltuie aceste venituri pe subvenţii paguboase.
O alta resursa, esentiala si cea mai dorită, am putea spune, se dovedeşte a fi timpul care,
pe zi ce trece, pare a fi insuficient. Activităţile companiilor, oamenilor trebuie să se desfăşoare cu
o mai mare rapiditate dar la un standard superior calitativ pentru a putea fi considerate într-
adevăr eficiente. Până şi bine-cunoscuta enciclopedie virtuala, Wikipedia.org, cu continut
distribuit de comunitate, înglobeaza în denumirea sa cuvantul “wiki”, preluat din hawaiana care
înseamna “repede “.

4. Ţarile în curs de dezvoltare si “Pământul plat”


Un aspect de la care atârna viitorul lumii este ce vor face ţarile care nu sunt Statele Unite
ca sa reziste aplatizării, adica ce politici trebuie adoptate de ţarile în curs de dezvoltare în
vederea creării unui mediu propice pentru ca intreprinzatorii si companiile naţionale să prospere
intr-o lume plată. Ţările, poporul si liderii trebuie să fie cat se poate de oneşti şi să-şi evalueze
exact poziţia în raport cu alte ţari şi cu cei 10 factori de aplatizare. Cel mai important factor
pentru ţările în curs de dezvoltare, cât şi pentru cele dezvoltate este intrarea Chinei pe piaţa
mondiala.
Dar cum va arata piaţa modiala ? Nu ne putem baza decât pe previziuni. Urmatorul
miliard de posesori de telefoane mobile sau de utilizatori de internet va proveni din Africa,
America Latina si Asia. Pentru creşterea profiturilor, corporatiile din industria auto, IT, sau a
bunurilor de consum mizeaza pe pieţele emergente. China va deveni, pana la sfarşitul acestui

18
deceniu, a doua mare producatoare de autovehicule, dupa SUA. Multe dintre acestea vor lua
calea exportului, dar majoritatea se adreseaza consumatorului autohton. Cele mai ieftine modele
costa pe piata chineza 4.000 de dolari, dar pe masura ce concurenţa se inteţeşte, preţul ar putea
coborî. Toţi greii industriei auto sunt prezenţi pe piaţa chineza si se pregatesc pentru un razboi
dur. Nici firmele indiene nu vor sta deoparte, promiţand modele cel puţin la fel de ieftine pentru
piaţa autohtona ca cele din ţara vecina. In India, există deja operatori de telefonie profitabili, care
percep doar doi centi pentru costul unui minut de convorbire. Numarul conectarilor creşte
necontenit, analiştii estimand ca, în curând, cei mai mulţi utilizatori de telefoane mobile la nivel
global vor vorbi într-un dialect de pe subcontinent. Dacă indienii vorbesc tot mai mult la
telefonul mobil, chinezii în schimb vor detrona SUA la numărul de utilizatori de internet. Pe
masură ce preţurile se prabuşesc, urmatorul boom IT este aşteptat în America Latina şi în Africa.
Globalizarea întoarce, astfel, beneficiile aduse de ţarile în curs de dezvoltare
consumatorilor americani, europeni sau japonezi. Banii aduşi din exporturi si din intrarea
acestor ţari în curs de dezvoltare în vizorul furnizorilor de service financiare, care prevăd pe buna
dreptate o piaţă cu potenţial gigantic au creat într-o serie de ţări o clasă mijlocie capabilă, pentru
prima dată, să imite, chiar dacă în varianta “low cost”, stilul de viata occidental. Creşterea
nivelului de trai în Asia a schimbat modelele de consum al populaţiei. Orezul nu mai este singura
alegere pentru chinezul de rand. Cererea mărita de carne a făcut ca preţurile produselor agricole
să explodeze. Brazilia a profitat cel mai mult de noua conjunctură, devenind într-un deceniu o
mare putere agricolă.
Decizia unei ţari de a se dezvolta concomitent cu aplatizarea lumii este o decizie de
concentrare asupra atingerii a 3 obiective:
1.infrastructura necesara pentru a conecta cat mai mulţi tineri la platforma lumii plate
2.educaţia adecvata pentru a avea mai mulţi inovatori
3.guvernarea potrivită.
Remarcăm că Brazilia, India si China, ţari al căror parcurs a fost rezumat mai sus, au
demostrat că întrunesc aceste condiţii.

Call Center-urile indiene


Să luam exemplul call-center-urilor din
India prezentate în introducere. În prezent,
aproximativ 245.00 de indieni răspund la telefoane
sau iniţiaza apeluri pentru a cere date despre carţile
de credit ale oamenilor, pentru a vinde telefoane
mobile la preţuri mici, sau pentru a avertiza în
legătură cu depăşirea datei scadente a unei facturi.
Astfel de call-center-uri oferă slujbe prost plătite şi
fără niciun prestigiu în Statele Unite ale Americii
sau Occident, dar atunci când sunt transferate în
India, ele devin slujbe bine plătite şi bine văzute.

19
Sentimentul de solidaritate profesională în cazul acestor job-uri este foarte puternic, angajaţii,
preponderent tineri, fiind încântaţi şi binedispuşi de conversaţiile stranii pe care le-au avut cu
americani ce îşi închipuiau că vorbesc cu cineva aflat în vecinătate, nu la celălalt capăt al lumii.
C. M. Meghna, operatoare la call-center-ul „24/7 Customer” din Bangalore, mărturiseşte:
„Majoritatea clienţilor sunt puşi pe harţă. Primul lucru care le iese din gură este: << Unde mi-e
geanta? Să-mi aduceţi geanta imediat!>>, iar noi trebuie să răspundem: <<Mă scuzaţi, îmi puteţi
spune numele şi prenumele dumneavoastră?>>. <<Dar geanta mea unde-i?>>. Când sunt
întrebată din ce ţară sunt, şi le spun din India, majoritatea americanilor cred că este vorba de
statul Indiana!”.
Deşi majoritatea apelurilor sunt repetitive şi plictisitoare, concurenţa pentru astfel de
slujbe este acerbă, nu numai pentru că pentru tinerii indieni, elevi şi studeţi, sunt bine plătite, ci
şi pentru că pot lucra noaptea şi pot merge şi la şcoală în timpul zilei. Ei dovedesc creativitate şi
ingeniozitate, pentru că atunci când discută cu americanii îşi aleg singuri nume vestice. Ideea
este, desigur, de a-i face pe clienţii americani şi europeni să se simtă în largul lor. Cei mai mulţi
nu se simt jigniţi, ci amuzaţi. Ei se simt confortabil şi cu un salariu net de 200 de dolari pe lună,
care poate ajunge la 300-400. Li se oferă şi costuri de transport, masă de prânz, cină, asigurări de
viaţă si asigurări medicale pentru toată familia. Costul total al fiecărui operator ajunge, în medie,
de 500 de dolari pe luna. În slujba de operator sunt incluse si cursuri de instruire pentru
“neutralizarea accentului”. Acestea sunt şedinte prin care tinerii indieni sunt învăţaţi să îşi
ascundă accentul atunci când vorbesc engleză cu străinii si să îl inlocuiască cu un accent britanic,
American sau Canadian, în funcţie de interlocutor. “Este un mediu foarte stresant, fiind vorba de
24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână, dar mediul de muncă nu are de-a face cu tensiunea
înstrăinării, ci cu cea a succesului.” Ca orice explozie de modernitate, externalizarea pune sub
semnul întrebării norme tradiţionale şi moduri de viaţă. Însă indienii educaţi au fost traşi înapoi
ani de-a rândul atât de săracie, cât şi de o birocraţie socialistă, încât mulţi dintre ei sunt cât se
poate de pregatiţi să suporte programul

O comparaţie între Mexic şi China


De ce silueta urbană dominata de zgârie-nori a unui oraş se schimbă peste noapte, iar a
altui oraş nu se schimbă nici în jumătate de secol? Pentru că exista nişte entitati imposibil de
definit pe care le numim generic “lucrurile intangibile” reprezentate în principal de doua calitaţi:
abilitatea şi voinţa unei ţari de a se solidariza si de a face sacrificii de dragul dezvoltării
economiei si prezenta într-o societate a unor lideri cu o viziune clara asupra deciziilor legate de
dezvoltare si cu voinţa de a-şi folosi puterea pentru a forţa schimbarea, nu pentru a se imbogaţi si
a păstra statu-quo-ul. Unele ţari (cum ar fi Coreea de Sud si Taiwanul) par a fi capabile sa îşi
canalizeze energiile asupra prioritaţii dezvoltării economice, în vreme ce altele (Egipt, Siria) sunt
distrase de ideologie si de dispute locale.
Aplicabilitatea “intangibililor” poate fi ilustrat printr-o comparative între Mexic si China. Pe
hârtie, Mexicul părea poziţionat perfect pentru a prospera într-o lume plata. Se gaseşte în
imediata vecinătate a celei mai mari şi mai puternice economii din lume. A semnat un accord cu
Statele Unite ale Americii şi cu Canada în anii ‟90 şi s-a considerat a fi trambulina către America

20
Latina a celorlalte două uriaşe economii nord-americane. În plus, dispunea de valoroase resurse
naturale de petrol, care realizau circa o treime din veniturile guvernamentale. În schimb, China
se află la mile distantanţa, împovărată de suprapopulare, cu puţine resurse naturale, cu cea mai
bună forţa de muncă îngrămădită în zona de coastă şi cu situaţii complicate de greaua moştenire
a datoriilor externe, accumulate în peste cinci decenii de regim comunist.

În deceniul trecut, dintre aceste două ţări, oricine ar fi pariat pe Mexic. Şi totuşi, China a
înlocuit Mexicul în poziţia de al doilea exportator de bunuri în Statele Unite. China reuşeşte şi în
timpul crizei economice actuale să înregistreze creştere economică. Fără îndoială, acest stat
beneficiază de faptul că are încă un regim politic autoritarist care poate trece cu compresorul
peste interese ale unor grupuri şi peste practice arhaice. Dar China de azi mai posedă şi alte
lucruri intangibile, cum ar fi abilitatea de mobilizare şi de concentrare a energiilor locale asupra
reformei en detail. Chiar dacă este un stat autoritarist, China are instituţii de stat puternice şi o
birocraţie care reuşeşte să promoveze o mulţime de persone în baza meritelor personale, existând
şi un dezvoltat spirit cetăţenesc. Tradiţia de a promova birocratie prin care se înţelege că rolul ei
este de a proteja şi promova interesele statului este încă de actualitate în China. Funcţionarii
publici au grijă de interesele pe termen lung ale statului şi sunt recompensaţi pentru conduita lor.
În schimb, în cursul anilor ‟90, Mexic a trecut de la un stat mai degrabă autoritarist, condus
de un singur partid, la o democraţie pluripartită. Astfel, chiar acum, când Mexicul are mai mare
nevoie să îşi mobilizeze voinţa şi energiile în vederea efectuării reformei en detail la nivel
microeconomic, trebuie să treacă prin procesul democratic mult mai lent şi mai anevoios, dar mai
legitim, de coagulare a unui electorat. Cu alte cuvinte, orice preşedinte mexican care vrea să facă
schimbări, ar trebui să strângă laolaltă numeroase grupuri de interese.
Un alt lucru intangibil îl reprezintă preţuirea pe care o anumită cultură o acordă educaţiei.
India şi China au amândouă o lungă tradiţie a părinţilor care le spun copiilor că nu există în viaţă
carieră mai grozavă decât cea de inginer sau de doctor. Dar în Mexic, constuirea şcolilor care să
pregătească doctori şi ingineri mai are de aşteptat. China are 50.000 de studenţi care înţă în
Statele Unite, Mexicul are numai 10.000. Mexicul nu a investit în niciun program de burse
pentru studenţi în Statele Unite şi nici nu cultivă
intensive învaţarea limbii engleze (în India, operatorii
au ajuns la neutralizarea accentului).
China înaintează de la o zi la alta, fiind o
autocraţie modernă, care se concentrează asupra
scopurilor. Mexic are nevoie de ani pentru a se decide
asupra unor reforme elementare. Mexicul nu are
infrastructură, intre Statele Unite şi Mexic nu s-au
construit autostrăzi de la intrarea Mexicului in
NAFTA. Mexicul nu a reuşit să işi modernizeze
industriile exportatoare. Mexicul pierde teren in faţa
Chinei, pentru că aceasta din urma, China, se
schimbă mai repede şi mai profund, mai ales in ceea

21
ce priveste educarea lucrătorilor intelectuali. China a intrecut Mexicul nu numai datorită
măsurilor corecte luate, ci şi din cauza măsurilor greşite aplicate de Mexic , care nu şi-a cizelat
constant competitivitatea cu ajutorul microreformelor.
Epoca Globalizării 2.0, a fost epoca reformelor en gross. Problema unei ţări in curs de
globalizare apare atunci când se gândeşte că işi poate permite să stopeze reforma en gross.
Fiecare regiune a lumii are punctele ei tari şi slabe, deci toate au nevoie intr-o măsură de reforma
en detail. Reforma en detail presupune o imbunătăţire a infrastructurii, educaţiei şi politicilor de
guvernare. De aceea modul in care se adaptează ele la aplatizare este influenţat de aceşti factori.
Proporţia de reformă en detail va determina succesul unui stat pe harta economică, deci e bine să
se mizeze pe una cât mai mare. Sir John Rose, director executive al Rolls Royce, a explicat odată
că “in ceea ce numim lume plată, vom vorbi tot mai puţin de ţări dezvoltate, ţări in curs de
dezvoltare şi ţări subdezvoltate , şi din ce in ce mai mult de ţări inteligente, ţări mai inteligente şi
cele mai inteligente ţări.” O ţară inteligentă va fi o ţară informată.
Astfel, singurul mod in care Mexicul poate prospera este prin adoptarea unei stategii de
reformă en detail care îi va permite să invingă China in lupta pentu locurile fruntaşe, deoarece
China nu e atât de interesată să invingă Mexicul, pe cât este interesată să invingă Statele Unite.
China nu urmăreşte doar să se imbogăţească. Ea vrea să devină puternică. Nu vrea doar să inveţe
să producă automobile GM (General Motors). Vrea să îi ia locul acestei companii şi să o scoată
din afaceri. Will Rogers a spus mai demult : “Chiar dacă eşti pe drumul cel bun, o să te calce
cineva dacă stai acolo.” Cu cât lumea se aplatizează mai tare, cu atât acest lucru se va întâmpla
mai rapid. Mexicul a pornit pe calea cea bună, efectuând reforma en gross, dar apoi a rămas
acolo şi reforma en detail s-a împotmolit. Cu cât Mexicul rămâne mai mult in drum, cu atât va fi
călcat mai mult de către alţii. Acum e rândul Chinei care este performantă în educaţie,
infrastructurş, privatizare, controlul calităţii, managementul intermediar şi introducerea de noi
tehnologii.

5. Cum fac faţă companiile-tehnici de success şi supravieţuire


Forţele de aplatizare au numeroase consecinţe atât pentru actorii economici naţionali,cât
mai ales, pentru marile corporaţii. Inovatorii şi întreprinzătorii din diferite domenii de afaceri,
mari şi mici, şi-au schiţat o strategie cu ajutorul căreia compania să prospere sau să
supravieţuiască, cel puţin, noului climat. După cum indivizii au nevoie de o strategie pentru a
face faţă aplatizării lumii tot aşa şi companiile au nevoie. Ele trebuie să inţeleagă că într-o lume
aplatizată, orice lucru care poate fi făcut va fi făcut, şi asta mult mai rapid decât se poate
preconiza. Singura întrebare este dacă vor face ceva sau vor fi doar obiectul acelui ceva?
În acest capitol, vor fi prezentate reguli şi startegii ale companiilor de success în procesul
de aplatizare.

Regula numărul 1: „atunci când lumea se aplatizează – şi tu , la rându-ţi te simţi aplatizat , ia


o cazma şi sapă inăuntrul tău. Nu încerca să construieşti ziduri’’.

22
Exemplificaţivă în acest sens este evoluţia companiei Greer&Associates, specializată în
realizarea de reclame tv şi fotografii comerciale pentru cataloagele de profil. O mare parte din
afacerea o reprezintă fotografia propriu zisă. Acum 20 de ani au hotărât că nu vor procesa tot ei
filmele făcute. La vremea aceea, acesta ar fi fost un plan bun care ar fi funcţionat. Astăzi el
eşuează pentru că lumea s-a aplatizat şi fiecare proces analog a devenit digital, virtual, mobil şi
personal. Greer a mărturisit că fiecare aspect legat de compania sa a trecut printr-un proces de
aplatizare. Producţia de film a devenit digitală, aşa că piaţa şi tehnologia i-au silit să devină
proprii lor editori de film, să aibă propria unitate de producţie sunet etc. Acum 20 de ani putea să
fie o companie foarte bună, dar nu era necesar să fie cea mai bună din lume, deoarece restul
lumii nu reprezenta concurenţă. Astăzi toată lumea poate vedea ce fac ceilalţi şi toţi dispun de
aceleaşi instrumente.
Regula numărul 2: „Şi cei mici vor acţiona la nivel înalt … un mod în care micile companii
prosperă în lumea plată, îl reprezintă deprinderea de a acţiona la nivel înalt. Iar cheia acţiunii
pe scară largă a unei firme mici este rapiditatea cu care profită de toate noile instrumente de
colaborare pentru a-şi atinge obiectivele mai rapid şi mai profound “.
Nu doar prezenţele globale se joacă cu originea, ci şi micile branduri locale mizează pe
farmecul naţional. În timp ce concurenţa se diminuează la centru, ea se intensifică între
întreprinderile mai mici, muncitorii şi localităţile de la periferie, pe mţăsur ce sunt asmuţite una
împotriva alteia într-o luptă disperată pentru supravieţuire. Paradoxul procesului de globalizare
face insă ca in acest proces de consolidare a produsului, în trecerea lui de la local la naţional,
regional sau global, managementul multinaţional să aibă un rol fundamental. Cunoaşterea aceea
managerială care face paşii spre performanţa a unui produs vine din zone destul de bine definite
care sunt o expresie a economiilor globale, a reprezentanţilor care au deja cunoştinţele şi practica
transformării afacerilor. Cel mai bun mod de a ilustra această regulă este relatarea evoluţiei
companiei Aramex, primul serviciu de curierat creat pe pământ arab. Fondatorul şi directorul
executiv al acesteia, Fadi Ghandour, a adunat împreună cu William Kingson un oarecare capital,
şi in anul 1982, a deschis o firmă specializată în servicii de curierat pentru Orientul Mijlociu. La
acea vreme, exista un singur serviciu global de curierat care opera in lumea arabă: DHL,
companie deţinută astăzi de serviciul german. Ideea deosebit de inteligentă a conducerii a fost
aceea de a aborda companiile americane, cum ar fi Federal Express şi Airbone Express, care nu
erau prezente în Orientul Mijlociu, şi de a oferi ca firma lor să devină serviciul local de curierat
al acestor mari companii, mizând pe faptul că o companie arabă cunoaşte mai bine regiunea şi
ştie să evite neplăceri de genul ciocnirilor arabo-israeliene, războiul dintre Iran şi Irak.
Înţelegerea a fost profitabilă pentru toată lumea, iar Aramex a ajuns să domine piaţa livrării de
colete din lumea arabă, continuând să se dezvolte, ajungând la o cifră de afaceri de cca 200 de
milioane de dolari anual. În vreme ce aplatizarea lumii i-a îngăduit lui Airborne, compania-
gigant să se aplatizeze şi ea, aceiaşi aplatizare i-a permis lui Ghandour, cu firma sa de buzunar să
facă un pas înainte şi să înlocuiască gigantul pe piaţă. În concluzie, Fadi Ghandour a profitat de
noi forme de colaborare - lanţul de furnizori, externalizarea, internalizarea –pentru a-şi
transforma compania cu profit de 200 de milioane de dolari într-una foarte mare. Sau, după cum

23
s-a exprimat chiar el „compania mea era mare pe plan local şi mică pe plan internaţional - aşa
că am inversat locurile’’.
Regula numarul 3: „cei mari vor acţiona la nivelul de jos … un mod în care companiile mari
invată să prospere în lumea plată este acela de a învăţa cum să acţioneze la nivelul de jos ,
permiţându-le clienţilor lor să acţioneze la nivel înalt ”.
Felul în care marile companii acţionează astfel nu presupune doar identificarea fiecărui
client în parte şi încercarea de a-l servi individual; aşa ceva ar fi imposibil şi peste măsură de
costisitor. Companiile acţionează la nivelul de jos transformându-şi afacerea, pe cât posibil, într-
un ‟‟bufet rece‟‟. Respectivele companii creează o platformă care le permite clienţilor individuali
‟‟să se servească singuri‟‟, în materie proprie, după ritmul, orarul şi gusturile fiecăruia. De fapt,
aceste companii îşi transformă clienţii în angajaţi şi, în acelaşi timp, îi fac să-i plătească firmei
pentru această plăcere!
Regula numarul 4: „cele mai bune companii sunt cei mai buni colaboratori. În lumea plată, din
ce în ce mai multe afaceri se vor face prin colaborarea în interiorul companiilor şi între
companii dintr-un motiv foarte simplu: nivelurile următoare ale creerii de valori - fie ele din
tehnologie, marketing, biomedicine sau industrii prelucrătoare - devin atât de complexe încât
nicio formă sau department nu va mai fi capabil să le gestioneze singur’’.
Pentru a pune în evidenţă această regulă putem lua un exemplu simplu: jocurile video.
Realizatorii de jocuri video au vechiul obicei de a ataşa o anumită muzică la jocurile lor. În cele
din urma, au observăm că, dacă reuşesc să combine muzica potrivită cu jocul potrivit, vând mult
mai multe exemplare ale jocului, ba chiar înregistrează coloana sonoră a jocului şi o pun în
vânzare pe CD sau prin download. Astfel, multe companii mari producătoare de jocuri au
inaugurat de curând departamente care se ocupă de muzică, iar unii artisti au decis că au şanse
mai mari ca muzica lor să fie auzită odata cu lansarea unui joc digital decât la radio.
Regula numarul 5: „intr-o lume plată , cele mai bune companii se menţin sănătoase făcându-şi
des radiografii toracice , apoi vănzând filmele clieţilor lor’‟.
Deoarece afacerile de nişă se pot transforma in afaceri asemănătoare celor cu vanilie,
devenită marfă comună, mai rapid decât oricând intr-o lume plată, astăzi cele mai bune companii
îşi analizează poziţia şi situaţia în mod regulat, pentru a identifica şi a-şi întări în mod constant
nişele şi pentru a delocaliza procesele de producţie care nu se diferenţiază prea mult.
Regula numărul 6: „Cele mai bune companii externalizează ca să câştige, nu ca să se
restrângă. Externalizarea se face pentru a se inova mai rapid şi mai ieftin, în vederea creşterii
economice şi a măririi cotei de piaţă, a angajării unui număr mai mare de diferiţi specialişti – şi
nu pentru a economisi bani prin concedierea a cât mai multi angajţi’’.
Fără îndoiala, există firme care externalizează şi care vor delocaliza doar de dragul
economisirii banilor, pe care apoi să îi distribuie acţionarilor şi conducerii. În acest context,
termenul “externalizare” nu-şi mai găseşte locul; cuvântul care se aplica cel mai bine este
“localizare”. Lumea plată permite şi chiar reclamă la această localizare, iar companiile care o fac
cum trebuie au parte de cote mai mari de piaţă şi de mai mulţi angajaţi pe plan mondial – şi nu de
cote mai mici şi de mai puţini angajaţi.

24
Regula numărul 7: „externalizarea nu este doar pentru cei ca Benedict Arnold. Este şi pentru
idealişti. ”
Una dintre figurile cele mai noi care şi-au făcut apariţia pe scena mondială, în ultimii ani,
este antreprenorul social. Acesta este de regulă o persoana care are dorinţa de a exercita un
impact social pozitiv asupra lumii. Un exemplu relevant ar fi cazul lui Jeremy Hockebstein, un
tânăr care a ales mai întâi tradiţia respectabilă a studiilor la Harvard, lucrând apoi la firma de
consultanţă McKinsey, pentru ca mai târziu, împreună cu un coleg de la McKinsey, să se abată
complet de la cursul prestabilit şi să se hotărască să deschidă o firmă nonprofit de procesare de
date, care externalizează procesarea de date pentru unele companii americane în unul dintre cele
mai puţin ospitaliere medii de afacere din lume: Cambodgia. Aşa ceva nu se poate întâmpla decât
într-o lume plată!

Dinu Patriciu şi corporaţiile


Într-o lume plată trecută, prezentă si viitoare va funcţiona următoarea clasificare realizată de
Dinu Patriciu, om de afaceri care şi-a demonstrat calitatea de “clar-vazator economic”în diverse
situaţii, iar la companii şi corporaţii se pricepe cel mai bine. În concepţia domnului Patriciu, în
funcţie de modul de organizare al conducerii, corporaţiile se pot încadra într-unul dintre aceste
modele:

 turma – o masă amorfă, care întotdeauna îşi urmează conducătorul (corporaţiile


care se înscriu în tipologia totalitaristă)
 haita – o turmă în care liderul este permanent încercat de alţii care vor să-i ia
locul supunandu-l unei continue presiuni. În frunte se află mereu cel mai abil şi
puternic, nu neapărat cel mai competent (este o formă extremă a lipsei de
ierarhie; modelul este adoptat de corporaţiile franceze)
 stolul/bancul de peşti se mişcă sub imperiul motivaţiilor exterioare (frica,
spaima, foamea, lumina) după anumite reguli stabilite de comun acord de
membrii şi cunoscute de toţi (în cazul haitei, acest principiu nu se aplică, regulile
nu sunt aceleaşi pentru toţi), toţi membrii fac aceeaşi mişcare în acelaşi timp. Nu
există un lider stabil, liderul schimbându-se în funcţie de nevoile grupului.
Modelul e caracterizat de inteligenţa colectivă, experienţa comună, solidaritate.
 caracatiţa – fiecare braţ este independent, cu rol în atac şi apărare, dispensabil în
caz de necesitate, dar avansul se face numai prin coordonarea tuturor membrelor.
N-are creier, deci nu are un singur lider, în schimb are sistem nervos, are un
sistem de comunicare intern, fiecare dintre părţile componente se mişcă
independent spre binele propriu şi cel comun. (Dinu Patriciu mărturisea că acest
model este “cel în care se simte cel mai bine.” Aşadar, ţinand cont de experienţa
sa în domeniu, desemnăm caracatiţa ca fiind cel mai bun model de corporaţie.)

25
6. Concluzii
Geopolitica si Pământul plat
Istoria dezvoltării economice ne învaţă fără preget următoarele: dacă poţi face un lucru
trebuie să îl faci, altfel îl va face concurenţa. Utilizarea tehnologiei nu te face mai deştept,
modern, moral, înţelept, te face doar capabil să concurezi, să comunici şi să colaborezi mai rapid
şi mai intens.
*
Jerry Yang,cofondator al Yahoo! spunea: ”Acolo unde oamenii au speranţe, există o clasă
de mijloc”. Ea reprezintă o stare de spirit, cu importanţă pentru stabilitatea geopolitică a
planetei, fiind independentă de nivelul veniturilor. Oamenii din această clasă cred în mobilitatea
socială şi au încrederea că doar prin muncă susţinută poţi să îţi atingi ţelul propus. Există şi
oameni care nu cred în aceste lucruri:cei care sunt prea bolnavi sau guvernele ţărilor din care fac
parte sunt ineficiente. În această lume neaplatizată, formată din zone rurale din India, China,
Africa, America Latina, copiii sunt mult mai expuşi probabilitaţii de a muri decât copiii care
trăiesc în zone dezvoltate. Pentru a se salva o viaţă în SUA oamenii sunt dispuşi să dea sume
reprezentând milioane de dolari pentru o persoană;în aceste tări ar fi suficient 100 de dolari
pentru o persoană şi nu se găsesc doritori.
*
Oamenii din jumătatea plată a lumii consumă de 32 de ori mai multe resurse şi produc de
32 de ori mai multe deşeuri decât cei din lumea a treia. În Beijing intră anual mai mult de 30.000
de maşini Toyota în circulaţie. Datorită resurselor de petrol care nu se mai găsesc în cantităţi aşa
de mari,fapt care ar putea ameninţa stabilitatea globala, se încearcă construirea unei “Axe a
energiei”. Când la facultate s-a pus problema “economisirii” petrolului şi altor resurse energetice,
o tânără studentă din China a întrebat sec: ”Dar de ce ar trebui China să îşi restrângă consumul
de energie şi să îşi facă griji în privinţa mediului, când America şi Europa au putut consuma
câtă energie au poftit pe durata perioadei lor de dezvoltare economică?” La această întrebare nu
au existat răspunsuri. Dacă tendinţele actuale se menţin, China va trece de la importul actual a 7
milioane de barili de petrol pe zi la 14 milioane de barili de petrol pe zi în 2012. Pentru ca
planeta să se poată adapta la aşa ceva, ar trebui descoperită o a doua Arabie Saudită.
*
Mulţi oameni erau îngrijoraţi pentru că în momentul în care se gândeau la globalizare, în mintea
lor apărea America, deoarece dupa căderea Zidului Berlinului, America a invadat lumea cu
tehnologia , industria , fast-food-uri. Dar platforma lumii plate este ca aluatul de pizza: permite
diferitelor culturi să o condimenteze şi să-i confere savoarea pe care şi-o doreşte. Lumea plată ,
lumea tehnologiei , este o lume care conferă putere tuturor, atât forţelor întunericului ,cât şi
forţelor luminii. Revoluţia Cultura abia începe. Cu cât oamenii se pot informa mai uşor în limba
maternă,cu atât limbile respective şi textele scrise în ele au mai multe şanse de a supravieţui şi
de a fi utilizate în scris fără ca utilizatorii lor să se simtă constrânşi să treacă la engleză. În 2005,
motorul de căutare Google era disponibil în 116 limbi diferite de la arabă şi zulusă la mai multe
versiuni de chineză. Căutarea este unul din cei 10 factori care contribuie la aplatizarea lumii, iar

26
globalizarea regională va creste susţinut, odata cu răspândirea treptată a motoarelor de căutare în
toate colţurile lumii plate.

*
Just-in-time este o metodă de management care se caracterizează prin stocuri 0 la
producătorul principal, deoarece livrarea de la furnizor se face exact în momentul intrării în
montaj. Cei de la Dell Inspiration 600m vând în jur de 150.000 de computere pe zi, avand 6
fabrici. Ei folosesc această metodă de management just-in-time. La fiecare 2ore ,fabrica Dell din
Penang trimite un e-mail diferitelor CLF-uri din zonă,comunicând fiecăruia tipul şi numărul de
piese de care are nevoie în următoarele 90 de minute. Când piesele sosesc, angajaţii Dell au
nevoie de 30 de minute pentru a le descărca, înregistra şi aşeza în containere pentru
ambalare.Clientul comandă direct prin telefon, dându-şi adresa şi descriind computerul pe care îl
vrea. Pentru a realiza un laptop şi a-l trimite la client durează patru zile ,fiind implicate 400 de
companii care furnizează,dar din acestea numai 30sunt actori cheie pe piaţă. Dell utilizează
furnizori multipli pentru a nu rămâne descoperit.
*
De aici putem realiza că una dintre minunile lumii
plate este colaborarea. Oamenii şi firmele care
colaborează între ele nu îşi doresc conflicte. O firma din
Arabia Saudită nu îşi doreşte ca anumite persoane din
această regiune să facă rău Americii sau unui alt oraş din
lume dacă ea are relaţii de colaborare cu firme din zona
respectiva deoarece aceste relaţii se pot deteriora în acest
fel şi are de pierdut. Liberul schimb este întradevăr un
lucru lăsat de Dumnezeu deoarece este un mijloc de
aplatizare a conflictelor.( “Liberul schimb este diplomaţia lui
Dumnezeu. Nu există un alt mod mai sigur de a uni oameni sub standardul păcii”-Richard Cobden,politician
britanic,1857)

9/11 versus 11/9

9/11 şi 11/9 reprezintă cele 2 forme rivale de imaginaţie ce acţionează în lume:


imaginaţia creatoare a lui 9 noiembrie şi imaginaţia distrugătoare a lui 11 septembrie. Una a
dărâmat un zid şi a deschid ferestrele lumii, a făcut accesibilă o jumătate de planetă şi i-a
transformat pe cei de acolo în potenţiali parteneri şi concurenţi, cealaltă a distrus World Trade
Center, închizându-i pentru totdeauna ferestrele spre lume şi ridicând între oameni alte ziduri,
invizibile şi solide, tocmai când se credea că 9 noiembrie le-a nimicit pentru totdeauna.
Pe 9 noiembrie 1989, milioane de est-europeni au reuşit să iasă de după Cortina de Fier şi să
ia în piept o lume în curs de aplatizare. A fost o epocă minunată pentru americani. America era
singura superputere. 11 septembrie a schimbat toate acestea, a demonstrat puterea unei altfel de

27
imaginaţie. Preşedintele Bush a exploatat
sentimentele oamenilor de la 11 septembrie
pentru a le folosi în scopuri politice, reuşind prin
aceasta nu numai să pună o barieră între
America şi restul lumii, dar şi între America şi propria ei demnitate. India are mai mulţi
musulmani decât Pakistanul, dar în Al-Qaeda nu exista nici un musulman indian. Acest lucru se
datorează contextului laic, democratic şi de piaţa liberă din India, puternic influenţat de o
tradiţie a nonviolenţei şi a toleranţei hinduse.

Un musulman din sudul Asiei a declarat că familia sa musulmană s-a rupt în doua în 1948,
jumătate plecând în Pakistan şi cealaltă jumătate în Mumbai. Jumătatea indiană a familiei o
ducea mai bine decât jumătatea pakistaneza. Când l-a întrebat pe tatăl său cărui fapt se datorează
acest lucru , i-a răspuns:”Fiule, când un musulman creşte în India şi vede un om care trăieşte
într-o casă mare pe vârful dealului, zice:<<Tată, într-o zi am să fiu ca el>>”. Şi când un
musulman creşte în Pakistan şi vede un om care traieşte într-o casă mare pe varful dealului
zice:<<Tată,într-o zi am să-l omor>>”.
Când ai un drum care te poartă către
condiţia de Om adevărat, ai tendinţa să
te concentrezi asupra drumului şi să îti
împlineşti visele. Când nu ai nici un
drum, ai tendinţa să te concentrezi
asupra maniei şi să trăieşti din amintiri.
Există 2 modalităţi de a aplatiza lumea:
una e să foloseşti imaginaţia pentru a-i
ridica pe toţi la acelaşi nivel, cealaltă e
să o foloseşti pentru a-i coborî pe toţi la
acelaşi nivel.

28
Bibliografie
 „Pământul este plat” – Thomas L Friedman, ed. Polirom, 2007
 „Corporaţiile transnaţionale şi capitalismul global” – Liviu Voinea, ed. Polirom, 2007
 „Corporaţiile conduc lumea” – David C. Korten, ed. Samizdat
 www.regielive.ro
 www.artline.ro
 http://www.revista22.ro/mai-avem-cultura-nationala-4204.html
 www.capital.ro
 http://www.romaniaculturala.ro/articol.php?cod=8418

29
30