Rațiunea în drumul spre fericire

Student: Coordonator:

Rezumat
București
2018
 Eseul prezentat reprezintă o interpretare a unui fragment din opera filozofului
de origine britanică , John Stuart Mill , și anume “ Utlilitarismul”. Conceptul de
utilitarism concentrează teorii morale cu privire la evaluarea acțiunilor omului în
drumul său spre căutarea plăcerii spirituale, a fericirii însăși. În concepția utilitariștilor
acţiunile sunt corecte proporțional cu tendința lor de a promova fericirea şi sunt
incorecte în măsura în care produc contrariul acesteia, și anume suferința.
John Stuart Mill acordă o atenție sporită satisfacțiilor intelectuale, lăsându-le
într-un con de umbră pe cele senzoriale ,considerate inferioare, înțelegând prin
,,fericire prezența plăcerii sau absența suferinței” iar prin ,,nefericire, suferința sau
lipsa plăcerii”. Filosoful arată că oamenii se deosebesc în funcție de modul de a-și
procura fericirea; există cei care își satisfac rapid și complet dorințele, neavând
aspirații prea mari, iar ceilalți având un nivel al aspirației mai înalt, vor găsi greu
fericirea dar vor învață să suporte cu înțelepciune și calm imperfecțiunile. (“Este mai
bine să fii o ființă umană nemulțumită decât un porc mulțumit; mai bine să fii Socrate
nemulțumit decât un idiot mulțumit.”)
 Textul propune identificarea unui concept filosofic dezbătut îndelung de mari
gânditori ai lumii precum Jeremy Bentham, James Mill și fiul acestuia John Stuart Mill, și
anume utilitarismul. “Utilitarismul se definește ca doctrină care plasează valoarea supremă în
utilitate, este concepția filosofică care consideră că utilul este principiul tuturor valorilor.
Termenul „utilitate” a fost primul termen prezentat drept scop al acțiunii, apoi reformulat sub
forma principiului fericirii, comparabil cu Regula de Aur a lui Iisus: „Să faci altora așa cum
vrei să ți se facă ție”. Conceptul se axează în principal pe teorii morale cu privire la
evaluarea acțiunilor omului în drumul său spre căutarea plăcerii spirituale, a fericirii însăși. În
concepția utilitariștilor acţiunile sunt corecte proporțional cu tendința lor de a promova
fericirea, absența durerii şi sunt incorecte în măsura în care produc contrariul acesteia, și
anume suferința. “
Fragmentul aduce în prim-plan aprecierea plăcerilor. Însă poate defini cineva ce este
plăcerea? În funcție de fiecare om, definiția ar căpăta diferite forme deoarece așa cum susține
și Mill oamenii sunt atât de diferiți și de acest lucru ne putem da cu ușurință seama după
modul în care gândesc și mai ales după ceea ce își doresc, ceea ce îi face fericiți. Luând un
exemplu actual, dacă unui student obținerea unei note de trecere la un examen îi aduce
satisfacție fără ca măcar să se întrebe dacă putea face mai mult de atât, pe când un alt student
se declară nemulțumit cu toate că nota lui se apropie de nota maximă, de aici putem constata
cu lejeritate diferențele dintre ei, și nu ne referim la cele de cunoștințe, ci la aspirațiile
fiecăruia.
Eu consider că plăcerea este sentimentul ce vine în urma lucrului făcut din bunătate, a
binelui altruist ce nu face rău nici ție, nici celui din jur, din contră, aduce mulțumire ambilor.
(„Nu-i de ajuns să faci binele, trebuie să-l faci și bine.“ - Denis Diderot). Mai mult, binele
făcut aproapelui, așa cum sfătuiește și religia, aduce cel mai mare cuantum de bucurie
sufletului. Trăim înconjurați de oameni, de unde deducem că fericirea noastră involuntar
depinde de ei, și fericirea lor depinde de noi. De aceea, atât religia, cât și principiile filosofice
încurajează ca semenii să întreprindă acțiuni menite să aducă bună-stare interioară de ambele
părți. De ce este greșit din punct de vedere moral să minți? Pentru că ducem o viață mult mai
senină, mai fericită, când putem avea încredere în cuvântul celorlalți. De ce sunt virtuți să-l
hrănești pe cel înfometat, să nu uiți de cel bolnav, să alini durerea celor ce-au pierdut pe cei
dragi, să-l ajuți pe cel nevoiaș? Pentru că făcând asemenea lucruri noi micșorăm durerea
oamenilor și le sporim plăcerea, sădind ușor și în sufletul nostru plăcere.
Din nefericire, în zilele noastre, privind în jur, oamenii devin din ce în ce mai egoiști,
sunt capabili să încalce valori morale doar pentru a-și apăra propriile interese, neștiind că ei
sunt autorii principali ai propriei degradări spirituale, că nefericirea lor provine din faptul că
nu primesc, dar nici nu acceptă cu brațele deschise niciun ajutor, ceea ce le îngreunează calea
spre împlinire, spre succes. Omul actual este sceptic la ideea de întrajutorare, de încredere, de
colaborare, crezând că el însuși este singura persoană care îi vrea binele.
 Worldwide Independent Network of Market Research (WIN), o reţea de organizaţii
care se ocupă de sondaje la nivel global, contacta în 2011 peste 53.000 de persoane din 58 de
ţări. Le-a pus tuturor o întrebare clară, cu iz filosofic, la care nu multă lume ar avea un
răspuns clar. "Din punctul dumneavoastră de vedere, sunteţi fericit, nefericit sau niciuna
dintre variante?". Pe scurt: "Sunteţi fericit?". Concluziile acestui studiu arătau la acea vreme
că România se situa pe ultimul loc în ceea ce privește fericirea. Pe baza răspunsurilor,
antropologul şi psihosociologul Vintilă Mihăilescu declara despre români: "Declară că o duc
greu, dar se consideră ca făcând parte mai degrabă din clasa de mijloc, consideră că ţara
merge tot mai rău, dar cred că ei, personal, o vor duce mai bine la anul etc. Şi mai e un mic
detaliu: la noi nu dă bine să declari în gura mare că eşti fericit, poţi fi suspectat de înapoiere
mintală sau de...auto-ironie!". Ceea ce vrea să sugereze Vintilă Mihăilescu este că suntem un
popor egoist, conștient de traiul dificil la nivel național, dar dacă pe plan personal lucrurile nu
stau atât de rău, restul nu mai contează.
Încă din primele rânduri ale textului ni se sugerează că există două categorii distincte
de plăceri: sufletești, spirituale și plăceri ale corpului, vicioase si cu o durată determinată.
Idiotul, ignorantul ori ticălosul se bucură de plăceri trupești, trecătoare, este lipsit de griji, dar
toate aceste reprezintă pentru omul al cărei rațiune depășește astfel de idei, plăceri
superficiale deoarece el poate să vadă dincolo de aceste lucruri și să se bucure în pofida
tuturor acestor imperfecțiuni. Utilitariștii pun preț pe înțelepciunea omului capabilă de a îi
îndruma pe calea către fericire, către o plăcere calitativ superioară, fără o durată anume și cu
o intensitate considerabil mai mare. Sunt mai multe avantaje pe care omul le poate procura
prin acest tip de plăcere spirituală, fără însă ca acele avantaje să fie materializate, cel mai
important fiind asigurarea unei existențe lipsită, pe cât e cu putință, de durere și bogată cât se
poate de mult în bucurii.
John Stuart Mill acordă o atenție sporită satisfacțiilor intelectuale, lăsându-le într-un
con de umbră pe cele senzoriale, considerate inferioare, înțelegând prin ,,fericire prezența
plăcerii sau absența suferinței” iar prin ,,nefericire, suferința sau lipsa plăcerii”. Filosoful
arată că oamenii se deosebesc în funcție de modul de a-și procura fericirea; există cei care își
satisfac rapid și complet dorințele, neavând aspirații prea mari, iar ceilalți având un nivel al
aspirației mai înalt, vor găsi greu fericirea dar vor învață să suporte cu înțelepciune și calm
imperfecțiunile. (“Este mai bine să fii o ființă umană nemulțumită decât un porc mulțumit;
mai bine să fii Socrate nemulțumit decât un idiot mulțumit.”). Acesta consideră totuși că un
om elevat, refuză plăcerile inferioare chiar dacă acestea pot să îi aducă satisfacții imediate,
întrucât este înzestrat cu raționament și un simț al demnității. O astfel de ființă superioară din
punct de vedere al dorințelor pe care le are poate fi nemulțumită pe moment, totuși ceea ce o
desparte de ființele inferioare este conștientizarea și acceptarea imperfecțiunii fericirii și
abilitatea de a suporta în mod rațional această imperfecțiune.
Mill este de părere că oamenii care au experimentat ambele categorii de plăceri,
„cunosc ambele fațete”, cele nobile și cele mai puțin nobile, cu siguranță le preferă pe
primele. În situația în care o persoană instruită ar alege însă cea de-a doua categorie, John
Stuart Mill crede că aceasta nu ar mai avea nicio soluție de regăsire a fericirii și s-ar împăca
cu propria condiție doar din simplu fapt că ceva s-a schimbat.
Textul continuă cu o comparație a vieții omului cu cea a unui animal tocmai pentru a
evidenția faptul ca plăcerile sunt diametral opuse și că omul ar fi capabil să accepte o astfel
de satisfacție doar dacă aceea ar fi ultima formă de fericire. Două elemente importante
creează această barieră între plăcerile umane și cele animalice: rațiunea și sentimentele.
Omul, prin capacitățile sale de percepere si analizare a lumii își creează propria viziune mult
mai elevată, demnă cu privire la ceea ce i-ar putea aduce liniște și împlinire intrinsecă.
Diferența se poate observa și în cazul sentimentelor, animalele nefiind capabile să
perceapă emoții. Stările principale resimțite de animale sunt tendința de supraviețuire,
protecție în rândul aceleași specii, procurarea hranei. Însă omul pe lângă acestea, este o ființă
sensibilă la ceea ce s-ar putea numi plăceri „elevate“. “El este în stare, de exemplu, să se
bucure de plăcerile intelectului, în virtutea cărora cunoașterea este un bine esențial pentru om.
El este în stare să se bucure de plăcerile afective și ale imaginației, în virtutea cărora el gustă
poezia, muzica, pictura și alte creații artistice și vizuale. Toate acestea constituie de asemenea
un bine. El este în stare sã se bucure de plăcerea ce i-o dă ajutorul dat unui semen la nevoie,
în virtutea căreia sentimentele morale capătă pentru el satisfacție morală, intrinsecă.”
În concluzie, omul trebuie să se considere superior în mentalitate, să nu se
mulțumească cu plăceri de scurtă durată, să caute, să cerceteze sensul vieții pentru că doar el
deține unealta potrivită și anume rațiunea. Cu toții trebuie să ne considerăm un Socrate, adică
un om inteligent și cunoscător care înțelege imperfecțiunile vieții, căutând constant principiul
celei mai mari fericiri, fiind nemulțumit dacă nu îi reușește mereu, decât un idiot mulțumit cu
situația sa deoarece nu cunoaște o alta și se limitează la o fericire aparentă.

Bibliografie:
1. John Stuart Mill, “Utilitarismul”, Traducere de Valentin Mureșan, Colecţia Filosofie &
Societate, Editura Alternative, 1994, București, Cap. II, pag. 18-20;
2. Miroiu Adrian, Ștefănescu Doina-Olga, “Manual de filozofie”, Ed. Humanitas
Educational, 2003, București ;
3. http://www.rasfoiesc.com/educatie/psihologie/sociologie/TEORII-ETICE-Structura-
Princip15.php;
4. http://www.vavilapopovici.com/wp/utilul-este-principiul-tuturor-valorilor/ ;
5. http://evz.ro/cum-a-ajuns-romania-cea-mai-nefericita-tara-din-lume-960202.html ;
6. http://socioumane.ro/blog/ionelcioara/files/2010/02/ut_cap2.pdf