A.S.

E, Facultatea de Contabilitate și informatică de gestiune, IF, Anul 2, Grupa 637

Russell - Idealurile de fericire

Oriental și Occidental

Velicu Mihaela-Alexandra

Seminarul 13

Anul Universitar: 2021 – 2022

 Idealurile de fericire se construiesc pe baza raportării individului la viața reală. Acestea ne dovedesc
faptul că suntem ființe umane, avem emoții, simțuri, dorințe și așteptări.
Pe baza mai multor studii, psihologii au ajuns la concluzia că fericirea depinde în proporţie de
50% de genele noastre, 10% de circumstanţele vieţii, iar 40% de propriile noastre acţiuni. Astfel, o
modalitate bună de a deveni mai fericiţi este să cultivăm emoţii şi gânduri pozitive.
În jurul lumii se găsesc diferite culturi, religii, priorități morale, posibilități, toate revărsându-se
în capacitatea omului de a reaționa la impulsuri în anumite situații. Dacă s-ar face o călătorie continuă,
pe diferite meleaguri, am sesiza trecerea de la o civilizație la alta, cum fiecare țară are un sistem diferit
de valori decât cele cu care suntem obișnuiți.
Occidentul se spune că este plin de posibilități, oamenii sunt înverșunați să își atingă obiectivele
și au toate condițiile și resursele să ducă o viață fără lipsuri. Este în sângele lor să fie agitați și
competitivi, sunt în stare să se lupte pentru dreptul lor până în pânzele albe. O caracteristică a unui
occidental este aceea că gândește prea mult, se pune în fel și fel de situații și întoarce o problemă pe
toate părțile, care, adesea, nici măcar nu există. De multe ori, își creează singuri probleme, se gândesc la
trecut și viitor, la toate lucrurile pe care nu le-au rezolvat în viață, la conflicte vechi care au rămas
neclarificate. Aceste lucruri nu sunt tocmai sănătoase pentru minte, trup și suflet, ele dăunează
organismului și întunecă luciditatea. În felul acesta fericirea va fi mai puțin întâlnită, atunci când ne
preocupăm mintea cu atâtea furtuni.
Orientul este reprezentat de o viață austeră, dar împlinitoare. Aici lumea nu se luptă să îi
întreacă pe alții, viața nu e o competiție crâncenă, muncesc cât pentru a avea ce pune pe masă și se simt
mulțumiți. Gândirea lor e una cu un potențial bun, sunt pozitivi și liniștiți, întrucât nici ei nu se pot lua în
serios atunci când cineva e mânios. Cultura Chinei e bazată pe învățăturile lui Confucius si a lui Lao Zi,
ambii aducând un aport important în modul de gândire a omenirii, lucru care s-a păstrat în timp.
(citez după cartea lui Lionel Giles Sayings of Confucius – Sentințele lui Confucius)
„Adevăratul gentilom nu este niciodată gâlcevitor. Dacă rivalitatea se dovedește undeva
inevitabilă, asta se întâmplă la concursurile de tir. Dar până şi aici, el își salută în mod curtenitor
adversarii înainte de a-şi ocupa poziția de tragere, şi din nou atunci când, după ce a pierdut, se retrage
să-şi bea cupa înfrângerii. Astfel încât, şi atunci când participă la un concurs, el rămâne nesmintit un
gentilom.”
În viziunea lui Confucius despre viață, omul se comportă exemplar în societate, fiind amabil până
și cu adversarul său, păstrâdu-și manierele întotdeauna, chiar și în condițiile în care a pierdut bătălia.
Asumarea este virtutea în viziunea sa. Omul va știi și să câstige și să piardă cu fruntea sus, indiferent de
situație se va respecta pe sine și pe toți cei din jur.
Ducele din Shi i s-a adresat lui Confucius, zicând: „Avem în țara noastră un om integru. Tatăl său
a furat o oaie iar fiul a depus mărturie împotriva sa“. – „În țara noastră, a replicat Confucius, integritatea
înseamnă ceva diferit. Tatăl ascunde vina fiului său, iar fiul ascunde vina tatălui său. Într-o astfel de
conduită sălășluiește adevărata integritate.“
 În acest context, se evidențiază două tipuri de mentalități, bazate pe diferența de cultură și
origine. Pe de-o parte, onestitatea fiului care a depus mărturie împotriva tatălui este justificată, deoarece
așa este corect pentru societate, considerând că orice greșeală se plătește. Dar pe de altă parte varianta
lui Confucius la care integritatea are un alt sens, fiecare membru al unei familii să se susțină și la bine,
dar și la rău, să se protejeze unul pe celălalt chiar dacă greșelile sunt destul de grave. Aici se bazează pe
protejarea aproapelui, dar oare este moral?
Lao Zi (despre care se crede că a fost un contemporan mai vârstnic al lui Confucius), spune:
„Față de cei buni aș fi bun; față de cei ce nu sunt buni aș fi tot bun, ca să-i fac să devină buni. Cu cei
leali aș păstra lealitatea; cu cei neleali aș păstra de asemenea lealitatea, ca și ei să devină leali. Chiar și
când un om e rău, cum ar putea fi drept să-l alungi? Răsplătește nedreptatea prin bunătate“
Lao Zi e de principiu că răul poate fi ameliorat și îndulcit cu binele, ține în respectul față de sine
și față de cei din jur. În practică acest lucru este mai greu de găsit, oamenii fiind controlați de
sentimente, cad pradă mâniei atunci când vine vorba să trateze răul cu binele.
„Unii spun că a fi bun este un semn de slăbiciune. Total greșit. Este cea mai mare dovadă de
putere morală. Este ușor să fii nervos, să țipi, să acuzi, să dai vina pe alții, să fii violent. Este însă
înălțător să dai dovadă de opusul acestora.”(Robin Sharma)
E nevoie de foarte mare înțelepciune pentru a înfăptui acest pas, de a trata totul cu bunătate.
Lumea reală ar avea nevoie de nervi de oțel pentru a face față acestei situații, să fii bun, în condițiile în
care omul din față ta te tratează cu dispreț. Controlul de sine este vital pentru a avea o viață mai liniștită
și un moral puternic.
(Citez din cartea Călugărul care și-a vândut Ferrari-ul de Robin Sharma)
„Julian pleacă să-și descopere adevăratul sine în munții Himalaya, fiind în căutarea locului secret
unde locuiau călugări înțelepți, și care urma să-i împărtășească filozofia lor de succes despre viață.(..)
Julian descrisese perioada din acel ținut îndepărtat ca pe o, „Odisee personală a Sinelui”. Mărturisi că
luase hotărârea de a afla cine era el cu adevărat și ce înseamnă viața înainte să fie prea târziu. Pentru
aceasta, principala sa prioritate era să se conecteze la rezervorul uriaș de înțelepciune al acestei culturi
pentru a afla cum să trăiască o viață mai bogată în împliniri lăuntrice, o viață iluminată.(...) << Când am
renunțat să mai pierd atât de mult timp vânând marile plăceri ale vieții, am început să mă bucur de cele
mici, cum ar fi să privesc stelele răsfirate pe cerul luminat de lună sau să mă scald în razele soarelui într-
o dimineață glorioasă de vară>>.”
Călugărul care și-a vândut Ferrari-ul este povestea celebrului avocat Julian Mantle, care, din
cauza stilului său de viață dezechilibrat, a ajuns în cele din urmă aproape pe moarte din cauza unui atac
de cord într-o sală de judecată aglomerată. Defectarea fizică creează o criză psihică care îl obligă să-și
confrunte starea și să găsească răspunsuri la cele mai importante întrebări ale vieții. Pentru a-și găsi
propria fericire și împlinire, pornește într-o aventură spirituală într-o cultură străveche, în care descoperă
un sistem extraordinar care eliberează potențialul minții, trupului și sufletului și învață să acționeze cu
mai mult entuziasm și claritate. Această poveste îmbină înțelepciunea spirituală nemărginită a
Orientului cu principiile avansate ale succesului occidental pentru a inspira și a arăta, pas cu pas, cum se
poate trăii cu mai mult curaj, armonie, abundență și bucurie.
 Tema principală a acestei cărți este asemănătoare cu cea a eseului sceptic al lui Bertrand Russell,
se evidențiază diferența de mentalitate dintre culturi și cum acestea văd altfel conceptul de fericire.
Fiecare țară are idealurile sale când vine vorba de acest subiect, iau naștere din modul în care trăiesc și
accesibilitatea la informație. Se ridică un semn de întrebare la diferența dintre țările vestice(Occident) și
cele estice(Orient), cum modul de gândire al oamenilor poate fii atât de diversificat, ei reacționează
diferit la provocările vieții, deoarece trăiesc în condiții și principii diferite, după un anumit cult, religie,
lucruri care își pun amprenta psihicului și îl modelează precum este necesar.
„Fericirea cuprinde cinci părți. O parte este a lua hotărâri bune; a doua este a avea simțuri bune și
sănătate trupească; a treia este reușita în ceea ce întreprinzi; a patra-i reputația bună printre oameni și a
cincea bunurilor folositoare pentru viață.” (Platon)
Platon surprinde aspecte ale vieții de care depinde fericirea omului, ce este cert e faptul că
fiecare este responsabil pentru ajunge la ea. Modul în care gândim și acționăm poate influența acest
sentiment, îl poate potenția sau ameliora.
Deșii orientul este rămas în urma din punct de vedere al dezvoltării urbane, a tehnologiei, a
educației, sănătății, are un mare plus atunci când vine vorba de sănătatea psihicului, fericirea este mai
ușor de întâlnit, deoarece ei o găsesc în lucrurile simple și au capacitatea de a trăi în armonie unii cu
ceilalți.
 Bibliografie și siteografie

1. Robin Sharma,1996, Călugărul care și-a vândut Ferrari-ul, Editura Vidia

2. https://www.dw.com/ro/rena%C5%9Fterea-occidentului/a-6496816
3. https://adevarul.ro/life-style/stil-de-viata/ce-fericirea-10-definitii-
originale-1_54b09c14448e03c0fd767be2/index.html