INTRODUCERE Utilitarismul este o teorie moral care permite o evaluare a aciunilor indivizilor i are dou dimensiuni eseniale: un criteriu

al binelui i al rului, un imperativ moral maximizeaz binele, o regul de evaluare a aciunii morale conform acestui criteriu. Utilitarismul formuleaz rspunsuri la ntrebri de forma: ce trebuie fcut, ce trebuie s admirm, cum e bine s trim cu ajutorul unor termeni mprumutai din economie, cum ar fi: maximizare(a utilitii, a fericirii), profit (obinerea plcerii). Facand referire la moralitate, putem vedea ca mai toate cercetarile si studiile filosofice pun accent pe aceasta, mai ales daca ne gandim la aplicarea moralitatii in viata de zi cu zi. Principala caracteristica o constituie autonomia, asta insemnand ca are propriile intrebari si metode de a raspunde, si propriile criterii de adevar. James Rachels[1] adauga acestora, faptul ca rezultatele cercetarii morale sunt neutre din punct de vedere religios. Raspunsurile la intrebarile despre morala si argumentele in favoarea moralitatii despre ce e bine sa faci, nu iau in considerare opiniile religioase, ci se focalizeaza pe ceea ce ne cer ratiunea si constiinta, se desprind de tot ce tine de doctrina religioasa; aceasta trecere spre noua gandire incepe odata cu sfarsitul secolului XVIII, si coincide cu aparitia unei noi teorii filosofice elaborata de David Hume (17111776), dezvoltata mai apoi de Jeremy Bentham (1748-1832) si definitivata de J. S. Mill (1806-1873), care se numeste utilitarism. Pe scurt, utilitarismul considera ca utilul este principiul tuturor valorilor si ca trebuie sa cautam maximarea fericirii generale. Actiunile sunt apreciate ca fiind corecte sau incorecte doar in functie de consecintele lor . Nimic altceva nu conteaza; Actiunile corecte sunt acelea care aduc cele mai bune consecinte, prin urmare cu fericirea care de asemenea trebuie sa predomine in balanta cu nefericirea.

In continuare voi incerca sa analizez argumentele si mijloacele utilizate de Mill pentru a ajunge la aceasta teorie. E de datoria fiecaruia a-si pune intrebarea Ce anume a vrut sa demonstreze autorul? astfel ca, si eu, in eseul de fata doresc sa dezvolt concluzia lucrarii lui Mill, si anume sa clarific sensul principiului utilitatii si structura acestuia. Mai intai consider necesar sa clarificam conceptele cu care vom lucra si voi incepe prin a defini termenul de structura pentru a putea analiza mai complex relatia structura-principiul utilitatii. Prin structura[2] intelegem modalitatea de alcatuire a unui corp, a unui sistem. Prin analogie cu aceasta definitie, putem deduce ca relatia structuraprincipiul utilitatii, consta in felul in care PU[3] este alcatuit, structura lui si deci a intregului sistem de gandire al lui Mill, precum si argumentele pe care le-a folosit pentru a-si sustine teza.

PRIMA FORMA A PRINCIPIULUI UTILITATII

Prima forma a PU[4], a fost enuntata in capitolul II, paragraful 2[5]: Crezul care accepta ca fundament al moralei utilitatea sau principiul celei mai mari fericiri, sustine ca actiunile sunt corecte proportional cu tendinta lor de a promova fericirea si sunt incorecte in masura in care tind sa produca inversul fericirii. Prin fericire se intelege placerea si absenta durerii; prin nefericire, durerea si privarea de placere. (II, 2)

A DOUA FORMA A PRINCIPIULUI UTILITATII

Contributia lui Mill se observa insa in II, 10 . Aici apare cea de-a doua formulare a PU, in care acesta introduce distinctia calitativa[6] a placerilor: Principiul celei mai mari fericiri sau Principiul utilitatist milian. Structura

principiului se mentine una consecintionista daca facem analogie cu PU formulat in II, 2; valoarea unei actiuni rezulta din valoarea consecintelor sale. Iata formularea noului PU: Conform principiului celei mai mari fericiri [] scopul ultim in raport cu care si pentru atingerea caruia toate celelalte lucruri sunt dezirabile (fie ca avem in vedere propriul nostru bine sau pe al altora) este o existenta scutita cat se poate de mult durere si bogata cat se poate de mult in delectari, atat sub aspect cantitativ, cat si calitativ. (II, 10) Aceasta noua formulare este precedata in paragraful 9 de faptul ca PU nu inseamna numai fericirea generala a agentului de referinta, ci maximizarea cantitatii de fericire a tuturor (II, 9). Moralitatea utilitarista[7] considera ca fiecare om are capacitatea de a invit sacrifica cel mai mare bine al lor pt binele altora.

PLACEREA INTELEASA CA UTILITATE

As vrea sa intreb ce se intelege prin placere si care esre relatia dintre placere si utilitate? Mill considera ca utilitatea este identica cu placerea . Dar cum pot doi termeni care au semnificatii diferite sa aibe in acelasi timp acelasi sens? Raspunsul si totodata intelegerea a ce am vrut sa zic prin fericirea si placerea sunt doi termeni diferiti le putem deduce din exemplul formulat de Valentin Muresan, in Utilitarismul lui J. S. Mill, in care vorbeste despre utilitatea unei operatii dentare, dar in acelasi timp neplacerea pe care o produce. Aceasta operatie este utila, insa nu este deloc placuta. La fel si in cazul in care orice produs cumparat este util in sensul ca provoaca placere producatorului datorita profitului, si avantaje cumparatorului.

John Stuart Mill

Pentru Mill utilitatea este principiu aciunile sunt corecte

fundamentul moralei. proporional cu

Conform tendina lor

acestui de a

promova fericirea i sunt incorecte n msura n care tind s produc inversul fericirii. Prin noiunea de fericire Mill nelege prezena plcerii i absena durerii, dar termenul de plcere trebuie neles ntr-o accepiune general care nu nseamn doar plcere fizic ci i plcerea frumosului, a decorativului, a delectrii. (John Stuart Mill) Mill nu abandoneaz teoria lui Bentham i accept utilitatea ca fiind un principiu al valorilor morale motiv pentru care o aciune poate fi judecat n funcie de fericirea pe care o aduce unui anumit numr de indivizi. Spre deosebire de Jeremy Bentham, Mill accentueaz diferena dintre plceri i imagineaz o ierarhie a plcerilor care ar sta la baza conceptului de fericire. Mill nu este un hedonist (hedonismul privit ca o doctrin a porcilor), el vorbete de dou categorii de plceri: trupeti i spirituale. Ultimele sunt dezirabile, cci spune acesta, sunt superioare calitativ plcerilor trupeti, deci implicit conduc la o fericire mai mare. Mill i construete propria viziune despre utilitarism avnd n vedere distincia bine personal - bine public. Acesta este un alt punct n care utilitarismul lui Mill se deosebete de cel al lui Bentham, motiv pentru care utilitarismul lui Mill este numit i Utilitarism altruist. Dei Mill este contient c un obiectiv ca acela de a ajusta binele personal n funcie de binele public este un demers dificil care nu poate fi atins cu uurin, el consider c sacri ficiul unui individ poate fi considerat cea mai nalt virtute. Mill sustine ca termenul moralitatii,il constituie folosul,utilul

individual,alegerea morala realizandu-se prin calcularea foloaselor unei situatii.El acorda prioritatea satisfactiilor intelectuale fata de cele senzoriale ,considerate inferioare;intelegand prin ,,fericire prezenta placerii sau absenta

suferintei iar prin ,,ne-fericire suferinta sau lipsa placerii,Mill arata ca atat pentru utilitarism cat si pentru alta doctrina,doua lucruri sunt dezirabile:fie placerea insasi si mijloacele pentru a o procura fie cai pentru a inlatura suferinta.Filosoful arata ca oamenii se deosebesc in functie de modul de a-si procura fericirea; exista cei care isi satisfac rapid si complet dorintele deci nivelul aspiratiei este scazut iar ceilalti avand un nivel al aspiratie mai inalt ,vor gasi greu fericirea dar vor invata sa suporte cu intelepciune si calm imperfectiunile.,,E bine sa fii un Socrate nefericit, mai degraba decat un imbecil multumit.