Etică şi morală

1. Etica descriptivă constă în studierea şi descrierea moralităţii indivizilor,

culturilor sau societăţii, în ansamblu; etica descriptivă compară diferite
sisteme morale, coduri de conduită, practici, credinţe, principii şi valori şi
furnizează materialul de bază pentru etica normativă.

2. Etica normativă încearcă, în mod sistematic, să ofere şi să justifice un sistem

moral coerent. Sistemul eticii normative este alcătuit atât din principiile şi
valorile morale de bază, cât şi din regulile morale specifice care guvernează
comportamentul oamenilor, recomandând acele acţiuni corecte şi morale şi
blamându-le sau interzicându-le pe cele incorecte sau imorale. Aceste reguli
şi valori reprezintă normele morale ale societăţii.

3. Etica aplicată – modalități de aplicare a principiilor, normelor etice în viața

de zi cu zi; cum devin ”practice” principiile teoretice?; conflicte și dileme etice?
 Etică şi morală

Etica normativă - ramura eticii preocupată să stabilească cum trebuie

sau ar trebui să fie lucrurile, cum să le evalueze, care lucruri sunt bune
sau rele, şi care acţiuni sunt drepte sau greşite

Normă – regulă, principiu (DEX: sumă de reguli recunoscute de

majoritatea unei colectivități ca obligatorii)

Urmăreşte să dezvolte un set de norme care ghidează comportamentul

uman, sau un set de norme de acțiune

prescrie standardele care desemnează caracteristicile bunei conduite,

corecte şi a relei conduite, greşite, putând fi privită şi ca o căutare, o
construcţie a unui mecanism ideal de testare a comportamentelor
corespunzătoare
 Etică şi morală

Una dintre clasificările normelor morale (cu importanţă practică pentru

etica în afaceri) este următoarea:
 1. Norme generale sau universale – sunt prezente în toate tipurile de
comunităţi umane, au durabilitate mare în timp şi influenţează întreaga
gamă de relaţii şi activităţi umane (exemple: cinstea, demnitatea,
sinceritatea, curajul, loialitatea, generozitatea);
 2. Norme particulare – se adresează unor comunităţi umane
determinate, cu o anumită variaţie în timp şi spaţiu, şi influenţează
relaţii sau activităţi umane particulare (exemple: normele vieţii de
familie şi normele morale specifice unor activităţi profesionale);
 3. Norme speciale – se manifestă în cadrul unor grupuri restrânse şi,
uneori, la ocazii speciale (exemple: normele de protocol, regulile de
etichetă în afaceri, codul manierelor elegante).
 Etică şi morală

Teorii etice normative

- consecinţionalismul (teorii orientate pe scop, consecinţe)

- Deontologice (teorii orientate pe datorii, pe ceea ce trebuie făcut in

orice imprejurare)
 Etică şi morală

Teorii etice normative - consecinţionalismul (teorii orientate pe

scop, consecinţe)

Utilitarismul - consideră că o acţiune este dreaptă/corectă dacă ea conduce

la cel mai mult bine pentru cel mai mare număr de oameni ("fericire" aici
este definită ca maximizare plăcerii şi minimizarea durerii)

o acțiune este morală dacă are ca consecință realizarea preferințelor,

scopurilor personale sau a intereselor câtor mai mulți oameni.

Originile utilitarismului: Epicur, filosofii liberali moderni Jeremy Bentham,

John Stuart Mill

valoarea morală a conduitei unei persoane poate fi determinată numai prin

consecinţele (efectele) comportamentului acesteia, respectiv beneficiile şi
satisfacţiile pe care aceasta le poate genera
 Etică şi morală

Utilitatea reprezintă măsura în care un obiect O este folositor

(util) unui individ X; cu alte cuvinte, este vorba de valoarea
asociată acestui obiect de către X; utilitatea asociată unui
obiect poate diferi de la individ la individ, în funcţie de
valorile acestuia, de contextul social în care evoluează şi de
resursele pe care le controlează
finalitatea utilitarismului este să asigure maximum de bine
pentru maximum de persoane (şi să minimizeze daunele sau
suferinţele, pe termen lung)
Aplicaţii în economie: analiza cost – beneficiu (exemplu: o
autostradă este utilă pentru toţi?)
 Etică şi morală

Teorii etice normative – deontologia (teorii orientate pe datorii)

Privesc morala ca fiind bazată pe principiile fundamental specifice ale obligaţiei.

“deon” – obligaţie, datorie

studiază natura fundamentală a obligaţiilor sau datoriilor

mai sunt denumite teorii ne-consecinţionaliste (nonconsequentialist) întrucât principiile obligaţiei sunt
obligatorii, independente de consecinţele care decurg din respectarea lor (de exemplu, este greşit să
nu ne îngrijim cât mai bine copiii, chiar dacă o asemenea opţiune poate genera economii financiare)

este o abordare a eticii care se concentrează pe corectitudinea sau incorectitudinea acţiunilor însăși
(propriilor acţiuni ale indivizilor), spre deosebire de corectitudinea sau incorectitudinea consecințelor
acestor acțiuni

o acţiune este morală doar când este făcută din raţiuni morale şi bune intenţii; datoria unui individ este
să facă ceea ce este corect din punct de vedere moral şi să evite ceea ce nu este corect din punct de
vedere moral, indiferent de consecinţele acţiunilor sale.
 Etică şi morală

Teorii etice normative – deontologia (teorii orientate pe datorii)

Variante

Teoria drepturilor morale (aşa cum este adoptată de Thomas Hobbes și John Locke), care susține că oamenii au,
în mod absolut, drepturi prin naştere

Acestea sunt
naturale, ele nefiind inventate sau create de guverne, ci dobândite prin însăsi existenţa umană
universale, neputând fi modificate de la o ţară sau epocă istorică la alta
egale, în sensul identităţii lor pentru toţi oamenii, indiferent de sex, rasă, religie sau existenţa unor
abilităţi ori dizabilităţi
inalienabile, ceea ce înseamnă că cineva nu poate fi deposedat de ele împotriva voinţei lui şi a legii

Aceasta teorie s-a dezvoltat în cele din urmă în ceea ce astăzi numim drepturile omului.
 Etică şi morală

Teorii etice normative – deontologia

(teorii orientate pe datorii)

Kant – imperativul categoric

Două formulări specifice:

I. Formula universalizării – indivizii ar trebui să acționeze numai conform

acelor principii pe care le pot dori totodată ca legi universale

Regula de aur: Comportă-te cu ceilalți așa cum ai vrea să se comporte ei

cu tine

II. Formula scopului în sine – oameni trebuie priviţi ca scopuri în sine,

niciodată ca mijloace în vederea unui scop
 Etică şi morală

 Etica aplicată

 Urmărește să transpună părțile teoretice ale eticii în situații reale

 Are drept scop utilizarea eticii formale în încercarea de a rezolva

probleme și dileme efective ale activităților curente

 Urmărește să ofere soluții pentru diferite contradicții ce pot să apară

- între teorie și practică
- între diferite concepte teoretice atunci când urmează a fi aplicate în
practică

 Domenii: Etica tehnologiei informațiilor/social media; Etica mediului; Etica

profesională; Etica în mass-media; Etica medicală și bioetica
 Etică şi morală

Etica aplicată. Etica noilor tehnologii, IT şi social media

Ramură a eticii aplicate care studiază și analizează impactul social și moral al integrării tehnologiilor
informaționale şi digitale în viața umană

S-a dezvoltat în ultimele decenii, odată cu progresul tehnologic din domeniul informaticii şi extinderii
comunicaţiilor digitale şi inteligenţei artificiale

Acest progres tehnologic a determinat schimbări majore în toate aspectele vieții sociale și economice
- la locul de muncă
- acasă
- în cadrul tuturor relațiilor interpersonale în general
OBS. Deși cantitatea de comunicare interumană a crescut, nu același lucru se poate afirma și
despre calitatea comunicării!!!

Utilizarea noilor tehnologii de comunicare determină apariția a numeroase probleme cu implicații de

natură etică, generate în special de decalajul creat între progresul tehnologic și evoluția cadrului
legislativ