STAKEHOLDER-II

Stakeholder-ii sunt acele persoane care au un interes legitim (o miză) în legătură cu o companie
și care pot afecta sau pot fi afectate de realizarea obiectivelor acelei companii.

În cele ce urmează vom analiza categoriile de stakeholderi dintr-o companie și vom detalia, pe
scurt, principalele relații ce se stabilesc între aceștia:

• Acționarii – miza lor sunt dividendele, care reprezintă recompensarea riscului pe care și l-au
asumat investind capital într-o companie. Un stakeholder care mai deține o miză aici este și
Statul, deoarece dividendele sunt venituri impozabile, iar impozitul pe dividende colectat
reprezintă un venit pentru Stat.

• Angajații – miza angajaților este de două tipuri:

Financiară – veniturile de natură salarială
Non-financiară – pachetul de beneficii – de ex. șansa de promovare, training-uri,
abonamente la sală de sport, asigurare medicală privată, teambuilding-uri, etc.
Miza angajaților în raport cu compania include și miza statului, care colectează
impozite, taxe și contribuții atât din partea angajatorilor, cât și a angajaților.

• Clienții și furnizorii – sunt o categorie de stakeholderi care facilitează creditarea comercială

a unei organizații, prin creditul client, respectiv creditul-furnizor.
Creditul-client reprezintă acordarea unor termene de plată de către furnizorul de
mărfuri sau prestatorul de servicii în favoarea partenerilor de afaceri. Pentru
întreprindere este o imobilizare, care încetinește viteza de rotație a fondurilor și
micșorează lichiditatea financiară.
Credit-furnizor - Credit prin care furnizorul livrează cumparatorului marfa cu
plata amanată (pe credit) pe baza împrumutului în bani pe care îl primește de la
o bancă, pe o perioadă determinată cu plata dobânzii convenite. Este o finanțare
bancară post livrare. Procedural, cumpărătorul va rambursa creditul conform
ratelor și scadențelor, convenite cu furnizorul, direct băncii care a împrumutat
pe furnizor.
Mizele clienților și ale furnizorilor vizează atât o componentă calitativă, cât și una
financiară. În mod evident, stakeholderul, statul, are și aici o serie de mize, în
condițiile în care toate tranzacțiile dintre diferiții parteneri de afaceri reprezintă
surse de venituri de Bugetul de Stat.

• Băncile – sunt acei stakeholderi, care furnizează o serie de produse financiare pentru a susține
activitatea unei companii. Dintre produsele bancare principale menționăm produsele de
creditare, respectiv cele de ddepozit. Aceste produse, la rândul lor, sunt purtătoare de miză
pentru stakeholder-ul, Stat. Dobânda pe care o percepe Banca pentru a oferi un credit,
reprezintă un venit pentru Bancă, care contribuie la constituirea profitului – în mod evident,
Statul este beneficiarul impozitului pe profit. Pe de altă parte, dobânda pe care Banca o bonifică
clientului companie pentru depozitele bancare pe care le deține, reprezintă un venit de natură
impozabilă pentru companie – Statul, din nou, beneficiază și în acest caz de venituri la Bugetul
de Stat, și deci, implicit, deține o miză, un interes.
• Statul – după cum menționam și anterior, Statul deține o miză în toate tranzacțiile care se
derulează între toți ceilalți stakeholderi dintr-o economie.
• Concurența – în condițiile economice actuale există o luptă continuă pe piață pentru a deține
o cotă cât mai mare din aceasta, pentru a avea un avantaj competitiv față de concurență.
Raportarea la acest tip de stakeholder este una permanentă pentru intrarea pe piață, și mai apoi,
pentru menținerea pe piață. Printre sursele principale ale avantajului competitiv ale unei
companii menționăm: calificarea capitalului uman, capacitatea de inovare, flexibilitatea unei
companii, capacitatea de adaptare la cerințele clienților, posibilitatea de a oferi prețuri
competitive, etc.

• Comunitatea – o primă miză a comunității în raport cu o companie, este promisiunea

dezvoltării economico-sociale oferite de un mediu de business competitiv. Existența mai
multor locuri de muncă, a unor pachete salariale atractive, creșterea nivelului de trai sunt mize
pe care comunitatea le are față de o companie. Mai mult, în condițiile dezvoltării economico-
sociale a unei regiuni, Statul trebuie să intervină, în baza impozitelor, taxelor și contribuțiilor
mai mari colectate și să ofere bunuri și servicii publice, pe măsura gradului de dezvoltare a
zonei (educație, sănătate, infrastructură, etc.). Un posibil beneficiu pentru comunitate ar putea
reprezenta și programele de responsabilitatea socială corporativă. Pe lângă beneficiile aduse de
companii, în mod evident, pot apărea și o serie de costuri pentru comunitate, cum ar fi: poluare,
defrișări, supraaglomerare, etc.

Alți stakeholderi: sindicatele, mass-media, partidele politice, ONG-urile, etc...