CAPITOLUL 6

CLASIFICAREA INSECTELOR

Filogenia insectelor. Insectele îşi au originea dintr-un miriapod

necunoscut, vecin cu simlele şi din trunchiul miriapodelor – chilopode, şi este
grupul cel mai vast, cuprinzând aproximativ 4/5 din numărul speciilor de animale
cunoscute pe glob. După Tuxen (1968) insectele inferioare (Apterygota) sunt
adevărate insecte şi nu au afinităţi cu symphylele, iar Rieket (1968) arată că
insectele datează din Silurian şi ele au fost la început acvatice.
Clasificarea insectelor
Clasa Insecta (Hexapoda) se împarte în două subclase: Apterygota şi
Pterygota, care cuprinde 32 de ordine, cu numeroase subordine, superfamilii şi
familii.
Subclasa Apterygota – cuprinde insecte inferioare, lipsite de aripi, cu
metamorfoză incompletă de tip epimetabola. Această subclasă cuprinde 4 ordine:
Collembola, Protura, Diplura şi Tysarura.
Speciile care prezintă importanţă pentru plantele cultivate fac parte din
ORDINUL COLLEMBOLA. Acestea sunt insecte mici (0,3-10 mm) cu capul
ortognat. Aparatul bucal este adaptat pentru rupt şi masticat sau înţepat şi supt.
Trăiesc în răsadniţe, sere, ciupercării, frunzarul pădurilor. Familiile mai importante
ale ordinului sunt: Hypogastruridae (Hypogastrura manuabrialis – dăunător al
culturilor de ciuperci); Rotomidae (Isotomus palustris – dăunător în ghivecele de
flori).

Partea din dreapta (a,b), Reprezentanţii din ord. (Collembola):

a – Hypogastrura armata Nic.(după Obenberger) b – Folsomia fimentaria ullb. (după Börner).
Partea din stânga Thermobia domestica Pack. (după Stach).

Subclasa Pterygota – cuprinde insecte superioare, caracterizate prin

prezenţa aripilor, existând însă şi forme aptere. Se împarte în două diviziuni:
Exopterygota cu dezvoltare hemimetabolă şi Endopterygota.
Principalele specii dăunătoare aparţin ordinelor: Orthoptera,
Thysanoptere, Heteroptera şi Homoptera, fiind ordine care cuprind insecte cu
dezvoltare incompletă.
 Clasificarea insectelor

ORDINUL ORTHOPTERA – cuprinde insecte cunoscute în popor sub

numele de lăcuste, cosaşi, greieri, de talie mijlocie sau mare. Capul este ortognat,
mai rar hipognat. Aparatul bucal este adaptat pentru rupt şi masticat. Aripile
anterioare sunt pergamentoase (tegnine), iar cele posterioare sunt membranoase.
La majoritatea speciilor picioarele posterioare sunt conformate pentru sărit, iar cele
anterioare uneori sunt adaptate pentru săpat. Posedă organe de stridulaţie şi
timpanale. Regimul de hrană este fitofag, rareori zoofag. Cuprinde subordinele
Eurrisfera, cu familiile Tettigoniidae; Tettigonia viridissima; fam. Gryllidae: Gryllus
desertus, Gryllus campestris; fam. Gryllotalpidae: Gryllotalpa gryllotalpa.
Subordinul Caelifera – cu familiile: Acrididae (Docio staurus marocanus,
Locusta ,migratoria), Cantatopidae (Calliptamus italicus).

ORDINUL THYSANOPTERA cuprinde insecte cunoscute sub numele de

tripşi. Au corpul alungit şi turtit de dimensiuni mici (0,5-5 mm). Capul este hipognat,
iar aparatul bucal pentru înţepat şi supt. Aripile sunt membranoase, lungi, înguste
şi cu franjuri pe margini. Regimul de hrană este fitofag.
Subordinul Terebrantia – tripşi cu ultimul segment abdominal ascuţit,
ovipozitarul scurt. Cuprinde familiile:
- Thripidae – Heliothrips haemorroidalis, Anaphotherips vitis.
Sub. Tubulifera – au ultimul segment abdominal alungit în formă de tub,
lipsiţi de ovipozitor.

a – Tripsul tutunului (Tripsci tabaci Lind.) (după C. Manolache şi Boguleanu);

b – Haplotthrips aculeatus Fabr. (după Keilbach)

Fam Phloeothripidae – Haplotrips tritici.

ORDINUL HETEROPTERA – ploşniţe.
Sunt insecte de mărimi variabile, cu capul hipognat. Aparatul bucal adaptat
pentru înţepat şi supt. Au 2 perechi de aripi; cele anterioare chitinizate şi
membranoase numite “hemielitre”, iar cele posterioare membranoase.
Subordinul Gymnocerata – cuprinde ploşniţe care duc viaţă terestră sau pe
suprafaţa apelor. Antenele sunt mai lungi decât capul, vizibile, alcătuite din 4-5
articole. Picioarele sunt adaptate pentru mers.
Fam. Scutelleriade – Eurygaster sp.
Fam. Pentatomidae – Aelia sp., Eurydema ornata
40
 Clasificarea insectelor

Fam. Tingitidae – Stephaeitis pyri.

ORDINUL HOMOPTERA (cicade, păduchi de frunze, păduchi ţestoşi).
Sunt insecte de diferite mărimi cu capul hipognat cu aparatul bucal pentru înţepat
şi supt. Aripile de aceeaşi consistenţă de obicei membranoase sau pergamentoase
în poziţie de repaus, aripile sunt aşezate în formă de acoperiş. Metamorfoza este
incompletă, iar regimul de hrană fitofag.
Cuprinde următoarele familii:
- Membracidae – Ceresa bubalus;
- Cicadellidae – Macrosteles laevis;
- Psyllidae – Psylla sp.;
- Aleuroidae – trialleurodes
vaporariorum;
- Aphididae – Aphis pomi, Myzodes
persicae, Myzus cerasi, Halopterus
pruni, Cerosipha gossypii;
- Eriosomatidae – Eriosoma lanigerum;
- Phylloxeridae – Phylloxera vastatrix;
- Pseudococcidae – Pseudococcus sp.;
- Diaspididae – Quadraspidiotus
perniciosus, Q. ostraeformis,
Epidiaspis betulae, Aulocapsis rosae;
- Lecanidae – Parthenolecanium corni,
Pulvinaria vitis, Lecanium hespiridum.
Diviziunea Endopterygota – cuprinde
insecte cu metamorfoză completă la care larvele
se deosebesc de adulţi. Din această diviziune fac
parte ordinele: Hymenoptera, Coleoptera,
Strepsiptera, Megaloptera, Raphidioptera,
Planipenia, Mecoptera, Trichoptera, Lepidoptera,
Diptera.
Specii importante pentru culturile agricole
se întâlnesc în ordinele:
Ordinul Hymenoptera – viespi, albine,
furnici. Sunt insecte de dimensiuni variabile, cu
capul ortognat, ochii compuşi sunt bine dezvoltaţi.
Antenele sunt diferit conformate, mai frecvent
filiforme sau genunchiate. Aripile sunt
membranoase, uneori pot fi reduse. Aripile
posterioare sunt mai mici decât cele anterioare.
Abdomenul este mobil, cu primul segment
contopit cu metatoracele. Femelele au ovipozitar, Partea de sus – Psylla mali
dar la unele familii acesta este transformat în ac Schmdb. (după E.Dobreanu şi C.
Manolache)
cu venin. Dezvoltarea este completă. Larvele sunt Partea de jos – Neobemisia
de diferite tipuri, mai frecvent polipode şi apode. paveli Zahr. (după E.Dobreanu şi
Pupa este liberă, cel mai adesea închisă într-un C. Manolache)
cocon mătăsos.
Subordinul Calastogastra cuprinde himenoptere cu abdomenul sesil,
ovipozitarul are, în general, aspect de fierăstrău. Larvele au capsula cefalică bine
41
 Clasificarea insectelor

dezvoltată şi adesea au picioare abdominale. Cuprinde specii cu regim de hrană

fitofag, grupate în familiile: Pamphillidae – Neurotoma sp.
Cephidae – Cephus pygmeus, Ianus Compressus.
Tenthredinidae – Athalia rosae, Haplocampa minuta, Caliroa linacina.
Sub. Clistogastra – cuprinde himenoptere cu abdomenul separat de torace
printr-o porţiune îngustă, fie că este pedunculat fie că este sesil. Trochanterul este
mono sau biarticulat. Ovipozitorul este în formă de ac. Larvele sunt apode.
Regimul de hrană este în principal zoofag uneori fitofag.
Familiile: Braconidae (Apanteles, Aphidius), Ichneumonidae (Pimpla,
Tersilochus), Chalcididae Eurytomidae (Eurytoma), Aphelinidae (Aphelinus mali,
Prospaltella), Vespidae (Vespa), Formicidae (Formica, Lasius, Myrmica), Apoidea
(Apis Bombus).

Ordinul Coleoptera – cuprinde în general gândaci de mărimi diferite

(0,1-150 mm). Capul este prognat,ortognat sau hipognat. Antenele sunt
pluriarticulate, alcătuite din 11 articole. Aparatul bucal este adaptat pentru rupt şi
masticat. Aripile anterioare sunt puternic chitinizate şi poartă numele de elitre, iar
cele posterioare sunt membranoase. Picioarele sunt adaptate pentru alergat, sărit,
săpat sau înot. Metamorfoza este holometabolă, rareori hipermetabolă. Larvele
sunt campodeiforme, eruciforme, melolontoide, uneori apode. Regimul de hrană
este foarte variat, existând specii fitofage, zoofage, necrofage, coprofage. Până în
prezent sunt descrise peste 250 de specii grupate în 2 subordine:
- Subordinul Adephaga – cuprinde coleoptere care au în general 3
perechi de palpi. Antenele sunt homonome, de regulă setiforme sau
filiforme. Elitrele sunt bine dezvoltate, iar aripile membranoase, adesea
scurtate şi cu nervaţia de tip carabid. Tarsele sunt pentamere. Regimul
de hrană este în general carnivor. Cuprinde familiile: Cicindelidae
(repezi) – Cicindela campestris; Carabidae – la care majoritatea
reprezentanţilor sunt specii zoofage (prădătoare). Speciile fitofage sunt
foarte rare: (Zabrus tenebrioides); Fam. Dytiscidae – insecte acvatice
(Dytiscus, Cybester).
- Subordinul Polyphaga – cuprinde coleoptere cu 2 perechi de palpi.
Antenele sunt de diferite forme. Tarsele alcătuite din 3-5 articole.
Regimul de hrană este foarte variat. Cu importanţă pentru agricultură
sunt familiie: Lethridae – Lethrus apterus, Elateridae – gândaci
pocnitori sau fauri ale căror larve sunt cunoscute popular sub
denumirea de viermi sârmă. Majoritatea sunt specii dăunătoare
(Agriotes lineatus, A. ustulatus, Athous, Corymbites); Nitidulidae –
Meligethes sp.; Tenebrionidae – Opatrum sabulosum, Tenebrio
confusum, Tribolium sp.; Coccinelidae (buburuze) – Coccinella 7
punctata, Adalia bipunctata (specii zoofage - prădătoare) şi
Subcoccinella 24 punctata – specie fitofagă.
Scarabeidae – larvele sunt cunoscute sub denumirea de viermi albi cu
corpul cilindric, îngroşat şi moale, înconvoiat spre partea ventrală. Există specii
extrem de dăunătoare culturilor, cum ar fi: Anoxia villosa, Anisoplia sp.,
Melolontha, Anomala solida, polyphylla fullo.

42
 Clasificarea insectelor

Carambycidae (croitori) – adulţii au organe de stridulaţie. Larvele sunt

apode, trăiesc în lemn sau rădăcinile plantelor legumicole (Cerambyx cardo,
Phatoecia icterica).
Crysomelidae – gândaci lucioşi - sunt insecte cu corpul metalic lucios,
antene filiforme sau cu ultimele articole puternic îngroşate tarsele tetramere. Unele
specii Haticinae au femurele posterioare îngroşate adaptate pentru sărit. Speciile
dăunătoare ale familiei sunt: Leptinotarsa decemlineata, Oulema melanopus,
Entomoscelis adonidis, Cassida nebulosa, Phyllotreta atra, Aphytona euphorbiae.
Curculionidae – gărgăriţe – sunt insecte cu corpul alungit în formă de
rostru, cu antenele clavate şi geniculate, iar larvele apode. Specii dăunătoare sunt:
Bothynoderes punctiventris, Rhynchites bacchus, Anthonomus pomorum, Apion
apricans.
Scolytidae – cari sau gândaci de scoarţă - Ruguloscolytus rugulosus.

ORDINUL LEPIDOPTERA – cuprinde insecte de mărimi variabile (1-60

mm). Corpul este acoperit cu perişori şi solzi de diferite mărimi. Capul este
hipognat. Aparatul bucal adaptat pentru supt. Aripile membranoase acoperite cu
solzi. Larvele sunt polipode şi sunt cunoscute sub numele de omizi, iar pupele sunt
obtecte (mumii). Metamorfoza este completă. Acest ordin cu peste 100.000 de
specii cuprinde 2 subordine: Jugata şi Frenata.
- Subordinul Jugata – cuprinde fluturi cu nervaţia asemănătoare la cele
2 perechi de aripi, iar “jugumul” este mai mult sau mai puţin dezvoltat.
Cuprinde familia Hepialidae (Hepialus humuli – dăunător la cânepă,
hamei);
- Subordinul Frenata – fluturi, la care aripile anterioare diferă ca formă şi
nervaţie faţă de cele posterioare, iar jugul lipseşte. Cuprinde 77 de
familii, dintre care cele cu importanţă economică sunt:
Coccidae – cuprinde fluturi nocturni, de mărimi mijlocii, iar larvele trăiesc în
lemn (Cossus cossus, Zeuzera pyrina);
Tineidae – ale căror larve atacă produsele vegetale sau animale depozitate
(seminţe, zarzavaturi uscate, stofe de lână, piei). Speciile sunt: Nemapogon
granellus, Tinea pellionella.
Tortricidae – fluturi mici, cu larve polipode care se dezvoltă în fructe,
frunze, rădăcini, fiind cunoscute ca dăunătoare la pomi, viţă de vie, plante
industriale, legume (Laspeyresia pomonella, Grapholitha funebrana, G. nigricana,
G. delineana, Labesia botrana, Eupoecilia ambiguella, Sparganothis pilleriana).
Pyralidae – Homoeosoma nebulella, Plodia interpunctella, Ostrinia
nubilalis.
Lymantriidae – Lymantria dispar, Hypogymna mario.
Noctuidae – fluturi nocturi, de culoare brun-cenuşie: Agrotis segetum,
Mamestra brassicae, Helicoverpa armigera, Hadena basilinea.
Geometridae (cotari) – Erannis defoliaria, Abraxas grossulariata.
Pieridae – Aporia crataegi, Pieris brassicae.
Ordinul Diptera (muşte, ţânţari). Insecte mici şi mijlocii cu capul ortognat
mai rar prognat sau hipognat. Aparatul bucal adaptat pentru înţepat şi supt, înţepat
şi lins sau lins. Au numai aripi anterioare, cele posterioare fiind reduse la rudimente
denumite haltere. Tarsele sunt alcătuite din 5 articole, ultimul articol este prevăzut
cu gheare şi cu formaţiuni adezive (pulvili, arolium). Larvele sunt apode, iar pupele
43
 Clasificarea insectelor

coarctate. Dezvoltarea este holometabolă, iar regimul de hrană poate fi zoofag sau
fitofag. Diptera cuprinde 4 subordine:
- Subordinul Nematocera – cu familiile: Tipulidae (ţânţari) – Tipula
paludosa; fam. Cecidomyidae – Majetiola destructor, Contarieia
medicaginis, C. tritici.
- Subordinul Brachycera – Fam. Trypetidae – la care larvele trăiesc în
fructe, flori, tulpini, muguri. Unele specii produc gale (cecidii):
rhagoletis cerasi, Ceratitis capitata; Fam. Chloropidae – Oscinela frit,
Chlorops pumilionis; Fam. Agromyzidae – cu specii fitofage miniere ca:
Phytomyza, Liriomyza trifolii; Fam. Anthomyidae (Muscidae) –
Chortophila brassicae, Hylemyia antigua, Delia sp.

44