Ionel Brătianu, Austro-Ungaria și

Rusia
u siguranță, liberalul Ionel Brătianu a fost unul dintre cei mai talentați
oameni politici ai României. Abilitățile lui de diplomat au fost recunoscute și
de marii lideri ai Europei. Însă pe lângă aceste calități, Brătianu a mai fost
înzestrat cu un excelent simț de a anticipa anumite evenimente politice și a
acționa în consecință. Episodul întâlnirii din iunie 1914 cu ministrul de
Externe rus devoalează câteva dintre calitățile lui Ionel Brătianu și modul să
de a reacționa.

Accentuarea politicii de maghiarizare a românilor din Transilvania de la sfârșitul

secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, criza bosniacă și războaiele
balcanice au îndepărtat tot mai mult România de Puterile Centrale și în special de
Austro-Ungaria.

Opinia publică românească era tot mai atentă și reacționa tot mai puternic la
suferințele românilor de peste Carpați, în preajma Primului Război Mondial. Deși
membră din 1883 a Triplei Alianțe (Germania, Austro-Ungaria, Italia), interesele
României intrau tot mai mult în coliziune cu politica promovată de autoritățile
austro-ungare.

De altfel, Ionel Brătianu a fost unul dintre primii politicieni români care s-a
manifestat vizibil și a luat atitudine față de modul în care îi oprima Austro-Ungaria
pe românii aflați în Transilvania.

Mai mult, încă de la sfârșitul lunii noiembrie 1912, pe când liberalii se aflau în
opoziție, Ionel Brătianu a dezvăluit felul în care vedea el evoluția Austro-Ungariei,
și modul în care trebuiau să acționeze liberalii atunci când vor reveni la putere:

Va veni o zi când edificiul austro-ungar se va dărâma și când elementele disparate

din care este compus se vor îndrepta spre aspirațiile lor; pentru această zi trebuie să
fim pregătiți să primim pe frații noștri din Transilvania, fără ca nimeni să se poată
opună la aceasta și în acest sens sprijinul Rusiei ne poate servi”, i-a spus atunci
Ionel Brătianu lui Camille Blondel, ambasadorul francez la București.
Reorientarea politicii externe
Ajuns din nou în fruntea guvernului la începutul anului 1914, Brătianu începe să
inițieze o ameliorare a relațiilor cu Rusia. Mai mult, va profita de vizita făcută la
Constanța de către țarul Nicolae al II-lea și de ministrul său de Externe Serghei
Sazonov, 11/24 iunie 1914, cu puține zile înainte de atentatul de la Sarajevo.

Dacă întâlnirea între regele României și țarul Rusiei a avut un caracter protocolar,
nu la fel au stat lucrurile în convorbirile purtate ulterior de Brătianu cu Sazonov,
după ce ministrul de Externe rus și-a prelungit vizita în România.

Discuțiile cu Sazonov sunt primii pași concreți pe care Brătianu i-a întreprins spre
a părăsi alianța cu Austro-Ungaria și bineînțeles pe cea cu Puterile Centrale.

La întrebare lui Sazonav adresată premierului român asupra atitudinii pe care

România ar adopta-o în cazul unui război ruso-austriac, Brătianu a dat un răspuns
prudent:

Atitudinea României în acest caz va depinde de circumstanțele ce ar fi motivat

trecerea Rusiei la o acțiune militară împotriva Austro-Ungariei, cât și de ceea ce
vor cere interesele României”.

Ionel Brătianu nu i-a spus lui Sazonov care erau interesele României, dar a făcut un
gest direct de a-i arata drumul pe care dorește ca România să meargă. Prim-
ministrul român l-a luat pe Sazonav la o plimbare cu automobilul de la Predeal,
unde avea o vilă de vacanță, până pe Valea Timișului, depășind frontiera româno-
austro-ungară și ajungând astfel, conform șefului diplomației vieneze, „pe terenul
înfierbântat al Transilvaniei”.

Peste doar o lună zile de la acestă întâlnire începea Primul Război Mondial. Chiar
și așa, Brătianu nu a intrat în război de partea Antantei până ce nu a obținut garanții
scrise pentru protejarea drepturilor României asupra teritoriile locuite de românii
din Austro-Ungaria. Toate aceste negocieri au mai durat doi ani.