Satelit artificial

Istoric

Satelitul Sputnik 1

Primul satelit artificial, Sputnik 1 a fost lansat de U.R.S.S. la 4 octombrie 1957, de pe cosmodromul
Baikonur, Kazahstan. A efectuat 1410 rotații în jurul Terrei, timp de 94 de zile, după care a intrat în
atmosfera terestră și s-a dezintegrat prin ardere.
La 3 noiembrie 1957 se lansează Sputnik 2, care avea la bord primul animal viu, câinele Laika, prima ființă
vie care a ajuns în spațiu. Acest satelit a stat în spațiu 163 de zile, timp în care a efectuat 2370 de rotații
circumterestre.
Primul satelit de comunicații, SCORE (Signal Communications by Orbiting Relay Equipment), capabil să
stocheze și să transmită mesaje vocale cu ajutorul unei benzi magnetice, a fost lansat de S.U.A. în anul
1958. Prima transmisiune directă de televiziune, a fost efectuată de satelitul Syncom 3 de la Jocurile
Olimpice de vară din 1964 de la Tokyo.
Telstar1, lansat de compania AT&T în 1962, a fost unul dintre primii sateliți activi pentru comunicații. A
transmis primele emisuni de televiziune în direct între S.U.A., Europa și Japonia. De asemeni a transmis
convorbiri telefonice și redarea câtorva sute de stații radio.
Astăzi cea mai mare construcție aflată în spațiu este Stația Spațială Internațională, care este permanent
locuită de 3 astronauți și orbitează Pământul la o altitudine de circa 350 km.
Alte nave spațiale au devenit sateliți artificiali după ce au ajuns la destinație (sondele de tipul MRO, aflate
în orbita marțiană, sonda Cassini (Saturn), Galileo (până în 2003 a orbitat sistemul jovian) etc.
La momentul actual pe orbita Pământului sunt plasați 975 de sateliti artificiali funcționali sau nefuncționali.
Un satelit cu o astfel de orbită trece pe deasupra unui punct al Pământului în același moment în care
Soarele este în aceeași poziție pe cer. Acesta are o orbită retrogradă (în sensul acelor de ceasornic), la un
unghi de aproximativ 98° față de Ecuator. Această orbită este folosită de către sateliții care fotografiază
diferite zone ale Terrei, deoarece Soarele va fi mereu la același unghi față de locul fixat pe sol.

Tipuri de sateliți artificiali

Sateliții artificiali pot fi clasificați după tipul orbitei pe care o au în jurul Pământului:

Sateliți artificiali cu orbită joasă (LEO – Low Earth Orbit)

[modificare | modificare sursă]
Aceștia orbitează deasupra Pământului la distanțe cuprinse între 150 și 2000 Km. O rotație completă este
efectuată în 90 minute, iar timpul în care un punct aflat pe Pământ are vizibilitate directă cu satelitul este de
15 minute. Întârzierea și atenuarea semnalelor transmise, sunt reduse. Timpul de viață se limitează de la
câteva luni, la maxim un an. În prezent, se află 470 sateliți cu orbita joasă.
 Sateliți artificiali cu orbită medie (MEO – Medium Earth
Orbit)
Orbitează pe orbite eliptice dispuse deasupra polilor sau deasupra Ecuatorului la distanțe cuprinse între
10.000 și 20.000 Km. Timpul în care un punct aflat pe Pământ are vizibilitate directă cu satelitul este 120 ...
360 de minute. Întârzierea și atenuarea semnalelor transmise prin acest tip de sateliti, sunt destul de mari.
Sunt utilizați în special în rețele GPS și pentru comunicații de voce și date. La momentul actual pe orbita
Pământului se află 69 sateliți cu orbita medie.

Sateliți artificiali cu orbită geostationară (GEO –

Geostationary Earth Orbit)
Sateliții geostaționari sunt plasați pe orbite situate deasupra Ecuatorului la distanța fixă de 35.786 Km. Se
rotesc cu aceeași viteză și în același sens cu Pământul. Un satelit geostaționar poate acoperi în orice
moment 42,2% din suprafața planetei. Timpul în care un punct aflat pe Pământ are vizibilitate directă cu
satelitul este de 24 de ore. Întârzierea și atenuarea semnalelor transmise, sunt foarte mari, iar costurile de
plasare a acestor sateliți pe orbită sunt de asemenea foarte mari. Sunt utilizați în general pentru
comunicații de orice tip, supravegherea militară sau meteorologică. Pe orbita Pământului se afla 423 sateliți
cu orbita geostaționară.

Sateliți artificiali cu orbita polară

Sateliții cu orbite polare orbitează Pământul la unghiuri de 90° față de Ecuator și față de poli. Doi astfel de
sateliți aparținând National Oceanic and Atmospheric Administration (NOAA), furnizează informații despre
vreme pentru toate zonele la fiecare 6 ore. Aceștia realizează hărți ale nivelului de ozon al atmosferei,
incluzând și zonele de deasupra polilor. De asemenea, sunt utilizați pentru a studia defrișările forestiere.

Orbita de sincron solară

Sateliți artificiali cu orbita de sincron solară

Un satelit cu o astfel de orbită trece pe deasupra unui punct al Pământului în același moment în care
Soarele este în aceeași poziție pe cer. Acesta are o orbită retrogradă (în sensul acelor de ceasornic), la un
unghi de aproximativ 98° față de Ecuator. Această orbită este folosită de către sateliții care fotografiază
diferite zone ale Terrei, deoarece Soarele va fi mereu la același unghi față de locul fixat pe sol.