Satelit artificial

Sateliții artificiali sunt obiecte create de om, care sunt lansate în spațiu și
orbitează un corp ceresc. Orbita lor trebuie să fie relativ stabilă pe o perioadă mai
mare de timp pentru ca sensul de "satelit" să se păstreze.
În marea lor majoritate, sateliții artificiali sunt nave robotice folosite pentru
comunicații, supraveghere, și orbitează în jurul Pamantului. Sateliții sunt folosiți
pentru un număr mare de scopuri. Există sateliți de observare a Pământului civili și
militari, sateliti de comunicatii,sateliti de navigatie, sateliti meteorologici si sateliti
de cercetare. Statiile spatiale și navele spatiale cu echipaj uman pe orbită sunt, de
asemenea, sateliți.

Un satelit primește semnalul de la o stație emițătoare de pe Pământ (uplink) care

amplifică și retransmite semnalul spre o stație de recepție (downlink), la o
frecventa diferită.
Primii sateliți au fost proiectați pentru a opera în mod pasiv, aceștia serveau doar
la a reflecta semnale care erau direcționate spre ei de către stațiile de pe Pământ.
Semnalele erau reflectate în toate direcțiile, astfel încât să poată fi recepționate de
către stațiile aflate la sol.
În prezent, sateliții folosesc exclusiv sisteme de operare active, în care fiecare
poartă propriul echipament transmisie-recepție. Sateliții folosesc benzi de
frecvență de aproximativ 6 GHz.

Primul satelit artificial, Sputnik a fost lansat de U.R.S.S. la 4 octombrie 1957, de pe

cosmodromul Baikonur, Kazahstan. A efectuat 1410 rotații în jurul Terrei, timp de
94 de zile, după care a intrat în atmosfera terestră și s-a dezintegrat prin ardere.

Sputnik 1 a fost primul satelit artificial care a orbitat în jurul Pamantului, lansat de
Uniunea Sovietica la data de 4 octombrie 1957, la 19h 29 min 34 s UTC și pus pe
orbita la 19 h 33 min 48 s, de la Cosmodromul Baikonur, aflat în Kazahstan.
Satelitul a fost plasat pe o orbita eliptica joasa.

Inițial, politicienii și militarii sovietici voiau rachete intercontinentale în cadrul

confruntării lor cu Occidentul.

La 3 noiembrie 1957 se lansează Sputnik 2, care o avea la bord primul animal viu,
câinele Laika, prima ființă vie care a ajuns în spațiu. Acest satelit a stat în spațiu
163 de zile, timp în care a efectuat 2370 de rotații circumterestre.

Caracteristici

Satelitul artificial conține sisteme tehnice complexe folosite pentru mentinerea

stației:

Sursă de energie electrică

Un satelit își produce puterea necesară pe toată durata misiunii. Cea mai folosită
sursă este o combinație a celulelor solare cu reîncarcarea bateriilor. Panourile
solare fotovoltaice sunt de dimensiuni mari pentru a produce puterea de care are
nevoie satelitul.

Control termic
Sateliții folosesc radiatoare în formă de panouri pentru a preveni supraîncălzirea
de la Soare a unor elemente; satelitul se poate roti astfel încât căldura să fie
repartizată pe toată suprafața.

Orientare și corectarea traiectoriei

Orientarea unui satelit este direcția spre care sunt îndreptate principalele sale
componente (panourile solare sunt menținute spre Soare, antenele și senzorii
sunt orientați spre stațiile de la sol, telescoapele sunt direcționate spre obiectele
astronomice etc.). Una din metodele folosite pentru orientare este folosirea unor
mici motoare cu reactie, și a unor magneti ce interacționează cu campul magnetic
al Pământului.

Protecția de radiațiile cosmice

Sateliții trebuie să suporte efectele unui mediu ostil din spațiul cosmic cum ar fi
efectul radiatiilor și, uneori, impacturile cu micrometeoriti, în special în timpul
misiunilor de durată.
Emițătoare și receptoare radio
Fiecare satelit emite folosind un cod unic PRN (Pseudo Random Noise Code), de
recunoaștere, putându-i-se stabili astfel cu precizie locația.

Tipuri de sateliți artificiali

Sateliții artificiali pot fi clasificați după tipul orbiteipe care o au în jurul

Pamantului:

Sateliți artificiali cu orbita joasa (LEO – Low Earth Orbit)

Aceștia orbitează deasupra Pământului la distanțe cuprinse între 150 și 2000 Km.
O rotatie completă este efectuată în 90 minute, iar timpul în care un punct aflat pe
Pământ are vizibilitate directă cu satelitul este de 15 minute. Întârzierea și
atenuarea semnalelor transmise, sunt reduse. Timpul de viață se limitează de la
câteva luni, la maxim un an. În prezent, se află 470 sateliți cu orbita joasă.

Sateliți artificiali cu orbita medie (MEO – Medium Earth Orbit)

Orbitează pe orbite eliptice dispuse deasupra polilor sau deasupra Ecuatorului la
distanțe cuprinse între 10.000 și 20.000 Km. Timpul în care un punct aflat pe
Pământ are vizibilitate directă cu satelitul este 120 ... 360 de minute. Întârzierea și
atenuarea semnalelor transmise prin acest tip de sateliti, sunt destul de mari. Sunt
utilizați în special în rețele GPS și pentru comunicații de voce și date. La momentul
actual pe orbita Pământului se află 69 sateliți cu orbita medie.

Sateliți artificiali cu orbita geostationara (GEO – Geostationary Earth Orbit)

Sateliții geostaționari sunt plasați pe orbite situate deasupra Ecuatorului la
distanța fixă de 35.786 Km. Se rotesc cu aceeași viteza și în același sens cu
Pământul. Un satelit geostaționar poate acoperi în orice moment 42,2% din
suprafața planetei. Timpul în care un punct aflat pe Pământ are vizibilitate directă
cu satelitul este de 24 de ore. Întârzierea și atenuarea semnalelor transmise, sunt
foarte mari, iar costurile de plasare a acestor sateliți pe orbită sunt de asemenea
foarte mari. Sunt utilizați în general pentru comunicații de orice tip,
supravegherea militară sau meteorologică. Pe orbita Pământului se afla 423
sateliți cu orbita geostaționară.

Sateliți artificiali cu orbita polară

Sateliții cu orbite polare orbitează Pământul la unghiuri de 90° față de Ecuator și
față de poli. Doi astfel de sateliți aparținând National Oceanic and Atmospheric
Administration (NOAA), furnizează informații despre vreme pentru toate zonele la
fiecare 6 ore. Aceștia realizează harti ale nivelului de ozon al atmosferei, incluzând
și zonele de deasupra polilor. De asemenea, sunt utilizați pentru a studia
defrișările forestiere.

Sateliți artificiali cu orbita de sincron solară

Un satelit cu o astfel de orbită trece pe deasupra unui punct al Pământului în
același moment în care Soarele este în aceeași poziție pe cer. Acesta are o orbită
retrogradă (în sensul acelor de ceasornic), la un unghi de aproximativ 98° față de
Ecuator. Această orbită este folosită de către sateliții care fotografiază diferite zone
ale Terrei, deoarece Soarele va fi mereu la același unghi față de locul fixat pe sol.

Destinația sateliților

Sateliții sunt realizați pentru a servi unui anumit scop sau misiune.
• comunicații
• studierea Pământului
• avertizare timpurie
• radio amatori
• astrofizică
• meteorologie
• navigație/ GPS
• cercetare (spionaj), supraveghere și detecție de la distanță
• cercetare științifică
• alte scopuri

Sateliți de comunicații
Sateliții de comunicații sunt cei mai numeroși; sunt utilizați pentru a transmite
semnale audio-video și telefonice pe distanțe mari fără a fi necesare cabluri sau
relee de microunde. Din 1957 au fost lansați peste 500 sateliți de comunicații.
Principalele flote de sateliți de comunicații sunt cele care aparțin Intelsat
(telecomunicații generale), Inmarsat (comunicații maritime), Eutelsat, SES, S.A.,
Arabsat.
Sateliți de navigare și localizare
Sateliții de navigare și localizare permit cunoașterea poziției navelor,
automobilelor, rachetelor etc, echipate cu receptori radio speciali. Un asemenea
satelit emite continuu semnale radio către stația de recepție de la sol, care conțin
informații despre poziția satelitului. Cele mai cunoscute sisteme de navigație prin
satelit sunt GPS (S.U.A.), GLONAS (Rusia), Galileo (sistem de pozitionare) (Europa).

Sateliți meteorologici
Sateliții meteorologici furnizează informații despre prognoza meteorologică și
avertismente în legatură cu instabilitatea vremii. Sateliții meteorologici sunt o
componentă importantă a meteorologiei și climatologiei, dând posibilitatea
observării în timp real a fenomenelor atmosferice.

Sateliți militari
Majoritatea sateliților militari sunt similari celor civili, dar transmiterea datelor se
face codificat și decodificate de receptoare speciale aflate la sol. Există diferite
tipuri de sateliți militari conform misiunilor:
• recunoaștere, care utilizează tehnici de infrarosu, imagini optice radar
pentru instalații militare strategice, câmpuri de luptă
• comunicații pentru conexiuni militare, ascultarea telecomunicațiilor și
semnale radar
• monitorizare a flotelor marine, și identificarea navelor de razboi
• avertizare timpurie, echipați cu senzori pentru a detecta căldura emisă de
lansarea unei rachete balistice
• navigatie, pentru orientare precisă a rachetelor de croaziera și poziționarea
unităților militare
• informații meteo destinate misiunilor militare.

Sateliți științifici
Sateliții științifici pot furniza date privind Terra, mărimea și forma sa, dinamica
mărilor și oceanelor și a atmosferei. De asemenea, pot cerceta Soarele, Luna, alte
plante, comete, stele și galaxii. Telescopul spatial Hubble este un tip de satelit
științific, lansat în anul 1990. Unii sateliți științifici (sonde spatiale) orbitează și în
jurul altor corpuri cerești decât Pământul.

Proiect realizat de Zorlentan Andreas