Delfin

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jump to navigationJump to search
Delfin
Fosilă: 10–0 mln. ani în urmă
PreЄ
Є
O
S
D
C
P
T
J
K
Pg
N
Miocen – prezent

Tursiops truncatus

Clasificare științifică

Regn: Animalia

Încrengătură: Chordata

Subîncrengătură: Vertebrata

Clasă: Mammalia

Ordin: Cetacea

Subordin: Odontoceti

Familie:  Delphinidae
 Iniidae
 †Lipotidae
 Platanistidae
 Pontoporiidae
 Modifică text

Delfinii sunt mamifere cetacee marine înrudite cu balenele și marsuinii (Phocoena phocoena).
Există în jur de 40 de specii existente de delfini în 17 genuri diferite. Delfinii variază ca
dimensiune de la 1,7 m lungime și 50 kg (delfinii Maui), ajungând până la 9,5 m și 10 tone orca
sau balena ucigașă. Unele specii prezinta dimorfism sexual, unde masculii sunt mai mari decat
femelele.
Delfinii sunt răspândiți în întreaga lume, în special în apele puțin adânci din zonele de coastă.
Sunt animale carnivore, hrănindu-se cu pește și calmari. Delfinii cuprind familiile
existente Delphinidae (delfinii oceanici), Platanistidae (delfinul raului Indian), Iniidae(delfinul râului
Amazon) și Pontoporiidae și cea disparută Lipotidae (delfinul chinezesc sau baiji). Delfinii pe
lângă alte cetacee, fac parte din încrengătura Chordata. Cele mai apropiate rude vii ale
cetaceelor sunt hipopotamii care s-au abatut cu 40 de milioane de ani in urmă.

Cuprins

 1Originea numelui
 2Descriere
o 2.1Anatomie
o 2.2Fiziologie
o 2.3Somnul
 3Taxonomie
 4Evoluție
 5Specii de delfin din fauna României
o 5.1Delphinus delphis
o 5.2Tursiops truncatus
 6Referințe
 7Bibliografie
 8Legături externe

Originea numelui[modificare | modificare sursă]

Denumirea provine din greaca veche δελφίς (delphís - delfin),[1] cuvânt înrudit cu δελφύς -
delphys (buric).[2] Prin urmare, numele acestui animal poate fi interpretat ca „pește cu buric”.[3]

Descriere[modificare | modificare sursă]

Anatomie[modificare | modificare sursă]
Delfinii au corpul fusiform, hidrodinamic, adaptat înotului rapid. Înotătoarea puternică îi ajută la
propulsie în timp ce aripioarele pectorale și sistemul muscular al cozii asigură controlul direcției.
Aripioara dorsală, în cazul speciilor care au o asemenea aripioară, contribuie la menținerea
stabilității în timpul înotului.
Desi nu sunt la fel de flexibili ca focile, unii delfini pot sa inoate cu o viteza de 55,5 Km/h. Delfinii
isi folosesc dintii conici pentru a captura prada rapidă. Ei au un auz foarte bine dezvoltat, adaptat
atât pentru aer cat si in apa și este atat de bine dezvoltat incât unii dintre ei pot supravietuii chiar
daca sunt orbi. Unele specii sunt foarte bine adaptate pentru scufundari la adancimi foarte mari.
Acestia au un strat de grasime sub piele pentru a le ține cald in apa rece. Majoritatea speciilor
prefera apele mai calde a zonelor tropicale, dar cateva, ca delfinul balena( Right whale dolphin)
preferă climatele reci.
Deși variază în funcție de specie, culorile delfinilor se încadrează într-un tipar de bază compus
din tonuri de gri, de obicei cu partea dorsala de culoare mai închisă.
Creierul delfinilor este mare și foarte complex; și este diferit după structură de cele ale majorității
mamiferelor terestre.[4]
Delfinii se pot recupera rapid de la rănile suferite (cum ar fi mușcături de rechin) și doar în foarte
rare cazuri pot căpăta o infecție.[5]
Fiziologie[modificare | modificare sursă]
Perioda de gestație la delfini variază de la o specie la alta; la specia Sotalia fluviatilis ea durează
11–12 luni,[6] iar la orcă este de circa 17 luni.[7] De obicei, femela naște un singur pui de 50—60
cm.[8] Delfinii cresc încet și ajung la o durată de viață de 20—30 de ani.
Somnul[modificare | modificare sursă]
În general delfinii dorm doar cu o emisferă a creierului odată, apoi cu cealaltă, astfel menținându-
și conștiința necesară pentru a respira și a veghea de posibili prădători sau alte
primejdii.[9][10][11][12] În captivitate, s-a observat că delfinii pot intră în somn total, stare în care ambii
ochi le sunt închiși și individul nu reacționează la stimuli externi. În acest caz respirația este
automată și un reflex de bătaie din coadă menține individul cu orificiul nazal deasupra apei dacă
este necesar. Delfinii anesteziați inițial prezintă reflexul de a da din coadă.[13]

Taxonomie[modificare | modificare sursă]

Subordinul Odontoceti - „balene cu dinți”

 Familia Delphinidae, delfini oceanici


o Genul Delphinus:
 Delphinus capensis
 Delphinus delphis

o Genul Tursiops:
 Tursiops truncatus
 Tursiops aduncus

o Genul Lissodelphis:
 Lissodelphis borealis
 Lissiodelphis peronii

o Genu Sotalia:
 Sotalia fluviatilis

o Genul Sousa:
 Sousa chinensis
 Sousa chinensis chinensis
 Sousa teuszii

o Genul Stenella:
 Stenella frontalis
 Stenella clymene
 Stenella attenuata
 Stenella longirostris
 Stenella coeruleoalba

o Genul Steno:
 Steno bredanensis
 
o Genul Cephalorynchus:
 Cephalorhynchus eutropia
 Cephalorhynchus commersonii
 Cephalorhynchus heavisidii
 Cephalorhynchus hectori

o Genul Grampus:
 Grampus griseus

o Genul Lagenodelphis:
 Lagenodelphis hosei

o Genul Lagenorhyncus:
 Lagenorhynchus acutus
 Lagenorhynchus obscurus
 Lagenorhynchus cruciger
 Lagenorhynchus obliquidens
 Lagenorhynchus australis
 Lagenorhynchus albirostris

o Genul Orcaella:
 Orcaella heinsohni
 Orcaella brevirostris

o Genul Peponocephala:
 Peponocephala electra

o Genul Orcinus:
 Orcinus orca

o Genul Feresa:
 Feresa attenuata

o Genul Pseudorca:
 Pseudorca crassidens

o Genul Globicephala:
 Globicephala melas
 Globicephala macrorhynchus

 Familia Platanistoidea - delfini de fluviu


o Genul Inia:
 Boto (delfinul amazonian), Inia geoffrensis

o Genul Lipotes:
 Lipotes vexillifer (specie dispărută)

o Genul Platanista:
 Platanista gangetica
  Platanista minor

o Genul Pontoporia
 Pontoporia blainvillei
Șase specii din familia Delphinidae sunt numite „balene”, deși, strict vorbind, sunt delfini. Acestea
sunt:

 Peponocephala electra
 Orcinus orca
 Feresa attenuata
 Pseudorca crassidens
 Globicephala melas
 Globicephala macrorhynchus

Evoluție[modificare | modificare sursă]

Delfinii, împreună cu balenele și marsuinii, sunt descendenții unor mamifere terestre, cel mai
probabil din Ordinul Artiodactyl. Strămoșii delfinilor moderni s-au adăptat la viață acvatică, cu
aproximație, acum 50 de milioane de ani, în Eocen.
Scheletele delfinilor actuali prezintă în zona pelviană oase de dimesiuni mici, despre care se
crede că sunt vestigii ale membrelor inferioare. În octombrie 2006 a fost capturat în
apele Japoniei un delfin neobișnuit - acesta prezenta mici aripioare de o parte și de cealaltă a
zonei genitale, ceea ce i-a determinat pe cercetători să considere că acestea reprezintă o
dezvoltare mai proeminentă a oaselor vestigiale ale membrelor inferioare.

Specii de delfin din fauna României[modificare | modificare sursă]

Singurele trei specii de delfin care pătrund în Marea Neagră sunt Phocoena
phocoena (marsuinul, focena sau porcul de mare), Tursiops truncatus (afalinul sau delfinul mare
sau delfinul cu bot gros) și Delphinus delphis (delfinul comun). În zona litoralului românesc, cel
mai frecvent au fost întâlniți în zona Gura Portiței, pe adâncimi cuprinse între 35-45 m și în zona
Lacului Techirghiol pe adâncimi cuprinse între 30-40 m. Primăvara se apropie foarte mult de
țărm, intrând uneori după hrană în incinta portului Midia.
Până la ora actuală, au fost monitorizate în apele românești aproximativ 2300 de exemplare de
delfini din toate cele trei specii existente în Marea Neagră. Astfel, au fost observate în decursul
expedițiilor știintifice 500-700 exemplare de afalin (Turpsiops truncatus ponticus), 700-1000
exemplare de marsuin (Phocoena phocoena relicta) și 400-600 exemplare delfin comun
(Delphinus delphis ponticus).[14]
Anual, în jur de o sută de delfini eșuează pe litoralul românesc, majoritatea acestora deoarece
sunt prinși în năvoadele braconierilor.[15]
Delphinus delphis[modificare | modificare sursă]
Delphinus delphis are spatele sur-negricios cu reflexe verzui, laturi cenușii, abdomen albicios.
Botul este potrivit de alungit, mandibula depășește maxila, iar fruntea este puțin turtită în partea
anterioară. Se hrănește cu crustacei și cefalopode. Urmărește cârdurile de sardele, hamsii și
pești zburători. Are o lungime cuprinsă între 1,5-1,8 m și o greutate de până la 55 kg (în cazuri
excepționale poate ajunge la 100 kg). Durata maximă de viață a indivizilor acestei specii este de
22 de ani (masculi) și 20 de ani (femele). Trăiește de-a lungul coastei, la adâncime mică.[16][17]
Tursiops truncatus[modificare | modificare sursă]
Delfinul cu bot gros (Tursiops truncatus) are botul evident turtit, iar fălcile de aproximativ aceeași
lungime. Spatele și laturile corpului sunt negre, abdomenul având și o zonă mai deschisă,
cenușiu alburie sau albă. Deasupra ochilor are o pată rotundă, cenușie. Are o lungime cuprinsă
între 1,9 m și 2,5 m. Greutatea exemplarelor mature nu depășește 150–200 kg (în cazuri
excepționale, delfinul cântărește 400 kg). Are o viteză de deplasare de 28–33 km/oră și poate
coborî la adâncimi de până la 90–100 m. Pot rămâne în imersiune 15 minute, timp în care își
reduc până la jumătate viteza ritmului cardiac. Se orientează prin ecolocație.

Referințe[modificare | modificare sursă]

1. ^ δελφίς, Henry George Liddell, Robert Scott, A Greek-English Lexicon, on Perseus Digital Library
2. ^ δελφύς, Henry George Liddell, Robert Scott, A Greek-English Lexicon, on Perseus Digital Library
3. ^ Dolphin. The American Heritage Dictionary of the English Language (ed. Fourth). Dictionary.com.
Accesat în 17 decembrie 2006.
4. ^ Marino, Lori; Sudheimer, Keith D.; Pabst, D. Ann; Mclellan, William A.; Filsoof, David; Johnson,
John I. (2002). „Neuroanatomy of the common dolphin (Delphinus delphis) as revealed by
magnetic resonance imaging (MRI)”. The Anatomical Record. 268 (4): 411–
429. doi:10.1002/ar.10181.
5. ^ Georgetown University Medical Center. „Dolphins' "Remarkable" Recovery from Injury Offers
Important Insights for Human Healing”. Accesat în 26 iulie 2011.
6. ^ CMS Sotalia fluviatilis - Reproduction, article retrieved 16 March 2013.
7. ^ Marinebio.org - Orcas (Killer Whales), Orcinus orca - Life History, article retrieved 16 March
2014.
8. ^ Mark Simmonds, Whales and Dolphins of the World, New Holland Publishers (2007), Ch. 1, p.
32 ISBN 1-84537-820-2.
9. ^ Mukhametov, Lev (1984). „Sleep in marine mammals”. Experimental Brain Research.
Experimental Brain Research Supplementum. 8 (suppl.): 227–238. doi:10.1007/978-3-642-69554-
4_17. ISBN 978-3-642-69556-8.
10. ^ Dallas Grasby (1994). „Excerpts from "Sleep in marine mammals", L.M.
Mukhametov”. Experimental Brain Research. 8 (suppl.). Accesat în 11 februarie 2008.
11. ^ Мухаметов Л. М., Супин А. Я. Сон и бодрствование у дельфинов // В кн.: Морские
млекопитающие. М.: Наука, 1978.
12. ^ http://www.sevin.ru/jubilee/pdfs/Mukhametov.pdf
13. ^ McCormick, James G. (2007). „Behavioral Observations of Sleep and Anesthesia in the Dolphin:
Implications for Bispectral Index Monitoring of Unihemispheric Effects in Dolphins”. Anesthesia &
Analgesia. 104 (1): 239–241. doi:10.1213/01.ane.0000250369.33700.eb.
14. ^ [1]
15. ^ Poveștile românilor care mâncau delfini pe timpul lui Ceaușescu. Peste decenii, mamiferele sunt
adoptate | STĂPÂNII APELOR, 15 iunie 2015, Marian Păvălașc, Evenimentul zilei, accesat la 16
iunie 2015
16. ^ http://www.angelfire.com/pr/osssilva/ghid/grsacb6.pdf
17. ^ [2]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

 Carwardine, M., Whales, Dolphins and Porpoises, Dorling Kindersley, 2000. ISBN 978-0-
7513-2781-6.
 Williams, Heathcote, Whale Nation, New York, Harmony Books, 1988. ISBN 978-0-517-
56932-0.