Farul Amédée este un far din fier situat pe insula Amédée, la 24 km de Nouméa, Noua

Caledonie.

Componentele metalice au fost realizate de Rigolet în nord-estul Parisului în 1862,

iar turnul a fost construit la Paris ca o demonstrație.[1] Apoi a fost dezasamblat
în bucăți având o greutate totală de 387.953 de kilograme și transportat de-a
lungul fluviului Sena până în portul Le Havre pentru a fi transportat în Noua
Caledonie. Având 56 de metri înălțime (247 de trepte), este unul dintre cele mai
înalte faruri din lume[1] și a fost primul far metalic construit în Franța. Piatra
de temelie a fost pusă la 18 ianuarie 1865 și farul a fost aprins pentru prima dată
pe 15 noiembrie 1865, ziua împărătesei Eugenie, soția lui Napoleon al III-lea.[2]
Lumina sa semnalează intrarea în pasajul Boulari, unul dintre cele trei pasaje
naturale din reciful care înconjoară Noua Caledonie. De cealaltă parte a lumii,
Farul Roches-Douvres din Canalul Mânecii este fratele geamăn al farului Amédée.[1]
Acum este o atracție turistică foarte populară.

Istorie

Scară în spirală din interiorul farului

În 1859, comandantul interimar al Noii Caledonii, Jean-Marie Saisset, a cerut
guvernului de la Paris să construiască un far pentru a ajuta navele care navighează
în portul Nouméa (pe atunci Fort-de-France), mai ales că această colonie fusese
aleasă ca noua destinație pentru condamnații francezi.[3]

Ținând cont de lipsa pietrelor și a altor muncitori calificați din colonie, comisia
franceză a farului a propus un proiect de fier prefabricat, o metodă relativ nouă
folosită pentru prima dată în 1841 de inginerul consultant britanic, Alexander
Gordon, pentru farul Morant Point din Jamaica. Ministrul Marinei și Coloniilor,
Prosper de Chasseloup-Laubat, a aprobat proiectul și l-a numit pe Léonce Reynaud,
care proiectase deja multe faruri și care proiectase, de asemenea, Gare du Nord
inițial din Paris să se ocupe de acest far.[3]

Reynaud a urmat rețeta lui Gordon realizând piesele din fier prin îndepărtarea
impurităților și menținând farul suficient de îngust pentru a fi construit fără
schele. El a inovat prin menținerea structurii interne independente de învelișul
extern: aceasta a fost menită ca protecție împotriva coroziunii în mediul tropical
umed pentru care era proiectat. Planurile au fost expuse la Expoziția
Internațională de la Londra din 1862.[3]

Structura metalică a fost fabricată în patru luni de către Rigolet, căreia i s-a
cerut apoi să construiască turnul lângă atelierele lor din arondismentul 19 din
Paris, ca o demonstrație a stabilității acestuia. Farul a rămas la Paris din iulie
1862 până în iunie 1864 și a devenit o destinație populară pentru plimbările
parizienilor. Piesele, ambalate în 1.200 de lăzi și cântărind 388 de tone, au fost
transportate la Le Havre cu șlepul și apoi expediate în Noua Caledonie, ajungând
acolo în noiembrie 1864.[3]

Farul a fost construit pe insula Amédée de o echipă mixtă de soldați francezi și

muncitori locali sub conducerea lui Louis-Émile Bertin, care mai târziu va fi un
arhitect naval important atât pentru Franța, cât și pentru Japonia. A fost aprins
pentru prima dată la 15 noiembrie 1865, de ziua de nume a împărătesei Eugénie,
soția lui Napoleon al III-lea.[3]