Franta - simboluriTurnul Eiffel si legatura cu Romania Putini sunt cei care stiu ca simbolul Parisului, celebrul Turn Eiffel,

a fost realizat dupa o tehnologie inventata in Romania de inginerul Gheorghe Panculescu. Dupa ce a absolvit cursurile Politehnicii din Zurich , inginerul Gheorghe Panculescu ajunge sa lucreze in cadrul companiei Eiffel, la recomandarea marelui scriitor Vasile Alecsandri. In 1878, Panculescu revine in tara pentru a construi calea ferata Bucuresti-Predeal. In acea perioada, inginerul inventeaza un sistem de imbinare a traverselor de cale ferata, care avea sa revolutioneze constructiile metalice. Astfel, datorita metodei de montare a sinei pe traverse in afara spatiului caii ferate, Panculescu a reusit sa termine lucrarea concesionata in mai putin de un an, desi termenul de livrare era de aproape cinci ani. mpresionat de proiectul inginerului roman, Gustave Eiffel se deplaseaza special la Valenii de Munte pentru a-l intalni pe Panculescu, cel care avea sa devina inspector general al Cailor Ferate Romane. Eiffel a vrut sa vada tehnologia folosita de acesta la montarea caii ferate. Impreuna au discutat despre adaptarea tehnicii inventate de Panculescu la constructia turnului, folosind subansamble metalice confectionate la sol si asamblate dupa aceea, pe masura ce se inalta lucrarea. Interesant este si faptul ca destinul celor doi ingineri avea sa se incheie, in acelasi an, 1922. Structura a fost construit ntre anii 1887-1889 din oel produs la Reia, n Romnia. Turnul Eiffel mai are n compoziie oel de la furnalul din Govdia, localitatea Ghelar din judeul Hunedoara. Ea urma s serveasc drept arc de intrare la Expoziia Universal (1889), un trg mondial ce srbtorea centenarului Revoluiei franceze. A fost inaugurat pe 31 martie 1889 i deschis pe 6 mai. 300 de muncitori au unit 18.038 de piese de oel, folosind dou milioane jumtate de nituri. Lund n considerare standardele de siguran n acel moment, este remarcabil faptul c un singur muncitor a murit n construcia turnului, n timpul instalrii lifturilor. Lifturile originale funcionau cu ajutorul unui sistem hidraulic, lifturile actuale sunt electrice. Turul Frantei este o competiie ciclist anual ce se desfoar n Frana i n rile din jurul ei. Organizat pentru prima dat n anul 1903, acoper o lungime total de peste 3.600 km i se ntinde pe durata a trei sptmni. Datorit prestigiului pe care l-a cptat de-a lungul timpului, competiia atrage la start cicliti i echipe din ntreaga lume. Ea este mprit pe segmente zilnice, denumite etape. La finalul celor trei sptmni, pentru fiecare concurent n parte se cumuleaz timpii obinui n fiecare etap pentru a se determina ctigtorul competiiei. n fiecare zi, sportivul cu cel mai mic timp acumulat dup sfritul zilei precedente mbrac tricoul galben de lider al clasamentului general.

Traseul competiiei se modific n fiecare an, dar ea se ncheie ntotdeauna la Paris. ncepnd cu anul 1975, ultima etap se desfoar de-a lungul bulevardului Champs-lyses. Primul Tur al Franei a fost programat n anul 1903. La primele ediii ale Turului Franei putea s participe oricine i dorea. Majoritatea competitorilor era organizat n echipe. ncepnd cu anul 1923, ciclitii individuali (privai) erau denumii touriste-routiers.Ei au reprezentat unele dintre cele mai pitoreti figuri din Tur. De exemplu, unul dintre acetia, dup ce ncheia etapa, executa figuri acrobatice n strad pentru a ridica preurile unui anumit hotel. Scopul principal al ciclitilor este acela de obine victoria n clasamentul general. Dar pe lng acesta mai exist alte trei clasamente separate: cel pe puncte, cel al crtorilor i cel al celui mai bun tnr. Liderul fiecruia dintre aceste clasamente poart cte un tricou distinctiv. n cazul n care un ciclist ocup prima poziie n dou sau mai multe clasamente, el va mbrca tricoul cel mai prestigios. Celelalte tricouri care i revin de drept vor fi purtate de ocupanii poziiilor secunde n clasamentele respective. Lance Armstrong este un ciclist profesionist de osea american, care a ctigat de apte ori la rnd Turul Franei, ntre anii 1999 i 2005, titluri care i s-au retras n 2012 pentru c a fost gsit vinovat de dopaj.

Asterix si Obelisc este titlul unui ciclu de benzi desenate al cror autori sunt Ren Goscinny (1926 1977) (scenariul) i Albert Uderzo (* 1927) (desenele i, dup moartea lui Goscinny, i scenariul). Aceste benzi desenate, a cror aciune se desfoar n antichitate, n timpul cucerii Galiei de ctre Imperiul Roman, sunt printre cele mai reuite seriale comice franceze. El cuprinde istorii aventuroase scurte comice, satirice, fiind destinat publicului de orice vrst. Numele lui Asterix, ca i cel al lui Obelix, este o invenie asociat termenilor comuni "asterisc" (< fr. astrisque, lat. asteriscus) i "obelisc" (< fr. oblisque), dar trimind ironic la sufixul -ix, specific onomasticii Galilor, precum Vercingetorix (cpetenie a Galilor, menionat n repetate rnduri de Caesar n "De bello Gallico"). Succesul albumelor de benzi desenate a fcut ca unele dintre aceste aventuri s fie transpuse ntr-o serie de desene animate i n trei filme. TGV sau tren de mare vitez (francez train grande vitesse; a nu se confunda cu AGV) este un tren electric care poate circula cu vitez mare (270 sau 320 km/h), dezvoltat de Societatea Naional a Cilor Ferate Franceze (SNCF) Dup lansarea n 1981 a primei linii TGV ntre Paris i Lyon, reeaua TGV a fost dezvoltat progresiv pentru a asigura un serviciu regulat ntre principalele orae din Frana, eliminnd aproape complet trenurile Corail de pe principalele linii radiale ale sistemului. Succesul primei linii a antrenat o expansiune rapid a reelei, prin construirea de noi linii de mare vitez spre sudul, vestul i nordul rii. Dornice de a mprti succesul reelei franceze, rile vecine, ca Belgia, Italia i Elveia i-au racordat sistemul feroviar cu cel francez. TGV

deservete i Germania i Olanda sub marca Thalys, i Regatul Unit sub marca Eurostar. Numeroase linii noi sunt n stadiul de proiect n Frana. TGV-ul poate rula la viteze comerciale de pn la 320 km/h, lucru posibil prin folosirea liniilor de mare vitez speciale, care au raza de virare foarte mare, i o serie de echipamente speciale ce permit trenurilor s ruleze la vitez foarte mare. Ideea de a crea un tren de mare vitez pentru a lega principalele orae ale Franei a aprut n cursul anilor 60, dup ce Japonia a nceput contrucia Shinkansen-ului n 1959. Pe 26 februarie 1981, TGV a obinut un prim record de vitez pe linia LGV Sud-Est la 380 km/h. Acest record, care a fost obinut n prezena a numeroi jurnaliti, avea ca scop s liniteasc publicul larg, demonstrnd faptul c viteza de 260 km/h putea fi atins n siguran. Recordul acual de vitez este de 574,8 km/h, stabilit la 3 aprilie 2007 pe linia de mare vitez Est, cu o ram de ncercare de doar 3 vagoane (n loc de 10) montate pe patru boghiuri dintre care cele dou boghiuri intermediare au fost motorizate, tip AGV. (Japonia deine recordul mondial de vitez la trenuri cu sustentaie magnetic) cu 581 km/h.[2] TGV rmne, n 2005, trenul cel mai rapid din lume aflat n serviciu comercial. O vitez medie pentru un parcurs tipic era de 263,3 km/h [3]. Musicalul Notre Dame de Paris a avut premiera pe 18 septembrie 1998 la Paris. Spectacolul muzical, inspirat din romanul omonim al lui Victor Hugo, a fost compus de catre Ricardo Cocciante (muzica) si Luc Plamondon (versuri), si s-a jucat in numeroase orase din Franta, Belgia, Elvetia si Canada. O versiune prescurtata, in engleza se joaca in Las Vegas, incepand cu anul 2000. Versiunea londoneza, care s-a jucat timp de 17 luni, se gaseste inregistrata si pe CD. Aici, Esmeralda a fost interpretata de Tina Arena, fiind inlocuita mai tarziu cu Dannii Minogue. Spectacolul a fost adaptat si in limba italiana, fiind reprezentat la Roma si Verona, precum si in castillana la Madrid si Barcelona. Exista si o versiune in rusa, jucata la Moscova. Distributia originala, compusa din interpreti francezi si canadieni, a permis unora dintre ei (Patrick Fiori, Garou, Hlne Sgara et Julie Zenatti), sa se lanseze solo si in Franta. Conform Cartii recorurilor, Notre Dame a fost cel mai de succes musical, in primul an de la lansare ; din 1998 pana in 2007 spectacolul a fost inregistrat de cel putin sapte ori. Notre Dame de Paris a reinviat in Franta moda comediilor muzicale, multe astfel de spectacole ulterioare fiind intens promovate. Succesul muzicalului se datoreaza nu numai subiectului, dar si lansarii anterioare spectacolului, la radio si TV, a catorva melodii de pe coloana sonora. Le Temps des cathdrales melodia de deschidere a spectacolului (sau melodia-prolog :p) Belle in interpretarea celor trei : Garou, Daniel Lavoie si Patrick Fiori. Melodia a fost desemnata Melodia Anului in Franta, si a fost nominalizata pentru Melodia Secolului. In afara Frantei, opiniile au fost impartite unii laudand muzica si coregrafia, altii criticand varianta tradusa a versurilor si regizarea spectacolului, regizorul Gilles Maheu gandind

spectacolul in stil concertistic cu protagonistii in fata scenei, si cu dansatorii in spate, creind astfel doar efecte vizuale, lipsite de dramatism si sentiment. Orchestra si corul au fost inregistarte, iar microfoanele protagonistilor erau evidente.