Înainte de a se ajunge la locomotiva cu abur au fost necesari doi pași importanți: - construirea unei

mașini cu abur de inventatorul francez Nicolas Joseph Cugnot(-1770-"fardier-ului" cu aburi a fost

construită pentru a transporta 4 tone si avea o viteza de 7.8km/h) -îmbunătățirea substanțială a
motorului cu abur de catre inventatorul James Watt ["camera separată de condensare a aburului"
(1769) și "regulatorul de turație al mașinii cu abur" (1788). ]  Ideea de locomotivă a apărut la început ca
soluție la transportul minereului din galerii miniere care foloseau până la acea dată tracțiunea animal

Prima locomotivă propulsată cu ajutorul puterii aburului este construită de Richard Trevithick în 1804. 
Locomotiva lui cu patru roți a făcut o cursă demonstrativă pe 22 februarie 1804, atingând viteza de 20
km/h fără încărcătură și 8 km/h cu încărcătură. Din păcate, greutatea trenului a rupt șinele (din lemn sau
fonta).  Prin 1812 s-au construit șine mai rezistente între Middleton Colliery și Leeds, Anglia. Ele au
suportat greutatea primelor locomotive cu aburi.

La 16 noiembrie 1830 s-a inaugurat linia Liverpool – Manchester, marcându-se cu acestă ocazie o nouă
premieră mondială; primul tren de persoane, cu 130 de călători, tractat de o locomotivă cu abur, a
parcurs traseul într-o oră şi jumatate, cu o viteză de 35 km/h.  Construcţia căilor ferate a luat avânt,
extinzânduse dincolo de zona centrală şi de nord a Angliei, în Scoţia (1831) şi în Irlanda (1834).  În
Europa continentală, cele dintâi căi ferate s-au construit în Belgia şi Germania (1835), în Franţa şi Austria
(1837), Rusia şi Cehia (1838), Olanda (1839), Polonia (1842), Elveţia (1847).  În primăvara anului 1847
încep lucrările la calea ferată Oraviţa-Baziaş.  Către mijlocul secolului al XIX-lea era limpede că
locomotiva cu aburi învinsese definitiv poștalionul

În 1897, germanul Rudolf Diesel (1858 - 1913) a realizat motorul cu ardere internă, la care producerea
aprinderii amestecului de aer și combustibil lichid nu se mai face prin scânteie, ci prin compresie.
Denumit - după inventatorul său - motorul Diesel, patentat în 1892, avea să revoluționeze tracțiunea
feroviară, el fiind și astăzi cel mai utilizat motor în acest domeniu.

Un rol deosebit în evoluția locomotivelor Diesel l-a avut profesorul Jurij Vladimirovici Lomonosov (1876 -
1952), care în 1920 a întocmit proiectele primelor locomotive Diesel de mare putere. După proiectele lui
Lomonosov au fost construite, pentru liniile ferate ruse, mai multe locomotive Diesel - prototip în
Germania, Elveția și Rusia. Printre primele locomotive experimentale (proiecte Lomonosov) a figurat și
cea construită în 1926 în Germania de uzinele Düsseldorf - Grafenberg. Aceasta era echipată cu un
motor Diesel cu șase cilindri dispuși în linie, dezvoltă o putere de 1.050 CP. Avea o greutate în serviciu de
131 tf și viteză maximă de 48 km/h.

Locomotiva cu motoare monofazate de 50 Hz a fost construită încă de la începutul secolului al XX-lea și

introdusă în cadrul primei linii europene electrificate în curent monofazat, Innsbruck - Fulpmes, dată în
exploatare la 1 august 1904. Problemele aduse de motoarele de 50 Hz au condus renunțarea la acest tip
și alegerea opțiunii de alimentare cu frecvență joasă (16,66 Hz). Cercetările asupra electromotoarelor
monofazate de 50 Hz au fost reluate după cel de-Al Doilea Război Mondial de către firma germană Fried.
Krupp. A.G.. Prin contribuția lui Dr. Schön, aceasta firma a reușit, în perioada 1924- 1925, să creeze un
astfel de motor și, o dată cu acesta, prima locomotivă modernă cu motoare monofazate de 50 Hz.
Locomotiva, de tip Bo-Bo, a fost pusă în exploatare în 1936 pe linia Höllentalbahn din munții Pădurea
Neagră. Avea o greutate de 78 tf, putere de 2.200 kW și viteza maximă de 90 km/h. Rețeaua de contact
avea 20 kV și 50 Hz. Un model asemănător a fost utilizat și în Franța, astfel de locomotive fiind construite
în perioada 1954 - 1960. Aveau 85 t, puterea de 2.130 kW și viteza de circulație de 105 - 120 km/h.

Curentul continuu a fost cel mai vechi sistem de alimentare pentru tracțiunea electrică feroviară. Se
utilizau substații de transformare alimentate la sistemul energetic trifazat de 50 Hz. Transformat de la
înaltă tensiune, 110 kV, la 1.500 V, curentul alternativ era transformat în curent continuu cu ajutorul
unui grup rotativ motor-generator. Linia de contact furniza o tensiune de alimentare de la 550 V până la
4.300 V. Ulterior, aceasta s-a standardizat la valorile: 750 V utilizată la tramvaie, 1.500 V și 3.000 V
pentru liniile feroviare. Astfel, țări ca Franța, Spania, Olanda, Japonia, Anglia, Suedia, Australia ș.a. mai
utilizeaza și astăzi tensiunea de 1,5 kV, iar cea 3,3 kV este utilizată în unele zone ale fostei URSS.  În
România, tensiunea de 750 V, curent continuu, este utilizată la tramvaie și troleibuze, la unele linii
miniere și la cele cu ecartament îngust. Printre cele mai celebre locomotive de curent continuu figureaza
cele franceze din seriile SNCFC.C.-7100 si SNCF-B.B.-9000. La 12 februarie 1954, locomotiva C.C.-7121 a
atins 243 km/h, record mondial de viteză al acelei epoci, pentru tracțiunea feroviară clasică. Recordul a
fost modificat la 331 km/h, la 28 martie și 29 martie 1955 de locomotivele C.C.-7107 si B.B.-9004. Acest
ultim record mondial s-a menținut până la 26 februarie 1981, când trenul automotor francez T.G.V.
atinge 380 km/h.
 Primul vehicul cu motor a fost construit în  anul 1769, în Franta.Se deplasa prin forţa  aburului şi a
fost denumit "Diavolul  pufăitor".

Prima locomotivă propulsată cu ajutorul puterii aburului este construită de Richard Trevithick în 1804. 
Locomotiva lui cu patru roți a făcut o cursă demonstrativă pe 22 februarie 1804, atingând viteza de 20
km/h fără încărcătură și 8 km/h cu încărcătură. Din păcate, greutatea trenului a rupt șinele (din lemn sau
fonta).  Prin 1812 s-au construit șine mai rezistente între Middleton Colliery și Leeds, Anglia. Ele au
suportat greutatea primelor locomotive cu aburi.

La 16 noiembrie 1830 s-a inaugurat linia Liverpool – Manchester, marcându-se cu acestă ocazie o nouă
premieră mondială; primul tren de persoane, cu 130 de călători, tractat de o locomotivă cu abur, a
parcurs traseul într-o oră şi jumatate, cu o viteză de 35 km/h.  Construcţia căilor ferate a luat avânt,
extinzânduse dincolo de zona centrală şi de nord a Angliei, în Scoţia (1831) şi în Irlanda (1834).  În
Europa continentală, cele dintâi căi ferate s-au construit în Belgia şi Germania (1835), în Franţa şi Austria
(1837), Rusia şi Cehia (1838), Olanda (1839), Polonia (1842), Elveţia (1847).  În primăvara anului 1847
încep lucrările la calea ferată Oraviţa-Baziaş.  Către mijlocul secolului al XIX-lea era limpede că
locomotiva cu aburi învinsese definitiv poștalionul

Locomotiva 94649 a fost construită in anul 1914 de renumita firma germana Schwartzkopff Berlin. A fost
retrasa din serviciu in anul 1978. In prezent se afla expusa la Depoul de locomotive din Sibiu. Este
construita pentru ecartament normal (1435 mm) si viteza maxima constructiva de 60 km/h. Greutatea in
stare de serviciu este de 80 tone. Locomotiva 94 649 face parte din seria germana T16 transformata apoi
in seria DR94. A fost adusa in Romania impreuna cu alte 14 locomotive din aceeasi serie in anul 1946 ca
despagubire de razboi. Aceste locomotive au fost inscrise la C. F. R. cu numarul german original. Din
aceasta serie, in Romania, acesta este singurul exemplar ramas, restul au fost casate in decursul
timpului.

Locomotiva 150 1105 a fost construită în Germania in anul 1943 de cea mai importanta firma
constructoare: Uzinele Henschel & Sohn. In anul in care a fost construita a fost considerata cea mai
complexa locomotiva de razboi germana. In prezent se afla la Muzeul Locomotivelor din Sibiu.
Locomotiva are 5 osii motoare, o viteza maxima de 80 km/h si datorita puterii mari a fost folosita in
perioada razboiului la remorcarea trenurilor militare. Cutia de foc si cazanul locomotivei sunt construite
dintr-un aliaj de otel cu continut de titan si vanadiu rezistent la gloante. Tenderul este construit in unghi
antiglont. Din aceasta serie au fost capturate 23 de locomotive de armatele romana si sovietica in timpul
celui de-al Doilea Razboi Mondial.

În 1897, germanul Rudolf Diesel (1858 - 1913) a realizat motorul cu ardere internă, la care producerea
aprinderii amestecului de aer și combustibil lichid nu se mai face prin scânteie, ci prin compresie.
Denumit - după inventatorul său - motorul Diesel, patentat în 1892, avea să revoluționeze tracțiunea
feroviară, el fiind și astăzi cel mai utilizat motor în acest domeniu.
O alta inovație introdusă, în perioada 1930 - 1935, în construcția locomotivelor Diesel, este
supraalimentarea. Aceasta a condus la creșterea puterii și la apariția locomotivelor de mare putere:  În
1936, a fost realizate pentru liniile ferate franceze un model de locomotivă Diesel de 4.400 CP. Aceasta
avea o lungime de 32 m, greutate totală în serviciu de 228 tf și viteza maximă de 120 km/h.  În 1961,
firma germană Maffei-Munchen livrează unor rețele feroviare americane șase locomotive Diesel-
hidraulice ML-4.000. Acestea aveau 4.000 CP, o greutate de 150 - 162 tf și o viteză maximă de 113 km/h.
 În perioada 1969 - 1970, compania General Motors construiește cea mai puternică locomotivă Diesel-
electrică din lume, Centennial. Aceasta avea o lungime de peste 30 m, puterea maximă 6.600 CP și putea
atinge o viteză de 145 km/h. Capacitatea rezervoarelor este corespunzătoare dimensiunilor unei astfel
de locomotive: 32 m3 combustibil, 6 m3 apă, 5.000 l ulei și 2 tone nisip.  Cea mai puternică locomotivă
Diesel-electrică din Europa este cea fabricata în Rusia în 1953, TE 3-001. Avea 4.000 CP și atingea 100
km/h.

Locomotiva cu motoare monofazate de 50 Hz  Aceasta a fost construită încă de la începutul secolului al

XX-lea și introdusă în cadrul primei linii europene electrificate în curent monofazat, Innsbruck - Fulpmes,
dată în exploatare la 1 august 1904. Problemele aduse de motoarele de 50 Hz au condus renunțarea la
acest tip și alegerea opțiunii de alimentare cu frecvență joasă (16,66 Hz). Cercetările asupra
electromotoarelor monofazate de 50 Hz au fost reluate după cel de-Al Doilea Război Mondial de către
firma germană Fried. Krupp. A.G.. Prin contribuția lui Dr. Schön, aceasta firma a reușit, în perioada 1924-
1925, să creeze un astfel de motor și, o dată cu acesta, prima locomotivă modernă cu motoare
monofazate de 50 Hz. Locomotiva, de tip Bo-Bo, a fost pusă în exploatare în 1936 pe linia Höllentalbahn
din munții Pădurea Neagră. Avea o greutate de 78 tf, putere de 2.200 kW și viteza maximă de 90 km/h.
Rețeaua de contact avea 20 kV și 50 Hz. Un model asemănător a fost utilizat și în Franța, astfel de
locomotive fiind construite în perioada 1954 - 1960. Aveau 85 t, puterea de 2.130 kW și viteza de
circulație de 105 - 120 km/h.

Curentul continuu a fost cel mai vechi sistem de alimentare pentru tracțiunea electrică feroviară. Se
utilizau substații de transformare alimentate la sistemul energetic trifazat de 50 Hz. Transformat de la
înaltă tensiune, 110 kV, la 1.500 V, curentul alternativ era transformat în curent continuu cu ajutorul
unui grup rotativ motor-generator. Linia de contact furniza o tensiune de alimentare de la 550 V până la
4.300 V. Ulterior, aceasta s-a standardizat la valorile: 750 V utilizată la tramvaie, 1.500 V și 3.000 V
pentru liniile feroviare. Astfel, țări ca Franța, Spania, Olanda, Japonia, Anglia, Suedia, Australia ș.a. mai
utilizeaza și astăzi tensiunea de 1,5 kV, iar cea 3,3 kV este utilizată în unele zone ale fostei URSS.  În
România, tensiunea de 750 V, curent continuu, este utilizată la tramvaie și troleibuze, la unele linii
miniere și la cele cu ecartament îngust. Printre cele mai celebre locomotive de curent continuu figureaza
cele franceze din seriile SNCFC.C.-7100 si SNCF-B.B.-9000. La 12 februarie 1954, locomotiva C.C.-7121 a
atins 243 km/h, record mondial de viteză al acelei epoci, pentru tracțiunea feroviară clasică. Recordul a
fost modificat la 331 km/h, la 28 martie și 29 martie 1955 de locomotivele C.C.-7107 si B.B.-9004. Acest
ultim record mondial s-a menținut până la 26 februarie 1981, când trenul automotor francez T.G.V.
atinge 380 km/h.