Automobile

Prezentator: Gavril Cosmin- Ștefan

Grupa: 5206 C
 Istoria
Automobilelor
 Istoria automobilului începe în
1769, odată cu crearea
automobilului cu motor cu abur și
care putea transporta persoane la
bord.În 1806, apar vehiculele dotate
cu motoare cu ardere internă care
funcționau cu combustibil lichid. În
jurul anului 1900, apar și vehiculele
cu motor electric.
Deschizători de • Inginerul german Karl Benz poate fi numit
inventatorul automobilului în accepție
drumuri modernă, obținând un patent în 1886. Un
patent similar obține și americanul 
George B. Selden în 1879 și încă unul în
1895 pentru diverse îmbunătățiri aduse
automobilului său.[2]

• Germanul Nikolaus Otto realizează
motorul cu benzină în patru timpi, iar cel
similar cu motorină este creația lui 
Rudolf Diesel. Un alt german, 
Christian Friedrich Schönbein creează, în
1838, motorul care funcționează cu 
pila de combustie cu hidrogen.
Automobilul electric își datorează apariția 
maghiarului Ányos Jedlik (unul din
inventatorii motorului electric) și 
francezului Gaston Planté (care a inventat
bateria cu acid și cu plumb).
 Primele automobile
Vehiculele cu abur

• Adevăratele vehicule cu acționare prin forța aburului

au apărut în Europa din perioada 
revoluției industriale, când mașinile încep să joace
un rol tot mai important. Francezul 
Nicolas-Joseph Cugnot realizează, în 1770 și 1771
(după unele surse în 1769), un fel de cărucior
propulsat prin forța aburului și destinat să transporte
greutăți, invenție care totuși s-a dovedit ineficientă.
Ulterior, acest dispozitiv a fost preluat și dezvoltat de
forțele armate pentru deplasarea tunurilor. Nici aici
nu a avut prea mare succes, pentru că avea o viteză
prea mică (maxim 4 km/h) și nu avea prea mare
autonomie de deplasare (circa 15 minute).
Primele automobile
Vehiculele cu abur

• În 1784, englezul William Murdoch realizează un vehicul bazat pe

același principiu. Americanul Oliver Evans expune, în 1797,
realizarea unui proiect similar. În 1801, Richard Trevithick
 realizează un fel de locomotivă, numită The Puffing Devil și care
putea circula pe drumuri rutiere. Dar problemele ridicate de
direcție, supensie și starea drumurilor au făcut ca acest proiect să
fie redirijat către domeniul feroviar.
• In perioada ce a urmat, printre alte realizări similare, putem
menționa vehiculele construite de cehul Josef Božek, cel realizat
de englezul Walter Hancock și cel realizat de francezul 
Amédée Bollée. Acesta din urmă realizează în 1873 primul
automobil cu 12 locuri (L'Obéissante) și care putea atinge
40 km/h. De asemenea sunt aduse o serie de îmbunătățiri și
inovații, cum ar fi: sistemul de frânare, de ghidare a direcției,
reglarea vitezei etc.
• În România, Dumitru Văsescu a construit în 1880 un automobil cu
motor cu aburi, care i-a purtat numele.
Automobilele electrice

În 1828, maghiarul Ányos Jedlik realizează un model primitiv de motor electric și

o dată cu acesta și un vehicul propulsat electric. În 1834, fierarul american 
Thomas Davenport, inventatorul motorului de curent continuu, realizează un
vehicul propulsat de acest motor care se deplasa pe un ghidaj circular înzestrat cu
conductori electrici de alimentare.

În 1835, olandezii Sibrandus Stratingh și Christopher Becker realizează un

automobil electric în miniatură, acționat de baterii nereîncărcabile. În 1838, 
scoțianul Robert Davidson construiește o locomotivă electrică ce atinge 6 km/h.
Între anii 1832 și 1839, compatriotul său, Robert Anderson realizează un vehicul
electric acționat de baterii nereîncărcabile.

În 1899, belgianul Camille Jenatzy depășește 100 km/h cu un vehicul electric

denumit Jamais Contente, de formă aerodinamică asemănătoare unui obuz.
Inovații

• În 1880, Fernand Forest realizează primul magnetou de joasă

tensiune, iar cinci ani mai târziu carburatorul cu flotor și nivel
constant. În 1891, Wilhelm Maybach perfecționează
carburatorul cu flotor introducând și o duză cu ac. Unul dintre
primele automobile pe patru roți care să funcționeze cu benzină
a fost realizat de englezul Frederick William Lanchester în
1895, care a introdus ca inovație frâna cu disc.
• Norvegianul John J. Tokheim inventează pompa de benzină,
invenție brevetată în 1901, prin intermediul căreia debitul de
carburant se menține constant și astfel crește randamentul
motorului.
• Frații Édouard și André Michelin inventează anvelopa
pneumatică, iar în 1895 construiesc primul autovehicul dotat cu
pneuri la roți. Încă din 1845 scoțianul Robert William Thomson
 introduce bandajul din cauciuc, a cărui vulcanizare o
brevetase Charles Goodyear în 1839. În 1887, 
John Boyd Dunlop înlocuiește acel bandaj cu o cameră
pneumatică, iar efectul a constat în mărirea confortului la
viteze mari, reducerea zgomotului și creșterea aderenței roților.
Epoca veteranilor
• În jurul lui 1900, este introdusă și în Franța și SUA producția în serie de automobile.
Prima companie care se va ocupa în exclusivitate de acest domeniu este Panhard et
Levassor, fondată în 1889 și care are ca realizare notabilă introducerea motorului în
patru timpi pe un vehicul care putea transporta patru persoane. Doi ani mai târziu apare
celebra Peugeot.
• În America anului 1893, frații Charles și Frank Duryea pun bazele lui Duryea Motor
Wagon Company, care devine prima companie nord-americană producătoare de
automobile. Totuși supremația în acea epocă avea să o dețină firma Olds Motor Vehicle
Company, cunoscută ulterior ca Oldsmobile (condusă de Ransom E. Olds), cu linia sa
de producție înființată în 1902. Tot de ordinul miilor pe an produceau în acea epocă și
firmele Cadillac (formată din Henry Ford Company). Winton Automobile și Ford Motor
Company.
• În anul 1900 se desfășoară primul Congres Internațional al Automobilului
Primele curse

• Istoria automobilului este inseparabilă de curse”. Pe lângă faptul

că rasele sunt o mare sursă de progres, ele sunt mai presus de
toate un mijloc de a arăta că acum ne putem lipsi de cai. Nevoia
de viteză va forța motorul pe benzină împotriva electricității și a
aburului . Primele competiții au fost în esență curse de
anduranță, astfel încât simplul fapt de a participa la ele a fost
sinonim cu prestigiu pentru șofer și producător. Printre
participanții la aceste curse se numără marile nume din istoria
automobilului: De Dion-Bouton, Panhard, Peugeot, Benz etc.
Organizat în1894, Paris-Rouen (cunoscută la acea vreme sub
denumirea de „Concurs de mașini fără cai”) este prima
competiție de automobile din istorie, cu șapte mașini cu abur și
paisprezece mașini pe benzină care pornesc pe 126 km . Jules-
Albert de Dion este în 5 ore 40, primul care ajunge la Rouen, la
bordul unei mașini pe care a construit-o împreună cu partenerul
său Georges Bouton . Cu toate acestea, el obține premiul al
doilea doar pentru că regulamentele stipulează că primul premiu,
împărțit între Panhard și Peugeot, este acordat producătorului
(producătorilor) automobilului, care va fi „sigur, ușor de
manevrat și nu va fi scump”
Legendele auto

• Începând cu anii 1920, Enzo Ferrari aleargă în culorile 

Alfa Romeo, dar decide, în ajunul celui de-al doilea război
mondial, să părăsească producătorul italian pentru a-și înființa
propria companie, numită Avio Costruzioni. Cu toate acestea,
abia după eliberare, mașinile sale au devenit cunoscute și
„numele său se contopeste cu cel mai faimos dintre toate mărcile
din istoria automobilului”. În 1947, primul Ferrari de curse a
aparut, numit Ferrari 125 S .
• În 1949, Ferrari 166 MM, o mașină de competiție, a câștigat 
24 de ore de la Le Mans, în timp ce Ferrari 166 S a devenit
primul Ferrari în turneu, produs în fabricile din Maranello . Cele
două automobile, deși au utilizări diferite, au multe puncte în
comun, în special mecanice. Această „filiație excepțională” va fi
parțial la originea succesului incredibil al mărcii. Perioada
postbelică a marcat și eliberarea lui Ferdinand Porsche, apoi
închis în Franța la sfârșitul celui de-al doilea război mondial
pentru acte de colaborare cu regimul nazist .
• Lansat în 1947, a început cu fiul său Ferry Porsche, proiectarea
unui nou prototip numit „356”. Este un roadster mic al cărui
motor este plasat într-o poziție centrală apropiindu-se estetic de 
Volkswagen Beetle (proiectat de Ferdinand Porsche). 
Tuning auto
• Tuning de ceea ce înseamnă plata, set (instrument muzical, cu
motor) în limba engleză „pentru a regla“ este o moda a apărut sub
acest nume în anii 1980 și cu scopul de a personaliza sau de a face
mașini mai eficiente. Această tendință își are originea în 
pregătirea automobilelor, unde „ pregătitorii ” sunt ocupați cu
îmbunătățirea mecanicii și dezvoltarea puterii motorului.
Pregătirea automobilelor produse în serie este la fel de veche ca și
cursele cu motor, dar în anii 1960, multe pregătiri ale lui 
Carlo Abarth sau Amédée Gordini au părăsit cursele pentru a fi
utilizate pe drum liber. Ulterior, preparatele estetice s-au separat de
preparatele mecanice și și-au luat propria importanță cu un anumit
public.
• Fanii acestui tip de pregătire își modifică în general întregul
automobil: motorul este împins, corpurile sunt echipate cu
elemente estetice adăugate și culori vizibile, habitaclul beneficiază
de sisteme audio puternice la bord etc. Reglarea este de un interes
deosebit pentru o populație tânără care dorește să dețină un
automobil personal și diferit. Sumele implicate de tunere sunt în
general semnificative. Conștienți de potențialul acestei modă,
producătorii de automobile oferă adesea propriile lor accesorii de
marcă pe modelele lor.
Bibliografie

https://ro.frwiki.wiki/wiki/Histoire_de_l%27automobil https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_automobilului
e