Constructia acestei linii a fost un rezultat al exploatarilor miniere din tinutu l Banatului de Sud.

In 1790, Mathias Hamer descopera carbunele de la Anina. Expl oatarea acestui carbune a creat necesitatea transportului acestuia catre Dunare, unde urma a fi ncarcat n vapoare, iar de acolo, n Imperiu. n anul 1847 s-a terminat construirea soselei Oravita Steierdorf-Anina necesara pentru transportul de carbu ne la Oravita cu carutele trase de cai, modalitate care treptat ne mai satisfaca nd nevoile de transport a condus la apritia necesitatii construirii unei cai fer ate. n privinta construirii liniei ferate Oravita-Anina au fost mai multe proiecte, da r abia din anul 1855 cnd a fost preluata calea ferata din Oravita de catre StEG s -a conturat constructia caii ferate Oravita-Anina. Pentru traseul Oravita-Anina, proiectul din 1847 al inginerului Anton Rappos prevedea o linie normala n tracti une cu aburi pna la Lisava, pna unde carbunele ar fi trebuit adus de la Anina prin tr-o foarte lunga galerie subterana numita Regele Stefan n tractiune cabalina. Dupa 1852, odata cu cresterea performantei tractiunii cu aburi, proiectul Rappos a f ost radical modificat, renuntndu-se la ideea galeriilor subterane. Lucrarile au c ontinuat pna n 1854 la finalizarea unor planuri nclinate funiculare pe portiunea ma i abrupta Lisava-Anina. Segmentul Oravita-Lisava a fost construit de inginerul B ach, iar conducerea n continuare a lucrarilor a avut-o inspectorul si inginerul Dl ling. ntre 1860 1863, se finalizeaza constructia noului traseu de cale ferata nor mala cu tractiune cu aburi pe segmentul Oravita Anina, punctul de maxima altitudin e al liniei fiind atins n tunelul Grliste, cel mai lung de pe traseu. Autori: ingi nerii Anton Rappos si Karl Dlnig; arhitectii Karl Maniel, Johann Ludwig DollhoffDier. Acesta din urma, spune legenda, considerndu-se vinovat de un prim esec al p erforarii tunelului Grliste, unde cele doua galerii nu s-au ntlnit din cauza unei d evieri verticale de aproape trei metri, s-a sinucis aruncndu-se ntr-o prapastie de pe unul din viaductele liniei. Linia ferata Oravita-Anina a cunoscut n acea perioada o concentrare de forte extr aordinara si a fost construita cu forta de munca locala, fiind folositi oameni a i locului. O buna parte a fost reprezentata de populatia colonizata din Oltenia, precum bufenii si tirolezii colonizati n Oravitva dupa 1717 si care au constitui t baza ntemeierii Oravitei montane. Deasemenea au fost adusi specialisti pietrari din partile Italiei de Nord, cunoscuti sub numele de friulani (Friuli) ai caror urmasi sunt si astazi n partile noastre. Acesti oameni, mesteri vestiti n arta sc ulpturii n piatra, au lasat n urma pe lnga calea ferata Oravita-Anina si o serie de sculpturi n piatra si marmura. Ei s-au raspndit n ntreg Banatul si urmasii lor mai exista printre noi, dar stranepotii lor poate nu mai stiu de ce au fost n stare s trabunici lor. Ei se mai gasesc in Oravita, dar si n Resita si Bocsa cu numele An solutti si Buzii, (urmasii n Resita), Gusetti si Gazzolli (urmasi n Resita si Bocs a), Gittera, (Oravita), Gotthardi (Oravita), Mationi (Oravita), Masuti (Oravita) , Mihali (Oravita), Pecci (Oravita, Resita), Parteli (Oravita, Resita). Oravita 1870 Inaugurarea are loc la 15 decembrie 1863 cu o locomotiva C-2-t din tipul Engerth . Cu mecanicul Wenzel Hantscke, n locomotiva se afla inspectorul Dullnig, inginer ul Bach si arhitectul inginer Maniel. Dupa locomotiva si tender se afla o platfo rma descoperita unde s-au amenajat locurile pe care sa stea ministrul Thinnfeld, secretarii Layer si Hocheder, von Grnzenstein si von Berg, directorul Directiei Montanistice Banatene, Friedrich Reitz Se mai afla acolo groful von Bissingen de Iam, contele Hermann Gerubel, baronul Anton Baici de Varadia, groful Julius Des pinici de Comorste, groful Vladimir Stojanovits de Latunas-Marcovat, baronul Wodi aner, viitorul ministru, originar din Oravita, Jozsef de Szlavy, arhitectul Ioan (Johann) Bibel, inginerii metalurgi Karl Maderspach si G. Werne, farmacistul Ka rl Knoblauch, medicul Fr. Bach, fratele inginerului constructor de cai ferate. C alea ferata de munte Oravita - Anina a intrat n folosinta la 15 decembrie 1863 pe ntru transportul de marfuri si la 4 aprilie 1869 pentru persoane. Societatea Privilegiata a Cailor Ferate de Stat Austriece exploateaza linia din anul 1863 pna n 1891 cnd va fi nationalizata si va fi trecuta n exploatarea MAV, con

form conditiilor initiale puse n actul de concesiune. n anul 1918 conform dispozit iei Tratatului de la Trianon, calea ferata Oravita Anina trece n proprietatea sta tului romn fiind exploatata pna azi de Administratia CFR. Pe data de 20-21 septemb ire 2013 att la Oravita ct si la Anina s-au aniversat 150 de ani de la punerea n fu nc?iune a primei cai ferate montane de pe teritoriul actual al Romniei. Cu acest prilej am realizat un poster in format A4, pe care puteti sa-l descarcati aici. Top Traseul este supranumit "Semmeringul Banatean" datorita asemanarii dintre acesta si calea ferata "Semmering" din Austria, construita intre anii 1845-1854. Se po ate face o paralela att privind nsusirile tehnice ntre aceste doua linii ferate ct s i ntre peisajul montanistic pe care l strabat. Linia ferata Semmering are o lungim e totala de 40 Km ntre Glognitz-Mrzuschlag) pe o diferenta de nivel de 388 m; la n oi este o diferenta de nivel de 340 m pe o lungime de 34 km. Acolo au fost const ruite 15 tunele, iar aici 14 tunele. Cel mai nalt viaduct al cai ferate Semmering are 47m, viaductul Jitin are 37 m. Deosebirea mare consta n lungimea tunelurilor . Cel mai lung are 1428 m, n timp ce pe linia Oravita-Anina cel mai lung este de 660 m (Grliste). Marea arta a constructiei aceste cai ferate consta n faptul ca are o inclinare de 20 o/oo fata de celelalte cai ferate care au avut o inclinare cu diferenta de n ivel de 14 . De asemenea raza curbelor la aceasta linie este de 114 m fata de cele lalte cai care au o raza de 150 m. Din aceste motive au fost nevoie de locomotiv e si vagoane speciale. Trecerea peste vai adnci are o lungime totala de 843 m, ia r tunelele masoara o lungime totala de 2084 m. A fost nevoie sa se faca strapung eri si taieturi n deal pe o distanta de 21 km si numai pe aproximativ 10 km trenu l are o linie ferata normala. Tunelele au fost sapate cu dalta si trnacopul, dina mita nefiind inventata inca. Linia ferata Oravita-Anina are o lungime de 34 km, iar constructia ei a costat n total 5.000.000 de guldeni. Au fost construite n tot al 10 viaducte cu o lungime totala de 843 m, tuneluri ntr-o lungime totala de 208 4 m si strapungeri de dealuri pe o lungime totala de 21.171 m. Trecerea peste va i se mparte ntre urmatoarele puncte: Oravita si Maidan 6 treceri - dintre care via ductul cel mai lung este asa numitul viaduct Racovita de 115 m lungime si 26,5 m naltime; Maidan si Lisava au un viaduct, ntre Lisava si Grliste(Carasova) sunt dou a viaducte dintre care ultimul este cel de la Jitin - acesta fiind o adevarata o pera de arta. Viaductul Racovita Are 7 deschideri si are pe o distanta de 31 m un pod metalic, iar deschiderile e xterioare sunt n bolta; la ambele capete este construit n curba. Curbele au o desc hidere pe o raza de 114 m, naltimea stlpilor este de 37,18 m si parcurge o distant a de 1.038 m. O situatie cu totul aparte, este cea din gara Garliste, unde din c auza conditilor de teren trenul care vine din directtia Lisava nu poate patrunde direct in gara , atingand cota acesteia abia dupa ce a patruns in tunel, dupa c are face o manevra peste o linie ce sa gaseste la un nivel superior fata de lini a curenta si ajunge in fata garii Garliste. Intre Garliste si Anina, in apropier e de Anina este ultimul viaduct, viaductul Schlucht, mijlocul acestuia este din fier si are o naltime de 31,6 m si o lungime de 95,45 m. Linia urca o panta de 337,7 m de la Oravita unde la gara are naltimea de 218,7 m fata de nivelul marii si Anina care se gaseste la 554,4 m de la nivelul marii. S e pastreaza, n diferite stari de conservare, sapte gari si numeroase constructii anexe depoul de locomotive Oravita, mici cantoane de supraveghere a traficului e tc. Linia si pastreaza traseul initial cu 14 tuneluri cu o lungime totala de 2084 m, 10 viaducte cu o lungime de 843m, ziduri de sprijin ale versantilor n lungime de 9946 m si taieturi n munte pe o lungime de 21171 m (mai bine de doua treimi di n traseu). Linia nu a fost niciodata electrificata, functionnd n momentul de fata cu locomotive diesel. n depoul Oravita se pastreaza o locomotiva cu aburi seria 5 0 000 ce ar putea fi restaurata pentru o eventuala repunere n functiune. Regional a CFR Timisoara a executat lucrari de consolidare la tunelul Grliste si viaductul

Cosovat, precum si lucrari de reabilitare ale garii Lisava. Din pacate, investi tiile n restaurarea locomotivelor si vagoanelor, sau n promovarea turistica a lini ei sunt aproape inexistente. Linia este n functiune, modificarile aduse n decursul timpului fiind minime. Calea ferata Oravita-Anina este unicat in tara noastra p ercum si in sud-estul Europei, este monument istoric incadrat in grupa valorica "A" si constiutie pe drept cuvant o arta inginereasca. Ruta este recunoscuta n Europa pentru frumusetea peisajului si vechimea construct iei, obiectivul fiind si unul dintre cele mai vechi de pe continent. Astfel de o biective aduc profit administratiilor din alte tari de zeci de mii de euro pe an , dar se pare ca nu si in Romnia. Traseul este n mare suferin?a, calatori sunt pre a pu?ini- undeva la maxim 5 pe cursa si din aceasta cauza CFR a decis sa mai sco ata o cursa din cele 3 existente. Datorita acestui fapt si datorita problemelor financiare, exista pericolul desfiintarii acestui traseu feroviar. Dezbaterea de spre importanta traseului este suspendata ntre Compania Nationala de Cai Ferate s i Ministerul Culturii, dar niciuna dintre institutii nu are bani de investitii. Dupa cum spun reprezentantii proprietarului Societatea Nationala CFR SA, scoasa la licitatie pe Bursa Romna de Marfuri, la sfrsitul lunii octombrie 2012, linia de cale ferata Oravita-Anina nu a avut nici un ofertant. Adica, n Romnia, absolut ni ci un operator n turism nu are nevoie de "Semmering-ul romnesc", abandonandu-se as tfel o veritabila mina de aur pentru turism. Top Locomotiva St.E.G II din seria 1401-1404 Pentru remorcarea trenurilor pe traseul Oravita-Anina trebuia proiectata o locom otiva cu caracteristici speciale. O astfel de locomotiva a fost proiectata de ca tre inginerul Pius Fink din cadrul fabricii de locomotive a societatii St.E.G. I n anul 1861,a fost construita prima locomotiva de acest fel, purta numarul 5oo s i era denumita "Steyerdorf", dupa numele localitatii de lnga Anina. Aceasta locom otiva a fost expusa n anul 1862 la Expozitia Internationala de la Londra, iar n an ul 1867 n cadrul Expozitiei de la Paris. Trei astfel de locomotive au mai fost co nstruite special pentru linia Oravita Anina ntre anii 1861-1867 n cadrul fabricii de locomotive ST.E.G din Viena, si anume: Karaszova cu nr. 501; Gerliste cu nr. 50 2 si Lisava cu nr. 5o3. Aceste tipuri de locomotive au fost utilizate n perioada 1863-1891, avnd ca principale caracteristici : diametrul rotilor motoare si cupla te 1000 mm; presiunea maxima a cazanului 7 at; greutatea totala 42,5 tf; lungime a ntre tampoane 10,23 m; capacitatea buncarului pt. carbuni 2,2 metri cubi; puter ea 223 CP; viteza maxima 30 km/h. Al doilea tip de locomotive-tender-tip D-t, St.E.G. II n numar depatru, respectiv 1401-1404, au fost puse n circulatie pe linia Oravita-Anina n perioada 1881-1884, fiind proiectate si construite de catre aceeasi fabrica de locomotive din Viena si aveau urmatoarele caracteristici: diametrul rotilor motoare si cuplate 1.118 mm, greutatea aderenta 51 tf, capacitatea buncarului pentru carbuni 2,3 metri c ubi; forta de tractiune 8.130 kgf; viteza maxima 35 km/h. Daca primele tipuri de locomotive au fost o prezenta activa n muntii Semenicului timp de 28 de ani, cel de al doilea tip a ntrecut cu mult pe primele, desfasurndu-si activitatea timp de 46 de ani, respectiv pna n anul 1930, cnd au fost nlocuite cu locomotivele tender C FR seria 40001-40005-tipD-t, locomotive ce au fost construite n anul 1929 n mod sp ecial pentru acest tronson feroviar la Resita. n anul 1956 au fost introduse locomotivele cu parametrii superiori din seria CFR 50.000 constructie speciala executata la Resita, care au sporit tonajul remorcat de la 150 t la 235 t n sensul Oravita-Anina si 850 t n sensul Anina Oravita (n depo ul Oravita se mai afla locomotiva din aceasta serie cu numarul 50.065). Acest si stem de tractiune a fost folosit pna n anul 1978, cnd,datorita sporului de trafic g enerat de construirea Termocentralei Anina-Crivina, a trebuit marita capacitatea de transport. n urma unor studii realizate de ICPTT Bucuresti, din anul 1978 s-a trecut la remorcarea cu locomotive cu aburi din seria CFR 50.000 n dubla tractiu ne, remorcndu-se 400 t n sensul Oravita Anina si 850 t n sensul Anina Oravita. Din anul 1978 s-au ntreprins studii pentru introducerea tractiunii diesel-electri ce pe acest tronson de cale ferata, cu scopul de a mari tonajul si eficiena aces

tor remorcari, astfel, n urma experimentelor efectuate, au fost construite specia l la fosta "ntreprindere 23 August Bucuresti" doua locomotive diesel electrice di n seria o4o DA de 1250 CP, ncepnd din anul 1979 s-a trecut la remorcarea cu locomo tive diesel-electrice, n dubla tractiune, 580 t n sensul Oravita Anina si 850t n sens ul Anina-Oravita. Capacitatea de circulatie a trenurilor pe sectia Oravita-Anina , pe lnga problemele legate de tractiune si viteza, era determinata si de faptul ca pe ntreg tronsonul era o singura statie CFR - Grliste, unde se puteau executa nc rucisari de trenuri, ceea ce permitea practic circulatia n 24 ore a 6 perechi de trenuri, trei perechi de trenuri mixte si 3 perechi de trenuri locale. Sporul de trafic generat de construirea Termocentralei Anina-Crivina, a impus sectonarea limitativa a acestui tronson dupa cum urmeaza: n 1980 s-a dat n folosinta statia L isava, capacitatea de circulatie crescnd la 13 perechi de trenuri, iar prin dare in folosinta n anul 1983 a Haltei de miscare Bradisorul de Sus, capacitatea de ci rculatie a crescut la 16 perechi de trenuri n 24 ore. Faimosul tren Oravita - Anina Astazi trenul care circula pe aceasta ruta este format dintr-o locomotiva diesel -electrica romneasca LDE125, seria 69-73, 1250 CP, construita special pentru lini a Oravita-Anina si doua vagoane de clasa a-II-a, necompartimentate, cu banci din lemn, construite in anul 1914. Un al treilea vagon de acest tip se afla in Revi zia de vagoane Oravita. De atunci pana n prezent au fost reconditionate de mai mu lte ori, carcasa si interiorul au ramas nsa neschimbate. Incalzirea interioara se face pe aburi, n mijlocul vagonului se afla un compartiment unde se gaseste cupt orul. Viteza medie este de 17 km/h, distanta dintre Oravita si Anina fiind parcu rsa n circa 2 ore. Pe langa acest tren pe aceasta ruta mai circula si o drezina c are impinge un vagon de marfa descoperit, o platforma pe care au fost instalate scaune in vederea trasportului de persoane n scop turistic. Atat trenul cu vagoan ele lui vechi, de la nceputul secolului XX cat si drezina, le ofera pasagerilor m ult mai multe dect o simpla calatorie si anume , posibilitatea admirarii unor pei saje unice si trairea unor momente de neuitat. Top Gara Oravita Oravita (n maghiara Oravicabnya, mai demult Nmetoravica, n germana Deutsch-Orawitz) este un oras n judetul Caras-Severin, Banat, Romnia. Are o populatie de 15.564 loc uitori. S-a format prin unirea Oravitei Montane cu Oravita Romna. n anul 1859 a av ut loc aici cea mai mare expozitie industriala, economica si de manufactura din toata Austria. n acea perioada toate nationalitatile din Oravita au contribuit la cresterea prestigiului acestui mic orasel n plin avnt. n 1873 dupa ce StEG-ul a pr eluat exploatarile miniere, Oravita si alege primul primar, iar n 1879 Oravita are primarie proprie. n perioada interbelica a fost resedinta judetului Caras. Teatr ul "Mihai Eminescu" din Oravita este cel mai vechi teatru din tara si din sud-es tul Europei. Cladirea a fost construita in stil baroc vienez in anul 1816. Poetu l Mihai Eminescu a jucat pe scena acestuia, de unde si numele teatrului. Tot aic i s-a construit si prima cale ferata de pe teritoriul Romaniei. Oravita - Iam Iasenova - Vracevgai - Bazias, inaugurata pentru transportul de marfa la 30 augu st 1854 iar pentru calatori la 1 noiembrie 1856. Gara are peronul la primul etaj , peronul garii fiind cu mult deasupra nivelului strazii. Pe vremuri, exista un lift. Pasagerii si bagajele urcau cu liftul, de la nivelul strazii, pna la peron. Astazi liftul nu mai functioneaza. Legatura Oravitei cu reteaua mondiala de cai ferate s-a facut pe data de 15 iulie 1858 cnd orasul Timisoara a fost legat cu o linie noua Vrset - Iasenova. Pe data de 5 martie 1909 s-a deschis linia ferata O ravita - Berzovia -Resita. De la aceasta data Oravita a devenit un nod de cale f erata cu o importanta deosebita. O alta atractie turistica, situata pe drumul dintre Oravita si Bozovici este Cas cada Bigar sau Izbucul Bigar, un loc plin de frumusete care merita vizitat! Top Orasul Anina este situat n sud-vestul Romniei, la poalele Muntilor Aninei, partea

sudica a judetului Caras-Severin ntr-o depresiune carstica, la 650-770 m altitudi ne, la 35 km sud de municipiul resedinta de judet Resita. Declarat oras n 1952, A nina are n prezent aproximativ 10500 de locuitori si o localitate in subordine ad ministrativa (Steierdorf). Anina este unul dintre putinele orase din Romnia a car ei istorie este cunoscuta integral datorita faptului ca este o asezare relativ tn ara. A fost intemeiata la 24 iunie 1773 cnd aici s-au stabilit familii de colonis ti austrieci (din Styria, Austria). Acestia erau specializati pe fabricarea mang alului, mangal care era utilizat n cadrul combinatului siderurgic de la Oravita. Acestia au denumit localitatea Steierer-Dorf si mai trziu Steierdorf. Localitatea s-a dezvoltat ncetul cu ncetul n 1786 fiind construite biserica romano-catolica si scoala iar in 1790 avea sa se produca evenimentul care a dus la o si mai accele rata dezvoltare a asezarii. Gara Anina Un localnic pe nume Mathias Hammer a descoperit ntr-o padure de anini n locul numi t Valea lui Andrei (Sigismund in prezent) huila de calitate superioara. n doar do i ani se incepe exploatarea acestei resurse Steierdorf transformndu-se intr-o loc alitate miniera. Acest fapt duce si la dezvoltarea infrastructurii rutiere fiind construit intre 1846-1847 drumul Oravita - Steierdorf iar in 1863 este dat n fun ctiune si calea ferata Steierdorf (Anina) - Oravita. De-a lungul existentei sale orasul s-a dezvoltat, s-a infiintat statiunea climaterica de la Steierdorf (n 18 93) si s-a construit primul lac artificial din Romnia - Lacul Buhui. Insa Anina a detinut o vreme si un record trist printr-un accident minier, acesta s-a produs la 7 iunie 1920 fiind la aceea data cel mai grav accident minier din istoria Eu ropei cu 217 victime. n 1952 Steierdorf-Anina este declarat oras cu numele de Ani na , Steierdorf devenind localitate componenta a acesteia. n prezent Anina este u n orasel aflat intr-o continua stare de degradare, mort din punct de vedere econ omic, insa pentru turisti care trec prin localitate prezinta multiple posibilita ti de recreere n zonele adiacente montane (Pestera Buhui, Lacul Marghitas, Lacul Minis, Lacul Buhui). Un alt fapt interesant care se leaga de numele Aninei s-a p etrecut in 2002 cnd aici au fost descoperite cele mai vechi ramasite ale omului m odern din Europa, vechi de circa 40000 de ani cunoscute n prezent sub numele de I on de Anina. Top O buna parte dintre imaginile de mai jos au fost facute in august 2008 si februa rie 2011, o alta parte si aici intra toate fotografiile de arhiva, au fost desca rcatre de pe internet din diferite surse. Speram ca prin includera lor in aceast a galerie sa nu "deranjam" pe nimeni. Pentru orice fel de sesizare in legatura c u acest site puteti scrie pe adresa oravita-anina@home.ro

Cel mai vechi tren cu aburi din lume se plimba prin Bucovina sursa ziarul Lumina de duminica. Mocanita "Hutulca" este atractia turistilor care poposesc n localitatea suceveana Moldovita, asezata n inima Obcinii Mari si a Feredeului. Vagoanele tractate de c ea mai veche locomotiva cu aburi functionala de pe glob, marca Krauss din 1917, circula pe una dintre putinele cai ferate cu ecartament ngust din tara. Aceasta l inie ferata exista nca din 1888, a fost construita de un proprietar de gatere din Mnchen. Timp de peste un secol, pe ea au circulat mocanite care au transportat c herestea si busteni. Traseul initial a fost de aproape 100 km. ncepnd din 2005, un investitor austriac rencepe bucata cu bucata reconstructia acestei linii foresti ere, care ajunge momentan la lungimea de 10,5 km. Zi de smbata la Moldovita, nsorita, nviorata de mireasma bradului care da aerului o prospetime aparte. n gara micuta din comuna este zarva. Turisti mari si mici ast

eapta nerabdatori si veseli, n cele trei vagoane, plecarea mocanitei n care s-au mb arcat deja, dupa ce au platit pretul calatoriei - 10 lei copiii si 20 lei adulti i. Nu sunt doar romni, ci si olandezi, francezi si nemti, nsa limbajul veseliei es te universal si nimic nu-i mpiedica sa comunice n codul prieteniei. Rotile se pun n functiune batrneste, leganat, la ora 15:00 fix. Locomotiva ncepe sa scoata pe "na ri" fum gros, asemenea unui armasar din basmele copilariei care a nfulecat jarate c. Pasagerii nu mai contenesc cu aprecierile la adresa masinariei, dar si a peis ajului pitoresc. Locuri unice, salbatice Fiecare suierat al locomotivei este preluat, ca un ecou, de calatori, ntr-un "Uuu uu uuuu" prelung, urmat de un rs general si aplauze scurte. Bucurosi de experient a inedita la care iau parte, saluta pe toti drumetii ntlniti n cale. Li se raspunde cu mini fluturate n aer si zmbete largi pe fata. "Cnd trece mocanita, de fiecare da ta oamenii sunt bucurosi, si lasa treburile si ne fac cu mna", spune Constantin Lu pu, unul dintre cei trei mecanici, seniorul echipei, care la cei 75 de ani este mai vioi si mai binedispus dect un flacau de 20 de ani. Hutulca (denumirea vine de la dansul popular ucrainean cu acelasi nume) nainteaza la pas. De la fereastra vagoanelor ai timp sa cumpanesti viata acestor locuri, asa cum este ea. Cnd nu sunt n gospodarii, cu treburi prin ograzi sau gradini, uni i dintre sateni si cladesc case, altii aduna fnul n capite, ori coboara cu coasele n spinare de prin poienile din munti. Din fericire, copilaria nca este la ea acasa pe acest tarm. Cei mici zburda ct i tin picioarele, i vezi nfruptndu-se din mere coco tati n pomi, se scalda si se joaca fara frica pe prunduri, laolalta cu vacile si caii care pasc n voie. Mocanita face parte din viata comunitatii. Singurii care nu s-au obisnuit cu pre zenta ei zgomotoasa sunt caii lasati liberi, care o iau la galop cnd se apropie. "Totul este minunat salbatice, cum rar fabulosi, parca vin olandez, pensionar, - peisajul, calatoria cu trenul, oamenii. Sunt locuri unice, am vazut n lume, iar caii care traverseaza calea ferata sunt dintr-o poveste cu haiduci", se arata entuziasmat un turist venit pentru prima data n Bucovina.

"Transportam oameni si avem o mare responsabilitate" La km 7 facem popas. Pasagerii coboara si se plimba prin iarba verde, ferita de uscaciunea secetei din acest an, cu ochii la brazii care mpletesc roata sumane ve rzi muntilor pentru la iarna. Cerul e limpede, iar prul Rsca pare ca se scurge din el. nca o fotografie si o nghetata cumparata de la magazinul din apropiere si toat a lumea este pregatita sa continue traseul, nu nainte de semnalul fluierului dat de Dumitru Clitnovici, "nasul" trenului, care are n grija si supravegherea atenta a calatorilor. "Transportam oameni si avem o mare responsabilitate", spune barb atul, trecut de 50 de ani, cu un surs blajin. Cu putin nainte sa ajungem la destinatie - statia Argel-Zigreva - suntem cu totii martorii unei nunti, n curtea unei gospodarii hutule, cu mese pline, brazi mpodob iti la poarta, muzicanti pntecosi si nuntasi mbracati de sarbatoare, care la fluie rul mocanitei se opresc din focul dansului si ne poftesc la petrecere ca pe nist e oaspeti de onoare. "Casa de piatraaaa", "Copii multi si frumosi", se aud uralele lasate n urma trenu lui ca aburul si fumul scoase de batrna locomotiva. La capat de linie, la km 10,5, se schimba locomotiva. Mecanicul-sef Ion Popescu este maestru n asemenea manevre. Pasagerii coboara si vreme de un sfert de ceas s e destind ntr-o poienita, dupa o ora de mers.

"Ploaie, ninsoare, noi mergem nainte" Calm si rabdator, Ion Popescu raspunde ntrebarilor curiosilor, pe care i asigura c a s-au plimbat cu "cea mai veche locomotiva n functiune de pe glob, facuta n 1917" , sta la fotografii ca o vedeta, alaturi de colegii lui, si urca copiii n cabina Krauss-ului cu acelasi drag cu care si suie singurul nepot, pe Rares Ionut, care la 7 ani stie sa conduca mocanita. Cnd vorbeste despre Rares, albastrul ochilor d evine scnteietor, asemenea huilei stropite cu apa, care asteapta sa fie nghitita d e flacari lnga cutia de foc a locomotivei, pe drumul de ntoarcere. Cu aceleasi priviri otelite, domnul Ion vorbeste despre meseria sa, care i-a fos t la fel de draga ca nevasta: "Locomotiva asta o conduc de 7 ani, dar eu am expe rienta de peste 40 de ani de condus, la fel ca si Costica Lupu cu care am fost s i sunt coleg n continuare. Am avut locomotive mari: o Budapesta, doua Resite, dou a Krauss-uri. Acum e bine, dar cnd veneam cu busteni, cu 20, pna la 30 de vagoane. .. 500 de metri cubi aduceam odata... dormeam 4 ore pe noapte. Vai de capul meu! Eu cnd ma gndesc n ce conditii grele am lucrat... am avut noroc de la Dumnezeu, nu alta. Noaptea sa nu-ti vezi mna si sa vii cu un asa tonaj dupa tine... si frig, si nghetat, si flamnd, ca acum sa am o pensie de nimic..." Ca si cum n-am fi trecut prin aceleasi locuri, drumul de ntoarcere este la fel de spectaculos. Mai ales daca ti este ngaduit sa urci n locomotiva. Entuziasmul ca po ti vedea cum functioneaza aceasta bijuterie feroviara, pe care multi o admira do ar n muzee, depaseste cu mult limita de suportabilitate a caldurii si zgomotului din cabina. "Eu conduc trenul, vad ce e pe calea ferata. Tot timpul trebuie sa f iu cu ochii n patru, atent la obstacolele ce ies n cale. Ploaie, vnt, ninsoare, ars ita, Paste, Craciun, noi mergem nainte", vorbeste cu glas ridicat Ion Popescu. Un austriac, mai romn dect multi dintre romni Ion Popescu se arata recunoscator fata de seful sau, "un om deosebit. Un strain care a venit n Romnia si ne-a dat de lucru. L-am cunoscut n anul 1995, cnd avea vreo 23 de ani. A venit cu un grup de japonezi. Eu l-am luat cu mine n locomotiva, co nduceam o Resita, mare. Cine s-a gndit vreodata ca peste ani el o sa fie seful me u?". Georg Hocevar este numele austriacului care aduce atta bucurie turistilor ve niti n localitatea suceveana si care, se pare, apreciaza mai mult dect multi dintr e romni bogatia patrimoniului autohton. Pasionat de mocanite nca din copilarie, sa stabilit n Romnia de dragul lor. Conduce fabrica CFI Criscior si a nfiintat Asoci atia pentru Pastrarea Liniilor Ferate nguste din Romnia. Cu munca si rabdare, n dec ursul ctorva ani, a reusit, cu exceptia celei de la Moldovita, sa dea viata si al tor linii de cale ferata ngusta: Brad-Criscior, Harghita (Comandau), Abrud-Cmpeni. Aproape de gara, la o curba, "Hutulca" ncetineste, cu scrtit de frne. Ion Popescu sc oate capul pe geam si raspunde la ntrebarea unui sofer cu care nu s-a mai vazut d e ani buni: "Ce sa fac, tot pe neagra asta umblu. Tu pe unde mai traiesti, tot n Timisoara?". Nu zaboveste mult, se desparte de om cu un "Doamne ajuta" spus din inima. Luminat la fata, simte nevoia sa lamureasca: "Este un prieten, ca toti oa menii cu care ne ntlnim n drumul nostru. Toti sunt prietenii mei". Aceste materiale nu-mi apartin/ nu sunt proprietatea mea. sursa ziarul Lumina.R Brodner.