ISTORIA

LOCOMOTIVELOR
 Prima locomotivă cu aburi
care se deplasa pe șine a fost
construită de inginerul Richard
Trevithick, din Cornwall.
Locomotiva lui cu patru roți a făcut o
cursă demonstrativă pe 22 februarie
1804, atingând viteza de 20 km/h
fără încărcătură și 8 km/h cu
încărcătură.
Din păcate, greutatea trenului
a rupt șinele. Prin 1812 s-au construit
șine mai rezistente între Middleton Richard Trevithick
Colliery și Leeds, Anglia. Ele au
suportat greutatea primelor
locomotive cu aburi.
 În 1829, în timpul construirii unei noi căi ferate în nordul
Angliei, între Liverpool și Manchester, s-a organizat un concurs pentru a
se găsi cea mai rapidă locomotivă care să circule pe aceste șine. Premiul
de 500 lire a fost câstigat ușor de locomotiva Rocket, prezentată de George
Stephenson. Ea a atins viteza, pe atunci extraordinară, de 46,7 km/h, un
record mondial la acea vreme.

Cea mai rapidă locomotivă cu abur construită vreodată a fost

Mallard care 3 iulie 1938 stabilește recordul de 201,2 km/h.
 Locomotiva diesel este o locomotivă la care
energia necesară tracțiunii e furnizată de un motor
Diesel intern. Se disting mai multe tipuri după
modul de transmitere a puterii la roți.
Locomotivele Diesel au înlocuit treptat
locomotiva cu abur, având avantaje substanțiale.
 Istoria locomotivei Diesel începe încă de la sfârșitul
secolului al XIX-lea, imediat după inventarea motorului cu
aprindere prin compresie, însă primele vehicule feroviare
cu propulsie prin motoare Diesel au fost exploatate
eficient abia după cel de-al Doilea Război Mondial.
Locomotivele diesel sunt folosite în continuare pentru a
opera transporturi feroviare pe liniile ne-electrificate.
Locomotivele diesel prezintă avantaje asupra
locomotivelor cu aburi deoarece pot fi operate de o
singură persoană, făcându-le ideale pentru serviciile de
manevră, nu au nevoie de întreținere intensivă, sunt mai
curate, mai silențioase, rezistente la vreme și pot
funcționa în cuplaj cu un singur echipaj operând mai
multe locomotive într-un singur tren - ceea ce nu este
practic pentru o locomotivă cu aburi.
 Clasificarea locomotivelor diesel se face în
principal în funcție de metoda de transmisie a energiei
generate de motor la roți. Principalele categorii de
locomotive diesel sunt:

 locomotive diesel-mecanice, la care puterea este

transmisă direct la roți; acest tip de transmisie este
folosit doar pentru tracțiunea pe distanțe mici sau
pentru manevră;
 locomotive diesel-hidraulice, a căror putere este
transmisă la roți de o transmisie hidraulică;
 locomotive diesel-electrice, acționate de un motor
diesel care antrenează un generator electric de curent
alternativ sau continuu ce alimentează motoare
electrice de curent continuu care antrenează roțile.
 Locomotiva electrică are origini suedeze, datând încă din
1966, data la care prima a ieșit pe poarta uzinelor ASEA (Almana
Svenska Electrica Actiebolaget). În România, tracțiunea electrică a
fost introdusă în 1963, când au început testele tehnice, iar în 1966 a
circulat prima astfel de locomotivă în România. Uzinele
Electroputere Craiova au cumpărat licența în 1970 și au început să
producă locomotiva, până în 1991, când fabrica s-a profilat pe acțiuni
de mentenanță și modernizare. La acea oră, a fost considerată singura
locomotivă capabilă să tracteze trenuri grele la altitudine cu viteza de
80 km/h.
Locomotivele electrice se clasifică după criteriile:

 sistemul electric de alimentare;

 tipul motoarelor de tracțiune;
 sistemul instalațiilor de adaptare de pe locomotivă.

Astfel, din punctul de vedere al alimentării cu energie electrică,

există:

 locomotive electrice de curent continuu;

 locomotive electrice de curent trifazat;
 locomotive electrice de curent monofazat de joasă frecvență;
 locomotive electrice de curent monofazat de frecvență industrială;
 locomotive electrice de curent continuu de înaltă tensiune.
Bibliografie:
https://www.wikiwand.com/ro/Istoria_locomotivelor#/
google_vignette

Autori:
Costelaş Vlad
Ferche David