Turnul Eiffel

1. ASPECTE INTRODUCTIVE

Turnul Eiffel este o construcție faimoasă din Paris pe schelet de oțel, ce măsoară 324 m
înălțime. Turnul a devenit simbolul Franței cel mai răspândit la nivel mondial. Gustave Eiffel, inițial
reticent cu privire la proiect, a devenit ulterior un mare susținător al său și a cumpărat brevetul.
Turnul, care poartă numele său, este una dintre principalele destinații turistice ale Parisului și
lumii, cu mai mult de 5,5 milioane de vizitatori anual. [1]
Structura a fost construită între anii 1887-1889. Aceasta urma să servească drept arc de
intrare la Expoziția Universală (1889), un târg mondial ce sărbătorea centenarul Revoluției
franceze. A fost inaugurat la 31 martie 1889 și deschis pentru public la 6 mai, în același an. Turnul
are 300 m înălțime, excluzând antena din vârf, ce mai adaugă 20 de metri, și o greutate de peste
10.000 de tone. Când a fost construit era cea mai înaltă clădire din lume. [1]

2. ARHITECTURĂ

A fost conceput de către arhitectul Stephen Sauvestre și inginerii Émile Nouguier, Maurice
Koechlin.
Cel puțin la începuturile turnului, publicul a întâmpinat cu multă reticență această construcție,
considerând-o inestetică. Astăzi însă este considerat drept simbolul orașului și una dintre cele mai
frapante piese de artă arhitecturală din lume. Turnul are 3 nivele: accesul publicului la primul și al
doilea nivel se poate face atât pe scări, cât și cu liftul, în schimb accesul la ultimul nivel se face exclusiv
cu liftul. [1]

3. EXECUTARE

Într-un studiu despre turnul Eiffel, apărut la Paris, lucrare publicată în anul 1889, Gustave
Eiffel face o dezvăluire măgulitoare la adresa unui priceput inginer român. El spune că celebrul
simbol al Parisului, şi implicit, al Franţei, nu ar fi putut fi înălţat atât de repede, în timpul record de
numai doi ani şi patru luni, dacă cu un deceniu înainte de inaugurare un român nu ar fi realizat
un proiect ingineresc revoluţionar. În studiul menţionat şi intitulat “Communication sur les travaux
de la tour de 300 m”, reiese că Turnul Eiffel a fost construit cu ajutorul unui sistem tehnic inventat
de inginerul român Gheorghe Pănculescu (1844-1922). În anul 1869, Pănculescu, ca absolvent
al Politehnicii din Zurich, i-a fost recomandat lui Eiffel de către Vasile Alecsandri. La început, Eiffel
l-a angajat în cadrul întreprinderii pe care o conducea, însă Pănculescu s-a remarcat ca unul
dintre cei mai buni specialişti, un adevărat as în ce priveşte probleme de rezistenţa materialelor,
calcule şi dimensionări. [2]
Au lucrat 300 de muncitori care au unit 18.038 de piese de oțel pudlat⁠, folosind 2,5
milioane de nituri. Luând în considerare standardele de siguranță din acel moment, este
remarcabil, dar trist, faptul că un singur muncitor a murit la construcția turnului, și anume în timpul
instalării lifturilor. Lifturile originale funcționau cu ajutorul unui sistem hidraulic, pe când lifturile
actuale sunt electrice. [1]

Cele patru picioare au fost construite ca și cantilevere până la jumătatea primului nivel, în
acea perioadă schelele fiind construite din cherestea. O macara înaltă a fost instalată în fiecare
picior și, până în martie 1888, cele patru picioare au fost unite la primul nivel. Un an mai târziu, la
sfârșitul lunii martie 1889, a fost finalizată principala parte a turnului. La 31 martie, Eiffel a condus
un grup de oficiali guvernamentali și reporteri în partea de sus a turnului. Lifturile nu funcționau
la momentul respectiv, astfel că grupul a fost nevoit să urce pe scări timp de mai mult de o oră
pentru a ajunge în partea de sus. [3]
La propunerea lui Pănculescu, a fost acceptată construirea niturilor de oțel sau de fontă
la Combinatele siderurgice din Reșița și Hunedoara. Încă și astăzi mai găsim în structura turnului
Eiffel traverse de metal pe care e inscripționat ,,Reșita 88”, adica locul și anul fabricației (1888).
Două milioane de nituri au fost folosite pentru îmbinarea traverselor de metal. Aproximativ 40%
din turn este ,,made in Romania”. [4]
Furnizorul principal al materialului de construcție pentru Turnul Eiffel a fost
compania Forges et Usines Fould-Dupont. Minereul de fier utilizat a fost extras în Algeria,
la Zaccar și Rouina. [1]

4. REABILITĂRI

Întreținerea turnului include utilizarea a 50 de tone de vopsea maro închis, la fiecare 7 ani.
Depinzând de temperatura aerului, Turnul Eiffel își schimbă înălțimea cu câțiva centimetri datorită
contracției și dilatării aliajului de metale. [1]

Clădirea, unde lucrează 500 de persoane (250 de salariați direcți ai SETE și 250 ai
diferiților concesionari ai monumentului), este deschisă publicului pe tot parcursul anului. Turnul
Eiffel este înscris ca monument istoric din 24 iunie 1964 și face parte din Patrimoniul mondial
UNESCO din anul 1991, împreună cu alte monumente pariziene. [1]
Este poziționat în așa fel încât poate fi surprins în fotografii din numeroase puncte ale
Parisului, iar pentru dornicii de aventurare și analizare în detaliu, este deschis vizitării prin
intermediul unui bilet achiziționat de la baza turnului, dispunând și de restaurant la unul dintre
etaje. De asemenea, în turn sunt fixate dispozitive de observare a orașului la care are acces orice
vizitator.
Astfel, renumitul turn Eiffel se înscrie în locurile funtașe de pe lista obectivelor turistice-
țintă ale pasionaților de călătorii din întreaga lume, mai ales când vine vorba de cupluri, datorită
arhitecturii sale unice și nemuritoare, care conferă romantism și grandoare.
 Belceanu Cristina-Daniela

CCIA III

An universitar 2018-2019

Bibliografie

[1] - https://ro.wikipedia.org/wiki/Turnul_Eiffel

[2] - https://jurnalul.antena3.ro/special-jurnalul/reportaje/turnul-eiffel-construit-roman-gheorghe-
panculescu-684133.html

[3] - https://blog.eurolines.ro/istoria-turnului-eiffel-inceputul-constructia-controverse/
[4] - http://amfostacolo.ro/im.php?id=45461