Ingineria mediului (mediu şi protectia mediului): principalii factori de mediu, poluarea mediului,
impactul de mediu, noţiuni de management al mediului, notiuni de legislatia mediului
Capitolul
Cap 1. Problematica actuală a
mediului înconjurător
Cap 2. Poluarea mediului,
poluare şi poluanţi
Cap 3. Poluarea atmosferei
Cap 4. Poluarea apelor
Cap 5. Poluarea solului
Cap 6. Alte forme de manifestare a
poluării
Cap 7. Influenţa urbanizării asupra
condiţiilor de amplasament şi a
mediului înconjurător
Conţinuturi
1.1. Noţiuni despre mediu, factori de mediu, calitatea mediului,
dezvoltare durabilă.
1.2. Noţiuni generale despre ecosisteme.
1.3. Noţiuni ecologice, interacţiuni în ecosisteme, diversitate ecologică,
Agenţi poluanţi, surse naturale şi antropice de poluare
3.1. Surse de poluare a atmosferei
3.2. Poluanţi atmosferici
3.3. Prevenirea poluării atmosferei
3.4. Ecotehnologii de purificare a aerului poluat
4.1. Resursele de apa şi calitatea lor
4.2. Surse de poluare şi poluanţi ai apelor
4.3. Măsuri de reducere a poluării apelor
5.1. Solul, surse de poluare şi poluanţi
5.2. Protecţia calităţii solurilor
5.3. Măsuri de reconstructie ecologică a solurilor
6.1. Poluarea datorită radiaţiilor
6.2. Efectele curentului electric
6.3. Poluarea fonică
6.4. Poluarea termică
7. 1. Surse principale de poluare caracteristice locuinţei
7.2. Factorii de influenţă ai durabilităţii materialelor de construcţie
7.3. Impactul poluarii asupra constructiilor
7.4. Metode de protectie a constructiilor
 CAP 1. Problematica actuală a mediului înconjurător
Noţiuni despre mediu, factori de mediu, calitatea mediului, dezvoltare durabilă
1.1. Definiţii ale unor termeni generali privind mediul şi protecţia mediului
 Legea privind protecţia mediului - Legea 265/2006 - pentru aprobarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005
 O.U.G. nr. 195 din 22.12.2005, care conține de fapt reglementările de mediu
(Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1196 din 30/12/2005) se definește:
 Mediul - ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale Terrei:
- aerul, apa, solul, subsolul,
- aspectele caracteristice ale peisajului,
- toate straturile atmosferice,
- toate materiile organice şi anorganice,
- fiinţele vii,
- sistemele naturale în interacţiune, cuprinzând elementele enumerate anterior,
- inclusiv unele valori materiale şi spirituale,
- calitatea vieţii şi condiţiile care pot influenţa bunăstarea şi sănătatea omului.
 Mediul înconjurător - noţiune fundamentală care stă la baza ecologiei
 Ecologia oikos = loc de trai, adăpost, casă sau în general mediu de viaţă,
logos = vorbire, ştiinţă (Ernst Haekel, 1866).
  Știinta mediului înconjurător
- Ansamblu de noțiuni necesare studierii impactului asupra mediului
- Știintele care servesc știinta mediului: Geografia, Biologia, Agricultura, Filosofia,
Informatica, Legislatia, Sociologia, Economia, Fizica si Chimia
1.2. Noţiuni generale despre ecologie și ecosisteme
 Legea privind protecţia mediului din O.U.G. nr.195 din 22/12/2005 defineşte:
 Ecologia – ştiința care studiază interacţiunea existentă:
- între fiinţele vii,
- între ființele vii şi mediul înconjurător
 Ecosistemul - un complex dinamic de comunităţi de plante, animale
şi microorganisme şi mediul abiotic, care interacţionează într-o unitate funcţională
 Natura - aria ecologică, în cadrul căreia activitatea umană nu a perturbat
încă circuitele informaţionale şi energetice ale ecosistemelor originale.
Această definiţie reflectă legătura dintre:  În raport cu dimensiunea
 statutul social al omului problemei pe plan internaţional
și  În funcţie de factorii politici,
 contextul său ecologic economici, culturali, sociali
 Echilibru ecologic - ansamblul stărilor şi inter-relaţiilor dintre
- elementele componente ale unui sistem ecologic,
- care asigură menţinerea structurii sistemului ecologic,
- funcţionarea şi dinamica ideală a acestuia.
 STRUCTURA LEGISLAŢIEI DE MEDIU DIN ROMÂNIA
(ZONE DE ACOPERIRE)

1. Politica generală de mediu

6. Controlul deşeurilor
2. Reglementarea activităţilor pe
linie de mediu
Legislaţie
Legislaţie
7. Controlul substanţelor toxice 3. Protecţia apei
privind
privind protecţia
protecţia
mediului
mediului
8. Controlul activităţilor nucleare 4. Protecţia aerului

5. Protecţia solului

LEGISLAŢIE
LEGISLAŢIE
DE
DE MEDIU
MEDIU

Legislaţie
Legislaţie privind
privind
Legislaţie
Legislaţie protecţia naturii
protecţia naturii
intersectorială
intersectorială

Legislaţie
Legislaţie privind
privind
construcţiile,
construcţiile, vibraţiile
vibraţiile
şişi zgomotul
zgomotul
 Legislaţia română privind politica generală de mediu
şi reglementarea activităţilor pe linie de mediu

Legislaţia română privind politica generală de mediu

Legea protecţiei mediului

Ordonanţa de urgenţă nr. 195 din 22/12/2005 privind protecţia mediului

STRUCTURĂ:

16. Dispoziţii tranzitorii şi finale 1. Principii şi dispoziţii generale

15. Sancţiuni
14 . Atribuţii şi răspunderi
din 22.12.2005
13. Comitetul reginal pentru
protecţia mediului
12. Protecţia aşezărilor umane
11. Protecţia solului, subsolului
şi a ecosistemelor terestre
10. Protecţia atmosferei, schimbări
climatice, gestionare zgomot. ambiental
2. Procedura de reglementarea
O. U. nr. 195
3.R egimul substanţelor şi
preparatelor periculoase
privind
protecţia 4.R egimul deşeurilor
mediului
5. Regimul îngrăşămintelor chimice
al produselor de protecţie a plantelor
6.Regimul organismelor modificate genetic
7.Regimul activităţilor nucleare

9. Protecţia apelor şi a ecosistemelor acvatice 8. Conservarea biodiversităţii şi arii naturale protejate

 1.3. Agenţi poluanţi, surse naturale şi antropice de poluare
 Legea privind protecţia mediului din O.U.G. nr. 195 din 22/12/2005 definește:
Resursele naturale -
totalitatea elementelor naturale ale mediului folosite concret în activitatea umană:
 resurse neregenerabile –  resurse regenerabile - apă, aer, sol, floră, fauna sălbatică,
minerale şi combustibili fosili

 resurse inepuizabile-
energie solară, eoliană,
geotermală şi a valurilor

 Caracterul resurselor naturale - este dinamic și decurge din faptul că:

 scoaterea lor din cadrul lor natural,
 le transformă în bunuri,
 în condiţii care diferă de un ansamblu de factori:
- stadiul economic,
- tehnologiile prezente sau viitoare,
- condiţiile moştenite din trecut,
- costuri şi restricţii sociale etc.
 Cap 2. Poluarea mediului, poluare şi poluanţi
 Legea privind protecţia mediului din O.U.G. nr. 195 /2005 abordează:
a - Deteriorarea mediului:
b - Protecţia mediului;
c - Monitorizarea mediului;
a ) Deteriorarea mediului:
d - Sistemul de management de mediu
alterarea caracteristicilor fizico-chimice şi
structurale ale
componentelor naturale şi antropice ale mediului,
 reducerea diversităţii sau productivităţii biologice
a ecosistemelor naturale şi antropizate,
 afectarea mediului natural cu efecte nefavorabile
asupra calităţii
vieţii, în principal, cauzate de poluarea apei, atmosferei şi
solului,
 supraexploatarea resurselor,
 gospodărirea şi valorificarea deficitară a resurselor
b) Protecţia mediului: ansamblul de măsuri intreprinse cu scopul :
 amenajarea necorespunzătoare a teritoriului.
- păstrării echilibrului ecologic prin:
- prevenirea poluării
- menținerea factorilor naturali
- garantarea condițiilor de viață si de muncă pentru generațiile viitoare
c) Monitorizarea mediului :
 supravegherea, prognozarea, avertizarea şi intervenţia,
 în vederea evaluării sistematice a dinamicii caracteristicilor
calitative ale elementelor de mediu,
 în scopul cunoaşterii:
- stării de calitate şi a semnificaţiei ecologice a acestora
- evoluţiei şi implicaţiilor sociale ale schimbărilor produse,
 urmate de măsurile care se impun
d) Sistemul de management al mediului,
este parte a sistemului de management general,
 include:
 structura organizatorică,
 activităţile de planificare,
 responsabilităţile,
 practicile, procedurile,
 procesele şi resursele
 în scopul
- elaborării,
- aplicării,
- realizării,
- analizării şi
- menţinerii politicilor de mediu
  Conceptul “Dezvoltare durabilă”

Priveliştea din cosmos a planetei Pământ a stimulat:

 imaginaţia oamenilor, în ceea ce privea frumuseţea ei,
dar şi înţelegerea faptului că ea oferă un spaţiu limitat,
 în care oamenii trebuie să se înţeleagă.

 ONU – 1987-Raportul „Our Common Future” –

(Viitorul nostru comun) al Comisiei Brundtland
(WCED - World Commission on Environment and
Development), definește Dezvoltare durabilă :
- dezvoltarea care corespunde :
Gro Harlem Brundtland (20 apr.
- necesităţilor prezentului, 1939)
- fără a compromite posibilitatea - Prim Ministru al Norvegiei
generaţiilor viitoare de a-şi (1981, 1986–89, and 1990–96)
- Director General al OMS (1998-2003)
satisface propriile necesităţi - Fizician de profesie, a studiat
la Oslo și Harvard
- În 2003 - „Omul politic al anului”
pentru meritele în combaterea
coronavirusului SARS
Autorul definiţiei: Lester Brown, Născut- 1934
(SUA)
fondatorul Worldwatch Institute - Fondator (Earth
„Sustainable development is development that meets the Policy Institute)
needs of the present without compromising the ability of -Institutul de
future generations to meet their own needs” Politică Planetară
- Autor - conceptul
Termenul durabilitate provine din silvicultură: de „Eco-economie”
nu trebuie să tăiem mai mulţi copaci decât pot fi cultivaţi prin replantare
 sintagma: „Să trăim din producţie, nu din substanţă”.
 Principiul durabilităţii
 stă la baza tuturor demersurilor din politica internaţională a mediului,
 în procesul declanşat de ONU la Conferinţa privind mediul şi dezvoltarea
de la Rio de Janeiro - 1992
continuat la toate conferinţele (în 2002, la Johannesburg).
 Cu ocazia Conferinţei de la Rio s-a născut
 Agenda 21, un program global de acţiune pentru o dezvoltare durabilă,
 pe toate nivelele: de la „Agenda 21 Globală” până la „Agenda 21 Locală”.
 Conceptul de durabilitate a cunoscut o puternică extindere în direcţia
unui așa-numit „triunghi magic al durabilităţii”, care cuprinde:
 echilibrul ecologic
 securitate economică
 echitate socială.
Conceptul dezvoltare durabilă vizează realizarea unor schimbări:
 drastice în toate domeniile vieţii
 în concepţia oamenilor despre economie, societate şi politică,
 în disponibilitatea societăţii, a economiei şi a fiecăruia individ, de a le accepta :
- în comportamentul de producţie şi consum
- în stilul de viaţă (teoria holistică/sistemică).
Încă din 1982 fizicianul Fritjof Capra (The Turning Point , “Punctul de răscruce”
arăta:
 dificultatea principală pe calea spre o dezvoltare durabilă este faptul că:
- „ne ţinem cu dinţii” de nişte principii depăşite,
- de o imagine mecanicistă a vieţii, bazată pe „fizica lui Newton”. - este
necesară o schimbare fundamentală a principiilor şi valorilor mondiale.
ONU a proclamat deceniul 2005-2014, deceniul „Educaţiei pentru o Dezvoltare
Durabilă” şi a iniţiat acţiuni de promovare a iniţiativei, prin UNESCO;
Comisia Germană
Comportamentul a UNESCO care a propus
consumatorilor  Zoneurmătoarele zece
climatice ca locuri de subiecte:
studiu
pentru o administrarea durabilă  Învăţarea durabilităţii în societatea ştiinţifică
 Diversitatea culturală  Participarea cetăţenilor şi „buna guvernanță"
 Sănătatea şi calitatea vieţii  Lupta împotriva sărăciei prin intermediul unor proiecte
durabile de dezvoltare 
 Alimentarea cu apă şi cu energie
electrică  Dreptate între generaţii: respectarea drepturilor omului şi
orientarea etică
 Rezervaţiile biosferei ca locuri de studiu
 1.2. Poluarea şi consecinţele sale
 Etimologic: poluare  polluo ere (lat)  a murdări, a pângări, a profana,
fiind utilizat pentru a defini acţiunile prin care omul îşi degradează mediul de viaţă.
 Termenul de „poluare” (sau, echivalentul său, „impact asupra mediului”):
utilizat pentru a desemna acele
- acţiuni/activităţi umane prin care
- se produce o deteriorare calitativă a componentelor naturale ale mediului
înconjurător, având drept consecinţă:
 ruperea echilibrului ecologic;
 producerea de pagube economiei naţionale;
 punerea în pericol a sănătăţii sau chiar a existenţei organismelor vii.
 În Regulile de la Montreal, 1982 - Art. 1, „poluarea ” este definită astfel:
„orice introducere de către om în mediu, direct sau indirect, a unor substanţe
sau energii cu efecte vătămătoare, care pune în pericol sănătatea omului,
prejudicieză resursele biologice, ecosistemele şi proprietatea materială,
diminuează binefacerile sau împiedică alte utilizări legitime ale mediului”.
 Prin poluant se înţelege: orice substanţă introdusă în mediul înconjurător,
care are un impact negativ asupra apei, solului sau aerului [The Need for
Ecologically Sustainable Development, UNIDO, 1994].
 În concluzie, între mediul înconjurător, poluare şi poluant există o legătură
directă [Manoliu Mihai, Ionescu Cristina, Noţiuni de dreptul mediului înconjurător ]:
 poluantul este un factor, care aflat în mediu în cantităţi ce depăşesc limita de
toleranţă a uneia sau mai multor specii de vieţuitoare, impiedică printr-o acţiune
toxică înmulţirea sau dezvoltarea normală a acestora;
 poluarea (impactul asupra mediului) este acţiunea produsă de poluanţi, cu
atât mai gravă, cu cât diferenţa dintre concentraţia poluantului în mediu şi limita de
toleranţă este mai mare;
 nivelul atins de dezvoltarea economică, pe de o parte, şi înmulţirea populaţiei
globului şi aspiraţia generală spre bunăstare pe de alta parte, au dus creşterea fără
precedent a fenomenelor care au un impact asupra mediului.
„Într-un singur minut...
... emisiile de dioxid de carbon se ridică la peste 38 000 de tone.
... oamenii distrug 3,5 kilometri pătraţi de pădure.
... producem peste 15 000 de tone de gunoi.
... intră în circulaţie încă 90 de maşini noi, care poluează şi ele mediul.
... sunt inundate sau alunecă 60 000 de tone de pământ.
... populaţia planetei creşte cu 165 de oameni.
... se pierde aproape un kilometru pătrat de suprafaţă naturală prin construcţii sau
etanşare.
... mor cca. 40 de oameni de foame
(după Hans-Georg Herrnleben/Jochen Henrich, Thema im Unterricht 7/1997:
Umweltfragen, Bundeszentrale für politische Bildung Bonn)
 Accidentul de la Seveso 1976 - fabrică de pesticide şi ierbicide

- s-au eliberat vapori de dioxin, substanţă

letală pentru om in doze de micrograme
- cu puternică reacţie exotermă necontrolată
- cu efecte otrăvitoare şi cancerigene
- 600 de oameni au fost evacuaţi
- 2 000 de oameni s-au otrăvit cu dioxin
- s-au contaminat câteva zeci de mile pătrate
 Bhopal – India, 2-3 Decembrie 1984 -fabrica de pesticide

- a avut loc o emisie brusca de aproximativ 30 t. de metyil isocyanat (MIC)

- accidentul a avut loc datorită
 unor practici manageriale slabe,
 unor sisteme de avertizare de proastă calitate
 unei lipse de pregătire a personalului
- accidentul a provocat:
 moartea a peste 2 800 de oameni (8000, neoficial) care locuiau în vecinătate
 afecţiuni respiratorii şi oftalmologice altora 20000.
 daune estimate între 350 milioane şi 3 bilioane dolari.
 11 nov. 2007 Stramtoarea Kerci

Catastrofe maritime 13 nave au fost afectate;

2000 t. de petrol deversate în M.Neagră,
30 de mii de păsări au murit,
peste 9.000 de peşti au murit

6 mars 1990 New Jersey

SAVANNAH CIBRO a explodat şi a luat foc,
părăsind digul Linden (New Jersey). Aproximativ
481 de mii de litri de petrol s-au pierdut, nimeni nu
ştie cât a ars şi s-au deversat.
 1.2. Paşi în cooperarea globală în domenil mediului
Primele reglementări privind protecţia mediului înconjurător:
 în antichitate, în Roma antică, Dreptul Roman conţinea prevederi legate de
exploatarea şi protecţia apelor
 în majoritatea statelor europene şi asiatice, existau legi privind vânătoarea în
perioadele de reproducere.
O legislaţie propriu-zisă privind protecţia diverselor componente ale mediului
a apărut în secolul al XIX-lea şi avea ca obiectiv:
 protejarea sănătăţii umane:legi împotriva poluării aerului şi primele măsuri de igienă
 în unele ţări europene (Germania şi Austria): legi în domeniul apelor şi pădurilor.
O legilaţie vizând componentele individuate ale mediului se dezv. la mijlocul sec. XX
 datorită creşterii poluării mediului înconjurător, ca urmare :
 a puternicii industrializări
 a practicării unei agriculturi intensive utilizând îngrăşăminte chimice
 a producerii unor grave accidente cu impact asupra mediului
- catastrofa de la SEVESO,
- accidentul de la uzinele SANDOZ din Elveţia
- accidentul de la BHOPAL din India
- accidentele unor tancuri petroliere (Torry Canion-1967, Exxon Valdez-1992, Prestige- 2002)
- accidentul de la Cernobîl-Ucraina
 ca o consecinţă a avertismentelor lansate de oamenii de știintă care au identificat
primele simptome de deteriorări grave ale mediului, în special ale apei şi aerului.
 Primii paşi în cooperarea globală
ONU a desemnat ca instituţii responsabile în soluţionarea unor probleme de mediu:
 FAO (Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură)
 Consiliul Economic şi Social al Naţiunilor Unite
Pentru cooperarea în problema conservării bogaţiilor naturale ale Pamântului,
 s-a fondat (1948) Uniunea Internatională pentru Protecţia Naturii (IUPN) devenită (IUCN)
 în care sunt reprezintate
- guvernele, instituţiile şi asociaţiile stateleor membre
- organizaţiile internaţionale şi neguvernamentale
a avut un rol important în elaborarea tratatelor internaţionale cu privire la
mediu
 a înfiinţat (1961) Fondul Extins Mondial pentru Natură (WWF)
 apar semnale ale oamenilor de ştiinţă şi politici cu privire la problemele de mediu
 în 1962, Rachel Carson publică Primavara liniştită (“Silent Spring”) în care
autorul descrie o catastrofă ecologică imaginară.
 în 1972 Clubul de la Roma publică raportul „Limitele dezvoltării” (“Limits to
Growth”) care aprecia că, dacă dezvoltarea economică continuă în acelaşi ritm
ca până atunci, omenirea va folosi toate resursele neregenerabile până în 2072
 în anii '70, încep să se implice primele organizaţii neguvernamentale puternice,
 Eforturile efectuate sub auspiciile ONU
 1972 - Conferinţa ONU asupra Mediului Uman - Stockholm a semnalat :
 eşecul omenirii în a gestiona biosfera
 necesitatea reducerii decalajului dintre ţările dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare.
 a marcat un moment de cotitură în politica statelor:
 majoritatea ţărilor au introdus problemele de mediu în agendele lor
 au fost create organizaţii de mediu guvernamentale şi neguvernamentale.
 s-a crearet Programul de Mediu al Naţiunilor Unite (UNEP), cu sediul la Nairobi
 UNEP coordează instituţiile ONU pentru promovarea programelor de mediu
 UNEP, prin reţelele sale de oficii regionale şi naţionale, ajută ţările să-şi
întărească capacitatea de a soluţiona aceste probleme la nivel global, naţional
şi comunitar
 1987 - Comisia Mondială pentru Mediu şi Dezvoltare (Comisia Brundtland)
 a prezentat raportul special ONU „Our Common Future - Viitorul nostru comun”
care: invită la o exploatare mai minuţioasă şi responsabilă a resurselor naturale
 a dat definiţia cea mai succintă şi relevantă a conceptului de dezvoltare durabilă
 a recomandat organizarea unei conferinţe globale, axată pe mediu şi pe dezvoltare
 s-a iniţiat Conferinţa ONU pentru Mediu şi Dezvoltare, Summitul Pamântului
 1992 - Summitul Pământului de la Rio de Janeiro a avut ca scop:
 să elaboreze o agendă pentru acţiuni viitoare pe aspecte de mediu şi de dezvoltare
 să determine apropierea dintre:
- dezvoltarea durabilă
- aspectele de mediu
- aspectele sociale şi economice.
 Au fost semnate cinci acorduri multilaterale:
 Convenţia cu privire la Diversitatea Biologică (CDB)
 Convenţia Cadru cu privire la modificările climei
 Declaratia Rio, cu 27 de principii pentru acţiuni de dezvoltarea durabilă,
 Agenda 21, care oferă un program extins de acţiuni în diferite sectoare
 Raportul pentru principiile forestiere, cu 15 principii pentru protecţia pădurilor.

După Summitul Pamântului, au fost adoptate patru acorduri multilaterale de mediu:

 Convenţia privind combaterea deşertificarii,
 Convenţia Rotterdam cu privire la substanţe chimice periculoase şi pesticide,
 Convenţia privind poluanţii organici persistenti
 Acordul privind stocurile peştilor migratori

 iunie 2001- program de lucru internaţ-“Evaluarea milenară a ecosistemelor” (MA)

 accesul la informaţia ştiintifică privind consecintele modificarii ecosistemelor
pentru populaţia umană şi opţiunile de răspuns la aceste modificari
 MA se axează pe funcţionarea ecosistemelor:
- în ce mod au afectat modificările ecosistemele în trecut
- cum pot afecta aceste modificări omenirea în viitor
- care sunt opţiunile şi măsurile pentru îmbunătăţirea gestiunii ecosistemului,
- la scara locală, naţională sau globală .
Summitul Johannesburg - 2002
S-au negociat si s-au adoptat două documente principale:
 Planul de Implementare
- elaborat ca un cadru de actiune pentru realizarea obligaţiilor acceptate la UNCED:
eradicarea sărăciei, consumul şi productia; baza resurselor naturale; globalizarea;
sanatatea; statele insulare mici in curs de dezvoltare; Africa; alte initiative regionale;
mijloace de implementare; şi cadrul institutional.
 Declaraţia de la Johannesburg pentru Dezvoltarea Durabilă
 pâna în 2010 – reducerea semnificativa a ratei actuale a pierderilor biodiversitatii ;
 pâna in 2020 - folosirea si producerea chimicalelor a.î. să nu producă efecte adverse
semnificative asupra sanatatii oamenilor si mediului;
 pâna in 2015- restabilirea pescuitului la capacitatea durabila maxima;
 pâna in 2012 - crearea unei retele reprezentative a ariilor protejate maritime;
 pâna in 2010 - îmbunatatirea accesului tarilor in curs de dezvoltare la alternativele
sanatoase pentru mediu, faţă de chimicatele care distrug ozonul;
 pina in 2004 - realizarea initiativelor pentru implementarea Programelor Globale de
Acţiune pentru protectia mediului maritim din sursele terestre;
 până în 2015 - reducerea la jumatate a numarului oamenilor fara acces la serviciile
sanitare de baza, etc.
  În 2001, la Summitul de primavară UE de la Gothenburg: angajament
pentru stoparea pierderilor biodiversitatii până în 2010.
 Primavara 2002, a şasea Conferinţa a partilor (COP6) a
Conventiei cu privire la Diversitatea Biologica (CDB), a adoptat un plan
strategic pentru CDB: angajamentul pentru implementarea celor 3 obiective ale
Conventiei, pentru a atinge o reducere semnificativa pâna în 2010 a ratei
curente a pierderilor biodiversitaţii la nivel global, regional si national, ca o
contributie la reducerea saraciei si la beneficiul vietii pe pamint.
 În 2002, liderii mondiali au acceptat la Summitul Mondial pentru
Dezvoltare Durabila - Johannesburg („Rio+10”) sa reduca semnificativ nivelul
actual de pierderi ale biodiversitatii pâna în 2010.
 In Mai 2003, la Conferinta Ministeriala Paneuropeana de la Kiev, in
Rezolutia de la Kiev pentru biodiversitate, ministrii de mediu au stabilit obiectivul
de a stopa pierderile biodiversitatii până în 2010
De la semnarea primului tratat ecologic internaţional (reglarea Golfului
Whales 1946, negociat de 57 ţări), ONU a jucat un rol crucial în negocierea a peste
240 tratate ecologice internaţionale începând cu conservarea păsărilor migratoare
şi până la protecţia stratului de ozon.
Care este legătura între dezvoltare durabilă şi domeniul politic ?
 Sistemul politic actual este în mod cert suprasolicitat, deoarece:
 este programat pe termen scurt,
 în funcţie de succesul repurtat la alegeri,
 este orientat în vederea creştereii nivelului de trai,
 din simplul motiv de a-şi asigura puterea.
 Pentru transpunerea obiectivelor dezvoltării durabile,
 cele mai importante schimbări trebuie să fie în domeniul politic pentru că:
 noile orientări valorice şi stilurile de viaţă nu pot fi reglementate:
 nici la nivel politic,
 nici la nivel administrativ
 ci numai la nivel comunicativ.
 Pentru implementarea conceptului de „dezvoltare durabilă” :
 premisa necesară ptr. succesul DD o constituie...participare sporită a cetăţenilor:
 este nevoie de o cu totul nouă "cultură a dialogului", care presupune:
- disponibilitatea responsabililor de la nivelul politicii şi societăţii,
- de a elabora în comun cu persoane, grupări şi asociaţii angajate :
 ţelurile în ceea ce priveşte formularea obiectivelor,
 transpunerea acestora în paşi de implementare.
 23 -25 iunie 1998 - Convenţia de la Aarhus, Danemarca, “Convenţia privind
accesul la informaţie, justiţie şi participarea publicului la adoptarea deciziilor în
domeniul mediului” (A IV –a Conferinţă Ministerială “Un mediu pentru Europa”)
 1.2.2. Uniunea Europeană
https://www.coe.int/02/_lfr/dc/audio/SWR_final.mp3

 o comunitate de naţiuni şi popoare europene (27 state, din 2007)

 reunite în jurul unor valori comune politice, economice, culturale şi sociale comune .
La baza apariţiei Comunităţiii Europene stau:
“Declaraţia Schuman” - 9 mai 1950 - Robert Schuman şi Jean Monnet
 Tratatul de la Paris - 18 aprilie 1951:
- prin care se instituie Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO)
- semnat de 6 ţări : Belgia, Olanda, Luxemburg, RF Germania, Franta, Italia
 Tratatul Comunităţii Europene a Energiei Atomice (CEEA) - 1956
 Tratatul de la Roma, din 25 martie 1957, prin care s-a fondat
Comunitatea Europeană (CE), denumită iniţial Comunitatea Economică Europeană
 Tratatul Comunităţii Economice Europene (CEE) , în vigoare din 1 ian.1958.
În cei aproape 50 ani de existenţă au fost patru valuri de aderare:
 1973: Danemarca, Irlanda şi Marea Britanie
 1981 Grecia
 1986 Spania si Portugalia
 1995 Austria, Finlanda şi Suedia
1967 – s-au unificat Comisiile şi Consiliile de Ministri ale celor trei comunităti
(Parlamentul European şi Curtea de Justitie au fost comune încă de la
înfiinţarea CEEA şi CEE)
 Denumirea folosită a fost aceea de Comunitatea Europeană, [1] http://ue.mae.ro
subliniind astfel unicitatea centrelor de decizie.
 1 noiembrie 1993 intră în vigoare a Tratatului de la Maastricht prin care:
 Comunitatea Europeană (CE) a fost denumită Uniunea Europeană
(UE)
(Comunitatea Europeană continuă să existe ca parte esenţială a Uniunii Europene,
fiind complet integrată deoarece domeniile Politică Externă şi de Securitate Comună
(PESC) şi Justiţie şi Afaceri Interne (JAI) au încă la bază cooperarea
interguvernamentală, cu toate că Tratatul de la Amsterdam transferă o serie de
competenţe şi în aceste domenii de la nivel naţional la nivel comunitar.
 Consiliul CE devine Consiliul UE
(desemnat astfel în conţinutul actelor adoptate în domeniile PESC şi JAI
 Comisia CE, aceasta a devenit Comisia Europeană.
În timp, tratatelor iniţiale ale Comunităţii Europene le-au fost aduse perfecţiuni prin:
 Actul Unic European (AUE - 1987)
 Tratatul de la Maastricht (1992)
 Tratatul de la Amsterdam (1997)
 Tratatul de la Nisa (2000)
Uniunea Europeană este bazată pe trei piloni:
 Comunitatea Europeană (CE),
 Politică Externă şi de Securitate Comună (PESC),
 Cooperarea poliţienească şi judiciară în materie penală (CPJMP).
 Al doilea pilon ( Al treilea pilon (
Primul pilon (
interguvernamental- interguvernamental-
supranaţional-federaţie)
confederaţie) confederaţie)
Comunităţile Europene Politica Externă şi de Securit Justiţie şi Afaceri Interne
(CE) ate Comună (JAI)
(PESC)
Politică externă:
Politica agrară comună Trafic de droguri şi
Uniune vamală şi Piaţa Cooperare Trafic de arme
internă europeană Observator la alegeri, Forţa de Trafic de carne vie
Politică de concurenţă, intervenţie rapidă a UE Terorism
Subvenţii de stat Menţinerea păcii Crimă asupra minorilor
Politică structurală Drepturile omului Crimă organizată
Politică comercială Democraţie Corupţie, Coruptibilitate
Uniunea Economică şi Ajutor pentru state terţe şi Uz de fals
Monetară Politică de securitate:
Cetăţenia UE Politica Externă şi de Securitate
Educaţie şi Cultură Comună (PESC)
Cercetare şi Politica mediului Dezarmare
înconjurător Aspecte economice ale dezarmării
Reţele transeuropene
Structura de securitate europeană
Sănătate
Protecţia consumatorului
Politică socială
Imigrare
Azil
Tratatul Schengen
 Instituţiile Uniunii Europeane

Consiliul European Comisia Europeană Consiliul Uniunii Eur Parlamentul

(funcţional şi juridic opene European
este supraordonat (Consiliul de Miniştri)
organelor UE, nefiind
un organ UE)

 Ia decizii  Decide asupra  Votează asupra

 Propune legi
fundamentale proiectelor de lege ale legilor privind
 Aplică planul bugetar
 Stabileşte liniile şi  Veghează la aplicarea Comisiei bugetul,
obiectivele generale  Stabileşte bugetul  în cazul respingerii
legilor europene, a
 Încheie tratate apare procesul de
bugetului şi a
internaţionale negociere cu Consiliul
programelor Uniunii
de Miniştri
  Curtea de Conturi (sediul la Luxemburg)
verifica legalitatea si regularitatea veniturilor si cheltuielilor Uniunii
Membrii Curtii de Conturi - alesi , pe un mandat de 6 ani, de catre Consiliu
dupa consultarea cu Parlamentul, pe baza propunerilor statelor membre.
Presedintele este ales de catre membrii Curtii, pentru o perioada de 3 ani.
Simbolurile Uniunii Europene
Drapelul european este albastru, cu 12 stele aurii. A fost adoptat iniţial de
către Consiliul Europei, în 1955, şi a devenit drapelul oficial al Comunităţii
Europene în mai, 1986. Numărul stelelor nu are legătură cu numărul statelor
membre; ele formează un cerc şi sunt dispuse precum orele pe cadranul unui
ceas, simbolizând plenitudinea şi perfecţiunea.

Moneda unică europeană – Euro – a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1999 si a

început să fie distribuită, în bancnote si monede începând cu 1 ianuarie 2002. Sigla
monedei este litera inspirată din litera grecească epsilon si de prima literă
a cuvântului Europa, iar cele două linii paralele simbolizează stabilitatea. 
Imnul european, adoptat în iunie 1985 de către Consiliul European de la Milano, este „Oda
bucuriei”, preludiul celei de-a patra părţi a Simfoniei a IX-a de Beethoven
Din mai 2000, Europa are şi o deviză – „Unitate în diversitate” - rodul unui concurs la
care au participat, cu propuneri, 80.000 de tineri, între 10 şi 20 de ani.
Sărbători: 9 mai este sărbătorită în întreaga Uniune drept Ziua Europei.
1.2.3. Integrarea României în Uniunea Europeană
 România a fost prima ţară din Europa centrală şi de est care a avut
relaţii oficiale cu Comunitatea Europeană.
 În 1974, o înţelegere a inclus România în Sistem Generalizat de Preferinţe
al Comunităţii
 În 1980, a fost semnat un acord asupra produselor industriale
 Din 1990 datează relaţiile diplomatice ale României cu Uniunea Europeană
 În 1991 a fost semnat un Acord de Comerţ şi Cooperare
(1993, "Acord Interimar“, din febr 1995 intră în funcţiune Acordul european)
 Pe 22 iunie 1995, România a trimis solicitarea de a deveni membru
 În iulie 1997, Comisia Europeană şi-a publicat „Opinia asupra
solicitării României de a deveni membră a Uniunii Europene”.
 În 1998, a fost întocmit un „Raport privind progresele României în procesul
de aderare la Uniunea Europeană”.
 În octombrie 1999, în următorul raport, Comisia a recomandat începerea
negocierilor de aderare cu România (cu condiţia îmbunătăţirii situaţiei copiilor
instituţionalizaţi şi pregătirea unei strategii economice pe termen mediu)
 După decizia Consiliului European de la Helsinky din decembrie 1999,
La 15 februarie 2000 au început negocierile de aderare cu România
Obiectivul României: La summit-ul de la Salonic din 2004 s-a declarat că U E
sprijină obiectivul de obţinere a statutului de membru cu drepturi depline în 2007 .
 17 decembrie 2004 - România a încheiat negocierile de aderare,
în cadrul Summitului UE de iarnă de la Bruxelles
25 aprilie 2005 a fost semnat Tratatul de aderare, la Luxemburg,
 1 ianuarie 2007 România, odată cu Bulgaria, a aderat la UE
Cerinţele din Tratatul de aderare Romania-U E în domeniul protecţiei mediului
În domeniul protecţiei mediului înconjurător, Tratatul de aderare Romania-Uniunea Europeana
din 25 aprilie 2005, conţine în ANEXA VII, Cap.9. MEDIUL prevederile şi derogările de la
cerinţele legislaţiei comunitare (cu termenele de conformare) pentru:
A. Calitatea aerului:
- controlul emisiilor de compuşi organici volatili (COV) rezultaţi din depozitarea carburanţilor
şi din distribuţia acestora de la terminale la staţiile de distribuţie a carburanţilor;
- încărcarea şi descărcarea cisternelor existente în cadrul terminalelor şi staţiilor de distribuţie
a carburanţilor;
B. Managementul deşeurilor:
- supravegherea şi controlul transporturilor de deşeuri în interiorul, înspre şi dinspre
Comunitatea Europeană (deşeuri metalice, deşeuri conţinând compuşi anorganici care pot
conţine metale şi materii organice, deşeuri conţinând în principal compuşi organici care pot
conţine metale şi materiale anorganice, deşeuri care pot conţine fie compuşi organici, fie
compuşi anorganici);
- ambalajele şi deşeurile de ambalaje;
- depozitarea deşeurilor (deşeurile periculoase, condiţiile privind controlul apei şi gestionarea
infiltraţiilor, protecţia solului şi apei, controlul şi asigurarea stabilităţii gazelor din depozite
municipale existente);
- deşeurile lichide, corozive şi oxidante şi prevenirea infiltrării apelor de suprafaţă în deşeurile
depozitate;
- deşeurile lichide depozitate în instalaţii neconforme şi în iazuri de decantare neconforme
existente;
- deşeurile de echipamente electrice şi electronice (DEEE);
 C. Calitatea apei:
- valorile limită şi obiectivele de calitate pentru evacuările de cadmiu, de mercur de
hexaclorciclohexan; hexaclorbenzen, hexaclorbutadienă, dicloretan (EDC),
tricloretilenă (TRI) şi triclorbenzen (TCB);
- sistemele de colectare şi epurare a apelor urbane uzate;
- extinderea treptată a sistemelor de colectare şi epurare a apelor urbane uzate
- calitatea apei destinate consumului uman - respectarea pe teritoriul României a
valorilor stabilite pentru:
oxidabilitatea în aglomerările urbane,
turbiditatea,
amoniu,
aluminiu,
pesticide,
fier şi mangan,
plumb,
cadmiu;
D. Poluarea industrială şi managementul riscului:
- prevenirea şi controlul integrat al poluării;
- închideriea instalaţiilor neconforme pentru tratarea termică a deşeurilor periculoase
şi a cantităţilor de deşeuri medicale tratate în cursul anului anterior
- incinerarea deşeurilor;
- limitarea emisiilor în atmosferă de anumiţi poluanţi generaţi de instalaţii de ardere
de mare capacitate (dioxid de sulf, oxid de azot, pulberi)
 România transmite Comisiei, un plan actualizat, care să includă un plan de
investiţii, privind alinierea treptată a instalaţiilor rămase neconforme, cuprinzând
etape clar definite pentru aplicarea acquis-ului.
 Aceste planuri trebuie să asigure reducerea în continuare a emisiilor până la un
nivel semnificativ inferior obiectivelor intermediare prevăzute, în special în ceea ce
priveşte emisiile din anul 2012.
 În cazul în care Comisia, ţinând seama îndeosebi de efectele asupra mediului şi de
necesitatea de a reduce denaturarea concurenţei pe piaţa internă cauzată de măsurile
tranzitorii, apreciază că aceste planuri nu sunt suficiente pentru atingerea
obiectivelor, informează România în acest sens.
 În următoarele trei luni de la data acestei informări, România comunică măsurile
luate pentru a atinge aceste obiective.
 Ulterior, în cazul în care şi de această dată Comisia, consultându-se cu statele
membre, consideră că aceste măsuri nu sunt suficiente pentru atingerea obiectivelor,
declanşează procedura de sancţionare (infregement) pentru nerespectarea
obligaţiilor care decurg din calitatea de stat membru în conformitate cu articolul III-
360 din Constituţie.
 Proceduri de infringement aplicate României
1. Controlul poluării atmosferice -nerespectarea Directivei (UE) 2016/2284
DIRECTIVA (UE) 2016/2284 a Parlamentului European și a Consiliului /14 dec. 2016 privind
reducerea emisiilor naționale de anumiți poluanți atmosferici vizează atingerea unor niveluri de
calitate a aerului care să nu genereze efecte negative semnificative sau riscuri pentru sănătatea umană
și pentru mediu. Directiva prevede:
 Fiecare stat membru trebuie să elaboreze, să adopte și să pună în aplicare un Program național
de control al poluării atmosferice,
 în scopul respectării angajamentelor sale de reducere a emisiilor și de a contribui eficient la
realizarea obiectivelor privind calitatea aerului.
 întocmite în temeiul articolului 23 din Directiva 2008/50/CE a Parlamentului European și a
Consiliului care prevedea:
- evaluarea o dată la cinci ani a progreselor înregistrate în ceea ce privește îndeplinirea
obiectivelor și punerea în aplicare a instrumentelor, prima evaluare având loc în 2020.
- monitorizate îndeaproape prin intermediul mecanismelor de raportare existente a progreselor
înregistrate în conformitate cu standardele de calitate a aerului înconjurător
- analiza o dată la doi ani pe baza evaluării impactului, actualizată, iar evaluările progreselor
vor fi prezentate Forumului pentru aer curat.
 Statele membre ar trebui să transmită Comisiei primele lor programe naționale de control al
poluării atmosferice până la 1 aprilie 2019. Până în prezent, Grecia, Malta și România nu și-au
îndeplinit obligațiile, în pofida atenționărilor anterioare.
 Comisia Europeană a decis să emită o scrisoare de punere în întârziere, acordând României,
Greciei și Maltei două luni pentru a răspunde, a-și adopta și comunica planurile în acest termen
 Comisia Europeană îndeamnă România, Grecia și Malta să adopte primele programe naționale
de control al poluării atmosferice și să le comunice Comisiei, conf.Directivei (UE) 2016/2284
 2. Gestionarea deșeurilor
DIRECTIVA (UE) 2018/851 a Parlamentului European și a Consiliului /30 mai 2018 de
modificare a Directivei 2008/98/CE privind deșeurile
 Gestionarea deșeurilor în UE – să fie îmbunătățită și transformată în gestionarea durabilă a
materialelor pentru:
 a proteja, a conserva și a îmbunătăți calitatea mediului,
 a proteja sănătatea umană,
 a asigura utilizarea prudentă, eficientă și rațională a resurselor naturale,
 a promova principiile economiei circulare,
 a spori utilizarea energiei din surse regenerabile,
 a crește eficiența energetică,
 a reduce gradul de dependență a Uniunii față de resursele importate,
 a crea noi oportunități economice și pentru a stimula competitivitatea pe termen lung.
 Comisia Europeană a anunţat lansarea procedurii de infringement împotriva României,
pentru că nu îşi protejează cetăţenii de efectele gestionării deficitare a deşeurilor
- „În pofida avertismentelor anterioare, cele mai recente informaţii de care dispune Comisia
indică faptul că 19 depozite de deşeuri din România funcţionează încă fără a respecta legislaţia
UE privind deşeurile şi depozitele de deşeuri, risc grav pentru sănătatea umană şi pentru mediu”
- Comisia lansează o procedură de infringement sau “aviz motivat” împotriva României
- Comisia trimite un aviz motivat pentru a solicita României să cureţe două iazuri de
decantare din exploatările miniere de cupru şi zinc din Moldova Nouă.
- Comisia a iniţiat în privinţa acestor aspecte proceduri în constatarea neîndeplinirii
obligaţiilor, în octombrie 2012: “Autorităţile române au raportat cu progresele înregistrate, însă
obiectivele nu au fost încă îndeplinite, iar grava problemă a pulberilor toxice persistă.
- Comisia poate sesiza cauza Curţii de Justiţie a UE, în cazul în care România nu acţionează în
termen de două luni