Delfinii

Delfinii sunt manifere marine nrudite cu balenele i marsuinii. Delfinul este fiinta cea mai inteligenta de pe Pamant, potrivit ultimelor cercetariale oamenilor de stiinta de la Universitatea Pennsylvania, care au studiat timp demulti ani cum comunica delfinii intre ei. S-a constatat ca aceste animale folosesc incomunicare aproximativ 14 mii de semnale. Delfinii produc un sunet de o masa care depaseste cu mult cantitatea cuvintelor folosite de oameni. Fiecare delfin scoate un sunet aparte, care il caracterizeaza doar pe el, si are o gandire specifica. Rudele lor cele mai apropiate sunt cetaceele de dimensiuni colosale, printre care balena si balena ucigasa. Aceste doua specii sunt cei mai mari reprezentanti ai familiei cetaceelor, cele cu fanoane, care filtreaza cu ajutorul fanoanelor asezate in orificiul bucal asemenea unui gard organismele vii care formeaza planctonul si cele cu dinti, cere haituiesc, captureaza si-si mananca prada asemenea animalelor de prada. Delfinii apartin familiei cetaceelor cu dinti

Adaptarea la viata acvatica

Putem gasi inotatori excelenti intre multe specii de mamifere, dar delfinii s-au adaptat in asa mare masura vietii acvatice incat pe uscat sunt practic neputinciosi. Cel mai evident semn al adaptarii lor este constitutia si structura corporala. Deoarece apa este un mediu cu o densitate mult mai mare decat aerul, o vietuitoare acvatica se poate deplasa rapid doar daca forma corpului sau este aerodinamica. In urma acestei cerinte delfinii si-au dezvoltat o forma asemanatoare cu cea a unei torpile; practic s-au debarasat de toate membrele exterioare ce puteau strica forma, conturul neted al corpului. Coada s-a preschimbat in inotatoarea codala rigida si lata, care cu ajutorul inotatoarelor dorsale impinge animalul in apa cu o forta si eficienta miraculoasa. Corpul lor are o forma la fel de aerodinamica, fusiforma ca si al pestilor, si inoata cu ajutorul cozii, care se aseamana cu inotatoarea codala a pestilor. Mobilitatea si viteza lor de inaintare in apa ajung, ba chiar depasesc viteza celui mai mare dusman al lor, rechinul. Pielea delfinului este neteda si fina asemenea matasii si deoarece este lipsit de par, aluneca foarte usor in apa. Denivelarile cauzate de muschi si oase sunt corectate, netezite de stratul gros de grasime aflat sub piele. Acest strat de grasime are un rol important si in izolarea termica, reduce pierderea de caldura in mediul inconjurator, adica pierderea de energie care este cu atat mai importanta cu cat apa marii aproape intotdeauna mai rece decat temperatura animalelor.Astfel pliurile transversale ale pielii delfinilor reduc turbulentele care pot apare in apa care curge pe corpul animalului marind rezistenta la inaintare prin schimbarile de presiune. Prin reducerea acestor turbulente se reduce astfel rezistenta mediului la inaintare. Delfinii au obiceiul de a sari din apa din cand in cand si innoata practic in aer.

Expira prin orificiul nazal aflat pe crestetul capului, isi umple apoi plamanii cu aer , dupa care se poate scufunda. Delfinii nu se scufunda la adancimi foarte mari de aceea nu trebuie sa inmagazineze mult oxigen in plamani. Le ajunge o jumatate de secunda deasupra apei pentru a insipra. Dar daca se scufunda la adancime foarte mare pot inspira mult aer in plamani astfel ca pot inmagazina mult oxigen in globulelel rosii. Lentila ochilor este caracterizata de posibilitatea de schimbare a formei, astfel atat in apa cat si in aer, fixeaza foarte bine obiectele. Speciile cu botul prelungit au o excelenta vedere binoculara (vedere in spatiu tridimensionala), cu ajutorul careia pot aprecia precis distanta la care se afla ceea ce vad. Cu toate acestea, desi vazul este foarte util, nu este absolut necesar pentru supravietuirea delfinului. Ei poseda si alte proprietati cu ajutorul carora percep extrem de bine mediul in care traiesc.Astfel cel mai important rol in perceptia delfinilor il are urechea. Urechea nici nu se vede din exterior -se pot observa doar doua orificii in spatele ochilor- dar functioneaza extrem de eficient. Urechea interioara a delfinului este inglobata intr-un tesut asemanator spumei, astfel nu preia vibratia craniului. In concluzie, undele sonore interceptate din lateral, nu ajung deodata la ambele urechi, din diferenta de timp delfinul poate constata precis directia din care provin acestea. Aceasta calitate este foarte importanta, deoarece delfinul traieste in lumea sunetelor. Delfinul se orienteaza cu ajutorul sonarului, radarul cu ultrasunete, asemenea liliacului. Emite continuu semnale sonore scurte (ultrasunete), cere se reflecta pe obiectele aflate prin preajma. Defineste distanta din diferenta de timp dintre momentul de emisie si cel de receptie a unui sunet, iar cu ajutorul auzului stereo si directiei lui, aceste sunete sunt practic mici impulsuri emise foarte des.

Modul de hranire si viata in colectiv

Cele mai multe specii de delfini se hranesc cu pesti si sepii. Speciile cu botul scurt si cu mai putini dinti prefera sepiile, dar speciile cu botul prelungit cu dinti mici si numerosi sunt consumatori de pesti. Exceptie face delfinul cu dimensiuni mult mai mari decat rudele sale, orca. Aceasta vaneaza animale acvatice cu sange cald, printre care foci, pinguini si alte cetacee. S-a semnalat si cazul in care un grup de orci au atacat, omorat si devorat partial o balena albastra (cel mai mare mamifer de pe planeta).

Delfinii mancatori de pesti mananca orice fel de peste, dar anumite specii, de exemplu delfinii cu cocoasa, vaneaza in primul rand in apele din apropierea tarmului. Delfinii tropicali insa obisnuiesc sa vaneze mai ales in larg. Delfinii care vaneazia in larg se aduna in grupuri foarte mari, de 1000 de indivizi sau chiar mai multi. Grupurile de delfini pot fi intalnite mai des in apele bogate in hrana, acolo unde din cauza curentilor apa rece , mai bogata in hrana ajunge la suprafata unde se amesteca cu apa mai calda creand astfel conditii favorabile dezvoltarii si inmultirii planctonului care atrage sardelele si lostritele si acestea la randul lor atrag delfinii care cu ajutorul sonarului descopera aceste bancuri de pesti. Delfinii se rotesc in jurul lor si pestii se

aduna in grup compact, urcand la suprafata. Cu cat grupul de delfini cuprinde mai multi indivizi cu atat bancul de pesti este mai usor de manevrat. Odata ajunsi la suprafata, pestii nu prea mai au scapare, delfinii aruncandu-se asupra prazii. Delfinii tropicali din zana Oceanului Pacific se ajuta cu delfinii din Oceanul Atlantic. In timp ce unii se hranesc ceilalti stau de paza atenti la aparitia rechinilor sau delfinilor ucigasi. Aceste grupuri de delfini sunt insotite de cele mai multe ori de bancuri de ton, pesti rapitori de dimensiune si mobilitate mare, care se ospateaza si ei de la masa delfinilor. Pentru prelucrarea tuturor acestor informatii este necesar un mare numar de celule nervoase si probabil acesta este motivul pentru care creierul delfinilor si este foarte mare. Delfinul este de altfel un animal deosebit de inteligent cu o mare capacitate de a invata.

Reproducerea
Majoritatea delfinilor isi schimba frecvent partenerul sexual. Dupa o vanatoare fructuoasa de multe ori se imperecheaza aproape doar pentru a se relexa si la majoritatea speciilor masculii nu pastreaza legatura cu descendentii lor. Femela da viata doar unui singur pui la o nastere si il alapteaza pana la doi ani, cu toate ca puiul de delfin consuma deja hrana solida cu cateva luni inainte de intarcare. In toata perioada aceasta se bucura de protectia mamei lui, dar nu se stie ce deprinderi capata pentru supravietuirea pe cont propriu. Grupul de delfini ucigasi este caracterizat de o legatura mult mai stransa decat a altor delfini. Masculii domonanti pastreaza in jurul lor un harem format din trei-patru femele fecunde, langa care isi vor petrece toata viata, crescand impreuna mai multe generatii de pui. In astfel de familii exista indivizi tineri, femele si masculi amestecati alaturi de delfini maturi.

Specii de delfin din fauna Romaniei

Delfinii cuprind 7 genuri si in total 32 de specii ( amintim delfinul cu bot prelungit, delfinul tropical, delfinul cu pete, delfinul ucigas sau orca, etc).Singurele trei specii de delfin care ptrund n Marea Neagr sunt: Phocoena phocoena (marsuinul, focena sau porcul de mare), Tursiops truncatus (afalinul sau delfinul mare sau delfinul cu bot gros) i Delphinus delphis (delfinul comun). Pn la ora actual, au fost monitorizate n apele romneti aproximativ 2300 de exemplare de delfini din toate cele trei specii existente n Marea Neagr.

Phocoena phocoena
Ordinul: Cetacea Subordinul: Odontoceti Familia: Phocoenidae Genul: Phocoena Specia: Phocoena phocoena Denumire popular: marsuinul sau porcul de mare

Caracteristici generale - este cel mai mic cetaceu din Marea Neagra. Marsuinul are un corp mic si robust care se ingusteaza spre coada. Partea dorsala este de culoare neagra sau gri inchis, in partea anterioara, mergand pana la gri deschis pe laterale si alb pe abdomen. Culoarea - variaza de la negru cenusiu pe partea dorsala la alb-gri pe flancuri si abdomen. Inotatoarea: Inotatoarele sunt mici, inchise la culoare si usor rotunjite, inotatoarea dorsala este triunghiulara cu o baza lata si tuberculi pe partea principal Imperecherea: imperecherea incepe in luna iulie si dureaza pana in octombrie; perioada de gestatie este de aproximativ 9 luni. Lungimea puiului la nastere variaz intre 68-86 cm..

Tursiops truncates
Ordinul: Cetacea Subordinul: Odontoceti Familia: Delphinidae Genul: Tursiops Specia: Tursiops truncates Denumire popular: afalinul Caracteristici generale - este un delfin relativ robust, de obicei avand un rostru scurt si butucanos. Lungimea rostrului este de cca. 8 cm, fiind considerat de lungime medie. n Marea Neagra, afalinul traieste in carduri nu prea mari, cu efective cuprinse ntre 4-100 indivizi. Viteza pe care o ating este de 30 km/h. Culoare - culoarea acestui delfin variaza considerabil, dar,in general, acest delfin este de la gri-deschis pe partea ventrala,pana la un gri-pal rozaliu pe partea dorsal. Inotatoare - cea dorsala este inalta si curbata, aflandu-se aproape de mijlocul spinarii. Lobii inotatoarei codale sunt lati si curbati, avand o crestatura mediana adanca. Imperecherea - reproducerea are loc in perioada iulie - octombrie. Masculii ajung la maturitate sexuala la varsta de 11 ani, femelele la 5-7 ani. Perioada de gestatie este de 10-12 luni. La nastere puiul de afalin masoara 122-125 cm.

Delphinus delphis
Ordinul: Cetacea Subordinul: Odontoceti Familia: Delphinidae Genul: Delphinus Specia: Delphinus delphis Denumire popular: delfinul comun

Caracteristici generale - delfinul comun este colorat, cu un model de clepsidra pe lateral. Numarul dintilor este de 44 - 60 per jumatate de maxilar, forma fiind conic.Traiesc in grupuri de maximum 150 de indivizi. Ating viteza maxima de 60 km/h. Culoare - spatele este gri inchis spre negru de la varful capului spre coada inchizandu-se ntr-un V pe ambele parti sub inotatoarea dorsal. Lungime si greutate - cel mai mare delfin comun din Marea Neagra capturat a atins lungimea de 219 cm. Imperecherea - perioada de imperechere dureaza 5 - 6 luni (iulie-decembrie) iar maturitatea sexuala este atinsa la varsta de 3-4 ani. Puiul la nastere masoara aproximativ 80 cm lungime

Delfinii

Straistaru Alexandra Cartografie,Anul I,Grupa 113